ION CREANGĂ(1837 – 1889)

Locul și data nașterii

Scriitorul s-a născut la 1 martie/ 10 iunie 1837, în satul Humulesti din apropierea vestitei cetăți a Neamtului, “sat răzasesc”, așezat pe malul Ozanei “cea frumos curgatoare și limpede ca cristalul”, "sat mare și vesel cu vechi răzesi", "întemeiat în toată puterea cuvântului". Satenii sunt prezentați în timpul muncii și a jocului, fiind harnici și veseli. Satul are: biserica, scoala, preot și dascăl care fac cinste locului.

Familia sa

S-a născut într-o familie de tarani, ca întaiul copil al lui Stefan a Petrei și Smaranda Creangă.

Creangă a mai avut încă șapte frați și surori: Zahei, Maria, Ecaterina, Ileana, Teodor, Vasile și Petre.

Primul său învățător

Ion Creangă începe cursul primar în sătul natal, la școala înființatș de preotul Ion Humulescu (Nemțeanu) cu dascalul Vasile a Ilioaei (Vasilicai) .

Primul sau învățător a fost dascalul Vasile " întai si-ntâi am inceput a învăța cruce-ajuta, dupa moda veche, la școala din Humulești, o chilie făcută cu cheltuiala satenilor, prin îndemnul și osardia parintelui Ioan Humulescu ".

Dascalul Vasile fiind luat la oaste cu arcanul, Nica a lui Stefan a Petrii trece în grija bătranului dascăl Iordache farnaitul.

Anii de studiu

1849 Creangă urmează scoala din Broșteni.

1853 Sub numele Ion Stefanescu, studiaza în Târgu Neamț.

1860 În toamna, Ion Creanga își începe studiile la Facultatea de Teologie din Iasi.

Creangă învățător

1863 – 1864 devine cursant al ,,Şcolii Normale de Învăţători” din Iaşi(fosta Şcoală Preparondală). Director al şcolii era Titu Maiorescu. Acesta îl sprijină foarte multpe Ion Creangă, ale cărui note din cataloagele şcolii erau eminente, iar la 10 iunie 1865devine Învăţător cu Certificat de Absolvire.

Titu Maiorescu. Acesta il apreciaza in mod deosebit pe Creanga si il numeste - inca din timpul studiilor - invatator la Scoala primara nr. 1 din Iasi. Avand rezultate extrem de bune la toate disciplinele, Ion Creanga termina Scoala Preparandala ca sef de promotie, devenind institutor la 10 iunie 1865, cu calificativul “eminent” la toate materiile. Avea 28 de ani si era deja titular de catedra, dar si tata al unui baiat - Constantin, nascut la 19 decembrie 1860. 

Creangă urmează în paralel activitatea religioasă cu cea didactică, fiind vreme de 12 ani și slujitor al altarului (dăscal și diacon la diferite biserici din Iasi). În acest timp, scoate - În 1868, în colaboare cu trei colegi - abecedarul “Metoda noua de scriere si citire”, pe care il imbunatateste apoi prin includerea povestii “Ursul pacalit de vulpe” în editia a cincea. A urmat editarea manualului “Invatatorul copiilor”, in care au fost incluse povestile “Inul si camesa” si “Pacala”. La 10 octombrie 1872 este exclus din randul bisericii, pentru ignorarea regulilor religioase si criticarea ierarhiei bisericesti (printre altele, se despartise de sotie - ceea ce unui diacon nu ii era permis, trasese cu pusca in ciorile care murdareau Biserica Golia si se tunsese ca un civil). In acelasi an este suspendat din invatamant pentru doi ani, perioada care nu a diminuat meritele exceptionale ale unei cariere de 25 de ani (1864 - 1889) puse in slujba activitatii de dascal, coautor a patru manuale scolare. 

Cine l-a îndemnat să scrie?

În 1874 este reîncadrat în învățămant, iar anul urmator îl cunoaște pe Mihai Eminescu - pe atunci, revizor scolar la Iasi si Vaslui. Acesta a fost evenimentul hotarator al afirmarii viitorului mare scriitor: Mihai Eminescu descopera harul de povestitor al lui Creanga si il incurajeaza sa astearna pe hartie viitoarele capodopere. Astfel, intre 1875 si 1883, la imboldul marelui poet care ii citea si ii corecta manuscrisele, Ion Creanga scrie in bojdeuca sa nemuritoarele povesti care au incantat apoi generatii de cititori romani si straini (operele sale fiind traduse in mai multe limbi). 

Ion Creangă avea 38 de ani când a publicat prima sa poveste

Prezentat la “Junimea”, Creanga le citeste membrilor - pentru inceput - “Soacra cu trei nurori”, poveste ce avea sa fie imediat publicata in “Convorbiri literare” (in 1875). Urmeaza “Punguta cu doi bani”, “Povestea porcului”, “Mos Nechifor Cotcariul” si toate celelalte povesti si nuvele, culminand cu “Amintiri din copilarie” (1881). 

Povești

Capra cu trei iezi (1875) Dănilă Prepeleac (1876)

Fata babei și fata moșneagului (1877) Făt Frumos, fiul iepei (1877) Povestea lui Harap-Alb (1877)

Ivan Turbincă (1878) Povestea lui Ionică cel prost (1877) Povestea lui Stan-Pățitul (1877)

Povestea porcului (1876) Povestea poveștilor  (1877-1878) Povestea unui om leneș (1878) Punguța cu doi bani (1875) Soacra cu trei nurori (1875)

Povestiri

Acul și barosul (1874) Cinci pâini  (1883)

Inul și cămeșa (1874) Ion Roată și Cuza-Vodă (1882) Moș Ion Roată și Unirea (1880)

Păcală (1880) Prostia omenească (1874)

Ursul păcălit de vulpe (1880)

La 31 decembrie 1889 se stinge din viață în urma unui atac cerebral. Ion Creangă este înmormîntat la 2 ianuarie 1890 la cimitirul Eternitatea din Iași.