Sami, funcţionar de bancã

Şi cu creştere aleasã

A fost invitat la Natan

Şi nevastã-sa, la masã

Tânăr, c-o înfăţişare

Ce te bagã în răcori,

N-a venit cu mâna goală,

Ci cu un buchet de flori.

Doamna, foarte încântată,

Dup’un an de măritiş,

A servit coniac, salatã

Şi apoi ghefilte fiş.

Sami a mâncat cu poftă,

Şi c-un sentiment firesc,

A-ntrebat-o pe Şoşana:

- Doamnã, pot sã îndrăznesc?

- Vai de mine, Domnu’ Sami –

Zise ea, înviorată –

Ca la dumneata acasă.

…Şi i-a dat înc-o bucată.

A urmat fripturi, kighel,

Vin de la Ierusalaim,

Şi-ntr-o caldă atmosferă,

Au ciocnit cu toţi “lehaim!”.

Cum petrecerea se-ntinse,

Natan l-a rugat, apoi:

- Ce să te mai duci acasă,

E departe, dormi la noi!

Tocmai când erau mai veseli,

A venit un amploiat,

Şi pe Natan, de urgenţă,La direcţie, l-a chemat.

- Nu-i nimic, mă-ntorc îndată

Maximum o oră-două.

Voi, mai staţi, fiindcă în casă

Nici nu ninge, nici nu plouă.

Şi-a plecat, şi vremea trece,

Când nici n-ai băgat de seamă,

Îmbrăcând întreg oraşul

Într-o magică năframă.

După ce-au vorbit de toate,

Într-o ambianţă dulce,

I s-a năzărit Şoşanei

C-ar fi timpul să se culce.

I-a făcut, în grabă, patul

Pe sapaua de atlas,

A făcut “lampa mai mică”

Şi sub glass-wand s-a retras.

Prin lumina roz, discretă,

Care dincolo apare,

Sami vede-o siluetă

Scumpã şi turburătoare.

A-nceput sã se dezbrace,

A pus rochia de-o parte,

Ce frumoasă-i în desso-uri,

Numai glass-wandu-i desparte.

Când alături c-o femeie

Şi bărbat-su e plecat,

Fără vrere-ţi trec prin minte,

Numai gânduri de păcat.

Ş-a mai scos şi cămăşuţa,

Rămânând ca o statuie

Capodoperã celebrã,

Cum în lume alta nu e.

Pãrul, despletit pe umeri,

Sânii ca ai Sulamitei,

Chiar de-ai fi mai sfânt ca Papa,

Nu poţi rezista ispitei.

Sami, năucit de farmec,

Şi c-un sentiment firesc,

A-ntrebat, discret, prin glass-wand:

- Doamnã, pot sã îndrăznesc?

- Vai de mine, Domnu’ Sami –

A răspuns ea, ştrengăreşte –

Ca la dumneata acasă!

Îndrăzneşte!

Şi, deodată, Domnul Sami,

Din sapa s-a smuls, furiş

Şi şi-a luat înc-o bucată

Din bufet, ghefilte fiş.

Şmilică[Poezii şugubeţe]

Mimy, avea păr blond şi ochi ştrengariŞ-avea guriţa roşie şi mică,Şi o iubeau pe Mimy doi şcolari,Adică eu, ş-amicul meu Smilică.Şi cînd, răpit de chipul ei frumos,Îi sărutam mînuţele feline,Sau cînd îi recitam un vers duios,Smilică se uita zîmbind la mine.

Şmilică, apucînd un drum mai bun,Bazar, mătăsuri, stofe şi umbrele,Iar eu rămas-am tot boem nebun,Îndrăgostit de Mimy şi de stele.Ş-adesea, cînd îi închinam discret,Un stih ţesut din lacrimi şi suspineŞi-împleteam iubirea-ntr-un sonet,Şmilică se uita zîmbind la mine.

Dar într-o zi, Smilică-mbogăţit,C-un norocos bilet de loterie,Să nu scape prilejul fericit,O cere pe Mimy-n căsătorie.Şi îmbătat de formele-i virgineDansam cu ea, nevinovat, un twist,Şmilică se uita zîmbind la mine.

Şi-au luat şi o maşină, o splendoare,Cu cele mai moderne automate,Ş-ades’mă invitau la o plimbare,Ea la volan, şi eu cu el, în spate.Cînd vîntul se juca în părul ei,De-i fîlfîiau şuviţele blondine,Şi-mi mîngîiau cu drag, obrajii meiŞmilică se uita zîmbind la mine.

Ca om de-afaceri mari şi cu bănet,În artă devenind cunoscător,Şi-a comandat la pictor un portret,Pe care şi l-a pus în dormitor.Şi-i spuse: “Draga mea cu flori în pleteCînd eu voi fi plecat în ţări străineTu vei privi tabloul din perete,Să vezi cum eu mă uit zîmbind la tine.

Cum n-aveam de ascuns nimic, nimic,Ce sufletul atîta vreme strîns-a,Ţineam la el ca la un bun amic,Dar cred că mult mai mult, ţineam la dînsa.Mergeam la Cazino de obicei,La baruri cu orchestre argentine,

de Ion Pribeagu [alte lucrari ale acestui autor]

Eu mă uitam zîmbind la gura ei,Şmilică se uita zîmbind la mine.

De-a pururi urmărit de ghinion,Un ghinion ce nu poţi să-l înlături,M-au invitat la ei de Revelion,Şi soarta ne-a fixat din nou alăturiPicioru-mi se-nfrăţise cu al ei,Încît simţeam că-mi curge foc prin vine,Şi cum vorbeam de dragoste tustrei,Şmilică se uita zîmbind la mine.

Şi-ntr-un amurg cu aur poleit,Pe cînd Smilică-al ei, lipsea de-o lună,Mimy-n budoaru-i m-a primit,Convinsă de iubirea mea nebună.Ş-acolo, într-un cadru parfumat,Mi-a dăruit comorile-i divine,Iar din tablou, deasupra atîrnat,Şmilică se uita zîmbind la mine.(Ion Pribeagu)

Apeciere

George-i negustor de firmăŞi are o prăvălie „chic”Cumpără şi vinde mărfuriBlănuri, stofe, mozaic,Porţelanuri şi covoare,Chihlimbar şi abanosŞi orice marfă preţuieşteDupă ochi, după miros.

Cum e-ndrăgostit de LilyO fetiţă foarte finăIară nunta-i hotărâtăNumai peste-o săptămânăGeorge a devenit vulcanicŞi e plin de nerăbdareFiindcă Lily e o păpuşăBlondă şi fermecătoare.

Şi gândindu-se la glasu-iCa un zvon divin de harfăÎşi şopteşte încins de doruri:- Faină marfă, bună marfă!Sâni frumoşi şi braţe durdePulpe dulci, picorul micCum să nu te-apuce draciiLângă ea când stai un pic?

De aia poate astăzi, GeorgeCând a prins-o-n odăiţăA pupat-o plin de pofteŞi pe ochi şi pe guriţăŞi strângându-i trupu-n braţePlin de voluptăţi nebuneA alunecat cu mâna... unde nu se poate spune.

Vai Georgică, - spuse LilyŞtiu ce lungă orice clipă-iStăpâneşte-te, mă tulburiPrea mă strângi şi prea mă pipăiFii cuminte, ai răbdareMai ales şi nu uitaCă peste o săptămână,Toată, toată e a ta.

George îşi miroase palmaŞi apoi discret îngână- Asta-i marfă care poateSă mai stea o săptămână?

Poezii impertinenteIon Pribeagu

Autoprotret

Ca un savant din vremuri vechiÎmi plimb prin cafenele mutra.Am păr în nas şi în urechiŞi aduc puţin cu Brahmaputra

Mi-e capul bleg şi lătăreţ,Picioarele: două prăjine,Şi-un singur lucru am măreţŞi-mi pare foarte bine!

Deşi sunt tont şi fonf şi slutŞi am o mască incolorăDe cimpazeu sau de mamut,Toate femeile m-adoră.

De sunt urât şi nătăfleţŞi n-am nici muşchi, nici intestine,Şi-un singur lucru am măreţŞi-mi pare foarte bine!

Sunt mare cât un năpârstocŞi poţi să mă măsori cu cotul,Din loje nu mai văd de locŞi în tramvai mă pierd cu totul

Şi aşa cum sunt un fleculeţÎncât mă poţi în palmă ţineŞi-un singur lucru am măreţŞi-mi pare foarte bine!

Sunt ştirb şi tâmp şi am pistruiŞi o aluniţă imbecilă

În loc de nas am un cucuiŞi-s cocârjat ca o gorilă

N-am simpatii şi n-am dispreţŞi n-am nici maniere fineŞi-un singur lucru am măreţŞi-mi pare foarte bine!

Am trupul plin de vânătăiŞi pe chelie fire creţeŞi am luat chiar premiul întâiLa un concurs de fumuseţe.

Şi dacă n-am profil semeţNici umeri laţi, nici şolduri pline,Şi-un singur lucru am măreţŞi-mi pare foarte bine!

Când intru în baie voluptos,Urmat de membrele-mi confuze,Mă simt atâta de frumosDe parcă aş fi ales de muze.

Mă oglindesc şi-n mod glumeţMă felicit şi-mi zic în minteŞi-un singur lucru am măreţŞi-mi pare foarte bine!

În fine sunt un specimenCum nu-i al doilea sub soarePort pijama şi port jobenŞi bătături port la picioare

De n-am la Academie jilţŞi n-am smaralde sau rubineŞi-un singur lucru am măreţŞi-mi pare foarte bine!

La???

Sus, pe Văcăreşti, pe dreaptaLîngă cârciuma lui StateAvea Smil o prăvălieŞi vindea păsări tăiate.

Găinuşe şi răţuşteCâte-un puişor de-un kilDe voiai o gâscă grasăN-o găseai decât la Smil.

Cum stătea el într-o searăPrintre raţe şi gânsaciIntră Avram în prăvălieŞi-l întreabă: - Ce mai faci?

Ce să fac? E criză mareŞi vânzare nu-i delocChiar de-mi vine, unul, dupăVreo găină, un boboc.

O ia în mână, o întoarceO apropie de nasO suceşte, o miroaseŞi mi-o pipăie un ceas.

Pleacă apoi, că-i pare scumpăŞi eu stau ca un tembel- Dragă, tocmai ca la tineŞi la mine e la fel...

- Cum la fel e şi la tine?Zice Smil cu răutateAi şi tu o prăvălieUnde vinzi păsări tăiate?

- Nu, eu n-am păsări tăiateSpuse Avram cu îngânduratÎnsă, vezi, eu am acasăTrei fete de măritat.

Patriarhal

Fâlfâiri de boare rozeSe strecoară în infinitCând pe drumuri sure trecePopa Neacşu obosit.

Nalt e popa. De departeCu un sfânt poţi să-l asemeniCând cu dragoste împartePilde bune între oameni.

Urcă popa spre colinăRăsfirându-şi barba-n vântVesel c-a-mpărţit luminăŞi iubire pe pământ.

Când să intre în curticicăPreoteasa în trei cuvinteÎl întâmpină smerităBine ai venit părinte!

Să trăieşti! Îi spune dânsulLuminat de-a lunii razăŞi trudit de-atâtea slujbePopa-n jilţul lui se-aşează

- Ce zici coană preoteasăHai părerea să ne-o dăm:Vrei să stăm întâi la masăŞi apoi să ne culcăm?

- Ce pot eu să spun părinte?S răspuns în grabă eaFacem cum vrei tu prea sfinteŞi pe urmă vom mânca!

De unde aţi cumpărat?

Din înaltul plin de boare rece,Curg serpentine de carminŞi un domn – că-i zicem Toma – trecePe bulevardul Bolintin.

În urma lui, cu doi-trei motriCu pasul rar şi săltăreţVenea Manole zis al PetreiCu nasu-n vânt, cu părul creţ

Şi cum trecea prin filierăŞi parc şi oameni şi decorLui Toma-i scapă-n atmosferăUn pârţ urât mirositor.

Un aer greu, de neft, de varză,Ce-i intră în nori, în gât, în oaseŞi împrăştie, până să se piarzăSuspecte gaze puturoase.

Manole adulmecând aromaCe întreaga-i fiinţă îi ispiteşteAleasrgă iute după TomaŞi-l opreşte:- Scuza-ţi, vă rog - a spus ManoleVibrând cu vocea-i ca o strunăDar, unde aţi cumpărat fasoleDe-o calitate aşa de bună?

Boul şi Măgarul

Pe pajiştea scăldată în bronz şi soarePe drumul dintre Zlata şi Cahul,Venea un bou voinic şi mareŞi era ferice şi sătulDinspre hârtoape pe hăul de lumină,Umbrind cu trupu-i schilav tot platoul,Un biet măgar, venind înspre colinăSe întâlneşte nas în nas cu boul.

- Ce-i cu tine mutră pirpirie, -Întreabă boul. Ce mai este nou?Şi i-a răspuns măgarul: - Ce să fie?Deocamdată-i rău stimate bou.

De când mă ştiu, mă lupt cu disperareaÎntr-una stors de vlagă, fără rost,Stăpânii mă tot bat de-mi rup spinareaŞi în urmă, mai descoperă că-s prost.

Şi uite aşa îmi târâi biata humă,Şi-mi deapăn visul, trudnic şi plăpândDe jalea mea toţi oamenii îşi fac glumăŞi rabd şi tac şi-a pururea flămând.

- Sărmane măgar, ce soartă imbecilă...Hai vino-ncoa, căci am porumb şi meiŞi grâu... îngână boul plin de milăHai vin-o şi mănâncă tot ce vrei!

Te va servi, pe întinsul de verdeaţăCu fân mirositor crescut pe dreaptaCu apa de izvor, cu iarba creaţă,Chiar vaca, drăgălaşa mea nevastă.

Într-adevăr, în liniştea opacăMăgarul s-a-ndopat cu frenezie,Apoi privind cu ochi tâmpiţi la vacăÎşi spuse în gând: - Ce vacă durdulie!

Ce languroşi sunt ochii ei ... cum zburdăCu coapsele şi sufletu-mi adapăCe fină e, ce nostimă şi durdăÎncât parol că-mi lasă gura apă!

Şi întocmai ca un frate din GranadaI-a sărutat copita să-i complacă,Ea îi zâmbi, făcând-şi vânt cu coadaŞi el ca un măgar s-a dat la vacă.

Când se întoarce boul pe coline,Văzând şi el ce coarne mari purta.MORALA:Când eşti bou, ia seama bineSă nu chemi măgari la masa ta.

Bossa Nova

Gică-i director de bancăOm cu faimă în lumea mareAre vilă şi maşinăŞi-o soţie încântătoare.

Dar să fie în nota vremiiÎntr-o lume capricioasăŞi-a luat – că aşa e modaŞi-o amantă delicioasă.

Nu ştiu dacă-i din CalcuttaUruguay sau BritreiaŞtiu atât că e frumoasăŞi o cheamă Salomeia.

Are braţe de zăpadăTrup felin, sculptat cu daltaŞi doi ochi, plini de păcateDe te bagă-n draci, nu alta!

I-a luat garsonierăLa ciclop, să se impunăŞi-imai dă de cheltuialăDouă mii de lei pe lună.

Ocupat peste măsurăCu afaceri o grămadăVine în fiecare miercuriPe la draga lui s-o vadă.

Popasul lui Aizic Tirr

La înţeleptul Rabi MendelVine Aizic Tirr smeritŞi îi spune:”Raşi dragă,Sunt un om nenorocit”

Rifca mea-i atât de dulceŞi are atâta sexapealCă nu trece un an şireataÎmi trânteşte un copil

Am vreo zece să-mi trăiascăToţi sunt sănătoşi ca tunulŞi-mi sunt dragi dar ce nevoie-iSă-mi mai nască unul?

Şi-am venit la tine RabiDă-mi un leac să-mi foloseascăPoate Dumnezeu pe RifcaDe copii s-o izbăvească.

- Uite ce-ai să faci, îi spuneRabinul cu ochii dulciNoaptea când soseşti acasăŞi ai vrea ca să te culci

Să te ţii întodeaunaDe povaţa mea înţeleaptăSă te urci pe partea stângăŞi cobori pe partea dreaptă.

Dacă faci aşa şi totulCu stricteţe şi păzitPoţi fără grijă, RifcaDe copii s-a lecuit.

Au trecut trei luni sau şapteSau chiar opt să fi trecutŞi la Rabin într-o vineriIntră Aizic abătut.

Şi mâhnit şi nefericeOchi-i galeşi multe spunŞi plângând aproape, zice:- Rabi, n-a fost leacul bun.

N-a fost leacul bun, iar mieMi-a fost chinul inutilFiindcă uite azi noaptea RifcaMi-a născut iar un copil.

- nu cumva întreabă RabiCu un surâs ce-i schimbă faţaAi uita ce-am spus sau poateMi-ai nesocotit povaţa?

- Vai de mine! Exclamă AizicDupă vorba ta înţeleaptăM-am urcat pe partea stângăŞi-am coborât pe cea dreaptă.

- Dar ia spune, întreabă RabiScărpinându-se în nas –Nu cumva trecând pe acoloAi făcut un mic popas?

- Un popas? Făcui desigurDeh, ca omul! Ce să fac?Parcă poţi să treci pe acoloSă nu poposeşti un pic?

- Văd că na-i pătruns povaţa-miZice Rabi plin de fioriNu ţi-am spus să urci pe stângaŞipe dreapta să cabori.

Dacă ai poposit l amijlocCa un pusnic în câmpiiAizic Tirr Du-te la dracuCum vrei să nu faci copii?

Şi luna a închis un ochi

Soarele îmbracă în aurŞi în păienjeniş de fireTot întinsl care duceLa Costeşti, la mănăstire.

Două tinere măicuţeÎn sutane lungi şi greleTrec pe drumul plin de soareDe nisip şipietricele.

Harul domnului de-a pururiScaldă în sfânta psalmodieChipurile lor suavePline de cucernicie

Într-atât de cufundateMaicile prea cuvioaseCă nici n-au băgat de seamăCă a trecut de ora opt.

Vorbele pieriră risipindu-se ca fumulDar de-odat se oprirăNu cumva greşt-au drumulParcă alta e şoseaua spre lăcaşul mântuiriiNici o casă nu se vede şi nici turla mănăstiriiNu mai ştiu ce să mai facăSă se oprească în zăvoi?Să mai meargă înainte? Sau să meargă înapoi?N-o să lase la anaghie două maici fără ajutorÎnsă Dumnezeu e mare şi a toate îndurătorŞi în timp ce implorează milostenia Sfintei VineriCa prin farmec apărură chiar în urm alor doi tineri.

- Mergeţi înspre mănăstire?A întrebat o maică aparte- Da pe-acolo trecemÎnsă noi ne ducem mai departe- De ne daţi îngăduire, noi putem să vă-nsoţim- Cu plăcere şi evlavie Celui Veşnic mulţumim!

Şi-au pornit în grupă tuspatruPe şosea încetinelPanait la braţ c-o maică

Şi cealaltă cu Ionel.Tot mergând de ele aproapeSângele a început să fiarbăŞi alăturea ici, colo,, câte-un păătuf de iarbă.

Iarbă verde mătăsoasăCe te-ndeamnă şi te cheamăŞi-un crâmpei de sare albastrăS-a întins ca o năframă.Le-a vorbit de MagdalenaDe Infern, de Raiul sfântŞi despre iertarea celorPăcătoşi de pe pământ.

Până le-au convins în finePlâns-au ele mai mult de-un ceasPentru odihnă ar fi mai bineCa să facă un mic popas.

Şi s-au aşezat pe iarbăPe când luna ce-i priveaPrevăzând ce-o să urmezeA închis un ochi şi ea.

Restul nu intereseazăDoar o voce sub copacÎngânat-a:Iartă-i DoamneIartă-i că nu ştiu ce fac.

Iar Eulampia de alăturiA răspuns printre suspine- Ba al meu dragă VarvarăŞtie încă foarte bine.!

Şi căţeluşa stă în pat

Mimi are o fată blondăVea ochi mari şi păr buclatUn sân superb, o pulpă rotundăŞi avea şi-o fire vagabondăŞi ca oricare demimondăAvea un căţeliş buclat.

Sprinţară ca o căprioarăMimi iubise un băiatŞi într-un amurg de primăvarăSimţind că focul o înfioarăI-a dat tot visul de fecioarăDar el se vede că a uitatŞi căţeluşul stă în pat.

În negre nopţi de insomnieMimi cu suflet tulburatSă uite dorul ce-o sfăşieŞi dragostea –i atât de vieÎn camera trandafiriePrivea protretul lui pictatŞi căţeluşul stă în pat.

A vrut un moş cam reumaticS-o ia cu el într-un palatŞi s-o iubească singuraticDar ea cu ochii de jăraticGândind la tipul ei simpaticDintr-un cuvânt l-a refuzatŞi căţeluşul stă în pat.

Când somnul încerca s-o prindăMimi cu corpu-nvăpăiatPrivindu-şi formele în oglindăOfta cu jale, suferindăCă nu e nimeni s-.o surprindăŞi căşeluşul stă în pat.

Şi-n cuibul ei de curtezanăVeneau priteni pe-noptatŞi beau ermuth, coniac, cinzeacăŞezând pe sofaua egipteanăSau pe divanul fermecat

Şi căţeluşul stă în pat.

Veneau fecioare şi cucoaneÎn buduaru-i parfumatŞi ca să uite de canoaneFumau haşiş, fumau havaneŞi apoi ??? băietaneCădeau lascive în păcatŞi căţeluşul stă în pat.

Amurgul depăna-n tăcereAl vremei cer, argintatŞi trandafiri mureau în sereIar Azorel visa-n tăcereŞi îi plăcea să lingă miereÎn salonaşul crenelat

Şi zi şi noapte sta în pat...

Din flori să-ţi împetesc cunună

Aş vrea din flori să-ţi împletesc cununăPe strat de crini să mă inspirSă-ţi cânt în nopţşile cu lunăPe o pajişte cu trandafiri.

Din mirt să-ţi cânt: romanţa vieţiiŞi ochii tăi senini şi mariSă sorb nectarul tinereţiiSub streşini de mărgăritar.

Ţi-oi pune dali în cosiţeŞi orhidee înnouratePe frunte flori de lămâiţăPe umeri şipe sân muşcate.

Pe braţele de nuferi albiÎnfăşura-voi cu alintBujori şi stânjenei şi nalbeŞi chiparoase de argint.Ţi-oi atârna pe şold lalelel??? şi „Nu mă uita”Ca toate gândurile meleSă guste din gura ta.

În prag voi presăra din verme

În ritmul versului săracImaculate crizantemeŞi sângerânde flori de mac.Din siclamene şi cicoareŢi-oi împleti un cuib boemS-adormi pe cuib de lăcrămioareCu gândul la acest poem.

Uitând de doruri şi regreteŞi prinşi de-ai dragostei fioriAvea-vom crioni şi violeteŞi poate şi un copilDin flori....

Nu ştiu în parte a ţăriiMi se pare că-n GheorgheniLocuia o bătrânicăDe vreo şaptezeci de ani.

O ştia tot târgul, deşiFoarte rar ieşea din casăŞi trăia în oraş departeSingurică şi retrasă.

Se spunea că ar fi odraslaUnui mare bogătaşCare avusese întinderiŞi în Vlaşca şi în Iaş

Şi frumoasă, o minuneUn tablou, o închipuireCă veneau sin alte oraşeGrup de tineri să o vadă.

Că a iubit în tinereţeUn nepot a lui ŞtirbeiŞi cum neamul lui fu contraS-a-mpuşşcat din cauza ei.

Ea atunci – chiar la mormântu-iA jurat că-n viaţa toatăn-o să se mărite pururicât trăi-va, niciodată.

I-a rămas ceva avereAcareturi de moşeancăŞi din moşioară baniiCare îi ţinea la bancă.

Nu avea vecini, nici neamuriŞi cu taina ei în gândLa biserică în duminiciSeducea din când în gând.

Iară anii trec ca vântulGoana vremii n-are leacŞi încet, încet, trecutaPeste jumătate de veac.

Ca o umbră selenară

Îşi târăşte paşii greiN-a rămas nimic din nuriiiŞi din frumuseţea ei.

Într-o zi pe poapa Neacşal-a poftit la ea acasăSă-i destăinuiască chinulCare sufletu-i apasă.

- Prea sfinţia ta, mă iartăCă grăi-voi cu păcatDar în viaţa mea pustieN-am ştiu ce e bărbat.

Nu vreau să ajung în slavaDin cereasca Lui grădinăFără nici o îmbrăţişareŞi în vârstă şi virgină.

Caută-mi un om din gloatăŞi trimite-mi-l încoaceCu fiinţa mea să facăTot ce vrea şi tot ce-i place.

Să mă strângă lung în braţeTot aşa ca pe-o ţărancăŞi am să-i dau o recompensăCă am bani destui la bancă.

Popa milostiv să scapeBietu-i suflet păcătosI-a trimis un om din piaţăUn hamal foarte vânjos.

Cărui i-a vorbit cu milăŞi îndurarea celui sfântDespre buna învoireÎntre oameni şi pământ.

Mai cu seamă despre pildaCuvioasei Paraschieva„Cine pe semeni ajutărăsplătit pe dată fi-va”!

S-a rugat de acela careStă cu îngerul la masă

Să gonească necuratulDintr-o fiinţă păcătoasă.

Şi s-a dus să izbăveascăA ispitelor furtunăFoarte mulţumit că astăziA făcut o faptă bună.

Chiar a doua zi dimineaţăPopa Neacşa s-a îndreptatÎnspre casa bătrâneascăs-o dezlege de păcat.

A intrat popa în salăS-a uita prin încăperiBărbatul era acoloDar femeia nicăieri.

- nu ştii unde-i baba careCare stă de-atâţia anii ?- Păi s-a dus din nou la bancăSă mai scoată nişte bani.

Vesela Familie

Într-o zi la societatea„Pheonix” de asigurarea intrat un domn în vârstăslab, cu ochelari de soare.

- Aş dori – se adreseazăFuncţionarului din faţăCa să fac asigurareCum m-am hotărât pe viaţă?

Funcţionarul, măsurându-lCu minuţiozitateSlab, cu ochelari şi vârstnicÎn răspunse: - Nu se poate!

Eşti slăbuţ, vedere scurtăAi şi semne de vărsatNu întruneşti anume puncteCa săă fii asigurat.

- Da, dar tata – zise domnulCare-i mai bătrân ca mineE asigurat aiceaDe un deceniu şi mai bine.

- Cum îl cheamă?- Dan Beşleagă.- Dan Beşleagă? Un momentCa să văd în fişe dacăNu-i vreun inconvenient.

Dan Beşleagă? Da! Se aflăÎnsă în comformitateTrebuie îndeplinităÎncă o formalitate.

Iei un formular cu timbruŞi îl completaţi acasăŞi veniţi cu tata aiceaMarţi sau miercuri dimineaţă.

??????

Cu nepoţi şi cu nepoateToţi la nunta lui bunicu

- Cum, bunicul se însoară?Asta-i culmea! Pe toţi sfinţii- Se însoară! Da! Cu toateCă sunt contra lui părinţii!

Asta zic şi eu noroc

Într-atât ne-mbată viaţaCu iluzii şi strădaniiCă nici nu băgăm de seamăCât de repede trec anii.

Cred că nu importă urbeaDacă-i Râmnic sau FocşaniTotul e că eu pe-atunceaAvea optusprezece ani.

Şi-n oraşul plin de crâşmeŞi cu centrul plin de prafNu era nici un teatruŞi nici cinematograf.

??????Pompieri, oborul, gataŞi vreo două cafnele.

Singurul loc mai veselAl oraşului stindardEra varietul FilipUn şantan de bulevard.

Fiindcă atunci patronulNumere de-atracţie noiBalerine apetisanteChiar şi cântăreţi de soi.

Cum sosea vreo vampă „bine”Năvălea protipendadaConu Bubi, conu NicuŞi luat cu asalt naiada.

După ărogramul artisticChefuiau cu curtezanaLa conac sau la moşiaMonteoru sau Grăjdana.

Pe când noi făuritoriiDe poeme şi himereO priveam cu jind, sorbind-oC-o cafea sau cu o bere.

Într-o seară, tot la FilipDebutase o actoriţăCu trup zvelt şi ochi şăgalniciŞi cu fragă de guriţă.

Fermeca în potop de aplauzePe bărbaţii toţi, în grupeŞi ne ameţea cu-n cântec:„Vin la Tanţa să te pupe”

Avea părul spic de aurBraţe, albe subţirelePicioruşe crizantemeCare te chemau spre ele.

Noi, ştregari voioşi şi timeriNici o taină nu ne scapăO doream şi tuturoraNe lăsase gura apă.

Şi cum se zvonise o şoaptăPe la KrausLa cafeneaCă deţi dai o stă în mânăPoţi ca să petreci cu ea.

Însă cine dintr-ai noştriDin pleiada cunoscutăÎşi putea permite luxulCa să-i dea divei o sută?

Şi atunci Aurel propuseO ideeie salvatoare:Să putem strânge o sutăPunem 5 lei fiecare.

Şi jucăm la loterieÎnodăm frumos batistaŞi cine câştigă sutaĂla merge cu artista.

Zis-făcut. Nicx astăzi nu ţtiuNici când a trecut minutaNici cum m-a bătut noroculCa să-mi iasă mie suta.

Ştiu, atâta, că înălţat-amMulţumiri lui DumnezeuPentru marea fericireCe-a căzut pe capul meu.

c-un buchet de violeteŞi-n ţinută elegantăi-am palmat în mână sutaŞi ea, a depus-o în geantă.

Restul: cuib de poezieVis şi voluptăţi divineCare le-au descris şi alţiiMaul mai bine decât mine.

Pot s-adaug amănuntulCă înrâuirt de steleI-am compus în versuri tandreUn sonet şi trei rondele.

Într-atât a înduioşat-oVersul meu înaripatCă frumoasa MesalinăCu glas dulce m-a întrebat:

- Spune-mi, dragul meu, prietenCum pentru o desfătareCe ai petrecut cu mineD-ai o sută aşa de mare?

Eşti agricultor? Ai rente?Sau bancher cu acursale?Fiindcă ştiu din auziteCă poeţii n-au parale.

Îmbăta de-accentu-i sincerCa să nu stric feeriaI-am destăinuit de-a capoCum a fost cu loteria.

- Vai, a psus ea drăgăstoasăNnu se poate, nu se poate!Şi strângându-mă în braţeMi-a şoptit cu voluptate:

Tu, că eşti cel mai simpaticDintre ceilalţi curtezaniMai ales că scrii şi versuriDe la tine nu i-au bani.

Când văzui că umblă în geantăAm simţit în vine focŞi mi-am zis: Slăvit fi DoamneAsta zic şi eu noroc!

Şi cu graţie felinăŞi-un surâs descris de zeiIar m-a îmbrăţişat cu patosŞi mi-a înapoiat: 5 lei...

Tot una e

Rifca a venit la RabiŞi e plină de obidă:- Rabi, sunt neferictăIarăşi am rămas gravidă.

Dă-mi un sfat că tu eşti ţadicEşti un Dumnezeu aproapeSau citeşte-mi un psalm şi roagă-lSă mă scape, să mă scape.

- Greu femei, nu se poateFirii să vă împotriviţiChiar şi în Scriptură zice:„Creşteţi şi vă înmulţiţi”

- Da, dar am copii vreo şapteFete mici şi băieţeiNumai cel de sus mă ştieCât de greu o duc cu ei.

Rabinul deschide o carteMurmură o rugăciuneŞi cu ochii către ceruriSe înclină şi-apoi spune:

- Uite ce-ai să faci femeie:Mâine dis-de-dimineaţăMergi şi-ţi târguieşti o oalăCât mai mare de la piaţă

Iar târziu când vraja fireiTe învăluie domoalăToată noapte, toată noapteaŢi picioarele în oală.

De se-apropie sortitulPentru clipa de norocTu picioarele din oalăNu le scoţi deloc, deloc!

Dacă asculţi povaţa astaCare-i binecuvântatăNu se poate, nu se poateSă rămâi însărcinată.

Opt luni au trecut degrabăSau chiar nouă mi se pareŞi într-o zi venind la RabiRifca, dar cu burtă mare.

- Nu mi-a folosit povaţaZise ea foarte timidăFiincă, uită-te la mineIarăşi am rămas gravidă.

- cum se poate! Îţi spusesem.Când te-oi duce la culcareTu, picioarele amândouăSă le ţii într-o oală mare!- Păi, să vezi, cinstite RabiZice ea cu mult lipicin-am găsit o oală mareŞi am luat două mai mici...

Omnicist

În expres un tânăr, IaneMai acum o săptămânăVoiaja c-o cuconiţăMai frumoasă ca o zână.

Grecul adirându-i chipulFeciorelnic şi cosiţaN-a răbdat ca să nu-i spuie- Ce frumoasă eşti coniţă!

Lei, o mie aş da acumaDacă m-ai lăsa agaleSă pui mâna, doar o clipăPe pulpiţa dumitale

Zâna roşie ca foculŞi cu buze însângerateA răspuns: - Nu ţi-e ruşine?Vai de mine, nu se poate!

- Nu e nimeni cuconiţăSă te vadă, să te ştieCum ai ridica rochiţaŞi-am pus mâna iei o mie!

Zâna strânsă-n faldul rochiiSe mlădie ştregăreşteŞi îi face semn cu ochiiCă primeşte, că primeşte

Grecu e robit de farmecIară zâna foarte finA săltat în sus rochiţaPuţintel, câte puţin...

Pulpe roze, vede IaneCum în lume, multe nu-sDurde, dulci şi dolofane;Ah puţin, puţin mai sus!

Se ruga mieros şi lacomŞi o sorbea cu ochii duşiÎncă puţintel coniţăPuţintel mai sus, mai sus.

- Gata-i îi vorbeşte zânaRochia-i peste sânii meiHai degrabă pune mânaPune mâna unde vrei!

- Nu, nu, nu! Răspunse IaneC-a rămas perplexă zânaGrecul, om cinstit rămâneN-are bani, nu pune mâna

Căpriţa sfetnicului Petru

Sfântul Petru, Mare PaznicPestea-a Raiului fântânăPlictisit de-atâtea veacuriSă tot stea cu cheia în mânăÎntr-o zi s-a dus la DomnulPrea supus şi prea smeritŞi îngenunchind în faţă-iPetru astfel i-a grăit:

- Doamne, din străfund de vremuriTe slujesc fără prihanăAm şi eu o rugăminteFie-ţi milă şi pomanăDă-mi concediu de odihnăDoamne pururi lăudatDoar o lună Nalt Prea SfinteCăci sunt om şi sunt bărbat!

- Bine Petre! Se aprobăCe nu fac eu pentru tineTreci la cadre, ia-ţi cartelăŞi te du! Te du cu bine...Ajungând în capitalăFercheş, tânăr şi cu baniCă puteai să-i dai ca vârstăDouăzeci şi opt de aniS-a încurcat c-o femeiuşcăNostimă şi dolofană.

Şi la „Compescaria” într-unaBea „Segarcea” şi „Crăcană”Toată lumea a ţinut-oNumai în chefuri şi-n antrenVizitând seară de seară„Pescăruş” şi „Monn Jarden”Că îmbătat de-atâta farmecŞi de patimi juvenileŞi-a întârziat concediulCu vreo trei ori patru zile

-Bine Petre, nu ştii oareCă după regulament

Orice întârziere înseamnăCum că n-ai fost vigilent?

- Ba am fost Nalt Prea Sfinte,Zice Petre fericit,Însă în timpul nopţii PărinteUite, m-am îmbolnăvit.

Două nopţi şi patru zileAm zăcut în odăiţăŞi mă tot hrăneam cu lapteDoar cu lapte de căpriţăDacă n-ar fi fost căpriţaSă mă vindece de toateZău, muream, muream de tuseDoamne Sfinte şi Îndurate

A trecut o vreme lungăPetre Sfântul cum vă spunSe topea de dor săraculDupă dulcineea lui.O vedea frumoasă, durdăGura roşie, ochi adânciTrupul de nimfă care zburdăS-o tot sorbi, s-o tot mănânci...

Drept la Dumenezeu se duseŞi îi zise rugător- Doamne, nu mai pot de tuse,Dă-mi concediu c-am să mor!

Şi dacă mă sting, cu minePiere ultima mlădiţă...Să mă vindec leacul esteNumai lapte de căpriţă!

- Bine, îţi dau o lună – ziseDomnul zărilor senineDar când vii, aduci şi capraO aduci aici cu tine.

- O aduc, Înalt Prea SfinteO aduc numaidecâtCum o ştii, în patru labeŞi c-o funie de gât.

Şi mâhnit, gata să-i spargăInimioara pătimaşaSe întreba – Şi acum PetracheSpune, pe unde scoţi acum cămaşa

A pornit cu ascensorulDin eter, azur şi neaÎntr-o clipă nea PetricăSprinten, fercheş, fu la ea.Nopţi şi mile deliranteDe iubire nesfârşităPetrecut-a Sfântul PetreCu căpriţa lui iubită.

Când să se termine lunaPetre îşi aduse aminteDe făgăduiala datăPrea Eternului Părinte.

Şi îi spuse: „fată dragăEu socot că-i foarte bineCa să nu-mi pierd slujba în ceruriTrebuie să mergi cu mine.

Dumnezeu nici nu prea vedeTe strecori încet şi atâtGoală şi în patru labeŞi cu o funie de gât.

Ascensorul te aşteaptăTe îmbarcă în el frumosŞi în două- trei minuteScumpo, vei ajunge sus.”

Ce să facă biata fatăA primit cu mult curajŞi de ce să nu profiteDe asemenea voiaj?

Dezbrăcată, e o minuneTrup de nimfă, ca-n poveştiNea Petrică, Nea PetricăCe pramatie îmi eşti...!

S-a urcat în cer cu dânsa

Şi o îndeamnă mereu- Hai căpriţă, hai cu neneaSă te vadă Dumnezeu!

Cum ajunse în zenituriŞi-au deschis spre tron portiţaDumnezeu luă ocheanulŞi-ndelung privi căpriţa.

A privit-o încă o datăDinapoi şi dinainteŞi a izbucnit năvalnic:

- Eu când zămislit-am capraPrintre vite consacrateAvea în faţă ţăcăliaŞi avea ţâţele la spate.Dar cu capra ta PetracheO brodişi ca EremiaCă are ţâţele în faţăŞi are în spate ţăcălia!

Deosebire

Moritz, un elev cuminteLa liceul din BacăuÎntr-o zi pe negânditeL-a întrebat pe tatăl săuPapalâcule, i-a spune-miDar să nu fi supăratCe deosebire-i întreO femeie ş-un bărbat.

_-Vai de mine şi de mineMoritz, nu mă enervaCum se poate main leibchenSă mă-trebi aşa cevaUn băiat ca tine învaţăŞi nu întreabă aşa hai-huiChestiuni neruşinateCare nu-s de vârsta lui.

Moritz, însă nu se lasăŞi aşa cum şi-a propusPlin de nevinovăţieLa mămica lui s-a dus.Mutterlein, să nu te superiDar aşa vrea să am o lămurireCe deosebire-i întreUn bărbat şi o femeie?

- Asta da obrăznicie- Vai de mine şi de mineStau şi mă întreb într-unaCum de nu-ţi este ruşine?Tu, model în toată clasaŞi în tot liceul chiarSă vorbeşti aşa cu mama?Piai din ochii mei! Măgar!

Moritz – dezolat de atâteaObservaţiuni amareProfesorului îîi spuneTot aceiaşi întrebare.Dascălul – Albert – pe MoritzÎl întreabă rugător- Ia să-mi spui, te rog, ce număr Poartă mama la picior?

- Mama? 37 poartăIar dascălul, AlbertMai întreabă: - Dar tăticul?- Tata? 41 cert!- Deci mămica 37Tata 41 are.Precum vezi deosebireaEste numai între picioare.

Fakirul

Un fakir, un fel de BocsoHipnotizator de rasăVoiaja-n expres cu o doamnăTare dulce şi frumoasă.

Profitând că în ora aceeaNimeni n-o să-l deranjezeHipnotizatorul încearcăDoamna s-o hipnotizeze

O fixează adânc în ochiGata gândul să i-l sfarmeCă frumoasa închide ochiiFăr voie şi...adoarme.

- Eşti sub magica-mi putereZise el cu glas drăcescŞi ai să execuţi cu vrereTot ce-am să-ţi poruncesc!

- Da! Răspunse adormitaIară el, cu gesturi iuţiA întrebat: ce fac acuma?- Ah, pe gură mă săruţi!

- Şi acum, ce fac scumpo?A întrebat-o el sedus- Ah, respunse ea în deliru-iîmi ridici rochiţa în sus.

- Şi-acum ce mai fac păpuş-o?Iar frumoasa în letargieA şoptit: - acum te umpliŞtraşnic de blenoragie!

Secretul lui Hector

O zi de mai nici cald, nici receCa atmosfera s-o mai schimbePrin Cişmigiu, moş Niţă treceCu Azor şi Hector, să se plimbe

Cu cureluşe lucitoareŞi funde, cum la alţii nu-sCâinii îi trec printre picioarePrivind în jos, privind în sus...Pe pajiştea cu roşii muşcateVenea o blondă încântătoareCu picioruşe minunateŞi într-o rochiţă scurtă tare.

O ce plăcere...! a zis moş NiţăPrivind cu ochii plini de rouă,Ce faci frumoasă coniţă?Şi pupă mâinile amândouă...

- Merci beaucoup! Dar mătăluţă?- Comsi-comsa! Văzând că-i soare,Ieşii la aer o lecuţăCu pechinezii la plimbare

Şi-n timp ce firea stă să fiarbăCăţeii se jucau nespusTot tăvălindu-se pe iarbăPrivind în jos, privind în sus,

Şi mârâiau cu nesimţireŞi se trânteau în prund smintiţiCă adesea moş Niţă. Scos din fire,Spunea: Ţi-ai dracului să fiţi!

Au mai vorbit de-a ei rochiţăDe-al câinilor temperamentŞi pururea galant, Moş NiţăGăsi prilej de compliment:

Ce păr frumos ai, un tezaurDe parcă soarele subitTe-a nins în păr cu stropi de aurŞi-n bucle raze ţi-a-mpletit!

Prin prund cu salturi jucăuşeAzor şi Hector cum v-am spusSe încurcau printre picioarePrivind în jos, privind în sus

Dar Hector, javră rubicondăLui Azorel a prins să-i spună:- Moş Niţă crede că e blondăDar numai noi ştim că-i brună!

Letru zice

La un doctor vine NatanCu o mină foarte rea- Doctore, chestiunea aceeaNu mai merge cum mergeaAm luat şi cantaridăŞi pilule de muştarIcre negre, Perla, TitusÎnsă totul e-n zadar!

- Câţi ani ai?- Şaptezeci şi unu!- Apoi gata: Ce mai vrei?Gata ai iubit atâtaZeci şi sute de femei,Cuconiţe apetisanteVăduve încântătoareDame de chantan, studente,Picoliţe servitoareŞi-n hambare şi pe iarbăŞi la Cluj şi la SovataŞi-n cabine la MamaiaCe mai vrei? De-acuma e gata!

- Dar, dar eu am un prietenLeibu, Leibu din LipscaniCare a împlinit acumaŞaptezeci şi opt de aniŞi el zice că mai face(şi adaugă surâzând)Chiar de două ori la rând.

- Zice? – Întreabă domnul doctorŞi un gând îl străbătuDacă zici că Leibu ziceN-ai decât să-i zici şi tu!

Iar virgina

Tot high-life-ul CapitaleiŞi Grand-mond-ul din palateToţi ştiam că doctor BimboAre o specialitate

???ce a greşit în pas de searăDoctor Bimbo o „trateaz㔪i o face iar fericită.

Multe fete de familieCe-şi pierdură chambra floareaAu venit la el şi gataEl le-a reefăcut „onoarea”

Şi-a revenit la el şi TanţaBlondă, dulce şi suavă- Ce mă fac? De află mamaE dezastru, iau otravă!

N-o să afle nimeni, nimeniVii aicea pe la treiEu te „fac” la loc cu grijăŞi dai zece mii de lei

Şi-a plătit frumoasa TanţaA plătit cu înfiorareCe nu face o fată bunăSă mai fie „fată mare”?

După trei luni, iarăşi TanţaTot aşa, plină de graţii:- Doctore, sunt disperatăTicăloşi mai sunt bărbaţii

Dar acuma chestiuneaEste foarte serioasăMă cunun cu-n om de lumeŞi vreau iar să fiu mireasă.

- Da, dar locu-i mai sensibil,Zice doctorul, să ştiiCa să fi din nou virginăCostă douăzeci de mii.

S-a plătit de două ori, câte zece Mii de leuşcaniFiindcă viaţa-i tare dulceCând ai douăzeci de ani.

După patru luni sau şaseTanţa cea fermecătoareIar greşeşte, iar şi plângeŞi la doctor iar apare.

- Cred că-i cea din urmă oarăZice foarte fermă TanţaFiindcă-ndată după nuntăPlec cu soţul meu în Franţa

- Foarte greu, răspunse Bimbo-Drept – privind în ochii eiFoarte dificil şi costăPatruzeci de mii de lei.

- Patruzeci? Dar ce-i faci oare?- O! Îţi fac un lucru rarFiindcă acuma duduiţăÎţi fixez un fermoar.

Cocoşelul

S-a însurat boierul FicăMoşier din DrăgăşaniCu o fată tinericăDe vreo douăzeci de ani.

După ce au trecut prin vrajaDulce a lunilor de mierePetrecute în seri de doruriVoluptate şi plăcere

Fică şi-a luat soţiaSă-i arate, cum vă spunMoara, vitele moşia,Tot ce are în curtea lui

Cum ajunseră la grajduriUnde caii se adapăTocma-atuncea armăsarulFăcea dragoste c-o iapă.

Mai spre deal, un taur tânărŞi-a găsit şi el de joacăŞi se înfigea prozaicÎntr-o dolofană vacă.

Şi spre vale în iarba averdeAvând martoră o ieduţăŢapul îşi vedea de treabăCu o gingaşă căpriţă.

Până şi câinii de la curteZambilica şi GriveiCam întorşi unul spre altulFăceau dragoste şi ei.

Şi îngrozită de ce vedeEa îi spune ruşinoasă:E dezgustător aiceaTot mai bine e acasă!

Când să urce pe verandăAu văzut ca într-un pastelCum o găinuşe tandrăZbenguia cu-n cocoşel.

Ciripeau voioşi şi sprinteniSăltăreţi pe tot meleagulŞi se tot pupau în ciocuriCă-ţi era mai mare dragul.

- Uite, ăştia-mi plac, spuse,Ea cu glasul îngerescUite, ce frumos se joacăŞi ce splendid se iubesc!

- Da, îţi place? Întrebă FicăBine puico, mă supui!Şi-a chemat la el degrabăPe Bogdan, vătaful lui.

- Uite, dragă vătăşeleDe azi încolo ce să faci:Priponeşti toţi armăsariiPui oprelişte la vaci.

???Opreşti orice fel de mamifereCa să nu aibă cu masculiiNici un fel de apropiere.

Nu vreau, scumpa-mi nevesticăCum e inocentă eaŞi timidă şi subtilăSă mai vadă aşa ceva!

Nimeni nu mai are voieCa să-şi mai facă aicea felulFiincă aicea-n curte iubeşteNumai eu şi cocoşelul!

Ordinul e sfânt. Şi nimeniNu crâncneşte un cuvântDac-a poruncit boierulGata! Ordinul e sfânt.

Dar într-o noapte violentăCând nici nu s-a aşteptatA intrat Bogdan vătafulFoarte emoţionat.

E cam galben şi ciudate-sAle lui căutături:Coanne Fică, coane FicăA intrat scroafa-n călduri.

Ce ne facem? Mai întreabăPlin de spaimă vătăşelulCine potoleşte scroafaDumneata sau cocoşelul?

Cine e de vină oare?

Doctorul Avrami, om în vârstă,Şi cu maniere fine,Deşi e cărunt la tâmple,Dar se ţine bine.

Foarte ades îl vezi cu o brunăSau cu o blondă ce-i zâmbeşte„Crai bătrân” îi spun amiciiDar el nu se sinchişeşte.

Într-o zi vine la doctorCam ţinându-se de şale:- Doctore, se-ngoaşă gluma,Am slăbit în balamale!

_ Ia dezbracă-te, îi spuneDoctorul prieteneşteŞi am să-ţi spun eu, într-o clipă Ce te doare, ce-ţi lipseşte?

Domnul Avrami se dezbracă,Doctoru-l consultă un pic,Şi îi spune – cumpătare,Fi pe pace, nu-i nimic!

- Totuşi doctore, ???Iartă-mă că îndrăznesc a-ţi spuneSimt aşa ca o sfârşealăNu ştiu, cum o slăbiciune.

Însă nu-i dau importanţăŞi din minte mi-o suprimFiindcă am o întâlnireCu o vedetă la „MAXIM”

- Bravo! Spuse domnul doctorAi succese la nubabSe cunoaşte cât de coloCă te place sexul slab.

Cred şi eu! – zâmbi Avrami,O tratez cu băuturăMai vorbim şi despre artăSau despre literatură.

Mai un calambur, o poantă,Mai o snoavă decoltată,Şi de articolul „iubire”Nu duc lipsă nicodată.

N-am pretenţia naivăCă sunt om cu chibzuialăParcă e vreun om în lumeSă nu facă vreo greşeală?

Vii de ziua ei la Lola,Un drăcuşor cu păr bălai,Îi duci flori, cadouri, însă parcă poţiSă ştii cât stai?

Vorocle-s de farmec pline,Şi când cu lumină micăPrimul merge suportabil,Nici prea-prea, dar parcă-parcă.

La al doilea însă gâfâiLa al treilea sunt leoarcă.Doctorul îl întrerupse:- Văd că nu respecţi regimul,Dar la vârsta dumitaleDe ce nu te opreşti la primul?

- M-aş opri, cu drag la primulZice Avrami cu curajDar i-a dat şi mie, Sohnutul,La al patrulea etaj!

???

Trecând prin centru nenea NaeBătrânul curtezan de viţăVăzu, privind într-o vitrinăO foarte nostimă coniţă.

Apropiindu-se de dânsaCu chibzuinţa sa acerbăO auzi cum îşi şopteşte- Frumoasă rochie, superbă!

- Vă place mult? Întreabă Nae- Superbă, spuse ea din nou- Dacă atât de mult vă placePermiteţi-mi, v-o fac cadou.

Şi au intrat în prăvălieI-a împachetat-o, a plătit-oŞi foarte amabil, nenea NaePoliticos i-a oferit-o.

Coniţa, tânără şi tandrăVoind să-şi compeseze gestulL-a invitat la ea acasăŞi-acasă... înţelegeţi restul.

Un studio de pluş cu perneLumină roşie, domoalăŞi dezbrăcându-se frumoasaRămase goală, toată goală.

Frecându-şi palmele amândouăDe doru-i Nae se sfârşeaŞi-i savura din ochi şoptindu-şiAşa, aşa, aşa, aşa!

- Hai vino, îl imploră dânsaNerăbdătoare şi lascivăHai vino, vino mai degrabăCă nu-ţi stă nimeni împotrivă...

Bătrânul crai şopti ca prostulPlimbându-şi ochii pe femeie,- De broască mi-am făcut eu rostulDe unde-mi fac rost şi de cheie?

Motiv serios

Nu s-au văzut de aproape o lună,Ea în concediu în FăureiIar el rămas în capitalăSetos de farmecul ei.

Că avea Mimi ochi mari şi negriŞi dinţi albi, mărgăritariGuriţa dulce, o comoarăŞi sâni frumoşi şi braţe mari.

Cum nu aveau unde să meargăSă-şi stingă focul ce-i ardeaŞi dornici unul de altul, ambiiS-au îndreptat înspre şosea.

Mici, într-un tufiş sălbaticDe orişice priviri feritÎn iarbă s-au întis cu seteŞi s-au iubit şi s-au iubitSfârşind împreunarea dragă,Sorbită lung, cu mult nesaţS-au sărutat încă odatăŞi au pornit voioşi la braţ.

- Tu ştii că de trei ani, într-unaNe îndrăgim iubita meaDar astăzi şi a fost un vis, un farmecSăreai în sus nu altceva.

- Cum să nu sar în sus iubiteRăspunde ea cu mult lipiciDacă un ceas şi jumătateAm stat cu fundul pe arici

Probabil

La o şcoalăSpecială:- Spuneţi o proposiţiune –Zice profesorul amabil,Care să cuprindă musaiŞi acest cuvânt: probabil.Nicu, emoţionat,A răspuns imediat:- Ieri văzând noroasă vremea,Şi fiind cu haină nouă,Mi-am luat cu mine umbrelaCă probabil o să plouă.Foarte bine!Tu Marin- Transpirat de-alergătură,Deşi luna este maiMi-am pus puloverul – probabilSă nu capăt guturai.- Hm, şi asta merge ziseDomn profesor agaleŞi acum să spuie una,Tu, Abramovic Ghidale,Stă Ghidale, se pătrundeŞi apoi voios răspunde:- La vecinul nostru care-iPianist, vine de-o lunăO elevă frumuşicăŞi fac muzică împreună.Curios cum sunt din fireIeri discret ca un strigoiAm privit prin broasca uşeiŞi-am văzut cum amândoi,El îşi lasă pantaloniiFata fusta în sus ridică cam spontanŞi mi-a spus că vor probabilSă se „uşureze” în pian.

Trei dorinţe

De la Houston, înspre KansasÎntr-o zi de mai frumoasăTommy Bill, cowboy texanVesel călărea spre casă

Urâţel era băiatulŞi-nalt n-a fost delocDe aceea el la feten-a avut nicând noroc

I-ar fi drag şi lui să fie,Ferict câteva clipeCu o o fată şi s-o strângăÎn grădina cu tulipe

Dar cum vine din vecinătateFetele l-au ocolit,Fiindcă-i ciupit pe faţăSleampăt şi piperncit.

Ce să facă bietul Tommy?Deşi i-a venit cam greuL-a lăsat în voia soarteiCă aşa a vrut Dumnezeu.

Şi cum stăbătea şoseauaPlină de nisip şi vecheSimte că ceva îl pişcăDinspre ceafă spre ureche.

Duce o mână peste umărŞi prin boarea de luminăVede în juru-i cum se-nvârteŞi cum bâzâie o albină

L-a pişcat din nou, atunceaTommy mâna a întins-o,Şi-aştepând să zboare aproapeÎntr-o clipă a şi prins-o.

Şi cum o ţinea în palmăÎnsă fără a o închideEl aude o voce: - TommyFi uman, nu mă ucide.

Că eu nu-s albină careZboară din floare în floare,Ci o zână fermecatăDe-o ursită vrăjitoare.

Şi dacă mă laşi în paceVie, fără suferinţeÎţi voi împlini prin vrajeÎntr-o oră, trei dorinţe.

- Bine! – spune Tommy – bine!Vreau să fiu, dacă-i pe alese,Mai frumos ca Richard BurtonŞi la fete să am succese.

Să mă vrea, să mă doreascăŞi să fie fericite???

- S-a făcut. A doua care-i?- Cum sunt mic şi n-am fasonSă fiu zdravăn şi puternicCa şi biblicul Samson.

Să dărâm c-un pumn o casăŞi de-o fi să lupt cu hoţiDintr-o singură scatoalcăLa pământ să-i culc pe toţi!

- Se va face! – a zis albina –Dacă aşa ţi-a fost ideeaDar să nu mai pierdem vremeaSpune-mi şi dorinţa a treia.

- Mi-e cam greu – răspunse TomStai să mă gândesc mai bine...Vreau să fiu, viril întocmaiCa şi calul de sub mine.

- Şi asta ţi-oi îndeplini-o!...Zice albina în emfază.Şi acum te du cu DomnulSă te aibă el în pază.

Ajungând la han se iută

În vitrină şi se vedeNalt, frumos ca un AdonisChipeş, că nu-i vine a crede.

Vasă-zică din dorinţeDouă, i s-au împlinitRepede aleargă acasăSe dezbracă gol, grăbit.

Şi uitându-se-n oglindăDe necaz obrazu-i crapăFiindă calul de sub TommyN-a fost armăsar, ci iapă.

> *>Avea trup de crin si gura, rosie ca o muscata,

> *

>

>

>

>

>Iar alaturi, statea Sprinta cu barbatul Haim Malne,Care-avea tot astfel casa si tot astfel de balcoane.>

Ma stia cand vin la Clara,mai ales, stia cand plec.>

>

>Ma imbrac in fuga, fulger, vinovat ca un borfas

>

>

Si-ntr-o clipa sunt alaturi, In balconul celalalt.>Situatia e grava, simt in creier un ciclon,Ce ma fac daca vecinul ma gaseste in balcon?!>Sa sar jos, cu neputinta! Trotuarul e departe,

>

CASA CU DOUA BALCOANE - Ion Pribeagu

 Pe strada Toamnei, unde pomii-si scuturau  povara, Locuia o cuconita, blonda si frumoasa - Clara!**

  Sanii, doua crizanteme si era si maritata.

>Sotul ei, Avram Barbulea, voiajor prin toata tara ,  Pleca luni de dimineata si venea sambata seara.

>Astfel ca, in alte zile, Clara dulce , dragastoasa,  Marti si joi, sa se distreze, ma primea pe mine-n casa.

 Ii citeam poeme, versuri, ma-mbatam de glasul ei, Ne spuneam povesti, si-n urma, petreceam, ca de-obicei.

Casa-n care dragei mele ii fusese scris sa sada, Avea doua-apartamente cu balcoanele spre strada.

Jos, in gang, urcai o scara, care-asa, din construire, Nu avea alta intrare, nu avea alta iesire.

Nimeni, nimeni, numai scara luminata de un bec,

Vremea-si impletea cununa si destinul priveghea,Sa gustam din fericirea, dragostei, si eu si ea.

Da-ntr-o noapte violenta, cand cu draga ma distram,Se-auzira pasi pe scara si ea-mi spune: - Vine-Avram!

Si deschid in graba usa si-mi dau drumu-n balconas.

Doamne, Tu, care scapat-ai de la jertfa pe Isac,Fa si-acuma o minune si ma-nvata ce sa fac?

Precaut, si fara voie, Instinctiv, eu fac un salt

Simt in cerebel o lupta si pe viata, si pe moarte!

Si de-odata se deschide usa-ntr-un moment fatal,Si-n chenarul ei apare sotul Clarei, personal!

>

>

A dedus fara-ndoiala, ca am fost surprins la Sprinta.>

Mi-a dat mana sa sar iarasi,in balconu-n care-am fost!>A deschis cu grija usa, nici un zvon sa n-o alarme

>

>

>

Trupul Clarei, strans in brate, cu o ora inainte.>

Sa traiasca inginerul, care-a construit cladirea!>Fiindca ce faceam eu daca, ma pastea un ghinion,

Eu inghet si gura-mi muta, nici o soapta nu indruga!Si ridic in semn de spaima bratele, in semn de ruga...

Pe cand el, vazandu-mi halul, ca sa-mi crute umilinta,

Si intelegand din semne, ca-i cer mila ca un prost,

Si, cu patos i-a spus Clarei, care se facea ca doarme:

- Nu ti-am spus eu, Clara draga, cum ca Sprinta-i o  stricata?Uite de-unde are blana, Skong, cu care-i imbracata!

Vino-ncoa, poete draga, si iti jur pe Dumnezeu,Ca n-o sa ne stie nimeni, nici sotia, nici chiar eu!

M-a condus de mana vesel, iara eu priveam cuminte,

Si cand m-am vazut in strada, m-am rugat, c-asa mi-e firea,

Si aceasta casa-a Clarei, avea doar un balcon?!

Are femeia...

Zvon si ciripiri de glasuri,

Joc de mingi si de săgeti;

Toate astea se intamplă

La o scoală de băieti.

Intr-o pauză, profesoara

Pune cate-o intrebare:

- Ce-ai vrea tu să ai, Năftule,

Cand ai să te faci mai mare?

- Eu, răspunde ăla micul

Cu privirile hai-hui,

Mă iertati, ghevrot, dar mie

Mi-e rusine să vă spui...

- Ce inseamnă "mi-e rusine“?

Spune-mi, dragă, că te pup!

- Eu, cand o să fiu mai mare,

Vreau să-mi crească păr pe trup!

- Păr pe trup? Cum vine asta?

Mie spune-mi momentan!

Vrei să vietuiesti in pesteri

Sau in junglă, ca Tarzan?

- Nu vreau să trăiesc in pesteri

Sau in codru in Guyana,

Ci la fel precum trăieste

Verisoara mea Sosana.

Da! Frumoasă si isteată,

Ce mai, strasnică muiere!

Are-un smoc de păr in fată

Si castigă o avere!

TREI NASTURI (ION PRIBEAGUL)

S-a oprit tramvaiu-n piaţăLume multă şi pestriţăŞi prin iureş se-mpingeO frumoasă cuconiţă.

Cum avea rochiţa strâmtăŞi cu nasturi mulţi pe spateVrea să urce, dar din cauzaRochii strânsă-n trup, nu poate.

Trece mâna-i mititicăLată ca un plăsturelÎnspre spate şi gingaşeEa deschide-un năsturel.

Imposibil să se urceDar ca şi orice femeieÎşi mai trece mânuşiţaŞi înc-un nasture descheie.

Dar cum treapta e-năltuţăŞi e-aproape imposibil,Ce să facă, ce să facă?Vezi, momentul e penibil!Mai deschise încă unulDar zadarnic îi e dorul.Nici acum nu poate doamnaSă-şi ridice sus piciorul.

Dar un domn ce e în urmă-iFără niciun fel de formăO apucă de contururiŞi o saltă pe platformă.

Doamna roşie la faţăFulgerând priviri haine,Se întoarce şi îi spuneBombănind:-Nu ţi-e ruşine?

-N-ai dreptate, cuconiţăZice el cu nepăsareDumneata te superi fiindcăFără vrere am pus mâna

Pe când eu tăcui din gurăCând nici nu mi-ai spus "pardon"Şi mi-ai descheiat din grabăTrei nasturi la pantaloni!

BUNICUTA - ION PRIBEAGU

Bunicuta lui PandeleDe pe strada Ghica TeiA bagat discret de seamaCum ca nepotelul eiCind nu-i observat de nimeni,Nici de Tzonc,nici de Rodica,Se cam joaca cu... putzica.

Si i-a spus: Pandele draga,Vai de mine, nu-i frumosVezi pe domnul cel de coloAla grasu si burtos ?Tot asa o burta mare,I-a spus ,tainic, bunicuta,O sa-ti creasca, de vreodataAi sa te mai joci cu putza !

S-a speriat grozav PandeleSi ofta cu'nfrigurareCind gindea ca o sa-i creascaTot asa o burta mareDar primind cadou o tobaSi un cerc si-o muzicuta,De atuncea, niciodataN-a mai pus mina pe putza.

Intr-o zi,fiind la plimbarePe soseaua 'nrourataA vazut, sezind pe-o bancaO femeie 'nsarcinataDrept la ea s-s dus,si-i spuse,C-a rosit si bunicuta:-Vezi ce ai patit cucoana,Daca te-ai jucat cu putza ?

Pai să nu-i fuţi Cristosu şi Adormirea mă-sii?Când vezi trecând fetiţe care te bagă în boale Când vezi atâtea tâţe şi atâtea pulpe goaleŞi când constaţi că pula rămâne veşnic moaleCă doarme în izmene şi nu vrea să se scoaleCând o ştiam pe vremuri atâta de fudulăŞi chiar neobrăzată şi veşnic nesătulăMă-ntreb cu amărăciune de ce-i mai zice pulă?Când astăzi nu serveşte decât pentru pişare?Şi chiar şi-atunci când pişă, te pişă pe picioare?Dar pentru vechea-i faimă şi marelui renumeSă nu-i mai zică pulă pentru nimic în lumeCă numele de pulă legat e de futaiDe ce s-o cheme pulă, atunci când trec alaiPe strada mii de pizde, si ea zace niznai...Pe vremuri de vedea o fusta, se ridica pe burtăŞi se scula de-un metru, pe cât era de scurtă,Că azi în loc de burtă se trage-nspre craciCă ai ajuns acuma pe dânsa să te caciCănd inima şi ochii-ţi poftesc şi-ai vrea să fuţiEa doarme şi n-o atâţă nici sânii desfăcuţiNici bucile ce saltă sub foşnetul mătăsiiPai să nu-i fuţi Cristosu şi Adormirea mă-sii?Gândindune acuma la fostele victoriiŞi preacinstind trecutul încununat de gloriiGăsesc că-i o insultă zadarnică, cumplită,Ca aceasta rămăşiţă uscată, smochinită,Care-ajuns o biată ciosvârtă inutilăAceastă stârpitură căreia-i plângi de milă,Această căcărează, acest ciot de canulăSă poarte încă titlul imperial de pulă!Credeţi-mă prieteni, e faima noastră-n joc

Să-i punem cruce pulii, să ne-apucăm de cioc.

Pai să nu-i fuţi Cristosu şi Adormirea mă-sii?

Dilema (de George Toparceanu, nepublicata)

Ati vazut prea bine ca la consultatii

Doctorii te-ntreaba despre emanatii.

Vor sa stie totul: abundenta, faze,

Unii le zic "vanturi", altii le zic "gaze".

Dar sa nu va mire daca medicina

Studiaza astazi foarte mult "basina".

Fiindca, biologic, pentru toti e clar,

A basi e un lucru foarte necesar.

Toata lumea bese, asta-i axioma

Nu intereseaza sunet sau aroma.

In privinta asta toti suntem la fel

Floarea nobilimii, preoti, printi, printese,

Papa de la Roma bese si iar bese.

Ins-o chestiune trebuie-nteleasa

Fiecare bese dar la el acasa!

Fara martori merge, tare sau incet,

Nimeni nu-ti dicteaza sa te besi discret

Vrei rafale scurte sau prelungi sa sune

Treaba ta, esti liber, poti sa faci si spume!

Si chiar daca nimeni nu-ti sta imprejur,

Poti sa besi in lege, pana pici in fund.

Eticheta cere, insa, sa fii pudic

Bunul simt pretinde sa nu besi in public.

Ce-ar fi, bunaoara, s-auzi pe cutare

C-a basit in public doamna nu-stiu-care

Sau ca domnisoara, profesoara X,

S-a basit in clasa, ieri la 9 fix?

Cum ar fi privite, sau calificate,

Aer mai fi prestigiu, autoritate?

Cine le-ar mai crede fiinte gratioase?

Ar fi socotite niste. basinoase.

Dar ma-ntorc acuma iar la medicina

Sa-ti risti sanatatea pentru o basina?

Sa n-o lasi sa iasa daca esti in public,

Fiindca eticheta cere sa fii pudic?

In privinta asta sunt pareri mai multe,

Cine-ar sta pe toate a le mai asculte?

Astfel, dupa unii poti sa besi oricat

Dar sa stii la vreme sa le strangi de gat.

Poti sa fii acelasi om cu demnitate

De le dai tacut drumu-n libertate

Asta-I o parere, una dintr-o mie

Dar morala spune ca-i ipocrizie

Ce deosebire intre om si cal

Ar mai fi atuncea sub aspect moral?

Cand te-arati in lume demn, gras si frumos

Si-n realitate esti un basinos?

Cati nu sunt din astia care bas de zor,

Parca stii vreodata ce-i la curul lor?

Dar ramane lege ca e indecent

Sa slobozi la gaze pe esapament.

Fie, cu morala nu te poti certa

Dar mai vine gazul fara voia ta.

Suiera si geme, cu prelung ecou

Iar tu ai nesansa sa fii la birou.

In astfel de cazuri, spune, ce te faci?

Sa recurgi la scuze sau sa te prefaci?

Din experienta eu ca spun cinstit

Ca nicicand in viata nu am indraznit

Sa recurg la scuze, ar fi fost mai rau

Sa roseasca lumea toata-n jurul meu.

Am tarsit un scaun, am facut ceva,

Ca sa nu se creada c-am basit cumva.

Si oricat s-ar spune ca sunt ipocrit

S-au facut si altii ca n-au auzit.

Chiar si-ndragostitii cand admira luna,

Cu sau fara voie, scapa cate una

Dar cu-o tuse seaca, bine regizata

Sau cu-o melodie mai pe nas cantata

Fac sa se ascunda tot, a poezie,

Chiar si nedorita, scurta galagie

Ce-a trecut prin mate si s-a dus in vant

Si care ne-ncurca viata pe pamant.

Dar astfel de cazuri cand ipocrizia

E asociata chiar cu poezia,

Crime moralistii nostri le socot.

Caci morala-si baga nasul peste tot.

In final, tot omul se intreaba trist:

Sa asculti de medic sau de moralist?

Cel cu doua . . . .

Se zvonise-n oraselulDe pe deal, Chilia noua,Cum ca Huma HaskeloviciZice-se ca are doua.Nimeni nu stia ce-s aleaDaca-s albe sau galbuiDoar atat, ca el le areSi-amandoua-s ale lui.

Poate are doua case ?Doua vaci, doua mâte ?Doua gainusi motate ?Poate doua porumbite ?Nu, niciuna dintr-acesteaDar fiind sigur ca le stitiVa comunic ca sunt aleaChiar la care va ganditi.

Insa fetele-ntre eleRusinoase, cum sunt toateIsi spuneu cu preciziune :- Nu se poate ! Nu se poate !Zau, santem niste vacuteCum ne intra-n creier nouaToata lumea s-aiba unaNumai Huma s-aibe doua ?

Numai Hana Iosub, prinsaDe-al amorului jaratecSi la gandul c-are douaSi e si baiat simpatic.S-a indragostit de dansulDe la prima scaparareSi mai mult, sa se convingaDaca-ntr-adevar le are.

Il pandea la strand sa-l vadaDezbracandu-se pe chei -Ce nu face-o fata cultaPentru viitorul ei ? -Azi asa si maine iarasiA jucat in asa felPana cand, la urma urmeiEa s-a maritat cu el.

Insa vai, in noaptea nuntiiDupa ce-a trecut furtunaHana-a observat ca HumaA lucrat numai cu una.Foarte indignata fataDe metodele acesteL-a-ntrebat : -Asculta Huma

Dar cealalta unde este ?- Unde vrei sa fie scumpo ?E la rabin, draga fata !La noi nimeni nu lucreazaCu-amandoua deodata !Doar cand una obosesteSi tu esti inca in verva,Este bine-ntodeaunaSa ai piesa de rezerva.

- Poate asa e ritualul ?S-a gandit Hana Iosub -Si-n familia lui HumaCele sfinte-s cu surub ?Si plangea sarmana HanaVarsand lacrimi mari cat canaFiinca Huma niciodataN-a intrebuintat pe-a doua.

A trecut o luna - douaSi-ntr-o seara, fara lunaIn alcovu-ndragostiteiGiugiulindu-se-npreunaEa i-a spus : Asculta HumaCe-i in mana, nu-i minciuna !Aia de la rabin dragaE cu mult, cu mult mai buna !

Alternativa

In desertul din SaharaDe nisip si soare plinUmbla-abia tarandu-si pasiiArs de soare, un bedunin.

Umbla, umbla, fara pregetCum Alah porunci-i dateArsita-l dogoarea-l ardeDar mai mult e ars de sete.

Cade in genunghi, se roaga :- Doamne, setea sa mi-o sting,Da-mi un bulgare de ghiataCa sa-l ling doamne, sa-l ling.

Sau de nu poti da un bulgarDoamne, a toate-ndurator,Un pistol sa-mi dai parinte,Ca sa trag, sa ma omor !

Nici nu-si terminase rugaSi-i apare din seninO fecioara ca din basmeAlba, alba ca un crin.

Trup superb, contur de spumaBlonda si cu pieptul golCu un sloi de ghiata-n manaSi-n cealalta c-un pistol.

Sta Iosuf si o contemplaMistuit de dor nespusSi-apoi in genunchi se roagaLui Alah din ceruri, sus :

- Ce sa fac ? Alah ajutaUnui beduin pribeagSi invata-ma prea sfinteSa ling doamna sau sa trag !

Proverbe cu tâlcSoacra mea, aseară,Cum şedea proţap,Din perete, ceasul,I-a căzut în cap.

Eu privind pendulaCe-i strivise nasul:„Nu aduce anul,Ce aduce ceasul!”*Când a părăsit-oPe micuţa lui,Ea simţi că-i intră-nInimă un cui.

Dar s-a dus cu altulCare-i dă de toate.Bună e zicala:„Cui pe cui se scoate.”*S-a luat LenuţaCu domnu’ Rapaport,Ea e tinerică,El, aproape mort.

În zadar el catăDorul să-şi descarce:„Mortul de la groapăNu se mai întoarce.”*S-a certat RaşelaCu al ei bărbat,Şi s-a dus degrabăDrept la avocat.

El văzând-o junăA vrut să se-nfigă:„Când se ceartă doiAl treilea câştigă.”

Ion Pribeagu - Naufragiu

Dupa un naufragiu groaznicCe i-a scufundat in ceataSase marinari nevolniciCare au mai scapat cu viata

Inotind si zi si noaptePeste apa plumburieFura azvirliti de valuriPe o insula pustie

Trei luni s-au hranit cu ierburiSi cu pesti gasiti la malIsi facura si-o colibaSi traiau original

Nu le mai lipsea nimicaBa ades le prisoseaAveau hrana, ierburi, apaDoar femeie le lipsea

Rabda omu-o luna, patruMai te-agiti, te consoleziInsa cind te-ajunge jaleaMai ca-ti vine sa turbezi

Da-ntr-o zi, p-un rest de barcaCe-a ramas numai crimpeiePeste malu-abrupt deodataFu zvirlita o femeie

Una singura si goalaSi frumoasa, o ispita,Care se-ndrepta in soareSpre coliba, fericita

Marinarii, toti vazind-oNavalira-n goana mareCare de care mai degrabaS-o apuce la strimtoare

Ea vazindu-se-n pericolRidica un brat in susSi c-un gest de cutezantaMarinarilor le-a spus:

Ho, nebunilor, salbateciNu va repeziti pe-aleie

Tineti seama de un lucru:Nu sint schweiter sint femeie!

Ion Pribeagu - Mac - mac

In tramvaiul care duceDin Lipscani in Ghica TeiPlin cu lume anonimaDe barbati si de femei,La o statie din centruSau de prin imprejurimi,S-a urcat o cuconitaCu superbe rotunjimi,Trup felin, plin de ispiteDar, rotund si voinicelParca-ar fi sculptat de daltaLui Rodin sau Praxitel,Dupa ea, se urc-un tinar -

Tip de donjuan sadea -Care nu stiu din ce priciniSe cam indesa in eaDoamna foarte indignataL-a privit cu mult temeiInsa tot mai mult magarulSe-ndesa in... viata eiCa deodata cuconitaNu s-a mai putut abtineSi i-a spus:

- Asculta june,Nu te simti sau nu ti-e bine?Ce te-ndesi ca la pomanaCind nici nu stiu cine estiCu metode de-astea bruteCrezi c-ai sa ma cuceresti?Afla ca sint doctoritaChiar de nu m-arata fataSi-ti fac una s-o tii minteToata viata, toata viata!Ca de mai m-atingi odataPeste trup sau peste brateTi-o tai jos, in bucateleImediat si-o dau la rate!

Iar femeile vreo zeceDin tramvaiul cel sarac,Incepura toate odata:Mac, mac, mac. mac!

Ion Pribeagu - Vorba aia

La numai 15 anisori,Aveam o crestere aleasa.În pension faceam furori,Dar eram tare rusinoasa.Si când cu Nicusor vorbeam,Mi-ardeau obrajii ca vapaia...T;iu minte, cât de mult roseam,Când îmi spunea de vorba aia.

Într-o duminica, fiind caldSi cum vazduhul sta sa fiarba,M-am dus la gârla sa ma scald,Si mi-am pus hainele pe iarba.Dar Nicusor sta-n iarba strânsSi ma privea cum faceam baia,Mi-a fost rusine si am plâns,Fiindca-mi vazuse vorba aia.

Prin Cismigiu, cu pas grabit,De la pension mergeam spre casaSi-un ofiter m-a urmarit,Spunându-mi dulce ca-s frumoasa.M-am rusinat si-am spus "merci"Si ca sa nu m-apuce ploaia,M-am dus la el acasa si...S-a întâmplat si vorba aia.

Desi sunt rusinoasa rau,De toti baietii sunt curtataSi-alearga-n urma mea mereuAproape Capitala toata.Si-n timpul verii, deseoriSunt la Constanta sau Mamaia,Petrec din noapte pâna-n zoriCa mult îmi place vorba aia.

Zadarnic, muritor sarman,Vrei sa gasesti a vietii cheie!Popescu scrie un romanFiindca iubeste o femeie.Aseara s-a-mpuscat Bebe,Aflând ca l-a-nselat AglaiaSi toate astea pentru ce?Ah, numai pentru vorba aia!...

Chitanta

Tanta, domnisoara TantaE-o duduie foarte sic,Zvelta, cu chi mari si negriCap superb, nasucul mic,Picioruse dulci si durdeSi cand trece prin TeiToti birjarii o admira :- Ma, halal de mama ei !Ce profesie are Tanta ?Uite, n-as putea sa spun ;Nici nu ma intereseazaChiar daca o presupun.Dar cum Tanta-i delicioasaSi-are maniere fine,Nici nu vreau sa stiu ce faceNici cu ce si nici cu cine.

Ca vecini de bloc, se-ntamplaCa sa-i cer un ac sau ata,Sau imi cere ea o cartePana maine dimineata.O vecinatate dragaNe-a prins zilele-n catuseCa ades intru la TantaFara sa mai bat la use.Tot asa-ntr-o seara intruEra iarna grea si ger,Si-o gasesc in pielea goalaStand langa calorifer.Naucit de frumusetea-iDau sa ma retrag un picInsa Tanta-mi spune : - Intra,Intra draga, nu-i nimic !

Am intrat si beat de farmecO-ntreba-i plin de mister :- Pentru ce stai goala, scumpoTot langa calorifer ?- Fiinca-a fost proprietarul, -Mi-a raspuns sagalnic Tanta -Si-uite mi-am platit chiria,Iar acum, usuc chitanta

Adaugata de: mihella Ion Pribeagu

La vestitul doctor CosteaVine Ion de la Copou:-Buna ziua, domnu’ doctor,Mi-a intrat o teapa-n . . . . ou!

Pacientul se dezbracaDoctorul il urca-n patSi cu mare atentiuneCerceteaza-n lung si lat.

Ia lunetaO fixeazaIa pensetaO flambeazaScoate teapaPensuleazaPune vataBandajeazaPune feseSi panseazaScoala omulSi-l aseaza.

Si apoi satisfacutIi da doctorului mana:- Buna ziua! -Va salut!

Peste-un timp, aproape-o luna,Vine amicul Ion din nou-Uite, domnu’ doctor, iarasiMi-a intrat o teapa-n ou!

. . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Pacientul se imbracaSi achita taxa-n graba…Cand, deodata, domnul doctorFoarte curios, intreaba:

-Ia sa-mi spui domnule draga(Care vii de la Copou)Cum se-ntampla ca intrunaIti tot intra teapa-n…ou?

-Ma iertati, domnule doctor,A raspuns omul, “solemn”,Dar nevasta-mea e schioapaSi-are un picior de lemn !

Amicul Ion

Pacientu-achita taxa

Pentru ce să te omori?[Poezii şugubeţe]

Bietu’ Avram! Sã-i plîngi de milã !E schimbat la-nfăţişareŞi de două luni de zileVrea, morţiş, să se omoare.

I-a intrat în cap, deodată,Într-o bună dimineaţă,Că e inutil pe lumeŞi s-a săturat de viaţă.

După noi, sinucigaşul,Unde-ar fi, în orice loc,Este un tîmpit sinistruCare omoară un dobitoc.

Dar, Avram nu vrea să ştie,Nici nu vrea să mai gîndească.Dacă tot îi e-mpotrivă,Pentru ce să mai trăiască ?

Unde intră, n-are priză,Tot ce face-i de prisos,Nu-i bolnav, dar cum se vede,Nu e nici prea sănătos.

S-a-nsurat, dar după o vreme,Nu ştiu cum s-a întîmplat,Că Soşana lui frumoasă,Tam-nesam, l-a înşelat.

S-a-ncurcat cu una, Any,O vădană drăgălaşe,Care i-a furat toţi banii,C’a rămas numa-n cămaşe !

A avut fabrici de schiuri,De şoşoni, de Piperment,Pîn’la urmă a dat, la toate,Dar, la toate, faliment.

Umblă teleleu şi nu eNimănui de vreun folosŞi pe tot ce pune mîna,Toate i-au ieşit pe dos.

L-au surprins pe malul mării,Cînd a vrut să se înece,Sau dup’un balcon, cînd vruse,Chipurile, să se aplece.

de Ion Pribeagu [alte lucrari ale acestui autor]

Ba, văzînd odată rufe,P’o frînghie, într-un gang,S-a-nodat cu ea, să vadă,Dacă-i stă bine în ştreang.

Geaba îl sfătuiesc amiciiŞi cu drag îl înconjoară.El un singur gînd nutreşte:Cît mai grabnic vrea să moară !

Ş’a plecat, decis, din Tira,Dup’o gară ‘nvecinată,S-a întins de-a curmezişulPeste linia ferată,

Un amic, Naftule Schor:-Eşti nebun, Avrame ? Ce faci ?-Mersi, bine! Mă omor !

-Si de ce ai luat valiza ?S-a-nceput el să reclame:-Pînă trece un tren p’aiceaPoţi, parol, să mori de foame !Iona Pribeagu

Şi  s=a întîmplat să treacă,

Supremul adevăr![Poezii şugubeţe]

S-au văzut întîia dată,La un unchi al ei, contabil.Ea, o fată minunată,El, un tînăr prezentabil.

Cînd s-au revăzut, de Purim,La kibut, la o serbare,El a stat uimit, văzînd-oCît e de fermecătoare.

Şi, plăcîndu-i mult duduia,A-nceput să-i facă curte.El, pe unde lungi, iar fata-iRăspundea pe unde scurte.

Mai un compliment, o floare,Mai de Schviss, un mic cadou,Şi venea în orice searăS-o aştepte, la birou.

Îi vorbea de Sulamita,De Samson şi de Dalila,Şi mergînd prin expoziţii,S-a înfiripat idila.

Au trecut trei luni, sau patru,Sau chiar cinci, de nu greşesc,Şi într-o seară fără Lună,El îi spuse : - Te iubesc.

- Stiu iubitule, şi mieMi-eşti simpatic, precum vezi,Dar a-şi vrea să ştiu un lucru:În ce ramură lucrezi ?

Care-ţi este profesiunea,Dacă ai vreun venit,Ca să ştiu ce-aduci acasă,Cînd o fi să mă mărit !

Vreau să nu-mi ascunzi nimica,Nici un fir de gînd măcar.Ce eşti? Arhitect, moşavnic,Inginer sau funcţionar ?

- Eu funcţionar? Mă iartă,Scumpa mea cu ochi de vraje.Eu am zece secretareŞi-un birou cu cinci etaje.

de Ion Pribeagu [alte lucrari ale acestui autor]

Am o vilă la Santiago,Ce, o vilă : un palat.Şi-n America, în Chicago,Am un unchi foarte bogat.

Dacă Dumnezeu mi-ajută,Şi el moare, întîmplător,Eu rămîn pe toată avereaSingurul moştenitor !

Însă, asta e o nădejdeNe-nsemnată şi infimă,Sînt constructor de vapoare,Sînt şi profesor de scrimă.

Cînt la vioară şi la harfă,Şi nu beau alcool deloc,Nu fumez, nu-mi place sportulŞi nici chemin-de-fer nu joc.

- Bun băiat – îşi spuse fata,Cu trupşorul de silfidă.E-un păcat să nu pun mînaPe-o asemenea partidă.

Poţi să umbli mult şi bine,Pînă o să-ţi iasă în caleUn băiat şi cult şi tînăr,Şi frumos, şi cu parale !

-Văd c-ai însuşiri destule,Pentru care am respect.Dar, iubitul meu Naftule,Spune-mi, n-ai nici un defect ?

- Unul singur am, păpuşo,Si cu asta mă prezint.- Care e defectul, spune-l ?Si, candid, el spuse : - Mint !Ion Pribeagu

Noi doi[Poezii şugubeţe]

Smil Papuc şi cu Menaşe,Se iubesc de parcă-s fraţi,Ambii-s voiajori de seamă,Şi tot ambii-s însuraţi.

Dar cum amîndoi curteazăChiar de-aici, de peste drum,Pe drăcoasa văduvioară,Raşelica lui Avrum.

Într-o zi, băgînd de seamăCum că gluma se îngroaşe,Şmil, - mai filozof probabil –Îi propuse lui Menaşe:

-Măi, Raşela-i tare dulce,Cînd o vezi cu umeri goi,Are atîta şarm că poate,Să ne dea la amîndoi.

Dar ca să putem să facemŞi puţină-economie:Tu îi cumperi o poşetă,Eu îi iau o pălărie.

Tu îi iei pantofi, rochiţă,Eu o masă, o plimbare,Pentru noi, chestiunea asta,Nu-i un lucru atît de mare !

Şi-apoi, e-o zicătoare,Care se adevereşte:Cînd e vorba de-o iubită,“Unde-s doi puterea creşte!”.

Şi asa trecut-a anul,Iar Raşela drăgălaşe,Petrecea cu Smil o lună,Şi o lună cu Menaşe.

Însă, cum ades’ se-ntîmplă,Soarta e neîndurată,Că deodată, Raşelica,A rămas însărcinată.

Şi-ntr-o noapte, -tocma’n lunaCînd ea petrecea cu Smil, -I-a venit să nască. Gata !Ş’a născut chiar un copil.

de Ion Pribeagu [alte lucrari ale acestui autor]

Ce să facă Smil, sărmanul,Cum să se descurce acuşi?Cum s-anunţe pe Menaşe,Care a plecat la Huşi?

Şi îi scrie o scrisoare,Plină de amar şi foc:…Totd’auna, tu, Menaşe,Ai avut mai mult noroc!

Îţi trimit această veste,De-aicea, de la Iaşi,Ca să ştii:Raşela noastră,A născut doi copilaşi!

Tu eşti norocos, Menaşe,Iară eu, nefericit,Căci copilul tău trăieşte,Iar al meu, bietu’, a murit!”Ion Pribeagu

Aerofagia lui Iankel[Poezii şugubeţe]

Parcã e vreo anecdotă,Să nu fie doi ovrei?Într-o zi, Avram şi Leibu,Sfătuindu-se-ntre ei

Cum să facă, cum să dreagă,Chiar cu cel mai greu efort,Ca să treacă frontiera,Ambii, fără paşaport.

Şi umblînd pe ici, pe colo,Au găsit la cafenea,Unul, care se ocupăNumai cu aşa ceva.

- Eu vă trec, să n-aveţi grije,Că sîntem compatrioţi,Dar vă costă treaba asta,Cîte 500 de zloţi.

- Bun! Iţi dăm acuma baniiCă-i avem la îndemînă.Dar să trecem, nu-i nevoie,Să avem hîrtii la mînă?

- Nu vă trebuie nimica,Cu hîrtii e mult mai greu,Eu vă trec fără bahtoitrăs,Fiindcă am sistemul meu.

Amîndoi mergeţi cu mine,Eu cunosc nişte potecePrintre pomi, ascunse bineUnde nici un om nu trece.

Nu e nici zaplaz, nici poartăNumai pomi vreo zece legheŞ-adormit, într-o gheretă,Gardianul stă de veghe.

Ajungînd tustrei acolo,Procedăm cum se cuvine:Eu o rup la fugă iute,Gardianul, după mine.

Nemaifiind de pază nimeni,Voi, ca nişte gentilomi,Treceţi glonţ peste gheretăŞi vă pierdeţi printre pomi.

de Ion Pribeagu [alte lucrari ale acestui autor]

Eu alerg de rup pămîntul,El, nebun, mă fugăreşte,Însă pînă cînd m-o prinde……Restul nu vă mai priveşte!

Şi înt-adevăr, povestea,A decurs foarte fidel:Ianki Rapaport aleargă,Şi gardianul, după el.

- Stai că trag! – Urlă acesta –Dacă te mai mişti, eşti mort!Ai ceva hîrtii la tine?- Am un singur paşaport!

- Dă-l încoace! – Si îl dete..Gardianul, căpcăun,Îl întoarce, ş-apoi zice:- Paşaportu-i foarte bun!

Însă nu-nţeleg un lucru:Dacă ai aşa hîrtie,Pentru ce-ai fugit de mine?- Sufăr de-aerofagie!

Ca să nu-mi mai spargă pieptulŞ’inima a mi-o păzi,Doctorul mi-a dat reţeptul,Să alerg un ceas pe zi.

- Dar cînd ai văzut, - întreabăGardianul înrăit –Că te fugăresc cu arma,Pentru ce nu te-ai oprit?

- Stiu si eu? – răspunde IankiPlin de nevinovăţie –Am crezut că şi matale,Suferi de-aerofagie!.(Ioan Pribeagu)

O cravată come il faut[Poezii şugubeţe]

Pe amicul BărbuleanuCam chefliu şi pehlivanDin toţi anii mei, de visuriÎl ţiu minte căpitan.

Eu m-am însurat, am casă,Mi-am făcut un rost în viaţăEl tot regiment şi soldăŞi tot căpitan de aţă.

Deşi cu calificarea“Bun ostaş, bun camarad”La examen comisiuneaIl găsea că-i “bun în grad”.

“Bun în grad” mai însemneazăIn limbaj cazon-amabilCa să nu jigneşti persoanaCum ar fi “neavansabil”.

Din promoţia lui, din anulNouă sute treizeci-treiMulţi l-au întrecut ş-ajuns-auŞi maiori şi colonei.

Pe cînd el burlac şi mîndruCu odaie mobilatăNici nu se gîndea s-ajungăCel puţin maior vreodată.

Ziua, scoală cu răcanii,Lua masa la popotăSeara, cabaret sau cluburiLa un poker sau belotă.

Anii trec şi BărbuleanuFiindcă n-a mai avansatS-a trezit aşa deodatăDin armată deblocat.

Ş-a făcut haine civileElegante “Prince de Gales”Şi cămaşe şi cravatăDupă ultimul jurnal.

Toate îi veneau pe cinsteReuşind să-l satisfacăDoar cravata de mătaseNu se pricepea s-o facă.

de Ion Pribeagu [alte lucrari ale acestui autor]

A sucit-o, a învîrtit-oŞi a spus unui răcan:- Mă, tu ştii să-mi faci cravata?- Ştiu, trăiţi dom căpitan!

Însă ca să iasă bineTrebuie neapăratNumai două trei minutePe sofa să staţi culcat.

- Bine mă, o fac şi p-asta! –A zis el bine dispus –Şi s-a întins cît e sofauaDolofan cu faţa în sus.

Chiar după vreo trei minuteBărbuleanu s-a pripitŞi uitîndu-se în oglindăA fost foarte mulţumit.

- Bravo! Na, să bei o ţuică-Zise foarte încîntat-Dar de ce, să-mi legi cravataMi-ai cerut să stau culcat?

- Să vedeţi – a spus răcanul,Stăpînindu-şi bucuria –Păi, într-asta îmi stă talentulŞi-mi cunosc eu meseria!

- Cum adică, meseria?Spune fără să eziţiCe eşti tu în civilitate?- Spălător de morţi, trăiţi!

- Spălător de morţi? Răcneşte –- Da, trăiţi, cînd mortu-i gataNumai stînd lungit pe masăIzbutesc să-i fac cravata !(Ioan Pribeagu)

Mici confidenţe…[Poezie satirică]

Dizengoffu’-i plin de farmec,Trotuarele sînt pline.Flori, bijuterii, mătăsuriSe răsfaţă în vitrine.Baruri, consumaţii, chelneriŞi clienţi pretenţioşi,Şi la mese, cuconiţe,Zîmbete şi ochi frumoşi.

Lîngă masa noastră, plinăCu Cointreau-uri şi cafele,Stau de vorbă două doamne,Tinere şi frumuşele.Una, platinată, şadeCu picior peste picior,Iar cealaltă, brună, areUn surîs ispititor.

- Pari cam indispusă, Lola,Si sub ochi ai pronunţateDouă cearcăne închise…- Nu se poate!- Ba, se poate!

Lola scoate oglinjoaraŞi c-un aer mulţumit,Zice: - A! Nimic! Se-ntîmplă!Poate fiindcă n-am dormit!Precum ştii, alaltăseară,Cînd plecam de la Elis,Mă-ndreptam, încet spre casă,Fără vreun program precis.

Cînd să intru-n Ben Yehuda,Din instinct am presimţit,Că un domn străin se ţineDupă mine-n pas grăbit.

Cum mă ştii că sînt cuminteŞi persoană cu prestanţă,L-am privit în treacăt, fărăCa să-i dau vreo importanţă.

Dar, cînd am ajuns la uşăŞ-am deschis-o puţintel,Nici acuma nu-mi dau seamaCum de a intrat şi el.

-Domnule! Ce-nseamnă asta?E un gest neruşinat.

de Ion Pribeagu [alte lucrari ale acestui autor]

Te poftesc să ieşi afarăImediat!

- Nici prin gînd nu-mi trece, doamnă,Si ai să mă ierţi matale,Însă, am urgent nevoieDe bărbatul dumitale!

- Nu-i aici, e dus la VienaSi socot că e mai dreptSă veniţi poimîine, ziua.- Nu-i nimica! Il aştept!

- Înţelege, scol vecinii,Îmi faci casa de ruşine!- Doamna mea, regret din suflet,Faci cum crezi că e mai bine!

Îmi venea să ţip, să urlu.Pîn’la urmă, cum îţi spui,Am văzut că e zadarnicŞi nici o speranţă nu-i.

Turburată, şi de teamăSă nu iasă vreun scandal,Am călcat fără de voiePe contractul conjugal…

Nimeni nu-mi ştie amarul,Că-mi venea să mă omor,Cînd am trebuit, eu, Lola,Să sting lampa-n dormitor…

Însă, ceea ce mă mirăŞi mă chinue mereu,E că n-a spus toată noapteaCe-a vrut de la soţul meu!(Ion Pribeagu)

Când Clăruţa-i indispusă[Poezii şugubeţe]

Cînd – de la spitalul “Colţea”Cu tramvaiul de porneşti-Maximul în cinci minuteEşti la pompa din Dudeşti

Traversezi “Crucea de piatrã”,Care-i lîngã farmacie,Ceainăria Griin şi gata,Intri în hanul lui Oişie.

Hanu-i plin cu case joaseŞi cu rufe pe uluci, -Care-n Cantemir începeŞi termină-n Campoduci.

Dacă treci spre fundătură,Trebuie neapărat,Ca să guşti la “Madam Betty”Knises cu ficat tocat.

Iar de-apuci spre Zanvi BibkePe la “Porţile de fier”Nu se poate ca să nu ieiCîte-un pletzi cu piper

Şi-n această ambiantă –Cum au hotărît edilii –Stau cu anii, laolaltăCam vreo sută de familii

Chelneri, boccegii, vădane,Covrigari, văcsuitori,Foşti atleţi la circ, vandeuze,Ambulanţi şi cerşetori.

Madam Braun cu panoramaCe se plimbă cu maimuţaŞi mai stă şi Sami PişkeCu nevastă-sa, Claruta.

Sami-i gospodar de treabă,Nu-i samsar, nici peţitor.N-are nici o meserieDar o duce binişor.

Cu Claruta-o duce bine –Bine, însă, nu prea-prea –Dintr-o singură pricină:Cînd vrea Sami, nu vrea ea!

de Ion Pribeagu [alte lucrari ale acestui autor]

Chestia asta se întîmplăŞi în clasa mai sus-pusă,El să vrea şi ea să nu vreaPe motiv că-i indispusă…

Dar Claruta, înţeleaptă,I-a spus: - ce să mai discut?Du-te-n centru şi găseşte-ţiVreo iubită din trecut…

Ba, main vort, că nu mă supărŞi petrece cît îţi placeCu oricine, numai, dragă,Să mă laşi pe mine-n pace!

Bietul Sami, cum să scapeDe încurcătura asta?A făcut tot ce-i posibil,Să nu-şi supere nevasta.

A lipsit vreo patru oreŞi apoi bine dispus,A venit frumos acasă,Ca un mieluşel supus.

După ce-au vorbit de fleacuri,Care nu au nici un rost,Scumpa lui Claruta-ntreabă:- Ei, şi spune-mi, unde-ai fost?

- Unde vrei să fiu? - exclamăSami Pişke şugubăţ–Cînd să ies din han, m-opreşteAia blondă: Liza Băţ!

M-a poftit la ea în casă,Mi-a vorbit de soţu-i Smil,Că-i incult, ş-acum cu stămburiE la bîlciul din Mizil.

Dicutînd apoi de criză,M-a tratat c-o cafeluţă.A pus ivărul la uşeŞi a fost foarte drăguţă.

- Nu te superi, dragă Sami,Fiindc-ai petrecut cu ea –

Spune-mi drept, i-ai dat ceva?

- Sigur că i-am dat! Stii bineCă-s galant, ca de-obicei!- Si cam cît? – Nimica toată!Două piese de cinci lei!

A-ntrebat  Claruta dulce –

- Dar-ar dracii-n ea de hoanţă! -A ţipat Claruta-n van –Dar cînd Smil mă viziteazăParcă eu îi iau vreaun ban?

Straşnic medicament[Poezii şugubeţe]

Sandu, un amic simpaticCum sunt mulţi în CapitalăEra predispus săraculTotdeauna la răceală.

Şi s-a întâmplat deodată,Sandu să se îmbolnăvească,Nu de tuse-obişnuită,Ci de tuse măgărească.

Cu convulsii ne’ntrerupte,Că la faţă se înroşea,Şi întruna zi şi noapte,Tot tuşea şi iar tuşea.

A luat medicamentePrafuri, droguri şi chinină,S-a frecat cu unguente,Cu eter, hemoglobină,

Ş’a pus prişniţ la picioare,Şi ventuze şi muştar,Iod la piept şi pe spinare,Însă totul fu în zadar.

Ş-a fost sfătuit să meargăŞi la Baba Safta Musea,Poate că-i prepară dânsa,Vre-un leac să-i treacă tusea.

Mulţi tămăduiţi de dînsa,O slăveau în chip şi fel,D’aia, cu nădejdi la babă,Într-o zi s-a dus şi el.

Baba Safta – c’o privire,I-a spus verde, fără teamă:- Tusea o să-ţi treacă numaiDacă bei lapte de mamă!

Caută-o femeie care,Are-un copilaş şi vrea,Şi plăteşte-i să te lase,Să sugi lapte de la ea!

Şi’n cel mult o lună-două,Să nu-ţi pară curios,

de Ion Pribeagu [alte lucrari ale acestui autor]

Îţi dispare toată tuseaŞi te faci iar sănătos!

Ş’a găsit în Copşa Mică,Pe Frusina lui Tărîţă,Pepenoasă şi voinică,Şi c’un copilaş de ţîţă.

S-a înţeles cu ea, să vie,Zilnic între cinci şi şapteFără nici o silnicie,Să-şi bea porţia de lapte.

Şi venea sărmanul SanduDupă sfatul bătrânică-iSă se vindece cu leaculDe la pieptul Frusinicăi.

Să desăvîrşească-efectulŞi gîtleju’a-şi limpezi,El venea să-şi bea tainulŞi de două ori pe zi.

Drăgăstoasă şi avidăDupă-avînturi tinereştiÎntr-o zi, i-a spus timidă:- Altceva nu mai doreşti?

- A, ba da! – răspunse SanduCu un aer mulţumit –Dacă-aş şti că nu te superiAş dori ş’un biscuit!(Ion Pribeagu)

Scandal în familie[Poezii şugubeţe]

În oraşul – nu spun care –Nu departe de aici,Locuia un om cu stare,Domnul Natan Smilovici.

Şi, pe lîngă prăvălieŞi o casă cu balcon,Natan mai avea soţieŞi un singur fiu, Aron.

Tînăr, cu purtări alese,Elegant şi studiat,El era mîndria casei,O podoabă de băiat.

Despre tatăl său – de Natan –Fabricant de jaluzele,Se spunea că-n tinereţeA fost mare pui de lele!

A făcut el multe pozneCînd era mai tinerel.Dar cum vîrsta potoleşte,S-a cam potolit şi el.

Într-o după amiază vagă,Vine Aron, îmbietor,Şi îi spune : - Tată dragă,Vreau cu Ester să mă-nsor!

- Care Ester? – sare Natan,Parcă prins de-o amintire –- Fata Blimei de pe Carmel,Una blondă şi subţire.

- Nu se poate! E o tainăSi mi-e greu a-ţi relataCă…de mult…adică Ester,Ester este sora ta!

A plecat Aron, da’n sufletClocotea ca un vulcan.Şi încet, încet, de-atunceaS-a mai scurs aproape-un an.

Şi-ntr-o seară, Aron aduseTatălui, o veste proastă:- Aba, o iubesc pe Leia

de Ion Pribeagu [alte lucrari ale acestui autor]

Şi-am s-o iau chiar de nevastă!

- Vai de mine! – exlamă Natan,Iartă-mă de-ţi stau în cale –Însă, şi de data asta,Fi-voi contra vrerei tale!

Fiindc’odată, mama Leiei –Crede şi nu cerceta –M-a convins, pînă la urmă,Că… şi Leiai-i sora ta !

Turburat de cele-aflate,Bietu’ Aron s-a dus distrusLa mămica lui iubită,Şi i-a spus:

- Mamă, îmi vine să-mi iau viaţaToată lumea s-o împac.Dă-mi, mămico, o povaţăŞi mă-nvaţă ce să fac?

Cînd am vrut s-o iau pe Ester –Floare, fir de micşunea,Tata m-a oprit, spunîndu-miC-ar fi Ester sora mea.

Azi, cînd o-ndrăgesc pe Leia,Stea scăldată de auroră –Tata iarăşi se opune,Că şi Leia-mi este soră.

Mama a rămas furatăParcă de un gînd ascuns,Şi-apoi, după o clipă,Foarte veselă-a răspuns:

- Ia pe care vrei din ele!Si nici n-o să-ţi pară rău,Fiindcă am să-ţi spun o taină:Natan nu e tatăl tău!

Examen de acar[Poezii şugubeţe]

Sala de mişcare-i plinăCă nici n-ai loc să te mişti,Revizori de la uzină,Şefi de tren şi maşiniştiŞi mecanici şi fochiştiŞi casieri vreo duzină

În comisie-i un inspectorŞ-un înalt funcţionarŞ-alte grade ceferiste,Din Sătmar, din Curtbunar,Ce-au venit ca să asisteLa examenul de-acar.

Domnu’ Sef, cu voie bună,Trece, sobru, la tribună,Apoi, pînă să înceapă,Bea dintr-un pahar cu apă.Mai tuşeşteŞi degrabăPe Marin Păun l-întreabăPărinteşte:

- Ia să-mi spui ce faci, Marine,Cînd la halta din Sabar,Pe aceiaşi linie vine,Pufăind grozav pe sine,Şi expresulŞ-un marfar?Ce faci, fără-a-ţi pierde firea.Să zădărniceşti ciocnirea?

- Apăi, domnule inspector,Dacă acul se smuceşteŞi m-anunţă că soseşte,Săr ca un turbat peronul,Ce mai vorbă, tura-vura,Fac semnal cu fanionulŞi mecanicu-l zăreşteŞi, deodată, brusc, opreşteGarnitura.

- Pîn-aici e foarte bine ! -Zice şefu, monoton –Însă, ce te faci, Marine,Că se-ntîmplă un ghinion,Şi în timp ce trenul vine,Ca un fulger pe coline,N-ai la tine fanion?

de Ion Pribeagu [alte lucrari ale acestui autor]

- Domn’ inspector, bune toate,Dar aiasta nu se poate!Fără fanion ,apoi,Sînt ca mortu-n păpuşoi.Păi, mai stau eu la canton,Dacă nu am fanion?Pentru asta iau simbrie?…Mama ei de meserie!

- Măi Marine, unde eşti,Nu mai ai timp să gîndeştiCe unelte să-ţi ajute,Că vin două trenuri, iute,Pe aceiaşi linie puse,Dar în direcţii opuse.Vine-ncet marfarul, unul,Dar expresu-i ca nebunul,Varsă foc şi fum, colaci,Tu atunci, Marin, ce faci?

- Iau gazolniţa, grăbit,Ii dau foc cu un chibritSau aprind c-o lumînareNişte paie, nişte ziare,Scot ţignalu’, fluier, sun,Trag de clopot, ca nebun.Fiinde’aicea, în cătun,Unul e Marin Păun.

- Măi, tu nu-nţelegi ce-ţi zic,N-ai nici clopot, n-ai nimic,Nici chibrit, nici lumînare,Nici ziare,Nici gazolniţă cu focŞi nici fluier n-ai deloc.Ce te faci, ne spune nouă,Cu maşinile-amîndouă?

- Ce să fac, domnu’inspector?Mă reped, netam-nesam,Fără nici un fel de vină,Şi nevesti-i strig prin geam:Fă, Gherghină!Dulce floare de sulfină,Scoală fă, că-mi ies din fire,Ş-ai să vezi, fă, o ciocnire,E-le-lei, cum n-ai văzutDe cînd mă-ta te-a făcut!(Ioan Pribeagu)

Amintiri …[Poezii şugubeţe]

Nu s-au mai văzut aproapeDe vreo cincisprezece aniDe pe cînd umblau la şcoală,Ambele la Botoşani.

Anii trec pe nesimţiteŞi trec şi visele şi eleŞi s-au întîlnit pe stradăAmîndouă tinerele.

- Nici nu ştii ce bine-mi pareScumpo, că ne-am revăzutSă ne povestim crîmpeieŞ-amintiri despre trecut.

Au vorbit de film, de beatles,De artiştii consacraţi,Despre modă, despre blănuri,Şi apoi despre bărbaţi.

- I-a să-mi spui, iubită CleoInsă cu sinceritate,Cum petreceţi, tu cu soţulClipele de voluptate?

- Spune-mi-o cu de-amănuntulPentru că, prin jocul fireiŞtim deja ce înseamnă aiaCare-i baza omenirii.

- Draga mea, Ionel m-adoră,Mă desmiardă ca pe-un mielŞi în ce priveşte amorul,Nu pot să mă plîng de el !

Mă sărută cu pasiuneŞi să nu spun mai departe,Dar îşi face datoriaDupă cum scrie la carte.

Dar tu, scumpa mea Ortansa,Ce te-ai măritat devreme,Cum te-mpaci cu-al tău în visulÎndrăgirilor supreme ?

- Drept vorbind – a spus Ortansa -N-am ce spune despre mine :Nu o duc rău cu iubirea,Însă n-o duc nici prea bine.

de Ion Pribeagu [alte lucrari ale acestui autor]

Şi Vasile-al meu e tandruÎnsă are-o apatieParcă e şi parcă nu eCum ar trebui să fie.

Dar cum nu-s din mămăligăCa să rabd şi nopţi şi zile,Eu m-am dus la doctor StaicuŞi mi-a dat nişte pastile.

Îi pun una în mîncareFără nici o emoţiune,Şi de-atuncea merge treabaAdmirabil, o minune !

Da-într-o zi, cînd stam la masăNu ştiu cum, dar lui Vasile

I-am pus două-trei pastile.

A mîncat şi deodatăFără urmă de ruşine,A sărit în sus sălbaticŞi s-a năpustit spre mine.

A smuls toată îmbrăcămintea,Ce să-ţi spun, m-a făcut praf,Nudă, ca pe Sofia LorenDe la cinematograf.

Mă strîngea la piept cu seteDe credeam că-mi sparge coastaŞi mă îmbrăţisa năprasnic…- Ei, şi ce vezi rău într-asta?

- Nu e rău! Din contră! Îmi place!A răspuns Ortans senină,Însă noi, funcţionarii,Luăm masa la cantină!(Ion Pribeagu)

Ca  să-i stimulez dorinţa

Inocenţă personificată[Poezii şugubeţe]

În oraşul – nu importăDacă-n Haifa sau în Ciuc –Trebuia să se mărite,Fata lui Ifrim Bursuc.

‘Naltă, nostimă, zglobie,Ochi albaştri ş’un năsucCam impertinent, şi toatăS-o mănînci ca p’un coltuc.

Tatăl ei, sărac cu duhul,Caracter de cauciuc,Cunoscînd bine proverbul“Cum vin banii, - aşa se duc”.

I-a găsit un ginerică,Junele Avram Flaimuc,Căruia i-a promis ca zestre,Lire, zece mii buluc.

- Insă cu o condiţiune,Ca să n-avem balamuc,Banii-a doua zi de nuntă,În persoană ţi-i aduc.

S-a făcut o nuntă mare,Cu şampanie şi frustuk,Şi pe miri i-a dus sub hipă,Rabi Meiri Goldensmuk.

Chiar a doua zi la zece,Tata socru’, tăvăluc,I-a adus în dinţi toţi banii,C’a rămas Avram năuc.

Fata, foarte fericită,I-a spus: - Scumpul meu tătuc,N-aş vrea nici o supărare,C-o-ntrebare, să-ţi produc:

Cum ai reuşit matale –Eu te ştiu sărac din fire –Chiar a doua zi de nuntă,Să-i dai zece mii de lire?

- Păi să vezi, fetiţa tatei,Cum sînt om cu socoteală,Am făcut la uşa voastră,Din odaia nupţială,Zece găuri potrivite,

de Ion Pribeagu [alte lucrari ale acestui autor]

Ş-am chemat ca un oracol,Zece-amici dornici să vadă,Un asemenea spectacol.

Fiecare dintre dînşii,Au plătit o mie vamă,Să se uite înăuntru,Tocmai ca la panoramă.

- Vai, cum te-ai pretat tăticu’La asemenea desfrîuri?Dar de ce – adaugă fata –N-ai făcut mai multe găuri ?(Ion Pribeagu)

Să mă-nsor? Să nu mă-nsor ?[Poezii şugubeţe]

Moşke Fafer, cam în vârstăŞi c’o faimă oarecare,Nici bigot, nici apicoirăş,Ş-a pus gând să se însoare.

Şi fiind om cu angarale,Nici puţine şi nici multe,S-a gândit c-ar fi cu caleŞi c’un Rav să se consulte.

Şi s-a dus la rabi Sloimke,Tadicul din Sărărie,Venerat de toţi evreiiDin întreaga Românie.

- Rabi dragă, viu la tineCa la un învăţător,Ca să-mi spui, la vârsta astaMai se cade să mă-nsor?

Mi-am găsit o văduvioară,Seină-Beilă, care-ar vrea,De aceea, spune-mi, rabi,Pot să mă însor cu ea?

Rabinu’-a deschis o carteŞ-a citit plini de fiori:“Dacă Cel Inalt ţi-aratăDrumul presărat cu flori,

Trebuie să-i faci pe voie,Fiindcă-n Thora-i toată sevaŞi să te uneşti cu Seina,Cum făcu Adam şi Eva.”

- Mulţumesc, dar spune-mi, rabi,Ce mă fac dacă muiereaVrea să se mărite, numaiPentru a-mi moşteni averea?

- De socoţi că gându’-acestaViaţa-îţi va turbura –Zise prea-înţeleptul Sloimke –Atunci, nu te însura !

- Da, dar nici un trai de pustnic-Zice Moske – nu-i kidai,Nimeni nu-ţi dă bună ziua,Nimeni nu-ţi prepară un ceai.

de Ion Pribeagu [alte lucrari ale acestui autor]

Eşti bolnav şi n-ai un doctor,Până vine, poţi să mori…- Ai dreptate! – aprobă rabi -Atunci, musai să te-nsori!

- Da, dar dacă femeiuşca -Mult mai tânără ca mine –Are-un văr cu care nu ştiuNici când pleacă, nici când vine.

- Fiule, - a spus rabinul -Neştiind ce să mai creadă –Nu poţi da o condamnarePână nu ai o dovadă!

Dacă presupui de-acumaC’o să-ţi facă viaţa grea,Calea cea mai bună esteCa să nu te-nsori cu ea!

- Ti-e uşor matale, rabi,Fiindcă nu ştii ce văpaieTe cuprinde când eşti singurCu pereţii din odaie,

Când visezi femei şi chefuri,Iar în faptul dimineţiiTe trezeşti vorbind cu perna,Că te râd pân’şi pereţii…

- Bine, ca să-nvingi pustiul,Care sufletu-ţi doboară,Dacă nu ai altă breiră,Atunci du-te şi te-nsoară!

- Da, dar vezi c’aici e buba:Nu pot vrerea să-mi împac,Să mă-nsor? Poate mă-nşeală…Să rămân din nou burlac?

Va putea ea să mă-mbie?Voi avea eu vr’un succes?Din dilema asta, rabi,Spune-mi, dragă, cum să ies?

- Dacă vrei să ai scăpareSi în mine te încrezi,Cât mai grabnic – zice rabi –Trebuie să te botezi !

- Eu, să mă botez, reb SoimkeNici nu pot să cred, prea sfinte,Că din gura dumitaleIes asemenea cuvinte!

- Da! Botează-te, chiar mâine,Si cum scrie-n Pericopă,Nu-mi vei cere mie sfaturi,Ci ai să te duci la popă.

În acest fel, dragă Moşke,Devenind creştin fidel,Ai să mă scuteşti pe mineŞ-ai să-l plictiseşti pe el!(Ion Pribeagu)

Testament[Poezii şugubeţe]

Stã sã moarã, bietul Lazăr,Din moment în alt momentŞi nevestei îi dictează,Punct cu punct, un testament:

- Las lui Sandu, casa noastră…Dar femeia îi replică:- Pentru ce tocmai lui Sandu?Casa i-o lăsăm lui Lică!

- Bine! – zice muribundul -Insă, ceasul şi-un inel,Cel cu monogram cu aur,Îi las lui Aurel!

- Aurel? E prea obraznic,Plin de ifos şi ambţiii.Juvaerurile astea,Toate, le lăsăm lui Mitzy!

- Fie! – spune bietul Lazăr -Dar covoarele şi baniiLe lăsăm, să aibe zestre,Nepoţicăi noastre, Fanny!

- Toanta aia? – sare soaţa -Nu admit şi nu dau voie,Partea asta de avere,O prescriem pentru Zoie!

- Pentru ea! – suspină Lazăr -Cum zici tu, aşa să fie,Însă, marfa din dughiană,O va moşteni Oişie !

- Lui Oişie, marfa noastră?Asta nu admit delocDecât el s-o irosească,Eu, mai bine, îi dau foc!

- Vechea noastră prăvălie…?Imposibil! Soaţa plînge –Asta i-o lăsăm lui Victor,Care mi-e nepot de sânge.

Muribundul, scos din fire,Ţipă la nevastă: - Nu !Vreau să ştiu, în casa asta,Cine moare: Eu sau tu??

de Ion Pribeagu [alte lucrari ale acestui autor]

(Ioan Pribeagu)      

Mare păcat …[Poezii şugubeţe]

De la Adjud, o văduvioară,Frumoasă, şi pe nume Henţa,Să plece trebuia’ntr-o seară,Înspre Focşani, cu diligenţa.

Şi s-a-ntâmplat ca-n seara-aceia,Că n-au plecat nici marchidani,Nici boccegii, ci doar femeiaCu diligenţa spre Focşani.

Porniră căişorii-n goană,Vreo zece poştii, după ceas,Şi tocma’n valea lui Sondroană,Făcură’n silă, un popas.

- ‘Mânem aici, Bade Avrame?Întreabă Henţa cu sfială –- Aici – răspunse vizitiul -Că-s caii rupţi de oboseală.

Însă, să nu ai nici o teamă,Din noapte vin miresme dulci,Ce te-nvelesc ca o năframă,Că poţi, în tihnă, să te culci.

Ea n-ar fi vrut, dar de departeŢâşneau văpăi şi reverie,Şi vizitiul zdravăn foarte,Fir-ar al naibei el să fie!

Iar Luna-n mantă de paradăŞi plină de indiferenţă,Ş-ascunse-n nori ca să nu vadăCe se-ntâmplă-n diligenţă…

Ajunsă-a doua zi în cetate,S-a dus la târg cu trebuinţă,Şi după ce-şi luă de toate,Avu mustrări de conştiinţă…

Nici nu mai vru să-şi aminteascăDe faptu’n taina nopţii strâns,Şi-apoi, ca să se pocăiască,S-a dus la Rabin şi s-a plâns:

Păcătuit-am greu, Prea Sfinte,Fiindu-mi frică de strigoi,Eu, tânără şi fără minte,Şi el, simpatic şi vioi…

de Ion Pribeagu [alte lucrari ale acestui autor]

- Mare păcat! – a spus Rabinul -Cu Dumnezeu să te împaci,Voi implora tot Sanhedrinul,Voi da ofrandă la săraci,

Din tfilimi ţi-oi citi misterul,Ce iartă oamenii’ntre ei,Şi, ca să se-ndure Cerul,Vei da şi cinci sute de lei!- Primesc! – răspunse ea cu sete.Si cu emoţii neştiute,Oiţa păcătoasă de-teDouă bancnote a 500.

Se uită rabinul la sumă,Şi-i zice plin de duioşie:- Eu ţi-am pretins să dai 500,Şi văd că tu ai dat 1000!

- Ti-am dat o mie, Rabi! Lasă…Că nu-i nici o greşeală. Stiu!Dar, vezi că…eu mă-ntorc acasăTot cu acelaşi vizitiu!(Ioan Pribeagu)

Nici acum nu ştiu misterul!

[Necategorisit]

Privea pe Ben Iehuda-ntr-o vitrinăŞi eu eram c’un pas în urma ei…Avea un trup superb, de MessalinăŞ-un picioruş sculptat parcă de zei.

Să-mi depărtez din gînd melancolia,Setos de noutăţi ca orice om,Mi-am scos, cu politeţă, pălăriaŞi i-am şoptit surâzător: Salem!

M-a măsurat din cap pînă-n picioareC’o nonşalanţă ce mă-ncătuşaŞi parcă a zîmbit sau mi se pareCă mi-a şoptit candid: Bevakasa!

Cum flerul niciodată nu mă-nşalăŞtiam precis că o să-mi cadă în laţ,Şi am plecat cu ea la’nvălmăşeală,Ca Julieta şi Romeo, braţ la braţ.

Simţind că din priviri am înţeles-o,Şi fericit de-această aventurăNe-am aşezat la masă-ntr-un EspressoEu, o cafea şi ea, o prăjitură.

C’o frază mai de ici, mai de colo,Guriţa-i dulce nu ştia să spuieDecît o vorbuliţă, una: Lo!

Şi cum sălta din umeri, ştrengăreşteŞi îmi zîmbea, pe loc m-am lămurit:Ea nu ştia o boabă româneşte,Eu nu ştiam nici un cuvînt ivrit.

Pe masă, şerveţele-mpăturiteŞi ea, ca eu să nu stau ca un blegÎşi însoţea cuvintele rostiteCu cîte-un mic desen, s-o înteleg…

Mi-a desenat cuţit, farfurioarăŞi cum m-ardeau privirile-i adînce,Am înţeles, că dulcea mea comoarăAr fi dorit să mergem să mănînce.

În restaurant intrarăm şi îndatăUn chelner ne-a servit, ca din senin,Un forspaiz, o friptură şi-o salată

de Ion Pribeagu [alte lucrari ale acestui autor]

La tot ce-i îndrugam:-Mamzel,duduie!   

Şi am ciocnit şi un pahar de vin.

Mînca cu mlădieri de porumbiţăCu dinţişori de-un alb mărgăritar,A mai cerut ficat şi o costiţă,Ş-am mai ciocnit cu ea înc’un pahar!

Apoi a început să desenezeO tobă, saxofon şi-un clarinetŞ-am înţeles că vrea să se distrezeŞi am intrat cu ea la cabaret.

Program, femei, orchestră mexicană,Parfum de mosc, velour şi ametistŞi drăgălaşa mea, pe nume Brană,Mi-a acordat o porţie de twist.

După aceea, foarte’nfierbîntatăDe dans, de coca-cola şi cafea,Iubita mea cuminte ş’adorată,Mi-a desenat frumos, o canapea.

De-atunci îmi chinui mintea să-mi plezneascăŞi nu pot dezlega acest mister:De unde a putut ea să ghiceascăCă sînt de meserie tapiţer?Ion Pribeagu

Într-o searã, pe la zece,N-a fost cald, dar nici prea rece,Am avut o aventurã,Nici cu Haike nici cu Surã,O coniţã delicioasã,Nici urîtã, nici frumoasã,Şi-am intrat cu ea în vorbã,Nici de Cosmos, nici de ciorbã.

Avea ochii ca doi aştri,Nici cãprui, dar nici albaştri,Gura dulce, zîmbitoare,Nici prea micã, nici prea mare,Sînii, douã rîndunele,Nici prea mari, nici mititele,Şi vorbind cu ea în şoaptãNici prostuţã, nici deşteaptã.

Ne-am plimbat vreo cinci minute,Nici încet, dar nici prea iute,Discutînd ca la Geneva,Nici de-Adam şi nici de Eva.Şi-am ajuns la ea acasã,Nici prea’naltã, nici prea joasã,Locuinţã minunatã,Nici murdarã, nici curatã.

Mi-a dat o cafea uşoarã,Nici prea dulce, nici amarã,Ş-a început sã se dezbrace,Nici încolo, nici încoace,I-am sorbit formele toate,Nici din faţã, nici din spate,Pielea-i cu miros de nalbã,Nici prea neagrã, nici prea albã.

Avea talia subţiricã,Nici prea mare, nici prea micã,Braţe albe, voluptoase,Nici subţiri, dar nici prea groase,Nişte-îmbrãţişãri divine,Nici prea multe, nici puţine,Ş-o sofa cu dungi banale,Nici prea tare, nici prea moale.

Cum o sãrutam prin beznã,Nici pe nas şi nici pe gleznã,Bate cineva la uşe,Nu-i nici unchi, dar nici mãtuşe,Ci bãrbat-su, Şmil din piaţã,

Nici cu cioc, nici cu mustaţã,Dar cu un baston de mire,Nici prea gros, dar nici subţire.

Inimioara mea pustie,Nu-i nici moartã, nu-i nici vieSimt un fior care mã trece,Nici prea cald, dar nici prea rece,Şi cînd mã rugam – Prea Sfinte,N-am fost prost, dar nici cuminte,Doamne, scoate-mã din ladã,Nici în curte, nici în stradã,Deodatã uşa scapã,Nici se sparge, nici se crapã,Şi stã Şmil ca un sihastru,Vãd nici verde, nici albastru.

- Ce cauţi aici? – Mã întreabã,Nici în pripã, nici în grabã,I-am spus, fãrã sã-mi dau seama:- Nici pe tata, nici pe mama!Ci aştept, în tot minutul,Nici maşina, nici şerutul……Şi au curs bastoane în mine,Nici prea multe, nici puţine!

Restul n-are importanţã,Nici spital, nici ambulanţã,Ştiu c-am stat trei luni jumate,Nici pe burtã, nici pe spate,De atunci mi-e viaţa rozã,Nici în versuri, nici în prozã,Şi aştept o aventurã,Ori cu Haike ori cu Surã.(Ion Pribeagu)

Printre revuiştii noştri,Care cântăreau mai greu,Erau Kiriţescu, Durma,Stoicovici, De Herz şi eu.

Ei scriau pentru Tănase,“Marafet bucluc” şi “Plici”,Eu pentru Tomescu Iorgu,Şi alţi actoraşi mai mici.

Ei la “Cărăbuş” cu-ntregulDemimond din Bucureşti,Eu la “Teatrul Nou” cu plebea,De pe Calea Văcăreşti.

Ei montau cu lux “di-granda”Fastului să se consacre,Eu jucam un an de-a rândul,“Treanca fleanca mere acre”.

Mă ştiau mai toţi artiştii,Ca pe un autor en-vogue,Fiindcă le scriam adese,Câte-un sketch sau monolog.

Într-o zi, fac cunoştinţă –După cum cere uzanţa –C-o artistă în devenire,Mică, dulce, blondã, Tanţa !

O fetiţã, o păpuşe,Preţioasă cum e ambra,Care îşi făcea debutul,Într-un varieteu : Alhambra.

Care m-a rugat fierbinte,Cu glăscioru-i îngeresc :- Maestre, fă-mi şi mie-un şlagăr,Un cuplet ! Si ţi-l plătesc !

- Cât îmi ceri? – Păi, deh, frumoaso,Zic – cum eşti la început,Ai sã-mi dai numai o mie !S-a zis Tanţa: - S-a făcut !

Mi-l aduci la “Grand” Joi seara,Pe la opt şi jumătate,Că la zece o să vie,Domnu’…amicul meu Socrate.

E un bătrânel simpatic,Te aştept, şi mai ales,Vreau să-mi dai şi indicaţii,

Cum să-l spun să am succes !

I-am adus chiar Joi cupletul,“Vino dor la badea-n crâng”,Pe o melodie veche,Cu refrenul: “Hai zdrâng-zdrâng”.

M-a tratat cu chartreuză,Dulce, cum e cantalupul,N-o prea ajuta talentul,Dar se completa cu trupul.

Ca să repetãm în voie,Şi-ntr-un mod inteligent,Ea şi-a pus un robe de chambre,Puţintel cam indecent.

Pe sofa şi decoltatã,Colcăind de frăgezime,Cum făcea un gest cu braţul,Dezvelea o rotunjime.

Să-mi arate că pronunţăPoanta, c-o discuţie clară,Când îşi întorcea faţada,Dezvelea altă comoarã.

Ce puteam să fac ispitei,Cu trupşor imaculat?Şi când dracul te momeşte,Dornic m-am sacrificat !…

M-am lăsat sedus de chipulŞi de farmecele ei,Şi simţeam printre suspine,Cum s-a dus mia de lei.

După ce sfârşisem jertfa,Cu o patimă spontană,Cine bate-n hol şi intră?Domn Socrate în persoană!

A urmat recomandaţii :- Maestrul Ion Filifistic !- Domn Socrate Spirilidis,Cu artiştii bun amic!

Eu timid, scot iar cupletul,Emoţionat, nătâng,Şi încep să-i cânt refrenul :Hai zdrâng-zdrâng şi iar zdrâng-zdrâng.

Mai improvizez o strofã,

                 ˜

Cu cenzura lui Brătianu,C-a avut dar nu mai are,Domn Pavlică Brătăşanu…

- Minunat! – a spus Socrate -Şi privind în ochii ei,Îşi deschide portmoneul,Şi îmi dă mia de lei.

- Uite ce te rog – adaugă -Fiindcă Tanţei mele-i placi,Când o să mai vrea cuplete,Tot mata să i-le faci !

Şi să stabiliţi de-acum,Ca-ntre doi prieteni buni :Preţul să rămână acelaşi,Şi-n acelaşi condiţiuni !

I-am strâns mâna cu tărie,Şi-mi venea de râs, să plâng,Ş-am plecat cântându-mi mie :Hai zdrâng-zdrâng şi iar zdrâng-zdrâng!

Nu ştiu dacă-această manşăE sau nu adevărată,Dar s-a întâmplat, probabil,Într-o ţară îndepărtată,

C’un potop de oameni paşnici,Rege şi boieri de neam,Şi-unde se trăia întocmaiCa în sânul lui Avram.

Aşa dar, la Piatra Neamţu,Printre vile ogivaleUnde, jos cum treci de Cozla,Curge Bistriţa în vale –

Locuia domnul Năstase,‘Nalt şi zdravăn cât un munte,Respectat de toată urbea,Drept un gospodar de frunte,

Şi avea domnu’ Năstase,Curte, vie pe araci,Şi livadă, şi’n cireadăMiei şi oi şi boi şi vaci.

Şi se petrecea, că nu poţiNici cu vorba, nici cu slova,Să descrii entuziasmulChefurilor din Moldova.

Că, de atâta băuturăŞi mâncare, negreşit,Dă-i cu fleici, momiţe, muşchiuri,Omul s-a îmbolnăvit.

Nu simţea dureri, nici greaţăCând mânca şi nici când bea,Dar se subţia la faţă,Şi necontenit slăbea.

Că din ditai mai bărbatul,Gras şi gros şi lat în spate,Din ce-a fost odinioarăRămăsese jumătate.

Singurul remediu, careBoala i-ar putea înfrânge,Este să găsească-un tânărCare-ar vrea să-i deie sânge.

După ce-au dat sfoară’n ţară,A venit dintr-o comună,Un ovrei cu chipul roşu,Şi voinic, pe nume Hună.

Doctorul – pe vremea ceea,Cu siringi voluminoase,A luat sânge de la Hunã,Transfuzându-l lui Năstase.

Pentru această faptă bună,Dovedită pe deplin,Purătul i-a dat lui Hunã,Cinci sute de lei, peşin.

Dup’un timp, domnul NăstaseZdrăvenindu-se niţel,L-a poftit din nou pe Hună,Sã ia sânge de la el.

Terminând operaţiunea,A luat altă ţinută:Nu i-a mai plătit cinci sute,Ci i-a dat numai o sută.

Hună stă, priveşte banii,Totuşi, observând în grabă,Că ceva nu este cuşer,Îndrăzneşte şi întreabă :

- Nu cumva, domnul Năstase,Mai din vorbă’n vorbă, iute,Mi-a dat, poate, din greşeală,Mai puţin cu patru sute ?

- N-am greşit deloc! – răspunse,Dar am socotit mai bine,Fiindcă am deja de-o lună,Sânge evreiesc în mine!(Ioan Pribeagu)

La părintele VintilăVine-Arvinte, cam sfiosŞi îi spune: - Fie-ţi milăDe un suflet păcătos.

Chiar în săptămâna mareCând tot omul e smerit –Şi posteşte cu’ndurare,Uite – am păcătuit !

- Ai furat? întreabă popa- Nu, prea sfinte! Fără vrereM-am dat diavolului, hopaC’o grădină de muiere!

- Vai de mine, vai de mine…Greu păcat ai săvârşit…Însă dac’mi spui cu cine,Poate fi-vei mântuit.

- Nu pot! A răspuns Arvinte, -Să-mi fac chinul şi mai greu, -Nu pot s-o divulg, Părinte,Că mă bate Dumnezeu!

…Era’naltă şi frumoasă,Părul blond şi ochi de jar,Gura dulce, voluptoasă,Dinţii de mărgăritar…

- Nu cumva ai fost cu TanţiDin Smârdan, de peste drum?- Nu pot s-o divulg, că DomnulMă trăsneşte chiar acum!

…Ş’avea flori la cingătoare,Trup de crin îmbobocit,Mijlocel de fată mare,Numai bună de iubit…

- Poate-ai fost cu Miţa Creaţa,Cea uşoară ca un fulg?Din Buzeşti? – Cere-mi şi viaţaÎnsă nu pot s-o divulg!…

…Durdulie, ‘mbujorată,Numai cântec, numai joc,Când te-a strâns în braţe odată,Ai simţit în vine foc!

- Măi, Arvinte-ai fost cu Leana

SINT  PĂCĂTOS,  PĂRINTE !

Care şade pe Neptun?- Sfinte, geaba’mi zgândări rana,Fiindcă tot nu pot să spun…

…O comoară tăinuită,Fruct în dragoste scăldat,Toată plină de ispită,Toată plină de păcat…

- Bine, du-te, mediteazăSi vii mâine, mai dispus.Domnul să te aibe’n pază.-Sărut dreapta! Şi s-a dus.

Ajungând în colţ, ca vântulS-a-ntâlnit cu CalistratCare l-a’ntrebat: - Prea SfântulDe păcat te-a dezlegat?

- Încă nu! Răspunse ArvinteFoarte vesel şi vioi,Dar aflai de la PărinteÎncă trei adrese noi!(Ion Pribeagu)

Capşa”[Poezii şugubeţe]

În vitrinele lui Capşa,Sunt expuse prăjituri,Lei şi urşi de şocolatăŞi tot felul de figuri.

Îngeri şi purcei de lapte,Ouă roşii, cerbi şi pui,Toate fabricate în zahărÎn laboratorul lui.

Ş’a intrat domnul CosticăUn geambaş cu ceafă lată.- Bună ziua! Zise dânsul -Vreau un cal de şocolată!

- Da! Avem! – Şi vânzătoareaÎi arată vreo câţiva.- P’ăsta roibu-l iau, că-mi place,Dar am să vă rog ceva!

Hamurile-aş vrea să fieAlbe şi cu zdrăngănele,Iar pe jos pajişte verdeŞi cu nişte floricele!

- Imediat! Şi’n trei minute,L-a adus mult mai focos,Ducipal cu hăţuri albe,Şi cu stânjenei pe jos.

- Nu te superi domnişoară,Dar mai am o rugăminte:Vreau să-mi scriţi cu slove roşiiNumai două-trei cuvinte.

Mâine-i ziua mea şi fiindcă,Plec acuma la Focşani,Scrieţi: “Să trăieşti Costică!”“Souvenir!” şi “La mulţi ani!”

- S-a făcut! Şi’n trei minute,Iute ca o rândunică,I-a adus calul şi scrisul,Cum a vrut nenea Costică.

- Mulţumesc! – A spus geambaşulCu un gest cavaleresc –Şi-acum spune-mi turturico,

de Ion Pribeagu [alte lucrari ale acestui autor]

Cât costã, ca să plătesc!

- Păi, cu hamurile albe,Pajiştea cu stânjenei,Suvenirul şi urarea,În total: şaizeci de lei!

- Minunat! Ş’a spus în gându-i,Radios şi fericit,Ş’admirându-l încă-odată,A scos banii şi-a plătit.

- Vi-l împachetez? – întreabă,Vânzătoarea cu lipici –- Nu! Nu! Nu! – a spus Costică,Fiindcă îl mănânc aici!

Prin anul nouă sute nouă,Nu mai eram un oarecare,Veneam la clubul “Lumea Nouă”,Şi alte cercuri literare.Îl cunoscusem pe Gîrleanu,Pe Cincinat, pe Efitimiu,Ş-a apărut de Minulescu,“Romanţe pentru mai târziu”.

Văzând – directorul revistei –Că am talent de pamfletar,Fără să steie mult pe gânduri,M-a angajat ca secretar.

Redacţia era în centru,O cameră – unde-încăpea,Biroul, scaune, dulapul,Maculaturi ş-o canapea.

De joi, când apărea revista,Şi până Lunea care vine,Redacţia era închisă,Şi cheile erau la mine.

Directorul – un om politic,Cu redingotă şi cu cloc –Venea în timpul săptămânii,Însă Duminica, deloc.

Aşa că, tânăr, cu speranţe,Plutind în sferele senine,Mi-închipuiam că-n toată ţara,Nu-i altul mai grozav ca mine.

Şi într-o Sâmbătă, pe seară,Plimbându-mi visul pe Lipscani,M-am cunoscut cu o fetiţă,Cam de vreo douăzeci de ani.

De parcă Dumnezeu din ceruri,Vrând dorurile a-mi înfrâna,O nimfă mi-a trimis în cale,Şi mi-a şoptit: - Ionică na !

Nici nu-mi mai încăpeam în piele,De-acest potop de fericiri,C-avea cosiţă în inele,Şi-n sân ascunşi doi trandafiri.

Guriţa roşie şi mică,Şi ochii negri, plini de foc,Că tot privindu-i mi-era fricăSă nu pleznesc de atât noroc !

Ne-am dus la cinema, la “Clasic” –Un film cu Eva şi Adam –O vorbă n-am scos pe-ntuneric,Ci doar prin mâini ne-nţelegeam.

Târziu, ca după miezul nopţii,Ca un autentic amorez,Am invitat-o ca să vadă,Redacţia unde lucrez.

În cameră, printre săruturi,Înghirlandate în rondele,Am proclamat-o, într-o poemă,Prinţesa visurilor mele.Şi dimineaţa, pe la zece,Când vream să-i mai dedic o strofă,Deodată a bătut în uşăDirectorul ! O catastrofă !

În clipe de-astea, turbulente,Tu nu ştii singur ce să faci,S-ascunzi după birou fetiţa,Sau cât mai grabnic să te-mbraci?

Şi s-a-ntâmplat cum se întâmplăCând n-ai un pic de prevedere:Eu numa-n pantalon şi guler,Şi ea cu nudul la vedere.

Directorul, galant din fire,Privind-o a şoptit: - Scuzaţi !Iar eu am spus : - Mi-e verişoarăVenită-aseară din Galaţi…

A scotocit printre saltare,A scos grăbit un manuscris,Şi când fu gata de plecare,M-a tras de-o parte şi mi-a zis :

- Să nu fii supărat, Ionică,Insă aş vrea să-ţi spun ceva:Acum trei luni fetiţa asta,A fost şi verişoara mea !Ion Pribeagu