Autor al unei gramatici romanesti inspirate de principiile lui Laurian (Rudiment ele gramaticei romane, 1848) si al mai multor incercari literare in proza si ver suri, lipsite de insemnatate artistica (cu exceptia "dizertatiunii" O umoresca v eridica, 1870), inzestrat, dar nu foarte fecund, publicist pe teme politice, C.D. ramane totusi omul unei singure carti, jurnalul calatoriilor sale europene, p ublicat in doua versiuni, mai intai in foiletonul ziarului Concordia (1863-1864) , apoi in volum, la Sibiu (1865), si completat cu inca trei capitole publicate i n Familia (1869; 1879). inceput inca in timpul calatoriei, sub forma unui jurnal -memento cuprinzand notatii rezumative, dar cu mare putere de stimulare a memori ei imaginative, Peregrinul transelvan se constituie ca opera literara sub forma unei suite de pseudoscrisori (treizeci si cinci in total) trimise "unui amic in patrie", intre anii 1835 si 1848. Legatura dintre carte si biografia autorului este dubla: pe de o parte, existent a sa transilvana "asezata" i-a furnizat impulsul compunerii, ca o incercare de r esuscitare a trecutului si de exorcizare a prezentului. Traind intr-o lume a necesitatilor impuse de familie, profesie, nationalitate, C .-D. alcatuieste o scriere in care lumea larga e strabatuta de drumuri ce pot fi oricand reincepute si prezidata de o lipsa de prejudecati sinonima cu adevarata libertate. Tabla de materii a cartii, care o prevesteste, prin stil, pe cea a l ui Pseudo-kynegeticos, dovedeste inca de la inceput ca inf ormalul ei aparent es te de fapt o forma aleasa in mod deliberat si care functioneaza la nivelul const ructiei ca analog al libertatii de miscare de la nivelul subiectului. Informai si libertate relative, desigur, caci daca drumurile peregrinului, orica t de dezordonate in aparenta, sunt totusi calauzite de forta de neinvins a impre jurarilor, lipsa de plan a cartii, subliniata prin fictiunea epistolara, traduce , de fapt, un plan subiacent, in care suita de scurte episoade narative alternea za cu descriptiile mai ample si teoria social-politica, parcursurile grabite cu popasurile uneori indelungi, observatia cu reflectia si placerea hoinarelii cu c hemarea insistenta a dorului de patrie. Epistolele din care e alcatuita cartea s unt de fapt capitole cu grija elaborate in vederea unui intreg semnificativ: loc alizarea si datarea lor nu e intamplatoare, ci justificata de continut; repetiti i propriu-zise nu exista, ci doar reveniri, dintr-o perspectiva schimbata, asupr a unor realitati intai prezentate sumar sau dintr-un alt punct de vedere; finalu rile unor scrisori determina direct debutul altora, dupa cum exista si retrospec tii care servesc la inlantuirea partilor si la realizarea impresiei de continuit ate a textului. Principalul liant al acestuia il constituie personajul calatorul ui-povestitor, picaro modern, schimband cu dezinvoltura mediile si meseriile, su portand cu stoicism ridicarile, dispus insa a vedea in ele nu forta de respinger e a unei societati in care el e un outsider, ca eroul literaturii picaresti aute ntice, ci, dimpotriva, mijloacele unei autoeducatii in cele din urma rodnice. Un a din trasaturile ca-racterice ale personajului este extrema lui disponibilitate fata de tot ceea ce e nou, unita in acelasi timp cu o mare putere de integrare a experientei inedite si cu o judecata foarte ponderata; care il fereste de impr esiile socante sau de efectele exotice.