Ion BĂCĂNARU Gheorghe IACOB

GHIDUL SCHITURILOR MĂNĂSTIRILOR ŞI AŞEZĂMINTELOR MONAHALE CU MOAŞTE

ŞI ICOANE FĂCĂTOARE DE MINUNI

FUNDAŢIA ANASTASIA, 1995

„Monumentele sunt povestire vie a istoriei, oglinda

trecutului, semnele vederate pentru generaţiile viitoare."

Carol I, Regele României

„...Mitropoliţii, Episcopii, Egumenii şi aşa de adeseori şi smeriţii călugări, ori umilii preoţi

de mir au dăruit poporului, ei singuri aproape, toată învăţătura, au înzestrat neamul cu o limbă

literară, cu o artă în legătură cu gustul şi cu nevoile lui, au sprijinit Statul, fără să lase a fi înghiţiţi de

dânsul, au călăuzit neamul pe drumurile pământului, fără a-şi desface ochii de pe cer."

Nicolae Iorga

Prefaţă la ediţia a doua

Sub semnătura noastră şi cu girul generos al Editurii „Anastasia", în anul 1993, s-a tipărit

„Hartă schiturilor şi mănăstirilor din România". Acestei lucrări i s-a făcut însă imputaţia pertinentă că

nu este însoţită de un minim text explicativ. Ritmul alert al reînfiinţării şi construirii de mănăstiri şi

schituri a făcut destul de anevoioasă documentarea la zi. Spre exemplu, în cursul anului 1993, au fost

reînfiinţate sau nou înfiinţate peste 40 de lăcaşuri monahale, iar procesul pare să continue.

Ghidul de faţă, prin latura cartografică, nominalizează, înscrie şi localizează circa 335 de

mănăstiri şi schituri cu aproximativ 5200 vieţuitori şi 21 de Catedrale Episcopale existente în spaţiul

geografic românesc, la finele anului 1993, iar scurtele prezentări schiţează specificul şi personalitatea

fiecărui aşezământ. Harta redă imaginea de ansamblu, distribuţia în teritoriul naţional, de la munte până

la mare, a tuturor schiturilor şi mănăstirilor active în momentul de faţă. Ea “racordează" fiecare lăcaş

de închinăciune la reţeaua hidrografică, rutieră şi feroviară, căi prin care acesta este legat de comune şi

de principalele oraşe. În acest sens, autorii s-au străduit sa ofere publicului o localizare cât mai corectă

a fiecărui aşezământ.

Spre deosebire de prima ediţie din anul 1993, pentru ediţia de faţă s-a considerat mai eficientă

realizarea repertorială pe mari provincii istorice, componente ale devenirii statului naţional unitar, mai

stabile, mai omogene în ceea ce priveşte evoluţia aşezămintelor şi înfăţişarea arhitectonic-artistică,

caracteristici, credem, fragmentate de hărţile întocmite potrivit delimitărilor eparhiale.

Lucrarea, prin conţinut şi detalii, întregeşte ceea ce nu poate spune harta; ea este mai

cuprinzătoare în informaţii pentru aşezămintele tradiţional-istorice, este mai succintă pentru schituri şi,

deocamdată, doar schiţată pentru mănăstirile şi schiturile nou înfiinţate. Astfel, textul caracterizează

personalitatea fiecărui aşezământ, privit prin coordonatele sale geografice (localizare, distanţe în

kilometri faţă de cele mai apropiate oraşe), prin date despre ctitori şi ani, stiluri arhitectural-artistice,

valori de patrimoniu, posibilităţi de cazare etc. Această caracterizare, atât de utlilă pelerinului, nu a fost

posibilă la nivelul lăcaşurilor noi sau recent reactivate, din lipsă sau puţinătate de date.

Harta şi textul surprind în vetrele urbane, cu simboluri ierarhic diferenţiate, prezenţa a 21 de

Catedrale Episcopale, impunătoare monumente istorice şi de artă, vechi ctitorii domneşti sau ale unor

mari Episcopi şi Mitropoliţi cărturari, care măresc consistenţa edilitar-artistică a oraşelor. Unele au fost

şi încă au pe lângă ele mănăstiri (Curtea de Argeş, Suceava, laşi ş.a.m.d.). De aceea am şi inclus în

acest ghid Catedralele Episcopale ca „mănăstiri de rang deosebit", diriguite de Episcopi, Arhiepiscopi

şi Mitropoliţi.

În întocmirea acestui ghid s-au ivit multe dificultăţi, inerente unei asemenea lucrări de sinteză;

acestea sunt legate de caracterul contradictoriu al surselor cu privire la ani şi vieţuitori, de posibilităţile

limitate de documentare ale autorilor sub continua înnoire a repertoriului lăcaşurilor, pe parcursul

redactării. De asemenea, uneori, şi nepotrivirile asupra denumirii hramurilor, ale numărului

vieţuitorilor sau profilul lăcaşurilor, fluctuabile de la an la an, pe care le vom dori scuzabile. Fiind în

curs de organizare — atât cele noi cât şi cele reînfiinţate — cu obşti în formare, multe dintre aceste

aşezăminte nu şi-au găsit prezentarea cuvenită în context. De asemenea, nu a fost posibilă estimarea

exactă a populaţiei la toate schiturile, unele având şi câte un singur vieţuitor.

Ghidul de faţă constituie o fidelă călăuză în mâna drumeţilor şi a iubitorilor de frumos, care îi

ajută să aleagă şi să ajungă pe căi cunoscute către aceste importante vetre de spiritualitate.

Nu putem încheia aceste consideraţii înainte de a exprima gratitudinea noastră mai întâi

Fundaţiei „Anastasia", care şi-a asumat răspunderea tipăririi acestui ghid, ajutându-ne prompt şi cu

solicitudine să-l realizăm în forma de faţă. Gândurile noastre se îndreaptă cu recunoştinţă şi mulţumire

spre ierarhii Bisericii Ortodoxe Române, spre exarhi, stareţi şi stareţe, ca şi spre toţi cei care ne-au dat

tot sprijinul în adunarea datelor documentare între anii 1992 şi 1994. Convingerea autorilor este că

acest ghid va circula ca una dintre cele mai veridice surse de informaţie pentru contemporani şi urmaşi,

ca un susţinător de nădejde a tuturor celor preocupaţi de căutarea identităţii noastre naţionale şi de

păstrarea credinţei ortodoxe.

21 iunie '94, Bucureşti

Autorii

ARDEALUL

CATEDRALA MITROPOLITANĂ ORTODOXĂ ROMÂNĂ, cu hramul „Sfânta Treime"

(a doua zi după Rusalii); Municipiul Sibiu, 84 km N de Rm. Vâlcea, 72 km SE de Alba Iulia, 55 km SV

de Mediaş, 55 km E de Sebeş, 62 km SV de Agnita; construită între anii 1902 şi 1906 sub

Arhiepiscopul şi Mitropolitul Ioan Meţianu; arhitectura direct legată de stilul bizantin cu influenţe ale

stilului românesc modern, promovat de arhitectul Ion Mincu din Bucureşti, concepută după proiectul

arhitecţilor Iosif Comner şi Virgil Nagy, evocă structura liniilor directoare şi supleţea Catedralei Sfânta

Sofia din Constantinopol, replică fidelă a acesteia dar la o scară redusă; exteriorul îi conferă, prin

decoraţiuni şi profilaturi, „monumentalitate cât şi forţă de expresie umanizată" (Monumente, Cluj,

1982), cu două turnuri în vest, patru turnuleţe laterale şi bolta cu imensa cupolă pe naos, susţinută de

colonade cu capiteluri sculptate, purtând cruci aurite; pictura frescă în stil oriental de o deosebită

valoare, realizată de pictorul Octavian Smighelschi, substituitor al limbajului academist apusean;

picturile murale, nuanţat religioase, bogate în scene biblice, expresiv conturate de Pantocrator cu îngeri

în mărime naturală, de medalioane cu mozaicuri ornamentate; remarcabile sunt icoanele celor patru

Evanghelist!; sculpturi în lemn (C.M. Babic), patru clopote mari armonizate de muzicologul Gh. Dima

din Braşov; colecţie istorică cu piese valoroase, carte rară, documente istorice şi de limbă, galerii de

picturi pe lemn şi sticlă, ansamblu monumental eu „un sesizant efect de măreţie" în arta bisericească

ortodoxă românească; aici a păstorit Mitropolitul Andrei Şaguna (1809-1873), cărturar şi. luptător

pentru eliberarea naţională a românilor şi a Bisericii Ortodoxe Române din Transilvania, membru de

onoare al Academiei Române (1871).

CATEDRALA ARHIEPISCOPALĂ ORTODOXĂ ROMÂNĂ, cu hramul „Adormirea

Maicii Domnului" (15 august); Municipiul Cluj-Napoca, 31 km SE de Turda, 50 km SE de Huedin, 58

km SV de Dej; construită între anii 1923 şi 1933 sub păstoria primului ierarh al noii eparhii, Episcopul

Nicolae Ivan, după proiectul arhitectului Constantin Pomponiu şi al inginerului George Cristinel;

târnosită în anul 1933, în cadrul unor festivităţi deosebite; arhitectură cu trăsături predominant

româneşti, de tradiţie brâncovenească, cu elemente bizantine la detaliile decorative, impunătoare prin

mari dimensiuni date de cele două turnuri pe faţada vestică, de calota de pe pronaos şi tamburul înalt cu

ampla cupolă de pe naos; exterior ornat de seria coloanelor cu capiteluri (Monumente, Cluj, 1982);

interior cu picturi murale în frescă, adevărată podoabă de artă, realizată în altar de pictorul Catul

Bogdan şi în navă de Anastasie Demian, de factură neobizantină, cu scene sobre şi echilibrate; de

reţinut tâmpla decorată în stil brâncovenesc, imitând chipul celei de la mănăstirea Arnota — Vâlcea;

colecţie de artă veche, manuscrise, cărţi, vechi tipărituri, documente despre istoria bisericească,

mărturii preţioase legate de trecutul neamului românesc; Catedrală „purtătoare a mesajului religios atât

în domeniul arhitecturii cât şi al .artei decorative", pe drept cuvânt considerată un „adevărat tezaur de

istorie şi cultură românească".

CATEDRALA EPISCOPALĂ ORTODOXĂ ROMÂNĂ, cu hramul „Sfântul Ioan

Botezătorul" (7 ianuarie); Municipiul Arad, jud. Arad, 50 km N de Timişoara, 153 km NV de Deva, 47

km E de Nădlac, 115 km SV de Oradea; construită prin colectă între 1862 şi 1865 din iniţiativa şi sub

păstoria Episcopului Procopie Ivacicovici, sfinţită la 17 septembrie 1865 cu mare fast; intervenţii de

întregire şi înfrumuseţare sub Episcopul Ioan l Popp între 1905 şi 1906, cu un nou şi puternic impuls în

viaţa bisericească şi în pregătirea actului unirii şi sub Episcopul Teoctist Arăpaşu, azi Patriarhul

Bisericii Ortodoxe Române; arhitectură în stil baroc, cu turnuri înalte şi ornamentate, picturi în firidele

de la intrare; interior deosebit de bogat în picturi murale, realizate de pictorul Ioan Zaicu, renovate în

anii 1912 şi 1939; pictura nouă din 1957-1958; sculpturi aurite, opera lui Iosif Basioc; biserică de lemn

în parcul rezidenţial, strămutată din munţii Zarandului; paraclis cu hramul „Sfânta Treime" (a doua zi

după Rusalii), construcţie nouă din ultimii ani; proiect de Catedrală Episcopală nouă în construcţie,

iniţiat de Episcopul Timotei Seviciu şi arhiereu-vicar Emilian Birdaş; Catedrala sărbătoririi

evenimentului memorabil al reactivării Mitropoliei Ortodoxe Române din Transilvania în anul 1865

(Gh. Litiu, 1968).

CATEDRALA EPISCOPALĂ ORTODOXĂ ROMÂNĂ (Biserica ortodoxa cu lună), cu

hramul „Adormirea Maicii Domnului" (15 august); Municipiul Oradea, jud. Bihor, 115 km NE de

Arad, 97 km S de Satu Mare, 39 km V de Aleşd; construită între 1784 şi 1790, din iniţiativa

Episcopului de Arad Petru Petrovici susţinut de primii ctitori Mihai Kristoff, Mihai Puspbski, şi „cu

cheltuielile norodului dreptcredincios de neam grecesc, românesc şi sârbesc" (BMI, XLII, 2,1973),

după planul maistrului zidar Jacobus Eder; arhitectură în stil baroc târziu şi clasicist, „adaptat cu

dibăcie serviciului cultic tipic ortodox"; exterior cu faţade laterale bogat dar liniştit ornamentate cu

elemente baroc; turn cu orologiu (1793) şi cu un glob lunar indicând fazele astrului pe bolta cerească,

ambele opera meşterului George Ruppe la începutul sec. XIX, caracteristice artei apusene; interior

boltit, acoperit cu picturi murale în frescă, cu scene biblice; pictura începută în 1816, pictori fraţii

Arsenic şi Alexandru Teodorovici, Paul Murgu şi Iacob Goesz; frescă nouă executată de pictorul

Eremia Profeta în 1977; Catedrala sfinţită în 11 iunie 1832 de Episcopul de Vârset Maxim Manuilovici,

adăposteşte în medalion pe arcada de deasupra catapetesmei, în formă de semicerc şi cu 45 de icoane,

cu rame stil baroc, chipul lui Horea, caz unic în iconografia transilvană, încadrat de frunze de laur aurii,

în cinstea căpeteniei răscoalei din 1784; paraclis episcopal, sfinţit în 1973; muzeu cu obiecte de

valoare: antimis slavon din 1743, manuscrise, carte veche, icoane pe lemn şi sticlă, sculpturi în lemn.

CATEDRALA EPISCOPALA ORTODOXĂ ROMÂNĂ, cu hramul „Sfânta Treime" (a

doua zi după Rusalii); Municipiul Alba Iulia, jud. Alba, cca 100 km S de Cluj-Napoca, 36 km E de

Zlatna, 41 km SV de Blaj şi 17 km N de Sebeş; simbol al întregirii statului naţional român, construită

între anii 1921 şi 1922, după planul arhitectului Gh. Ştefă-nescu, executat de inginerul Tiberiu Eremie;

arhitectură stil bizantin cu elemente decorative specifice epocii lui Matei Basarab, Vasile Lupu şi

Constantin Brâncoveanu; faţade decorate cu ciubuce în registrul superior şi la baza turlei

Pantocratorului, brâu în torsadă puternic reliefat sub acesta, ferestre cu vitralii; interior cu stâlpi

octogonali, placaţi în marmură de Moneasa, care susţin cupola impresionantă a naosului; pictura în

frescă, stil neobizantin, cu scene biblice, încadrate de motive ornamentale florale şi geometrice;

tablouri votive cu Mihai Viteazul şi soţia, doamna Stanca în pronaos, operă a pictorului Costin Petrescu

în naos şi altar; pictura restaurată de pictorii Dumitru Damian, Grigore Popescu şi Nicolae Sava, în anul

1993; biserica resfmţită pe 19 iunie, 1994, sub îngrijirea Episcopului Andrei Andreicuţ; portal bogat

împodobit cu scene biblice, realizate în mozaic de pictorul Ion Norocea, iconostas sculptat de C. Babic;

incintă marcată de silueta înaltă a clopotniţei (85m), de galerii susţinute de coloane şi arcade duble,

unind pavilioanele din vest şi est, ultimele cu coloane şi capiteluri de inspiraţie corintică; Catedrală a

încoronării Regelui Ferdinand l întregitorul şi a Reginei Maria, 15 oct. 1922; Scaun mitropolitan în care

au păstorit Sfinţii Ierarhi Mărturisitori Ilie lorest (t1678) şi urmaşul său Sava Brâncovici (t1683),

apărători neobosiţi ai Ortodoxiei ca Mitropoliţi ai Transilvaniei — prăznuiţi pe 24 aprilie; colecţie

muzeală; biserică de lemn ridicată pe ruinele Catedralei rectitorite de Mihai Viteazul, în 1597, distrusă

de habsburgi în 1714; exponate arheologice.

CATEDRALA EPISCOPALĂ ORTODOXĂ ROMÂNĂ, cu hramul „Adormirea Maicii

Domnului" (15 august); Municipiul Baia Mare, jud. Maramureş, 31 km NE de Cărei, 65 km SV de

Sighetul Marmaţiei, 68 km SE de Satu Mare; construită între anii 1905 şi 1911; arhitectură reflectând

un stil nou în construcţie, concepută cu trei nave, traversate de tribune la cele laterale, atribuind

edificiului mai mult spaţiu şi monumentalitate; impozant edificiu de cult, cu picturi murale, parţial

realizate de pictorul maramureşan Traian Bilţiu Dăncuş; tâmplă bogat decorată; turn-clopotniţâ ridicat

în colţul sud-vestic al faţadei principale (Monumente, Cluj-Napoca, 1982). Scaunul vlădicesc

maramureşan ocupat în 1711 de Sfântul Ierarh Iosif Mărturisitorul, Episcop al Maramureşului, cu

reşedinţa iniţial în mănăstirea „Sfântul Mihail" din Peri-Ucraina, întemniţat şi eliberat din Cetatea Hust

pentru refuzul de a părăsi Ortodoxia - prăznuit pe 24 aprilie.

CATEDRALA EPISCOPALĂ ORTODOXĂ ROMÂNĂ, cu hramul „Sfântul Nicolae" (6

decembrie); oraşul Miercurea Ciuc, jud. Harghita, 57 km S de Gheorghieni, 37 km N de Bicsad, 48 km

E de Odorheiu Secuiesc şi 82 km V de Comăneşti; biserică de parohie până în anul 1994, ctitorită din

zid de către credincioşii oraşului, sub Mitropolitul Nicolae Bălan al Ardealului, între anii 1929 şi 1936;

formă arhitecturală stil bizantin, plan trilobat; exterior cu 3 turle, faţade cu un singur brâu împletit, în

rest nedecorate; interior cu cupole, picturi murale în ulei în stil bizantin, executate în 1936 de pictorul

Gheorghe Belizarie din Piteşti, fratele pictorului D. Belizarie; prin purtarea de grijă a Episcopului de

Alba Iulia, Emilian Birdaş, în anii 1988-1990 s-a reparat biserica şi s-a restaurat pictura de pictor Elena

Vasilescu din Bucureşti.

MĂNĂSTIREA AFTEIA, de călugări, 4 vieţuitori, cu hramul „Sfinţii împăraţi Constantin şi

Elena" (21 mai), zi de pelerinaj; com. Săliştea, jud. Alba, 14 km S de localitatea Săliştea, 31 km SV de

Sebeş şi 40 km V de Orăştie, 2 km drum forestier pe valea Archişului, din localitatea Săliştea; ctitorie

cu începuturi din a doua jumătate a sec. al XV-lea, după 1479 (Monumente, Cluj-Napoca, 1982), în

„Plăişorul Cioarei", 600 m altitudine; dărâmată, cu icoane, cărţi şi materiale transferate la biserica

satului Săliştea între 1786 şi 1788; anterior a avut şi statut de mănăstire închinată ca metoc al mănăstirii

Cozia din Ţara Românească; paraclis de zid în „Plăişor", în 1905; reînfiinţată între 1934 şi 1935;

biserica actuală construită din lemn pe 1811; are 5 turle, picturi interioare în ulei, aplicate direct pe

lemn şi exterioare sub comişe, stil neobizantin, remarcabile icoane praznicale (a lui lisus din 1777), din

sec. XVIII-XIX, important aşezământ monastic şi „o mare şi cunoscută vatră de înaltă spiritualitate

ortodoxă" (N. Iorga) făurită de cuviosul stareţ Vasile (|1767), duhovnicul marelui Paisie Velicikov-

schi, vărul său. Aid s-a nevoit Cuviosul stareţ Vasile de la Poiana Mărului, trăitor de viaţă

duhovnicească, întemeietor de mănăstiri şi schituri, predicator al culturii, iscusit îndrumător spiritual.

SCHITUL PREDEAL, de călugăriţe, o vieţuitoare; oraşul Predeal, 21 km N de Sinaia, 24 km

S de Braşov, acces pe DE Braşov — Sinaia şi calea ferată paralelă (48 km), gara Predeal, abatere din

DE, peste calea ferată km 104,9; biserica cu hramul „Sfântul Nicoale" (6 decembrie), ctitorită din lemn

în 1774 de loanichie ieromonahul, la 1000 m altitudine, la poalele muntelui Clăbucetul Taurului, pe

terenul dăruit de paharnicul Grigore Hrisosolescu Buzoianu; biserica arsă de turci şi refăcută de acelaşi

ctitor din acelaşi material în 1788, ajutat de credinciosul Ioniţă Buzatu din Săcele şi alţi localnici;

biserica de piatră şi cărămidă, cu hramul „Naşterea Maicii Domnului" (8 septembrie), întemeiată de

stareţul Ghenadie în 1819, ajutat de obştea monahală şi de credincioşi, ctitor şi al clopotniţei din piatră

şi cărămidă, înălţată în 1827; biserica mare din piatră şi cărămidă clădită la 1850 de Gherman stareţul şi

Sevastia Bujoreanu; picturi murale în frescă de Nicolae Zugravul, spălată între 1935-1936 (Efrem

Enăchescu, 1938; MB, 1941).

MĂNĂSTIREA RADU NEGRU, de călugări, 2 vieţuitori, înfiinţată în 1991, cu hramul

„Sfântul Mucenic Gheorghe" (23 aprilie); com. Modelu, suburbană oraşului Călăraşi, jud. Ialomiţa, 10

km E de Călăraşi, 123 km SE de Bucureşti; ctitorită de localnici (1909-1913) din cărămidă pe temelie

de piatră; arhitectură stil bizantin, exterior marcat de un brâu din cărămidă roşie presată, desfăşurat în

circuit pe cele 3 turle (2 mai mici) şi pe faţade; biserica sfinţită în 1913 de arhim. Valerian

Râmniceanu; interior cu picturi murale executate iniţial de pictorul Matrinovici în stil bizantin, refăcută

în 1937 de pictorul Niţu Angelescu, recondiţionată în 1969 de pictorul Vasile Olteanu; părăsită o dată

cu vatra locuită de săteni în urma inundaţiilor provocate de ridicarea nivelului hidrostatic (1960-1965;

1970-1977); pustie cca 15 ani; biserica refăcută de obştea satului, reconstituită în 1989; transformată în

aşezământ monahal în 1990 din iniţiativa protopopului Alecu Paulin, sub grija ierom. Macarie adus

special de la mănăstirea Ciolanu, schitul Cetăţuia — Buzău, care încheagă o mică obşte monahală şi

obţine statut de mănăstire în 1992 (îndrumătorul pastoral, Episcopia Sloboziei şi Călăraşilor, 1994).

MĂNĂSTIREA RĂTEŞTI, de călugăriţe, 106 vieţuitoare, cu hramul „Sfânta Treime" (a

doua zi după Rusalii); com. Berea, jud. Buzău, 24 km NV de Buzău şi 54 km NV de Nehoiu, drum

modernizat şi cale ferată Buzău — Nehoiu (50 km), drum desprins din acesta peste râul Buzău (3-5

km); amintită încă din vremea lui Mihai Viteazul, citată ca biserică de lemn ante 1634, rectitorită de

familia boierilor Dragomir, reînnoită la 1794; biserica actuală ctitorită din zid de Episcopul Chesarie al

Buzăului în 1844 pe locul celei de lemn; edificiu de proporţii monumentale, sinteză a formelor

tradiţionale şi de asimilare a elementelor din arhitectura neoclasică (V. Drăguţ, 1983); pictată de

Nicolae Teodorescu şi nepotul său, Gh. Tăttărescu; repictată în ulei de Nicoale Şolescu în 1930;

biserica din cimitir cu hramul „Sfântul Lazăr" (În sâmbăta de dinaintea Paştilor), construită în 1825-

1826; crucea Dorobanţului din 1821, obiecte de artă veche; arhondaric.

MĂNĂSTIREA RECEA, de călugăriţe, 12 vieţuitoare, cu dublu hram: „Naşterea Maicii

Domnului" (8 septembrie) şi „Sfântul Nicolae" (6 decembrie); com. Dumbrăveni, jud. Vrancea, 21 km

SV de Focşani, 17 km N de Rm. Sărat, drum modem şi cale ferată Focşani — Rm. Sărat (38 km);

exista la 1685 când era citat ca martor ierom. Leontie de la schitul Recea; menţionat în 1700 şi probabil

reparat în 1710 de familia Bagdat; biserica reconstruită în 1801-1804, se pare că pe locul bisericii din

1685; arhitectură realizată sub influenţa schitului Poiana Mărului, cu două turle pe altar şi 3 turle pe

pronaos (V. Drăguţ, 1983).

MĂNĂSTIREA ROBAIA, de călugăriţe, 11 vieţuitoare, reînfiinţată în 1991, cu hramul

.Sfântul Gheorghe" (23 aprilie); com. Musăteşti, jud. Argeş, 25 km NE de Curtea de Argeş, drum

modernizat Curtea de Argeş — Musăteşti, vatră de sihăstrie citată documentar din sec. XIV; biserica

din lemn atribuită banului Armega; biserica din piatră construită de Sava Sifarul ante 1644, restaurată

de Episcopul Iosif l al Argeşului, pustie şi refăcută în 1843-1868 de Teodosie, Visarion şi Naum

monahul; biserica repictatâ în anii 1848,1901 şi 1951; loc de refugiu al Sfântului Cuvios Mărturisitor

Sofronie de la Cioara (1764-1766), pilduitor luptător pentru apărarea credinţei ortodoxe în

Transilvania, prăznuit pe 21 octombrie; chinovie pentru ultimii ani de viaţă a pictorului Pârvu Mutu (t

1735); atelier de veşminte preoţeşti; arhondaric.

MĂNĂSTIREA ROGOZU, de călugăriţe, 9 vieţuitoare, reînfiinţată în 1991, cu hramul

„Sfânta Treime" (a doua zi după Rusalii); com. Slobozia Bradului, 14 km N de Rm. Sărat, 28 km S de

Focşani, drum modernizat Rm. Sărat — Focşani (38 km), datează probabil din sec. XVII, după

documente din sec. XVIII, ctitorită de preotul Manea şi Armean; biserica din lemn reclădită (după

Anuarul din 1909) în 1825; fondată de Constantin Ghimba Robescu; întărită cu anumite drepturi de a

primi 30 de bolovani de sare pe fiecare an de Grigore Ghica voievod la 1828; casă de odihnă a

Episcopiei Buzăului din 1960.

MĂNĂSTIREA SAMURCĂŞEŞTI, de călugăriţe, 57 de vieţuitoare, cu hramul „Sfânta

Treime" (a doua zi după Rusalii); com. Ciorogârla, SĂI, 15 km V de Bucureşti, drum modernizat

Bucureşti — Bolintin; ctitorită de Constantin Samurcaş în 1808, reclădită din temelii între 1941 şi

1944; biserica pictată în frescă de Gh. Popescu (1951-1953); arhitectură stil brâncovenesc, faţade

placate cu ceramică şi cărămindă aparentă, iconografie murală în ceramică; morminte: ale mamei lui

Valter Mărăcineanu, al artistei Frosa Sandi şi al fiicei lui Ion Heliade Rădulescu, Sofia Heliade; atelier

de înrămat icoane; arhondaric.

MĂNĂSTIREA SERDĂREASA, fără obşte, reînfiinţată în 1993, cu hramul „Sfinţii

împăraţi” (21 mai); oraşul Roşiorii de Vede, jud. Teleorman, 126 km SV de Bucureşti, pe DN

postament de piatră de preotul C-tin Oancea, exterior acoperit cu şindrilă (1978); picturi murale în

frescă expresive de N. Gavrilescu în interior; sfinţită în 1952; în 1770 şcoală de preoţi şi pictură;

centrul răscoalei româneşti antiuniate dintre anii 1759 şi 1761, condusă de Sfântul Cuvios Mărturisitor

Sofronie de la Cioara (Săliştea), înfocat apărător al Ortodoxiei; arhondaric cu posibilităţi modeste de

cazare (Ioana Cristache-Panait,1987;M.VIasie, 1992).

MĂNĂSTIREA ARAD—GAJ, de călugăriţe, 18 vieţuitoare, reînfiinţată în 1964, cu hramul

„Sfântul Simeon Stâlpnicul" (1 septembrie); cartierul de NV al Municipiului Arad, 50 km N de

Timişoara, 153 NV de Deva, 115 km SV de Oradea, 47 km E de Nădlac; biserica din zid, ctitorită de

Episcopul de Arad Sinesie Jiva-novici între 1760 şi 1762, arhitectura şi decoraţii în stil baroc, nepictată,

iconostas pictat de Ştefan Teneţchi din Densuş în 1767; turn-clopotniţă pe latura vestică (V. Drăguţ,

1976); biserică de lemn adusă din Săliştea de pe Mureş (1988); muzeu eparhial cu o valoroasă colecţie

de artă: icoane pe lemn din sec. XVII, icoane pe sticlă de meşteri ţărani ardeleni, carte rară, multe cu

valoare de patrimoniu, manuscrise, obiecte de cult.

SCHITUL BĂIŞOARA, de călugări, înfiinţat în 1991, cu hramul „Sfânta Cruce" (14

Septembrie), zi de pelerinaj, repetat şi în prima duminică din luna mai; com. Băişoara, jud. Cluj, 37 km

SV de Cluj-Napoca, 35 km V de Turda; ctitorit din lemn în 1991 de familia Twisk Eugenia şi Nastasia;

biserică nepictată, aşezământ în curs de organizare şi de formare a obştii.

MĂNĂSTIREA BĂLAN, de călugări, 2 vieţuitori, cu obşte în curs de formare, înfiinţată în

1993, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului" (15 august), zi de pelerinaj; sat Chendrea, com. Bălan,

jud. Sălaj, 13 km S de Jibău, 47 km E de Zalău; biserică de lemn, databilă după tradiţie din sec. XV,

transferată în sat în vremea revoluţiei din 1848 de pe deal, loc numit până astăzi „La mănăstire";

aşezământ cu mari dificultăţi pe calea organizării vieţii monahale.

MĂNĂSTIREA BÂRSANA, de călugăriţe, reînfiinţată în 1993, cu hramul „Soborul Sfinţilor

12 Apostoli" (30 iunie), pelerinaj a treia zi după sărbătorirea hramului; com. Bârsana, jud. Maramureş,

22 km SE de Sighetul Marmaţiei; amintită în 1390 pe dealul dintre văile râurilor Iza şi Casau; clădită

probabil pe locul .Strâmtura" de fiii lui Sas Vodă, Bale şi Drag (St. Meteş, 1936); citată în 1739 ca

ultima rezidenţă episcopală a lui Gavriil, Episcop greco-oriental; în partea de răsărit a satului, existentă

ca mănăstire în 1787; biserica de lemn strămutată în estul satului în 1806, păstrează încă arhitectura şi

pictura iniţială a stilului popular maramureşan (Monumente, Cluj-Napoca, 1982); biserica actuală din

lemn, pe temelie de piatră, ridicată în 1993 pe dealurile dintre Iza şi Casau, în „Strâmtura", exact pe

locul fostei Episcopii a Maramureşului, din iniţiativa centrului eparhial şi a credincioşilor, sub

îndrumarea preotului Gh. Urdă din Bârsana.

MĂNĂSTIREA BERIVOI, de călugări, 3 vieţuitori, reînfiinţată în 1992, cu hramul „Sfântul

Apostol Andrei" (30 noiembrie); sat Berivoi, com. Recea, jud. Braşov, 12 km S de Făgăraş; fondată în

sec. XVII, citată în 1748; distrusă de generalul Bucow în 1761, rectitorită pe vatra fostei mănăstiri sub

Mitropolitul Antonie Plămădeală de credincioşii satelor Berivoi, Copăcel şi a celor din împrejurimi în

1992; biserica pictată în ulei; paraclis cu hramul „înălţarea Domnului" (la 40 de zile după Paşti), patru

cruci vechi cu inscripţii în chirilică, greu descifrabile.

SCHITUL BERIVOII MICI, de călugări, reînfiinţat în 1993, cu hramul „Sfinţii 40 de

Mucenici" (9 martie); sat Berivoi, com. Recea, jud. Braşov, 12 km S de Făgăraş; amintit ca mănăstire

în Conscripţia Episcopului Rednic în 1765 (St. Meteş, 1936); distrus din ordinul generalului Bucow în

1761; biserica actuală reclădită din lemn pe vatra vechiului schit de credincioşii din satul Berivoi;

schitul aparţine mănăstirii „Sfântul Apostol Andrei" din Berivoi.

SCHITUL BICAŞ, aşezământ monahal figurat cu probabilitatea de a lua fiinţă în perspectivă;

sat Bicaş, înglobat în satul Valea Florilor, com. Ploscoş, jud. Cluj, 18 km NE de Turda, 49 km SE de

Cluj-Napoca; hram şi profil neprecizate.

MĂNĂSTIREA BIXAD, de călugări, 10 vieţuitori, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului"

(15 august) şi „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel" (29 iunie), zile de pelerinaj: la sărbătorile Maicii

Domnului — 15 august, 8 septembrie; 29 august — Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul; 14

septembrie — Ziua Sfintei Cruci; pelerinajele antrenează mulţimi de oameni din satele nordice ale

Transilvaniei (M. Vlasie, 1992), corn..Bixad, jud. Satu Mare, 7 km NV de Negreşti-Oaş, 55 km NE de

Satu Mare, pe DN Satu Mare — Negreşti-Oaş — Sighetul Marmaţiei; ctitorită la sfârşitul sec. XVII,

cca 1689 de arhim. Isaia, fost călugăr grec ortodox în mănăstirea „Sfântul Pavel" — Athos, terminată în

1700, pustiită în 1701 când Isaia „convertit la legea Romei a fost ucis" (St. Meteş, 1936); biserica

actuală construită din piatră şi cărămidă în 1771, restaurată şi repictată între 1980 şi 1987; icoană a

Maicii Domnului mult venerată de credincioşi.

MĂNĂSTIREA BOHOLŢ-BARAOLT, de călugăriţe, 3 vieţuitoare, reînfiinţată în 1992, cu

hramul „Naşterea Maicii Domnului" (8 septembrie); sat Boholţ, com. Beclean, jud. Braşov, 10 km NV

de Făgăraş, 7 km V de Băile Rodbav, 37 km SE de Agnita; citată ca mănăstire în 1763 (St. Meteş);

distrusă de habsburgi, rectitorită din iniţiativa Mitropolitului Serafim, pe vatra celei vechi din satul său,

natal; aşezământ în curs de organizare.

MĂNĂSTIREA BOIERENI (Robiţa), de călugări, 4 vieţuitori, reînfiinţată în 1993, cu

hramul .Acoperământul Maicii Domnului" (1 octombrie); sat Boiereni, component al oraşului Tg.

Lăpuş, 13 km S de Tg. Lăpuş şi 31 km N de Dej (prin drumul Măgoaja — Căşeiu — Dej); citată în sec.

XVIII, distrusă de generalul Bucow; biserica actuală construită ante 1989, pe locul celei vechi, din

lemn, pe temelie de piatră de preotul Emil Mân şi de credincioşii satului Boiereni; stavropighie a

mănăstirii Rohia, ctitoră a unei case cu paradis şi a chiliilor pentru vieţuitori.

MĂNĂSTIREA BRÂNCOVEANU (Sâmbăta de Sus), de călugări, 40 vieţuitori, cu hramul

„Adormirea Maicii Domnului" (15 august) şi Izvorul Tămăduirii (prima vineri după Paşti); com. Voila,

jud. Braşov, 30 km S de Făgăraş, 11 km SE de Oraşul Victoria; ctitorită de Constantin Brâncoveanu pe

moşia şi sub protecţia sa, ante 1701 (St. Meteş, 1936); începută de vornicul Preda Brâncoveanu în 1657

şi terminată de domnitorul martir (V. Drăguţ, 1976); ocolită de urgia demolatoare a generalului Bucow

din 1761 datorită protecţiei familiei sale, dărâmată în 1785 din ordinul guvernului de la Viena, socotită

un focar de neînfrânt al Ortodoxiei, cu „călugări schismatici", după Rednic, în 1769; păstra încă în

1889 pictura cu arhangheli în mărime naturală în altar; încercări nereuşite de restaurare de călugăriţa

ortodoxă Maria Borşos din Făgăraş în 1817; rămasă în ruină vreme de 140 de ani, restaurată şi

zugrăvită sub Mitropolitul Nicolae Bălan între 1927 şi 1936; biserica sfinţită în 1946; opera de

restaurare integrală, de împodobire şi readucere la chipul originar al complexului monastic desăvârşită

sub păstoria Mitropolitului Antonie Plămădeală între 1986 şi 1993; arhitectură specific brâncovenească,

ancadramente cu bogată ornamentaţie în piatră, picturi murale interioare în frescă în stil

postbrâncovenesc din anul 1766, executate de zugravii Ionaşcu, Pană şi Mihai, parţial păstrate în naos,

susţinuţi material de egumenul Visarion şi de boierii braşoveni Nicolae şi Manolache; biserica şi

clopotniţa din epoca brâncovenească, pictura originară restaurată, biserica resfinţită în prezenţa

Patriarhului Constantinopolului, Bartolomeu l, a unor înalţi membrii ai Bisericii Ortodoxe Române în

1993; paraclis cu hramul „Sfinţii Martiri Brâncoveni" (16 august), incintă şi anexe noi; şcoală veche de

pictură pe sticlă, colecţie de peste 500 de icoane vechi, majoritatea pe sticlă, fântâna „Izvorul

Tămăduirii", centru de cultură şi de mare rezistenţă în păstrarea orânduielilor străbune, cea mai mare,

mai puternică şi mai temeinic organizată mănăstire a Ardealului; arhondaric.

MĂNĂSTIREA BREAZA, de călugăriţe, în curs de populare, reînfiinţată în 1991, cu hramul

„Sfânta Treime" (a doua zi după Rusalii), zi de pelerinaj; com. Suciu de Sus, jud. Maramureş, 20 km E

de Tg. Lăpuş, 58 km N de Dej (prin ramificaţia Căşeiu — Mâgoaja — Rohia — Tg. Lăpuş), 60 km SE

de Baia Mare; biserica din piatră şi cărămidă în construcţie din 1989 pe locul fostului schit clădit cu 30

de ani în urmă de ierom. Florea Mureşan, mort în închisorile comuniste, rectitorită de săteni şi un grup

de călugăriţe.

MĂNĂSTIREA BUCIUM, de călugări, 3 vieţuitori, reînfiinţată în 1990, cu hramul

„Schimbarea la Faţă" (6 august); com. Sinea, jud. Braşov, 17 km SE de Făgăraş; citată documentar în

1737 şi cu un preot-călugăr, Isaia Tempea din Mărgineni, în 1748; arsă din ordinul generalului Bucow

în 1761; în anul 1737 copia aici „Vieţile Sfinţilor" ierom. Ambrozie; biserica actuală începută în 1990,

clădită pe ruinele celei vechi de credincioşii satelor Şercăiţa, Bucium şi altele din împrejurimi; pictura

în frescă.

MĂNĂSTIREA BUNA VESTIRE, de călugăriţe, o vieţuitoare, înfiinţată în 1994, cu hramul

„Buna Vestire" (25 martie); sub dealurile Şimleului lângă oraşul Şimleul Silvaniei, jud. Sălaj, 5 km SE

de Şimleul Silvaniei, 25 km V de Zalău; biserică de zid bine întreţinută, pictată, deservind comunitatea

de credincioşi din Bic; case părăsite, uşor adaptabile pentru locuit până la ridicarea chiliilor; aşezământ

în curs de organizare, sub chivernisirea unei călugăriţe născute în zonă.

MĂNĂSTIREA BUNEŞTI, de călugăriţe, înfiinţată în 1991, cu hramul „Sfântul Gheorghe"

(23 aprilie); com. Buneşti, jud. Braşov, 18 km NV de Rupea, 35 km SE de Sighişoara; ctitorită de

credincioşii satului Buneşti şi din împrejurimi; paraclis şi un grup de chilii ridicate după 1991; biserica

în curs de construcţie.

SCHITUL CĂLENE, de călugăriţe, 2 vieţuitoare, deschis în 1992, cu hramul

„Acoperământul Maicii Domnului" (1 octombrie), fără tradiţia pelerinajului; localitatea Călene,

componentă a oraşului Cugir, jud. Alba, 8 km E de Cugir, 35 km E de Orăştie; aşezământ în curs de

organizare şi de formare a obştii monahale, cu chilii modeste şi o biserică mică în construcţie.

SCHITUL CĂŞEIUL DE JOS, neactivat încă, fără biserică şi obşte; localizat documentar

probabil Th com. Căşeiu, jud. Cluj, 7 km NV de Dej, 65 km N de Cluj-Napoca; citat ca mănăstire la

1774 (în jud. Solnoc-Dobâca), cu biserică de lemn, vândută la sfârşitul sec. XIX şi cu un călugăr unit

(St. Meteş, 1936); n-a fost distrusă de generalul Bucow, identificabilă în acest caz cu una din cele trei

mănăstiri citate în 1782 în jurul localităţii Chiueşti (mănăstirea din Dealul Podului); aşezământ

monahal posibil de organizat în perspectivă.

MĂNĂSTIREA CĂŞIEL (Căşiel-Ştrâmbu), de călugări, 14 vieţuitori, reînfiinţată în 1991, cu

hramul „înălţarea Sfintei Cruci" (14 septembrie), zi de pelerinaj; sat Strâmbu, com. Chiueşti, jud. Cluj,

28 km NE de Dej; ctitorită în 1765 de nobilul (monahul) Filip Pahomie Georgiu din Strâmbu (St.

Meteş, 1936); citată în 1782 printre cele trei mănăstiri existente aici (două neunite) sub denumirea

„Căseie" spre satul Strâmbu, singura probabil nedistrusă de generalul Bucow în 1761, căci una se

continua în 1785; a doua mănăstire neunită localizată la „Roguşeşti", iar cea unită pe „Valea

Keselyului" (Cultura creştină, VIII, nr. 7-8,1919); biserica Căşiel arsă şi refăcută din lemn în 1923 în

arhitectură maramureşeană.

MĂNĂSTIREA CÂRŢIŞOARA, de călugăriţe, 2 vieţuitoare, reînfiinţată în 1990, cu hramul

„Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel" (29 iunie); citată în 1748 cu un ieromonah şi 2 călugări, incendiată în

1761 de trupele generalului Bucow; biserica nouă ridicată pe locul „Piscul mănăstirii", lângă ruinele

celei vechi, cu ajutorul Sinodului, al Consiliului eparhial şi al călugăriţelor; obşte de maici în formare.

MĂNĂSTIREA CERGĂU MIC, de călugări, 2 vieţuitori, reînfiinţată în 1992, cu hramul

.Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel" (29 iunie), fără tradiţie de pelerinaj; sat Cergău Mic, com. Cergău, jud.

Alba, 15 km S de Blaj; biserica din zid ctitorită în sec. XVII; aşezământ monahal în curs de

reconstrucţie şi organizare a obştii.

SCHITUL CETATEA COLŢULUI (Cetăţii Colţ), de călugări, fără obşte, reînfiinţat în

1991, cu hramul „Tuturor Sfinţilor" (26 iunie); sat Suseni, com. Râu de Mori, jud. Hunedoara, 24 km

SV de Haţeg, 56 km SV de Simeria; ctitorie a vechii familii cneziale Gândea, sec. XIV (după V.

Drăguţ, 1976), sec. XV-XVI (după St. Meteş, 1936); biserica din piatră brută, anterioară cetăţii, navă

fortificată, turn înalt cu alcătuiri defensive, ferestre cu influenţe gotice târzii; decoraţii cu elemente

precreştine, picturi murale din sec. XV atribuite unui meşter zugrav din Ţara Românească, realizate în

cromatică bogată, sub influenţă munteană, bine conservate în altar; servea ca paraclis al curţii cneziale

(V. Drăguţ, 1976).

MĂNĂSTIREA CIUCEA, de călugăriţe, obşte în formare, cu hramul „Naşterea Maicii

Domnului" (8 Septembrie); com. Ciucea, jud. Cluj, 20 km V de Huedin, 70 km V de Cluj-Napoca, 83

km E de Oradea; biserica construită în 1775(?) din lemn, în localitatea Gălpâia, jud. Sălaj, strămutată la

Ciucea de poetul Octavian Goga în 1939 şi donată Arhiepiscopiei Clujului; pictură pe pânză de meşteri

necunoscuţi; a funcţionat până în 1945, închisă sub comunişti, redeschisă recent; des vizitată de turişti

străini.

MĂNĂSTIREA COROIENI (Gruiul Rotund), de călugări, 3 vieţuitori, înfiinţată în 1991, cu

hramul .Sfântul Ilie Proorocul" (20 iulie); com. Coroieni, jud. Maramureş, 15 km SV de Tg. Lăpuş, 36

km NV de Dej, la 1 km de şoseaua Dej — Gâlgău; biserica construită din piatră şi cărămidă, pe dealul

G/uiul Rotund între 1991 şi 1993; bine organizată tehnico-edilitar (apă curentă, lumină în chilii).

MĂNĂSTIREA CRIŞAN (Vaca), de călugări, 8 vieţuitori, reînfiinţată în 1991, cu

hramul'.Naşte-rea Maicii Domnului" (8 septembrie); com. Ribiţa, jud. Hunedoara, 10 km N de Brad, 46

km N de Deva; fondată în sec. XVII (l. Bălan, 1982); citată ca ruină în 1759, reclădită după acest an cu

sprijinul egumenului Varla-am din Prislop şi protopop Ghiura din Ilia (restaurată, după alte surse, în

1759 de Episcopul P.P. Aron, ctitor aici şi al unei şcoli); citată în Conscripţia lui Rednic din 1765,

risipită în timpul revoluţiei antiuniate a Sfântului Cuvios Mărturisitor Sofronie de la Cioara şi părăsită

în 1772; fiinţa în timpul răscoalei lui Horia, Cloşca şi Crişan (1784-1785) (Tit Bud, 1900; St. Meteş,

1936; Cultura creştină, VIII, 7-8,1919); aşezământ în curs de reconstrucţie şi organizare.

MĂNĂSTIREA DEJANI, de călugări, 8 vieţuitori, cu hramul „Acoperământul Maicii

Domnului" (1 octombrie); sat Dejani, com. Recea, jud. Braşov, 14 km S de Făgăraş, 75 km V de

Braşov; atestată înainte de 1700, menţionată într-o Conscripţie din 1748 alături de alte 12 mănăstiri din

districtul Făgăraşului; distrusă de generalul Bucowin 1761 (St. Meteş, 1936); pictură în frescă probabil

dinaintea demolării; biserica actuală rectitorită de credincioşii satului Dejani şi din împrejurimi pe vatra

celei vechi, cu fundaţii încă evidente; paraclis şi un altar deschis pentru slujbele de hram şi de vară.

MĂNĂSTIREA DOBRIC, de călugăriţe, 8 vieţuitoare, cu hramul „Sfântul Apostol şi

Evanghelist Luca" (18 octombrie), zi de pelerinaj la 21 mai — „Sfinţii împăraţi Constantin şi Elena";

com. Căianu Mic, jud. Cluj, 15 km N de Beclean, 25 km NE de Dej; biserica din cărămidă, amenajată

în clădirea dăruită de primăria din Căianu Mic în 1992; pictură în ulei realizată de Constantin Bumbu.

MĂNĂSTIREA DRAGOMIREŞTI, de călugări, 3 vieţuitori, reînfiinţată în 1990, cu hramul

„Sfântul Prooroc Ilie" (20 iulie) şi „Naşterea Maicii Domnului" (8 septembrie), zile de pelerinaj pe 25

martie — „Izvorul Tămăduirii", 20 iulie şi 8 septembrie; com. Dragomireşti, jud. Maramureş, 45 km

SE de Sighetul Marmaţiei, 33 km SV de Vişeul de Sus; biserica veche de lemn, clădită în sec. XVIII

(1722), mutată la Muzeul de la Herăstrău — Bucureşti; biserică nouă, a doua, construită ca vatră de

mănăstire în locul numit „Valea Prihodiştii" de monahul Pimen Moldovan între 1926 şi 1927, mistuită

de foc în 1949; a treia biserică din lemn ridicată la „Arinii Runcului" în vatra satului, prin sârguinţa

preotului Codrea Nuţu şi a sătenilor între 1951 şi 1957 (Monumente, Cluj-Napoca, 1982); în jurul

acestei bisericuţe se constituie obştea călugărească (1990), închegată de ierom. Sofronie Perţa din

mănăstirea Topliţa; arhitectură şi decoraţii simple, biserica nepictată; casă cu paraclis clădită în 1993,

icoană de lemn din sec. XVII a Maicii Domnului cu Pruncul, descoperită în cenuşa incendiului din

1949, considerată făcătoare de minuni.

MĂNĂSTIREA DUMBRAVA, ( ŞATRA) de călugări, obşte în curs de constituire, cu

hramul „înălţarea Sfintei Cruci" (14 septembrie); sat Dumbrava, component al oraşului Tg. Lăpuş, jud.

Maramureş, 4 km NE de Tg. Lăpuş; biserica din cărămidă ctitorită de credincioşii satului între 1991 şi

1993, cu sprijinul preotului Ioan Cosma, paroh la biserica din Stoiceni-Dumbrava; pictură în stadiu de

execuţie.

SCHITUL DUMBRĂVIOARA, de călugări, fără obşte, înfiinţat în 1993, cu hramul „Sfinţii

Arhangheli Mihail şi Gavriir (8 noiembrie); sat Dumbrăvioara, com. Ernei, jud. Mureş, 14 km N de Tg.

Mureş, 18 km S de Reghin; dependent şi administrat de mănăstirea Topliţa (Harghita); în aceste părţi

Conscripţia Episcopului Rednic arăta în 1765 existenţa unui schit mic în Valea Cuejdului, aşezământ

scăpat de răzbunarea lui Bucow din 1761, consemnat de St. Meteş (1936) sub denumirea de mănăstirea

Dumbrava-Lighet, pe Mureş, luată cu forţa de sătenii conduşi de popa Mihăilă de la uniţi.

SCHITUL FĂGEŢEL, fără obşte, reînfiinţat în 1993, cu hramul „Sfânta Treime" (a doua zi

după Rusalii); com. Frumoasa, jud. Harghita, 12 km NE de Miercurea Ciuc; biserică din cărămidă,

construită în 1905, aşezământ cu profil neprecizat, cumpărat de Mitropolitul Nicolae Bălan în 1928, în

curs de organizare şi populare.

MĂNĂSTIREA FELEACU, de călugări, 3 vieţuitori, reînfiinţată în 1991, cu hramul „Sfânta

Treime" (a doua zi după Rusalii); com. Feleacu, jud. Cluj, 8 km S de Cluj-Napoca şi 23 km N de

Turda; biserică voievodală, episcopală şi arhiepiscopală în sec. XV-XVI, astăzi lăcaş de închinăciune

monahală şi parohie a satului; construită în jurul anului 1488, pe locul unei modeste biserici de lemn,

cu ajutorul material al Voievodului Ştefan cel Mare şi Sfânt, în timpul păstoriei Arhiepiscopului Daniil;

zonă privilegiată şi cu o puternică şi omogenă comunitate românească în centrul Transilvaniei;

arhitectură puţin modificată cu structuri specific gotice, portaluri elegante şi elemente de factură

moldovenească; interior cu picturi murale originare din vechea podoabă, păstrate în câteva portrete

biblice (de Prooroci), adaptate fidel concepţiilor artistice ortodoxe, cu vagi influenţe apusene

(Monumente, Cluj-Napoca, 1982); vechea mănăstire Feleacu clădită în veacul al XVI-lea în partea de

SE a satului, fiinţa încă prin vestigii la începutul sec. XX. În vatra ei o şcoală de pictură din sec. XVIII;

de la biserica episcopală provin: manuscrise şi cărţi de mare valoare: „Liturghierul" slavon din 1481, cu

frontispicii pictate, “tetraevangheliarul" din 1488 ferecat în argint (la Biblioteca Centrală din Cluj-

Napoca); din mănăstire: manuscris slavon din sec. XVI, „Faptele Apostolilor" din 1681 (Ibid.).

SCHITUL FEREDEU, de călugări, 7 vieţuitori, reînfiinţat în 1987, cu hramul „Sfântul

Gheorghe" (23 aprilie) şi „Sfânta Cruce" (14 septembrie), zi de pelerinaj; com. Siria, jud. Arad, 37 km

NE de Arad, 6 km SE de Siria, pe drum de pădure până la altitudinea de 478 m; ctitorit în sec. XVIII

(cca 1705), redeschis în 1931 de preotul Nicolae Ban după 226 ani de pustietate, desfiinţat în 1958,

reînfiinţat în 1987-1988 de preotul Ilarion Tâuşan; pictat în interior şi exterior în anii '90.

SCHITUL FOLTEA, de călugări, 2 vieţuitori, cu hramul „Sfântul Gheorghe" (23 aprilie) şi

„Sfântul Mucenic Oprea din Sălişte" (21 octombrie); com. Sălişte, jud. Sibiu, 27 km V de Sibiu, 34 km

E de Sebeş; mic schit de lemn în sec. XVII, denumit „Schitul de la Fântâna Foitei"; citat în 1740,

distrus de generalul Bucow în 1761, reclădit în 1923 de credincioşi sălişteni; biserica pictată între 1988

şi 1990 de monahia Apolinaria din Răşinari; aici a trăit Sfântul Mucenic Nicolae Oprea din Sălişte,

căpetenia luptătorilor pentru apărarea Ortodoxiei, închis la Kufstein în Tirol, dispărut la dată şi loc

necunoscute, prăznuit pe 21 octombrie.

SCHITUL GHELARI, de călugăriţe, 6 vieţuitoare, înfiinţat în 1993; sat Ghelari, com.

suburbană Ghelari a Municipiului Hunedoara, jud. Hunedoara, 12 km SV de Hunedoara; constituit în

jurul a două biserici cu statut de parohie şi preot paroh, deopotrivă slujitor deservent la ambele

aşezăminte; biserica veche aferentă schitului cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril!" (8

noiembrie), zi de pelerinaj, iar camerele parohiale pentru chilii, monument istoric, de zid, ctitorită în

1770 de groful Gh. Bergvoi; arhitectură tradiţională; pictură murală; interioare originare în frescă,

executate de zugravul Nicolae în 1770, în altar şi în naos restaurate, înlocuite cu pictură nouă în

pronaos (1986-1988); biserica nouă cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil" (8 noiembrie) şi

„Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel" (29 iunie), zidită în 1939 de preotul Nerva Florica, pictată între 1960 şi

1965, sfinţită în 1974; arhitectură stil bizantin, pictură în frescă de Gh. Niţulescu, portal cu „Judecata

de Apoi"; sărbători folclorice, legate de ziua pădurii de la sfârşitul lunii august, cu punct de plecare din

curtea bisericii-mănăstire; posibilităţi de cazare în jur.

SCHITUL GILĂU aflat în lista intenţiilor arhiepiscopale de înfiinţare într-o perspectivă mai

îndepărtată, cu hram şi profil neprecizate; com. Gilău, jud. Cluj, 17 km V de Cluj-Napoca, 97 km E de

Oradea.

MĂNĂSTIREA GURA VĂII, de călugări, 1 vieţuitor, reînfiinţată în 1992, cu hramul

„Adormirea Maicii Domnului". (15 august) şi „Sfântul Gheorghe" (23 aprilie); com. Recea, jud.

Braşov, 13 km S de Făgăraş; existentă în sec. XVIII, distrusă de generalul Bucow în 1761, amintită în

toponomia locului: „La mănăstire".

„La Pârâul mănăstirii" etc.; biserica nouă rectitorită de credincioşii parohiei Gura Văii şi din

împrejurimi, pe vatra celei vechi, în curs de construcţie.

MĂNĂSTIREA HABRA-GROŞI, de călugări, fără obşte, cu hramul „învierea Domnului"

(Paşti); com. suburbană Groşi, Municipiul Baia Mare, jud. Maramureş, 8,5 km S de Baia Mare, prin

Groşi şi 10,5 km prin Ocoliş; fondată în sec. XVI, ante 1604 (loanichie Bălan, 1982), atestată

documentar ca mănăstire ortodoxă la SE de Baia Mare în ţinutul „Chioarului" în 1604, distrusă de

generalul Bucow în 1761 (St. Meteş, 1936); cruce ridicată pe locul viitoarei reconstrucţii monahale,

după aprobarea titlului de proprietate, sub îngrijirea preotului paroh Ioan Colţan din com. Groşi, cu

sprijinul eparhial şi al credincioşilor din jur.

SCHITUL IEUD, de călugări, cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil" (8

noiembrie); com. leud, jud. Maramureş, 45 km SE de Sighet; prevăzut pe lista episcopală a intenţiilor

de rectitorire în perspectivă, pe locul fostei mănăstiri cu hramul „Trei Ierarhi: Sfântul Vasile cel Mare,

Grigorie Bogoslovul şi Ioan Zatoustus"; consemnată pe un penticostar la 1753, distrusă probabil sub

austrieci, ruine încă vizibile în 1911, pe locul „La mănăstire" (St. Meteş, 1936).

SCHITUL ILVA MARE, de călugări, cu obşte în formare, înfiinţat în 1991-1992, cu hramul

„Schimbarea la Faţă" (6 august), zi de pelerinaj; com. Ilva Mare, jud. Bistriţa-Năsăud, 42 km E de

Năsăud, 43 km V de Vatra Dornei; ctitorit din lemn de răşinoase în 1991-1992 de monahul Daniil

Ureche şi credincioşii satului; biserica nepictată.

MĂNĂSTIREA IZBUC, de călugări, 5 vieţuitori; sat Ponoarete, com. Cărpinet, jud. Bihor,

15 km S de Vaşcău (prin ramificaţia din dreapta la 2 km de Vaşcău, din DE Oradea — Beiuş — Deva:

190 km); biserica mare cu hramul „Adormirea Maicii Domnului" (15 august), zi de pelerinaj; piatra

fundamentală pusă de Roman, Episcopul Oradei, clădită de arhim. Atanasie Popescu şi obştea

monahală între 1928 şi 1930; biserica de lemn — paradis cu hramul „Izvorul Tămăduirii" (prima vineri

după Paşti), zi de pelerinaj; datată din sec. XVIII, strămutată din altă parte de ierom. loanichie Popescu;

ambele biserici pictate între 1969 şi 1972; în preajmă „Izvorul Izbuc", curs intermitent la 15-30 minute,

cu ape tămăduitoare, folosite din 1860; paraclis nou din piatră în construcţie din 1989; muzeu în

formare cu obiecte de artă veche bisericească; arhondaric pentru pelerini.

SCHITUL JINA, de călugăriţe, 2 vieţuitoare, com. Jina, jud. Sibiu, 50 km V de Sibiu şi 37

km S de Sebeş, cu hramul „Schimbarea la Faţă" (6 august); înfiinţat în 1993; biserică de lemn, ctitorită

de credincioşii din Jina; aşezământ în curs de dezvoltare şi organizare a obştii monahale.

MĂNĂSTIREA LUPŞA, de călugări, un vieţuitor, reînfiinţată în 1992, cu hramul «Sfântul

Nicolae" (6 decembrie), zi de pelerinaj pe 14 septembrie la „înălţarea Sfintei Cruci"; com. Lupşa, jud.

Alba, 16 km E de Câmpeni, 70 km SV de Turda; biserica din lemn ctitorită în 1429 de familia Gândea

de Lupşa, cu atribuţii importante cultural-administrative în districtul românesc de la obârşia Arieşului

(Ioana Cristache-Panait, 1987); arhitectura „În forma tipic de navă gotică" neafectată de demolările

generalului Bucow, armonios proporţionată, modificată la renovările din 1694 când, din nou zugrăvită,

se înlătură pictura originară; pereţi interiori şi exteriori tencuiţi, ancadramente originare de la intrări

înlăturate în 1865, aşezământ gazdă a şcolii româneşti „veacuri de-a rândul", cu atelier de pictură cu

zugravi recunoscuţi în „păstrarea tradiţiei artei postbrâncoveneşti" promovată până în satele Banatului

(Ioana Cristache-Panait, 1987); icoane împărăteşti de la mijlocul sec. XVIII, bogat decorate floral pe

rame; este cea mai veche biserică de lemn din Transilvania păstrată în ţara noastră, cu rol activ în

răspândirea cărţilor de cult sosite de peste Carpaţi în satele moţilor; citată în documente ca „per

antiquum monasterium" (St. Meteş, 1936).

SCHITUL MAICII DOMNULUI, de călugări, cu hramul „Duminica Tuturor Sfinţilor" (26

iunie), înfiinţat în 1992, închinat sărbătorilor Maicii Domnului, cu pelerinaje în zilele corespunzătoare;

com. Botiza, jud. Maramureş, 54 km SE de Sighetul Marmaţiei; biserica din cărămidă şi lemn,

construită începând cu anul 1993 sub îndrumarea preotului paroh, econom stavrofor Isidor Berbecaru;

biserica nepictată; obşte în curs de formare.

SCHITUL MĂNĂSTIREA DOAMNEI (de la „Pârâul Doamnei"), de călugări, cu hramul

„Intrarea în Biserică a Maicii Domnului" (21 noiembrie), zi de pelerinaj pe 8 septembrie; localitatea

Moglăneşti, componentă a oraşului Topliţa, 3 km SE de Topliţa, 37 km N de Gheorghieni, 71 km E de

Reghin, 103 km E de Tg. Mureş; biserică de lemn datată din sec. XVII (cca 1658), atribuită de tradiţie

Doamnei Safta, soţia domnitorului moldovean Gheorghe Ştefan, pe atunci pribegi pe aceste meleaguri,

sau soţiei unui boier din vremea lui Mihai Viteazul; biserica schitului cu picturi din 1747 de Andrei ot

Sonfaiu, azi Corneşti-Mureş (Ioana Cristache, 1987); este un simbol al relaţiilor istorice şi spirituale

dintre provinciile româneşti, cu arhitectură „timpurie a băştinaşului transilvan", vatră cu trăitori meşteri

în cioplitul lemnului, dascăli şi cărturari, patrioţi implicaţi în mişcarea condusă de Sfântul Cuvios

Mărturisitor Sofronie de la Cioara, pentru apărarea Ortodoxiei; biserica pictată pe pânză în 1981 de

Maria Popa, icoane împărăteşti datate 1745 şi atribuite zugravului Andrei (Ioana Cristache-Panait,

1987), aflate în colecţia mănăstirii Topliţa, al cărei metoc este.

MĂNĂSTIREA MARCUS, de călugăriţe, 3 vieţuitoare, cu hramul „Duminica Sfinţilor

Români" (3 iulie); com. Dobârlău, jud. Covasna, 27 km NE de Braşov, 20 km NV de întorsura

Buzăului; biserica nouă în construcţie sub acoperiş, cu un proiect de pictură în frescă şi 10 chilii;

ctitorie a credincioşilor din satul Marcus şi din împrejurimi; altar închis din lemn pentru slujbele

curente; trei încăperi pentru măicuţe, în stadiul actual.

MĂNĂSTIREA MARIUS, de călugări, 7 vieţuitori, înfiinţată în 1993, cu hramul „Izvorul

Tămăduirii1' (În prima vineri după Paşti), zi de pelerinaj; sat Marius, com. Valea Vinului, jud.

Maramureş, 42 km SE de Satu Mare şi 47 km V de Baia Mare; biserică de lemn, pe temelii de piatră,

nepictată, ctitorie a credincioşilor locului; aşezământ în curs de dezvoltare.

MĂNĂSTIREA MOISEI, de călugări, 5 vieţuitori, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului"

(15 august), zi de pelerinaj cu veche tradiţie, până în Moldova; com. Moisei, jud. Maramureş, 13 km

SE de Vişeul de Sus, 10 km V de Borşa, pe DN Sighet — Borşa — Prislop — Vatra Dornei (171 km);

mică biserică de lemn datând din sec. XIV la poalele muntelui Pietrosu Rodnei (Monumente, Cluj-

Napoca, 1982); atribuită de tradiţie lui Moise Coman, ridicată în amintirea fiului său, monahul Grigore

în 1672; mănăstirea citată documentar în 1637 ca rezidenţă a Episcopului Dumitru Pop; biserica actuală

de lemn, clădită de Mitropolitul Ardealului, Sfântul Ierarh Sava Brancovici, sfinţită în 1672, când se

pun temeliile vieţii mănăstireşti (ACMI, Transilvania, IV, 1938), ca metoc al mănăstirii Putna, în

prezenţa delegaţilor din Moldova, aducători de cărţi şi daruri, dovadă a legăturilor cu mănăstirile

bucovinene; la 1682 egumenul Timotei Braşoveanu demonstrând relaţii şi cu Braşovul; arhitectura nu e

de tip maramureşan, de proporţii reduse, turn scurt, clopotniţa deasupra pronaosului; picturi murale

vechi după 1650, finisate parţial la sfinţirea din 1672, cu fragmente arătând parietal şi pe bolţi, colorit

viu, decoraţii bogate, iconostas cu motive baroce; centru de pictură înfiinţat de Episcopul Dumitru Pop

la începutul sec. XVII, cu icoane executate în stil postbizantin tradiţional şi artă renascentistă (V.

Drăguţ, 1976; Monumente, Cluj-Napoca, 1982); biserica nouă din zid, construită între 1910 şi 1911,

stil neoclasic, pictură numai pe iconostas, portal cu coloane pe faţada vestică, colecţie de icoane vechi

în stil bizantin: icoana Sfântului Nicolae dăruită la 1755, Adormirea Maicii Domnului; cărţi vechi,

dovedind legături cu Ţara Românească şi Moldova, cu Braşovul etc.; atelier de pictură icoane.

MĂNĂSTIREA MUNCELU-DEALUL ŞESII, de călugăriţe, 3 vieţuitoare, înfiinţată în

1993, cu hramul „Acoperământul Maicii Domnului" (1 octombrie); sat Muncelu, com. Baia de Arieş,

jud. Alba, 22 km E de Câmpeni, 45 km SV de Turda; biserică de lemn construită în 1991, aşezământ

monahal în curs de organizare.

MĂNĂSTIREA NICULA, de călugări, 20 de vieţuitori, cu hramul „Adormirea Maicii

Domnului" (15 august), zi de pelerinaj şi pe 8 septembrie; com. Fizeşu Gheriii, jud. Cluj, 5 km SE de

Gherla, 54 km NE de Cluj; biserică de lemn citată în 1552, incendiată în 1602 (Monumente, Cluj-

Napoca, 1982); fiinţa ca aşezământ în 1659 şi în 1695, dată certă a refondării lui din lemn de pustnicul

Nicolae, ajutat de credincioşi; mistuită de flăcări în 1973 inclusiv cu clopotul înscris cu data 1696;

biserica actuală din bârne de stejar, datată din 1770, strămutată din satul Top — Bistriţa-Năsăud;

înfăţişare arhitecturală în stil tradiţional maramureşean, cu turn-clopotniţă deasupra pronaosului, la

intrare usciori împodobiţi cu frumoase rozete incizate (Monumente, Cluj-Napoca, 1982); centru reputat

de iconari pe sticlă în sec. XVIII; muzeu cu icoane pe lemn şi sticlă, adăpostind renumita icoană

„Hodighitria a Maicii Domnului cu Pruncul", făcătoare de minuni, operă a zugravului Luca din Iclodul

Mare, executată în 1681, dăruită mănăstirii de nobilul român Ioan Cupşa din Nicula, cunoscută în toată

lumea prin „lăcrimarea" dintre 15 februarie — 12 martie 1699, reprodusă pentru prima dată în 1713 de

Sigismund Kornis, guvernatorul Ardealului, după originalul răpit şi adus cu forţa la castelul său din

satul Benedic (Monumente, Cluj-Napoca, 1982); s-au făcut multe copii după ea; obiecte de artă veche,

cărţi de cult; arhondaric.

MĂNĂSTIREA NUŞENI, de călugări, 2 vieţuitori, cu hramul „Sfântul Ilie" (20 iulie);

aşezământ monastic în construcţie şi organizare, început în 1991 pe pământul şi lângă castelul

proprietate a Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului, com. Nuşeni, jud. Bistriţa-Năsăud, 10 km

S de Beclean, 35 km E de Dej.

MĂNĂSTIREA OAŞA, de călugăriţe, 20 de; vieţuitoare, reînfiinţată în 1992, cu hramul

„Adormirea Maicii Domnului" (15 august), zi de pelerinaj; com. Şugag, 70 km S de Sebeş, 57 km NE

de Petroşani; biserică de lemn ctitorită de scriitorul Mihail Sadoveanu, strămutată pe vatra actuală în

1983 când au început lucrările barajului de acumulare Oaşa de pe râul Sebeş; biserica pictată în frescă

între 1987 şi 1988.

SCHITUL ORLAT, de călugări, 2 vieţuitori, cu hramul „Sfânta Treime" (a doua zi după

Rusalii); com. Orlat, jud. Sibiu, 15 km SV de Sibiu; biserică în curs de construcţie; paraclis cu hramul

„Adormirea Maicii Domnului" (15 august), paraclis în cadrul metecului din sat, cu hramul „Naşterea

Maicii Domnului" (8 septembrie); două corpuri de chilii.

MĂNĂSTIREA PARVA-REBRA, de călugări, 18 vieţuitori, cu hramul „Sfinţii Apostoli

Petru şi Pavel" (29 iunie); com. Parva, jud. Bistriţa-Năsăud, 23 km NE de Năsăud, 45 km NE de

Bistriţa; înfiinţată în 1993, cu călugări în parte de la mănăstirea Turnu, jud. Vâlcea; pravilă practicată

ca la mănăstirea Frăsinei — Vâlcea, sihăstrie a Transilvaniei: utrenie continuată cu Liturghie,

promovată şi de ucenicii duhovnicului Cleopa veniţi de la Sihăstria — Neamţ.

SCHITUL PĂLTINIŞ, de călugări, 3 vieţuitori, cu hramul „Schimbarea la Faţă" (6 august);

staţiunea Păltiniş, localitate componentă a Municipiului Sibiu, 32 km SV de Sibiu; biserică din lemn,

ctitorită de Mitropolitul Ardealului, Nicolae Bălan, după 1930; pictură recentă, casă de odihnă cu

circuit eclesiastic; mormântul filosofului şi omului de cultură Constantin Noica.

MĂNĂSTIREA PĂTRÂNGENI, de călugăriţe, 2 vieţuitoare, reînfiinţată în 1991, cu hramul

„Buna Vestire" (15 august); satul Pătrângeni, component al oraşului Zlatna, 32 km V de Alba Iulia, 33

km SE de Abrud, 2 km E de Zlatna; citată documentar între anii 1761 şi 1767, sub denumirea de

„Mănăstirea Bulzu", din cătunul cu acelaşi nume, satul Pătrângeni de lângă Zlatna; loc de refugiu al

monahilor luptători antiuniaţi, precum călugărul Teodosie, fugit din mănăstirea Plosca (Teliucul de

Sus) (N. Iorga, apud St. Meteş, 1936), ascuns aici în cursul anilor 1761-1767, fiind considerat „spion"

şi urmărit de Episcopul D. Novacovici în anul 1767; biserica actuală în construcţie din 27 iulie 1993,

sub îndrumarea Episcopului de Alba, Andrei Andreicuţ, cu ajutorul credincioşilor şi al centrului

eparhial.

MĂNĂSTIREA PERI (Ucraina), fostă de călugări, cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi

Gavriil" (8 noiembrie); localitatea Apşa Mică, pe malul drept al Tisei; ctitorie ante 1391 atribuită lui

Sas Vodă, Balc Vodă şi Drag Vodă, fiii lui Dragoş Vodă; închinată Patriarhiei din Constantinopol, ca

stavropighie din 1391, cu egumen „exarh patriarhal" întărit cu atribuţii episcopale, exceptând sfinţirea

preoţilor, peste o bună parte a Maramureşului; important centru de cultură românească, distrus de

calvini în sec. XVII, căruia îi datorăm „cele mai vechi monumente de limbă românească păstrate până

astăzi", cărţi bisericeşti (probabil „Psaltirea Scheiană", „Apostolul", „Evanghelia"), produse între 1500

şi 1520 (St. Meteş, 1936); sediul iniţial în care a rezidat Sfântul Ierarh Iosif Mărturisitorul din

Maramureş, întemniţat în cetatea Hust, eliberat în 1705, revenit ca Episcop al Maramureşului după ani

de temniţă grea sub habsburgi, ca pilduitor apărător al Ortodoxiei, prâznuit pe 24 aprilie.

SCHITUL PIATRA FÂNTÂNELE, de călugări, reînfiinţată în 1991 cu hramul „Sfântul

Prooroc Ilie" (20 iulie), zi de pelerinaj; com. Tiha Bârgăului, Bistriţa-Năsăud, ctitorit din lemn de brad

de credincioşi, din îndemnul credinciosului Vasile Lazurcă, îndrumaţi de preotul C-tin Flămând în anul

1928; biserica pictată, arhitectura în stil bizantin (Monumente, Cluj-Napoca, 1982).

SCHITUL POŞAGA (Izvorul Poşaga), de călugări, 3 vieţuitori, cu hramul „Adormirea

Maicii Domnului" (15 august), zi de pelerinaj pe 6 august; com. Poşaga, jud. Alba, 43 km SV de Turda

şi 50 km E de Câmpeni; biserica de lemn clădită în 1935 de preotul Alexandru Rujdea şi de călugări;

biserica pictată în frescă de pictorul Carol Gross; casă de locuit, pe pereţi cu figurile domnitorilor

români, de la Drept Credinciosul Voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt până la Mihai Viteazul; arhondaric

modest pentru pelerini.

MĂNĂSTIREA PRILOG, de călugări, obşte în formare, cu hramul Maica Domnului

Portăriţa"; sat. Prilog, com. Oraşul Nou, jud. Satu Mare, 37 km E de Satu Mare, 42 km NV de Baia

Mare (prin Seini şi Oraşul Nou); aşezământ în constructie din 1991, pe temelii de piatră pentru chilii şi

clopotniţă; biserica vă fi construită în perspectivă imediată, în aceleaşi condiţii tehnice, sub purtarea de

grijă a diaconului Gheorghe Băbuţ.

MĂNĂSTIREA PRISLOP, de călugăriţe, 28 de vieţuitoare, cu hramul „Sfântul Evanghelist

Ioan" (26 septembrie), sărbătorit cu pelerinaj pe 14 septembrie; satul Silvaşu de Sus, localitate

componentă a oraşului Haţeg, 14 km NV de Haţeg şi 19 km S de Hunedoara; ctitorie atribuită de

tradiţie Cuviosului Nicodim de la Tismana (1404-1405) (V. Drăguţ, 1976) sau ucenicilor lui, sprijinit

material de Mircea cel Bătrân şi de românii din Ţara Haţeg; reconstruită din piatră de Domniţa

Zamfira, fiica lui Moise Vodă, în anul 1564; arhitectură cu structuri asemănătoare bolniţei de la

mănăstirea Cozia, cu adăugiri după incendierea ei de către generalul Bucow, în 1762; picturi murale

interioare în frescă din anul 1759, realizate de meşterii Simion şi Nicolae ot Piteşti, cu fragmente

originare conservate până astăzi; şcoală de cultură bisericească din a doua jumătate a sec. al XVI-lea,

reşedinţă a Episcopilor de Silvaş în sec. al XVI-lea; icoană aurită a Maicii Domnului, dar al Domniţei

Zamfira, înmormântată aici (+1580), cu stema Ţării Româneşti pe lespedea funerară; lăcaş de nevoinţe

şi pustnicie în peştera de aproape a Cuviosului Ioan de la Prislop, din Silvaşul de Sus, prima jumătate a

sec. al XV-lea, prăznuit pe 13 septembrie.

MĂNĂSTIREA RÂMEŢ, de călugăriţe, 80 de vieţuitoare, cu hramul „Izvorul Tămăduirii"

(prima vineri după Paşti) şi „Sfântul Ierarh Ghelasie de la Râmeţ" (30 iunie), zile de pelerinaj pe 29

iunie şi pe 30 iunie; com. Râmeţ, jud. Alba, 18 km NV de Teiuş şi 34 km NV de Alba Iulia; ctitorită

din piatră, după tradiţie în sec. XI său XII (1103), către sfârşitul sec. al XIV-lea (după V. Drăguţ); anul

1377, înscris pe inscripţia de pe al doilea strat din cele 7 straturi picturale, este prima atestare a

monumentului, ca şi a numelui întâiului Arhiepiscop cunoscut din Transilvania, Ghelasie, alături de

numele pictorului Mihu de la Crişul Alb; distrusă de mai multe ori; de generalul Bucow în 1762, de

armata austriacă în 1785, şi tot de atâtea ori desfiinţată şi reînfiinţată ca funcţie, biserica întruchipează

forma arhitecturală originară, unică prin boltirile interioare şi discrepanţa dintre corpul ei, redus ca

proporţii, şi turnul-clopotniţă mult mai înalt pe pronaos şi cu creneluri spre Valea Mănăstirii; iconostas

din zid cu două uşi, picturi murale interioare în şapte straturi, primul din 1300, ultimul din 1809,

cronologic delimitate de pictorul C. Boambeş (1987-1988), remarcabile prin cele datorate zugravului

Mihul de la Crişul Alb (1483), şi prin cele executate în stil postbrâncovenesc în anul 1741 (al treilea

strat) de echipa de zugravi a lui Grigore Raniţa (V. Drăguţ, 1976; Mihai Vlasie, 1992); chilii-şcoală ale

satului ante 1762, prima în jud. Alba; clădire cu paraclis din anul 1940; biserica nouă, cu hramul

„Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel" (29 iunie), construită între anii 1982 şi 1992, sintetizând stilurile

arhitectonice specifice marilor provincii româneşti; paraclis cu hramul „Adormirea Maicii Domnului"

(15 august); muzeu de carte veche, colecţii de icoane pe lemn şi stică; ateliere de covoare, scoarţe; aici

s-a înduhovnicit ca egumen Sfântul Ierarh Ghelasie de la Râmeţ, prăznuit pe 24 aprilie; părţi din

moaştele sfântului păstrate pe la credincioşi; Cheile Râmeţului în amonte de mănăstire; arhondaric.

SCHITUL REBRIŞOARA, vatră monahală veche, fără biserică şi fără obşte, în prezent

figurează pe lista intenţiilor arhiepiscopale de reînfiinţare în perspectivă mai îndepărtată; com.

Rebrişoara, jud. Bistriţa-Năsăud, 3 km N de Năsăud şi 25 km N de Bistriţa; an şi ctitori necunoscuţi;

databil din sec. XVII, ca schit, citat ca mănăstire sub numele de „Rebra Mică" în anul 1767, de

Episcopul At. Rednic (St. Meteş, 1936), cu un preot de mir, dispărută în sec. XVIII.

MĂNĂSTIREA RECEA, de călugăriţe, 24 vieţuitoare, înfiinţată în 1992, cu hramul „Sfinţii

Ierarhi Martiri Ilie lorest şi Sava", Mitropoliţi ai Transilvaniei (24 aprilie); satul Recea, com. Ungheni,

jud. Mureş, 15 km SV de Tg. Mureş, 60 km E de Turda; biserica construită în 1983-1984, pictură din

anii '80; paraclis cu hramul „Naşterea Maicii Domnului" (8 septembrie), zi de pelerinaj; arhondaric.

MĂNĂSTIREA ROHIA, de călugări, 20 vieţuitori, cu hramul .Adormirea Maicii

Domnului", zi de mare pelerinaj; satul Rohia, component al oraşului Tg. Lăpuş, 7 km S de Tg. Lăpuş şi

57 km N de Dej, cu acces pe şoseaua nemodernizată de peste culmea Măgoaja; ctitorie a preotului

paroh Nicolae Gherman, sprijinit de localnici (1923-1927), sfinţită cu fast de Episcopul Nicolae Ivan;

paraclis cu arhitectură originară; muzeu cu icoane pe sticlă şi lemn din sec. XVIII-XIX, bibliotecă cu

250.000 volume; „Casa Poetului", ultima reşedinţă a monahului şi omului de aleasă cultură, Nicolae

Steinhardt - Delarohia; centru deosebit de viaţă monahală şi spirituală, adevărat Sion românesc în

„Dealul Viilor"-Rohia; atelier de sculptură; arhondaric.

MĂNĂSTIREA SALVA, de călugăriţe, obşte în formare, cu hramul „Izvorul Tămăduirii"

(prima vineri după Paşti); com. Salva, jud. Bistriţa-Năsăud, 5 km V de Năsăud, 27 km SV de Bistriţa,

50 km NE de Dej; aşezământul înfiinţat pe locul dăruit Arhiepiscopiei Clujului de o credincioasă din

localitate; cuprinde o biserică-paraclis clădită în 5 săptămâni, târnosită în luna iulie 1994, în prezenţa a

50.000 de credincioşi; chilii în construcţie.

MĂNĂSTIREA SĂPÂNŢA, de călugări, înfiinţată în 1993, cu hramul „Sfântul Iosif

Mărturisitorul din Maramureş11

(24 aprilie); com. Săpânţa, jud. Maramureş, 37 km V de Sighetul

Marmaţiei şi 83 km de Baia Mare; biserica ctitorită de credincioşii satului; în curs de construcţie.

MĂNĂSTIREA SÂNMĂRTIN, de călugări, 1 vieţuitor, reînfiinţată în 1992, cu hramul

„Adormirea Maicii Domnului" (15 august), zi de mare pelerinaj, adună credincioşi din toată Câmpia

Transilvaniei, şi „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriir (8 noiembrie); com. Râciu, jud. Mureş, 32 km V

de Reghin, 33 km N de Tg. Mureş; biserica de lemn databilă din sec. al XVII-lea, după însemnele unor

bunuri patrimoniale (Ioana Cristache-Panait, 1987); citată documentar, cu un călugăr, în 1765,

desfiinţată în 1782, fără vieţuitori în 1902 (St. Meteş, 1936); readusă la forma originară prin

reconstrucţia din 1977; arhitectură de mici proporţii, plan dreptunghiular, boltă interioară înlocuită

printr-un tavan drept purtând deasupra clopotniţă pe pronaos, sub formă de leagăn pe naos şi tronconică

în altar; montanţi noi cu motive florale la intrare; aghiazmatar cu trei turle din 1860; biserica nouă de

zid în construcţie; icoane din sec. XVII-XVIII printre care şi a „Mariei împărăteasa cu Pruncul

lisus"din 1865.

MĂNĂSTIREA SCĂRIŞOARA NOUĂ, de călugări, 3 vieţuitori, cu hramul „Sfântul Ioan

Botezătorul" (7 ianuarie); com. Piscolţ, jud. Satu Mare, 28 km SV de Cărei, 26 km N de Valea lui

Mihai şi 62 km SV de Satu Mare (prin DN Oradea-Satu Mare); biserica vă fi din cărămidă — anexe în

construcţie din 1991: clădire cu paraclis, construite de sătenii locali, moţi colonizaţi în anul 1924, şi din

alte sate, sub îndrumarea stareţului, ierom. Veniamin Pop; cel mai vestic aşezământ monahal din ţară.

SCHITUL SCHIMBAREA LA FAŢĂ, de călugări, cu hramul „Schimbarea la Faţă" (6

august); Municipiul Baia Mare, 68 km SE de Satu Mare (prin Livada-Seini), 31 km NE de Cărei, 65

km SV de Sighetul Marmaţiei; aşezământ în construcţie.

MÂNĂSTIREA “SCHIMBAREA LA FAŢĂ” de călugăriţe, cu hramul „Schimbarea la

Faţă" (6 august); fondată în 1991 în incinta leagănului de copii, Municipiul Sibiu.

MĂNĂSTIREA SFÂNTUL IOAN BOTEZĂTORUL, de călugări, 4 vieţuitori, reînfiinţată

ante 1989, cu hramul „Sfântul Ierarh Nicolae" (6 decembrie), pe 24 iunie pelerinaj; Municipiul Alba

Iulia, jud. Alba, 2 km V de Alba Iulia; ctitorită sub Dealul „Podei", la intrarea în Valea Ticheriu, în

anul 1929 de Episcopul Ioan Stroia; biserică-paraclis, integrată într-un imobil, sfinţită în anul 1937;

biserică de lemn, construită în 1768 şi strămutată din satul Acmar, jud. Alba, în 1984; necropolă

episcopală: Episcopii Ioan Stroia, Policarp Moruşca şi Veniamin Nistor; me-toc al Episcopiei Alba

luliei din 1974.

MĂNĂSTIREA SFINTEI CRUCI, de călugăriţe, 11 vieţuitoare, înfiinţată în 1993, cu

hramul „Cuvioasa Paraschiva" (14 octombrie); 4 km E în suburbia Oradei; biserică de lemn, aşezământ

în construcţie şi organizare.

SCHITUL SIBIEL, de călugăriţe, 4 vieţuitoare, cu hramul „Sfântul Ilie" (20 iulie); sat Sibiel,

com. Sălişte, jud. Sibiu, 22 km V de Sibiu; construit probabil în a doua jumătate a sec. al XVII-lea; la

1716 se copia aici „Triodul" de către ierom. Varlăm, iscusit caligraf şi miniaturist, originar din

Moldova (St. Meteş, 1936); supravieţuieşte demolării propuse în 1786; prapor zugrăvit pentru schit în

1792, de Vasile Muntean din Sălişte; biserica nouă şi casă cu etaj pentru chilii în curs de construcţie;

paraclis pentru pravila bisericească amenajat într-una din chiliile vechi din sec. XVIII; vatră de apărare

a Ortodoxiei prin „Sfinţii Preoţi Mărturisitori Moise Măcenic din Sibiel", „Ioan din Galeş" — Sălişte şi

„Sfântul Mucenic Oprea din Sălişte", întemniţaţi şi dispăruţi în închisoarea Kufstein — Tirol, toţi trei

prăznuiţi pe 21 octombrie.

MĂNĂSTIREA SOPORUL DE CÂMPIE, de călugări, obşte în formare (2 vieţuitori), cu

călugări provenind de la mănăstirea Nicula, reînfiinţată în 1993, cu hramul „Sfânta Treime" (a doua zi

după Rusalii); satul Soporul de Câmpie, com. Frata, jud. Cluj, 44 km NE de Turda şi 75 km E de Cluj-

Napoca; biserica din zid şi anexele monahale, funcţionale din primăvara anului 1994, clădite de

Arhiepiscopie cu ajutorul credincioşilor, pe locul în care se mai păstrează încă vie în amintirea lor

existenţa unei vechi mănăstiri.

SCHITUL STAŢIUNEA IZVOARE, de călugări, fără obşte, cu hramul „Tăierea Capului

Sfântului Ioan Botezătorul" (29 august); 22 km NE de Baia Mare, 49 km SV de Sighetul Marmaţiei;

biserică de lemn, pe temelie de piatră, în construcţie, în anul 1993, sub îndrumarea preotului Borca

Vasile şi a inginerului Micu Ioan.

MĂNĂSTIREA STÂNA DE VALE, de călugări, 1 vieţuitor, reînfiinţată în 1993, cu hramul

„Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel" (29 iunie); com. Budureasa, jud. Bihor, 25 km E de Beiuş, 43 km S de

Bucea (legătura cu DE Cluj-Napoca — Oradea, ramificaţie la Bucea); ctitorită în 1922.

MĂNĂSTIREA STRÂMBA, de călugări, 4 vieţuitori, reînfiinţată în 1993, cu hramul

„Adormirea Maicii Domnului" (15 august), zi de pelerinaj; satul Stupini, com. Hida, jud. Sălaj, 7 km de

Stupini, 34 km S de Jibou (inclusiv ramificaţia din DN Jibou — Cluj-Napoca); astăzi există o biserică

în stare de folosire, cu slujbe la praznice, pictată şi electrificată, cu anexe gospodăreşti; o casă

nefolosită, cedată de proprietar; biserica, probabil indentificabilă cu cea descrisă de St. Meteş (1936),

„pe pământul Mănăstirii, numit Strâmba", databilă din anii 1470-1480, aflată în dispută între

credincioşii ortodocşi şi călugării uniţi; alungaţi de cetăţenii satului Sân-Petru, „vecini cu Fizesu", în

vremea mişcării antiuniate a Sfântului Cuvios Martir Sofronie de la Cioara; citată cu 2 călugări uniţi, în

1765, în Conscripţia Episcopului Red-nic, pe atunci cu o şcoală de cantori sau preoţi, până în 1848, de

pe atunci cu tradiţie de pelerinaj (St. Meteş, 1936); focar de cultură românească tradiţională, cu una din

şcolile româneşti după 1600.

SCHITUL STRUNGARI, de călugăriţe, înfiinţat în 1990, cu hramul „Sfântul Ioan

Botezătorul" (7 ianuarie); satul Strungari, com. Pianu, jud. Alba, 14 SV de Sebeş şi 28 km SV de Alba

Iulia; servicii religioase săvârşite într-o încăpere anume amenajată; biserica în construcţie în

perspectivă.

SCHITUL SUB PIATRĂ, de călugăriţe, 2 vieţuitoare, reînfiinţat în 1992, cu hramul

„Cuvioasa Paraschiva" (14 octombrie); com. Sâlcina, jud. Alba, 48 km SV de Turda şi 46 km E de

Câmpeni; biserică de lemn, brad în pereţi, stejar în temelii, ridicată între 1797 şi 1798 (ante 1723 după

consemnări pe cărţi) în „Valea Ocăceştilor"; exterior cu cioplituri în lemn şi motive traforate;

clopotniţă scundă, deasupra pronaosului; interior cu pictura originară acoperită cu var; fragmente din

decorul pictural (sec. XIX) pe latura de nord, lângă altar; icoane din sec. XVIII, cu preţioasa „Deisis",

realizată în curat spirit brâncovenesc (Ioana Cristache-Panait, 1987).

MĂNĂSTIREA SUCIU DE SUS, de călugăriţe, înfiinţată în 1993, cu hramul „Sfânta

Treime" (a doua zi după Rusalii); com. Suciu de Sus, jud. Maramureş, 70 km SE de Baia Mare, 20 km

E de Tg. Lăpuş şi 58 km N de Dej (prin ramificaţia Căşeiu — Măgura — Rohia — Tg. Lăpuş);

aşezământ în curs de organizare şi construcţie.

MĂNĂSTIREA TOPLIŢA, de călugări, 10 vieţuitori, cu hramul „Sfântul Ilie" (20 iulie), zi

de mare pelerinaj; oraş Topliţa, 37 km N de Gheorghieni, 71 km E de Reghin şi ' 103 km E de Tg.

Mureş; ctitorie a Patriarhului Miron Cristea; biserică de lemn, înălţată în satul Stânceni — Mureş de

preotul Gh. Ujică şi fiii săi în anul 1847, strămutată şi aşezată în anul 1910 „în glia strămoşească",

sfinţită în 21 octombrie 1928 (Ioana Cristache-Panait, 1987); arhitectură în stil ilustrând relaţiile dintre

Ardeal şi Moldova, transmise prin elemente structurale specifice bisericilor de lemn de pe Valea

Bistriţei din Moldova, create de meşteri moldoveni; pictura veche, pe pânză, realizată în 1847, atribuită

pictorului Grigorie de la Târgul Petrii (Ibid.), înlocuită cu una nouă, în stil bizantin, opera pictorului

Dimitrie Belizarie din anul 1928; bogate sculpturi pe arcade, pilaştri, în interior şi cadrul de la intrare;

tâmplă monumentală (nouă), sculptată şi pictată; muzeu cu vechi icoane împărăteşti şi tâmpla originară

(1847), carte veche şi obiecte de cult; arhondaric.

SCHITUL ŢEŢ, de călugăriţe, 2 vieţuitoare, reînfiinţat în 1990, cu hramul „Sfântul

Gheorghe" (23 aprilie); com. Şugag, jud. Alba, 25 km S de Sebeş, 42 km S de Alba Iulia; ctitorit de

monahul Ghenadie Marciu, în anul 1955.

MĂNĂSTIREA VAD, azi în ruină, figurată pe lista intenţiilor arhiepiscopale de rectitorire în

perspectivă; com. Vad, jud. Cluj, 13 km NV de Dej, 71 km N de Cluj-Napoca; centru mănăstiresc

fondat, după unii istorici, în epoca nobililor maramureşeni, Baliţă şi Drag; sediul Episcopatului

Ortodox al Vadului şi Feleacului, încă din 1523 (V. Drăguţ, 1976), pe lângă biserica din Vad, ctitorită

de Binecredinciosul Voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt, în ţinutul cetăţii Ciceu, cu 59 de sate româneşti,

la sfârşitul sec. al XV-lea; Episcopat Ortodox înfloritor sub Petru Rareş, considerat ctitor al

aşezământului de la Vad, cu o dăinuire de 150 de ani, cu 10 Episcopi rezidenţi, sfinţiţi la Suceava,

numiţi de Mitropolia Moldovei, susţinuţi material de domnitorii moldoveni; desfiinţată în sec. al XVII-

lea, ultimul Episcop Eftimie (1623-1627); mănăstirea Vad, cu o şcoală din sec. al XVI-lea în chiliile ei,

constituie un simbol al legăturilor din totdeauna ale Transilvaniei cu Moldova, reale şi vii până la

începutul sec. al XVIII-lea (Monumente, Cluj-Napoca, 1982).

SCHITUL DE LA VALEA CASELOR, fără obşte deocamdată, cu hramul „Adormirea

Maicii Domnului" (15 august); com. Turnu Roşu, jud. Sibiu, 13 km SV de Avrig şi 25 km SE de Sibiu;

citat în anul 1747 ca mănăstire aşezată pe Valea Caselor în Curechiuri", denumită iniţial „Porceşti";

puternic centru de agitaţie contra unirii cu Roma; motiv pentru Episcopul rutean unit, Mihail Olsavszky

de Muncaciu, în anul 1747, ca monahii „din mănăstirea Porceşti să fie scoşi din ţară* (St. Meteş, 1936);

biserică de mici proporţii din sec. al XVIII-lea, pictată în 1990; corp de clădiri cu 10 chilii în curs de

finisare; biserica satului Turnu Roşu (Porceşti), ctitorită de Matei Basarab în 1653, simbol al legăturilor

de neam de la nord şi sud de Carpaţi; cu faţade exterioare repictate în 1750 de Oprea Mihail Crăciun,

format la şcoala de zugravi de peste munţi (Ioana Cristache-Panait, 1987).

SCHITUL VALEA HÂRTIBACIULUI, de călugăriţe, o vieţuitoare, înfiinţat în 1990, cu

hramul „Naşterea Maicii Domnului" (8 septembrie); com. Novaci, jud. Sibiu, 38 km E de Sibiu şi 39

km SV de Agnita (prin Alţina-Bârghiş); altar deschis pentru slujbele de hram şi de vară; în proiect

construirea bisericii, pe piatra fundamentală pusă în 1990 şi a clădirilor-rezidenţă.

SCHITUL VALEA SCRADEI, de călugări; obşte în formare, cu hramul „înălţarea Sfintei

Cruci" (14 septembrie); oraşul Vişeul de Sus, 4 km SE de Vişeul de Sus; citat ca mănăstire pe „locul

numit Valea Scradei" cu biserică de lemn, strămutată de săteni, în anul 1762, de pe locul amintit şi

astăzi „la Mănăstire", aflat în hotarele pe atunci, comunei Vişeul de Sus (St. Meteş, 1936); schit de

sihăstrie în sec. XV-XVI; biserică nouă din lemn pe iemelii de piatră, ctitorită în anul 1993 de preotul

paroh Vasile Lutsiz; pictură în frescă, chilii pentru vieţuitori.

MĂNĂSTIREA VĂLENI, de călugăriţe, 3 vieţuitoare, înfiinţată în 1992, cu hramul

„Naşterea Domnului" (25 decembrie); sat Văleni, com. Călineşti, jud. Maramureş, 26 km S de Sighetul

Marmaţiei (prin Ocna Şugatag) şi 25 km pe Valea Izei (prin Bârsana); ctitorită prin purtarea de grijă a

preotului paroh din Poienele Izei, Pop Ioan; altar ridicat în 1993 pentru slujbe de sărbători; biserica de

lemn pe temelie de piatră, în construcţie, închinată Eroilor Revoluţiei din decembrie 1989.

MĂNĂSTIREA VOIEVOZI, de călugăriţe, fără obşte, reînfiinţată în 1993, cu hramul

„Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil" (8 noiembrie); sat Voievozi, com. Popeşti, jud. Bihor, 24 km S de

Marghita, 36 km N de Aleşd; biserică de lemn, strămutată din unul din satele comunei Brusturi —

Bihor, reaşezată lângă sau pe temeliile unei vechi construcţii bisericeşti monahale datată de arheologul

Radu Popa de pe la 1350; aparţinătoare de mănăstirea Peri (Ucraina); toate satele din jur — şase la

număr — locuite numai de creştini ortodocşi, după tradiţie urmaşi parţiali ai românilor fugiţi din părţile

Transilvaniei voievodale din nord; de aici şi denumirea de „Voievozi" a satului.

BANATUL

CATEDRALA MITROPOLITANĂ ORTODOXĂ ROMÂNĂ, cu hramul „Sfinţii Mari

Ierarhi: Vasile, Grigorie şi Ioan" (30 ianuarie); Municipiul Timişoara, jud. Timiş, 50 km S de Arad, 60

km NV de Lugoj, 43 km SE de Jimbolia; construită între anii 1936 şi 1946, târnosită în 1946 în

prezenţa Patriarhului Nicodim; biserică monumentală, unul dintre cele mai mari şi mai frumoase

lăcaşuri de închinăciune ortodoxă din ţară, ridicată după proiectul arhitectului l. Traianescu, în stil

bizantin, cu elernente inspirate după modelul bisericilor moldoveneşti ctitorite de Binecredinciosul

Voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt, la alte proporţii (1500 mp suprafaţă clădită, 83,7 m înălţime ta

nivelul turlei principale); faţade din cărămidă aparentă roşie şi galbenă îmbinată cu discuri smălţuite şi

firide pictate; interior cu bogate picturi murale în frescă, executate de pictorul Anastasie Demian, cu

coloane şi balcoane laterale, impresionant prin luminozitatea perfectă (16 ferestre la cupola mare, 32

ferestre laterale), cromatică armonioasă a frescelor; capacitatea de a cuprinde 5000 de credincioşi la

slujbe, adăposteşte în pronaos racla cu moaştele Sfântului Ierarh Iosif cel Nou de Partoş (t1656), fost

Mitropolit al Timişoarei; muzeu de artă medievală cu o valoroasă colecţie de icoane bănăţene din sec.

XVII-XVIII în subsolul Catedralei Mitropolitane; şapte clopote (8000 kg) armonizate de compozitorul

Sabin Drăgoi; rang de Catedrală Arhiepiscopală din 1947; biserică de lemn cu hramul „Sfântul Iosif cel

Nou de la Partoş" (15 septembrie), strămutată din com. Hodoş în parcul rezidenţial; bibliotecă cu 30000

volume, cărţi rare — unele incunabule, manuscrise.

CATEDRALA EPISCOPALĂ ORTODOXĂ ROMÂNĂ, cu hramul „Sfântul Gheorghe"

(23 aprilie); oraşul Caransebeş, jud. Caraş-Severin, 73 km N de Orşova, 41 km NE de Reşiţa, 44 km SE

de Lugoj, 71 km SV de Haţeg, drum modern şi cale ferată Timişoara — Orşova şi Reşiţa — Haţeg;

aşezată pe o veche vatră monahală, probată de toponimul Apa Monahilor, citat în anul 1581 în

Caransebeş; consem-rrată ca „mănăstirea de piatră“ în 1752 de preotul Daia Miscoviciu, numită

„biserica sobornicească cu hramul Sfântul Mucenic George" în anul 1759, pe piatră comemorativă din

pristol pusă de Episcopul Ioan Georgeviciu; prima atestare scrisă despre Catedrală în anul 1738, cea

mai veche aparţine preotului Ioan Popescu, „când s-a spart oraşul de tura"; Catedrala este ctitorită

înainte de 1738, restaurată şi mărită către sfârşitul sec. al XVIII-lea sub protopopul Tomici, sfinţită în

anul 1796 de Episcopul loanovici de Şacabent; mică pentru această funcţie, dar frumoasă, interior bogat

împodobit cu fresce murale, executate de pictorul Dimitrie Turcu, pe cheltuiala lui Manoile

Stancoviciu; iconostas sculptat în 1862, pictat şi împodobit cu aur de pictorul Gutsch din Viena; turn cu

orologiu, clopot din 1817 preturnat ulterior; Catedrală Episcopală de la înfiinţarea Episcopiei Române

Ortodoxe din 4 iulie 1864, prim Episcop Ioan Popasu (1865); proiect pentru construcţia unei Catedrale

noi (A. Ghidiu şi l. Bălan, Caransebeş, 1909; Nicolae Corneanu, Caransebeş, 1940).

SCHITUL BOGÂLTIN, de călugări, reînfiinţat în 1990, cu hramul „Sfinţii Apostoli Petru şi

Pavel" (29 iunie); satul Bogâltin, com. Cornereva, jud. Caraş-Severin, 28 km NV de Băile Herculane,

69 km SE de Caransebeş; ctitorit într-o poiană din pădurea satului Bogâltin de monahia Nimfodora şi

mai multe familii de credincioşi, în anul 1949, cu sprijinul centrului eparhial; biserică din piatră şi

cărămidă, sfinţită în anul 1959.

SCHITUL BORLOVA-MUNTELE MIC, de călugări, reînfiinţat după 1990, cu hramul

„Sfântul Ilie" (20 iulie); satul Borlova, com. Turnu-Ruieni, jud. Caraş-Severin, 13 km SE de

Caransebeş, 12 km de satul Borlova; ctitorit în 1939 de primăria Municipiului Timişoara; biserica din

bârne de lemn, situată la o altitudine de 1445 m, pe Muntele Mic, îmbină trăsături arhitecturale

specifice stilului maramureşan, turn înalt, interior nepictat, cu icoane portative, iconostas sculptat de

Ştefan Gojo — Timişoara, pictat de pictorul Simion Băcală; biserica sfinţită în 1940 de Arhiepiscopul

Vasile Lăzărescu; cruce de lemn la 1800 m pe Cleanţul Găinii; în jur, cabane amenajate.

SCHITUL CĂLUGĂRA, de călugări, cu hramul „Acoperământul Maicii Domnului" (1

octombrie) şi zi de pelerinaj la Izvorul Tămăduitor; localitatea componentă Ciclova Montană — oraşul

Oraviţa, 9 km E de Oraviţa; sihăstrie fondată pe Muntele „Călugărul", datată la sfârşitul sec. al XIII-lea

şi începutul sec. al XIV-lea (loanichie Bălan, 1982); peşteră descoperită în 1859, săpată în piatră în

formă de boltă şi locuită de un pustnic în sec. XVII, cu icoane, obiecte de cult şi „moaşte pietrificate";

amenajată sub formă de capelă de ierom. Alexie Nedici şi credincioşii din Oraviţa Românească şi

Montană, sfinţită în 1859; biserica actuală de zid, ctitorită între 1860 şi 1861 de acelaşi ierom. Alexie

Nedici (Î1862), sfinţită în 1861; întreg ansamblul de clădiri anexe mistuit de incendiul provocat de un

trăsnet cu ani în urmă, azi în curs de restaurare; tradiţia pelerinajului antrenează credincioşi şi din

Iugoslavia; odoare şi cărţi vechi; brâu de izvoare reci, cu ape tămăduitoare la poalele stâncii (Nicolae

Comeanu, 1940).

MĂNĂSTIREA HODOŞ-BODROG, de călugări, 32 vieţuitori, cu hramul „Intrarea Maicii

Domnului în Biserică" (21 noiembrie), zi de pelerinaj şi pe 6 august; com. Felnac, jud. Arad, 20 km SV

de Arad, 62 km NE de Timişoara; datată de unii istorici din sec. XII-XIII, plasată de tradiţie pe locul

icoanei Maicii Domnului, scoasă la suprafaţa nisipului din ostrovul din lunca Mureşului de coarnele

unui taur— imortalizate deasupra uşii de la intrare, în interior; citată documentar în 1233 ca mic

aşezământ monahal, cu „domeniul mănăstirii Huduş", în 1293, ortodoxă şi românească de la începuturi

(V. Vlăduceanu, 1947); biserica actuală clădită din zid pe locul uneia anterioară din lemn, la sfârşitul

sec. al XIV şi începutul sec. XV, păstrează pe un perete inscripţia din 1523, consemnând numele

„Egumen Michael", menţionat cel dintâi, sediul Mitropolitului Cetăţii Lipova, Sofronie, la 1651, al

Episcopului Timişoarei şi lenopolei, Isaia Diaconovici, în 1695; arhitectură stil bizantin (neoro-manic),

cu intervenţii în sec. XVII-XVIII atribuindu-i-se caracteristici în stil baroc (V. Drăguţ, 1976); a doua ca

vechime, prima atestare din 1177, după cea din lemn de la Cenad-Morisena (cca 1000), în vestul ţârii;

exterior cu faţade cumpătat decorate, interior cu valoroase picturi murale, frescă din sec. XVII, cu

trăsături caracteristice stilului brâncovenesc, bogată în ornamentaţie şi bine conservată, „executate de

meşteri formaţi în spiritul şcolii de la Horezu"; paraclis în clădirea stăreţiei pentru pelerinaje, pictură în

frescă de Anastasie Demian şi Corneliu Cenanu, 1938; odoare, disc de argint placat cu aur (1523),

ferecaturi în argint, potir de argint aurit (1732), manuscrise în limba slavonă (sec. XV-XVI), carte rară,

cruci sculptate împodobite cu mărgăritare, icoane din 1752; aici a zăbovit puţin Sfântul Cuvios

Visarion, conducătorul mişcării antiuniate din 1774 în Banat, prăznuit pe 21 octombrie; arhondaric.

MĂNĂSTIREA IZVORUL MIRON, de călugări, 5 vieţuitori, reînfiinţată în 1990, cu

hramul „Sfântul Ilie" (20 iulie); sat Româneşti, com. Tomeşti, jud. Timiş, 50 km NE de Lugoj, 60 km

V de Deva (pe DN Deva — Lugoj — Timişoara — 159 km); ctitorită în 1929 de Patriarhul Miron

Cristea, pe locul şi în amintirea unei mănăstiri cunoscută prin tradiţie; biserica din piatră şi cărămidă,

sfinţită în 1931; restaurată în anii '80; repictată şi resfinţită în 1991; paraclis cu hramul Sfântul Ioan

Botezătorul (7 ianuarie), pentru pravila din timpul iernii; izvor cu ape termale tămăduitoare.

MĂNĂSTIREA NERA, de călugăriţe, obşte în formare, cu vieţuitoare venite de la Asociaţia

Medical-Creştină „Christiana" — Bucureşti, reînfiinţată în 1994, cu hramul „Sfânta Treime" (a doua zi

după Rusalii); pe malul râului Nera, de la care şi-a luat denumirea, lângă satul Slatina-Nera, com. Sasca

Montană, jud. Caraş Severin, 24 km S de Reşiţa şi 29 km N de Moldova Nouă; aşezământ monahal în

construcţie de către Asociaţia „Christiana" Bucureşti.

SCHITUL PIATRA SCRISĂ, de călugări, 2 vieţuitori, reînfiinţat după 1990, cu hramul

„Duminica Tuturor Sfinţilor" (26 iunie), zi de pelerinaj; com. Armeniş, jud. Caraş-Severin, 27 km S de

Caransebeş, 66 km N de Orşova; ctitorit în 1929 lângă cheile Armenişului de credinciosul Vasile

Drăgan din Slatina în amintirea fiicei sale Mara, decedată; bisericuţa încadrează icoana „Sfânta

Treime" pictată şi descoperită pe o stâncă lângă inscripţia abia descifrabilă „Piatra Scrisă"; icoana

zugrăvită în sec. al XVIII-lea, restaurată în anul 1822, constituie astăzi bolta capelei; estradă pentru

pelerini din toate confesiunile, localnici şi străini, construită de preotul Ilie Pepa din Armeniş.

MĂNĂSTIREA SĂRACA, de călugări, 3 vieţuitori, cu hramul „Schimbarea la Faţă" (6

august), zi de pelerinaj pe 20 iulie; com. Şemlacu Mic, jud. Timiş, 24 km E de Deta şi 67 km S de

Timişoara; citată documentar în veacul XIII, la 1270, cu o moară pe lângă „Şumig", posibila denumire

a colinei de azi „Şurnigu" din preajma ei; definită „pepinieră de schismatici" (de ortodocşi) într-o sursă

franciscană de la începutul sec. al XV-lea, arsă şi arată de turci la începutul sec. al XVI-lea, rezidită de

Macarie de la Tismana (V. Drăguţ, 1976), reînnoită şi pictată de românul George al lui Lazăr şi fiii săi

în 1730; ruinată în 1865, reactivată în 1935 de Episcopia Caransebeşului; arhitectură în stil neoromanic

de proporţii reduse, dar bine armonizate, picturi murale interioare remarcabile, realizate în frescă, în stil

bizantin, de Andrei Zugravul şi fiul său Andrei, de Iovan şi Chiriac în 1730, sub influenţa şcolii de la

Horez, punct de plecare în dezvoltarea artei bănăţene; în anul 1771 adăpostea fragmente din moaştele

Sfântului Artemon, Âreta şi din degetul Mariei Magdalena (V. Vlăduceanu, 1947); şcoală de pictură, cu

întemeietori călugări dascăli din Tismana — Ţara Românească; se păstrează cu întreaga expresivitate

frescele din 1730.

MĂNĂSTIREA TIMIŞENI, de călugăriţe, 60 vieţuitoare, cu hramul „Tăierea Capului

Sfântului Ioan Botezătorul" (29 august); com. Şag, jud. Timiş, 14 km S de Timişoara; ctitorită în 1944

de Mitropolitul Banatului, Vasile Lăzărescu; biserica actuală ctitorită de Nicolae Corneanu,

Mitropolitul Banatului, în 1968, pictată de Victor Jurcă din Lugoj şi sfinţită în 1972; atelier de icoane,

covoare şi tricotaje.

SCHITUL VASIOVA (Sfântul Ilie de la Izvor), de călugăriţe, reînfiinţat din 1990, cu hramul

„Sfântul Ilie" (20 iulie) şi cu zi de pelerinaj; localitatea Vasiova, componentă a oraşului Bocşa, jud.

Caraş-Severin, 24 km NV de Reşiţa, 44 km V de Caransebeş şi 1 km de la drumul modern, cale ferată

Reşiţa — Voiteg (62 km); ctitorit între anii 1905 şi 1907 de ierom. Macarie Cuşca pe locul început de

credinciosul Nicolae Dragalina din Reşiţa Română; biserica împodobită cu iconostas sculptat de Petre

Oancea din Vasiova în 1906, sfinţită în 1907 de arhim. Filaret Mustă, desfiinţată în 1959; izvor cu ape

tămăduitoare adăpostit într-o capelă, ridicată drept recunoştinţă de Dumitru Perian în 1894 pentru

recăpătarea vederii de către fiul său, Alexandru Perian, prin spălare cu apă din acest izvor la 1850;

valoroasă colecţie de carte veche; atelier de pictat icoane.

SCHITUL VĂLIUG DE PE MUNTELE SEMENIC, de călugări, reînfiinţat în 1990, cu

hramul „Sfântul Ilie" (20 iulie), zi de pelerinaj; com. Văliug, jud. Caraş-Severin, 38 km SE de Reşiţa,

51 km SV de Caransebeş (prin Slatina Timişului); biserica ridicată cu multă măiestrie pe temelie din

piatră între 1945 şi 1946, sfinţită în 1946; frumoase uşi împărăteşti, pictate în sec. XVIII; lac de

acumulare cu ape cristaline la Văliug, considerate, prin tradiţie, miraculoase, după scăldarea vulturilor,

binefăcătoare pentru primii intraţi în lac.

DOBROGEA

CATEDRALA EPISCOPALĂ ORTODOXĂ ROMÂNĂ, cu hramul „Sfinţii Apostoli Petru

şi Pavel" (29 iunie); Municipiul Constanţa; ridicată după planul arhitectului Ion Mincu (1852-1912)

între 1883 şi 1885, sfinţită în 1895 de Episcopul Partenie Clinceni al Dunării de Jos; înfăţişare

monumentală, bine proporţionată, cu interior bogat în structuri arhitectonice, adecvate trăirii religioase;

cupola centrală încadrată de ferestre mari, susţinută de arcade graţioase; exterior exprimat prin

elemente arhitectonice eclectice, cu coloane de marmură frumos ornamentate, faţade din cărămidă

presată, dispusă între centuri de beton profilate simetric; prima pictură în ulei executată în stil realist de

Demetrescu Mirea (1852-1934) după modele vii, profanatoare pentru chipurile sfinţilor, în opinia

comisiei de atestare, care a solicitat pictorului rectificarea ei; catapeteasmă lucrată în email, icoane de o

deosebită valoare artistică; avariată greu în ultimul război, refăcută între 1946 şi 1957 dar nu din

aceleaşi materiale; pictură nouă executată în frescă de Gh. Popescu şi Niculina Delavrancea în stil

neobizantin (1959-1965). În spaţiul arhiepiscopal al Tomisului s-au înduhovnicit Sfântul Ioan Casian,

prăznuit pe 29 februarie, Sfântul Dimitrie de la Basarabi, prăznuit pe 27 octombrie, Sfinţii Martiri de la

Niculiţel cu moaşte duse la mănăstirea Cocoş, prăznuiţi pe 4 iunie, Sfântul Bretanion, Episcop al

Cetăţii Tomis (364-381) şi Sfântul Teotim, participant la Sinodul de la Niceea (400); „Episcopus

metropolitanus Paternus", Episcop de Tomis (498-520), singurul cu acest titlu prezent la Sinodul local

constantinopolitan din anul 520, a lăsat un disc de argint aurit, păstrat astăzi la Muzeul Ermitaj — St.

Petersburg.

MĂNĂSTIREA CELIC-DERE, de călugăriţe, 62 vieţuitoare, cu hramul „Adormirea Maicii

Domnului" (15 august); com. Frecăţei, jud. Tulcea, 25 km SV de Tulcea, 23 km SE de Isaccea, drum

modernizat Tulcea — Frecăţei; dădită după 1841 pe vatra unei vechi pustnicii locuite de români, de

către arhim. Athanasie Lisa-venco şi alţi călugări români; biserica ridicată la 1846 pe alt loc, distrusă în

1947 de inundaţii; biserica din piatră (1901-1916), ctitorită de Episcopul Partenie Clinceni, sfinţită în

1932 de Episcopul Cosma Petrovici, gen catedrală monumentală; coloane şi galerii laterale, pictură în

frescă de Gh. Eftimiu, tâmplă stil brâncovenesc de mare valoare artistică, sculptor Ion Dima; şcoală de

pictură (1910-1912), ateliere de broderii, de covoare şi ţesături; paraclis din 1954 cu hramul

„Acoperământul Maicii Domnului" (1 octombrie); colecţie de icoane (icoana Mântuitorului

Pantocrator, sec. XVIII), broderii, cărţi vechi.

MĂNĂSTIREA COCOŞ, de călugări, 24 vieţuitori, cu hramul „Sfânta Treime" (a doua zi

după Rusalii); com. Niculiţel, jud. Tulcea, 38 km V de Tulcea, 18 km SE de Isaccea, 6-7 km N de

Niculiţel, drum modernizat Tulcea-lsaccea, ramificaţie modernizată până la Niculiţel; schit de sihastri

sec. XVII; biserică de nuiele, ctitorită de arhim. Visarion Făgărăşan, ajutat de ucenicii săi Gherontie şi

Isaia veniţi de la Neamţu în 1833; biserica din piatră şi cărămidă zidită de mocanul călugăr Hagi —

Ghiţă Poenaru în 1853; clopotniţă monumentală (30 m), clădită înainte de 1862 de stareţul Da-niil;

biserica actuală zidită de arhim. Roman Sorescu, ajutat de Episcopul Nifon Nicolescu (1911-1913), pe

vatra celor două biserici demolate, pictură aparţinând pictorului italian F. de Biasse, chivote cu

moaştele Sfinţilor Martiri Zotic, Atal, Camasis şi Filip de la Niculiţel, prăznuiţi pe 4 iunie; muzeu cu

obiecte de artă, diferite ateliere; arhondaric.

MĂNĂSTIREA DERVENT, de călugări, 13 vieţuitori, reînfiinţată în 1990, cu hramul

„Cuvioasa Paraschiva" (14 octombrie); com. Ostrov, satul Galiţa, 133 km SV de Constanţa, drum

modernizat Constanţa — Ostrov, 12 km E de Ostrov; ctitorie a monahului Elefterie Mihai (1929-1936),

pe locul unui cimitir creştin; biserica din zid construită după planurile arhitectului N. Săvulescu din

Călăraşi, în formă de cruce, interior boltit, turlă de zid pe pronaos, tâmplă de stejar sculptată, pictată în

anii 70-'80; în perimetru apropiat: cetatea bizantină Păcuiul lui Soare (sec. X) din Insula Dunării, mai

recent, presupusă a fi celebra cetate „Vicina", din care a fost adus primul Mitropolit al Ţârii Româneşti,

lachint de Vicina, la 1359; tradiţia fixează la Dervent o biserică de mănăstire (sec. XI) distrusă de

pecenegi (1036 după Hristos) o dată cu aşezările Capidava şi Dervent; cruce veche din sec. XVII,

probabil provenită din vechiul cimitir.

SCHITUL LETEA, de călugări, înfiinţat în anul 1990, cu hramul „Buna Vestire" (25 martie);

satul Letea, com. C.A. Rosetti, jud. Tulcea, în Delta Dunării, 73 km Tulcea — Sulina, 18 km N de

Sulina, acces cu vaporul pe Dunăre şi cu barca, 7,5 km Sulina — Cardon şi cu piciorul 10 km Cardon

— Letea; biserica în curs de construcţie, aşezământ pe cale de organizare.

MĂNĂSTIREA PEŞTERA SFÂNTUL APOSTOL ANDREI, de călugări, 18 vieţuitori,

înfiinţat în 1990, cu hramul „Sfântul Andrei" (30 noiembrie); com. Ioan Corvin, jud. Constanţa, 76 km

SV de Constanţa, 67 km E de Ostrov, drum modernizat Constanţa — Ostrov (115 km); peştera

amenajată în biserică în ţinutul unde a propovăduit după tradiţie Sfântul Apostol Andrei cel întâi

chemat; în construcţie o nouă biserică proprie.

MĂNĂSTIREA SAON, de călugări, 13 vieţuitori, reînfiinţată în 1990, cu hramul „înălţarea

Domnului" (la 40 de zile după Paşti); com. Niculiţel, jud. Tulcea, 18 km SE de Isaccea şi 24 km V de

Tulcea; paraclis-metoc ctitorit în 1846 de călugări ca metoc al mănăstirii Celic-Dere; biserica veche cu

hramul „Intrarea Maicii Domnului în Biserică" (21 noiembrie), clădită în 1881 de monahii veniţi din

Celicu; biserica actuală nouă, zidită din piatră în 1909 de Nifon, Episcopul Dunării de Jos, avariată de

cutremurul din 1940, refăcută de Episcopul Chesarie Pâunescu în 1956 şi sfinţită în 1959; picturi

murale în frescă, executate de arhim. Sofian Boghiu şi Felix Dubneac; metoc cu gospodării anexe al

Arhiepiscopiei Tomisului din 1960, fără afectarea statutului de mănăstire de sine stătătoare, dobândit în

1881.

SCHITUL SFÂNTA ELENA DE LA MARE, cu hramul „Sfinţii împăraţi Constantin şi

Elena" (21 mai); sat Costineşti, com. suburbană Tuzla, jud. Constanţa, 38 km S de Constanţa, 3 km V

de Eforie, acces pe DE şi calea ferată Constanţa — Mangalia (43 km); consemnat în 1934 ca

„aşezământ mănăstiresc modest" de Episcopul Gherontie al Constanţei, în punctul Tatlageac, alcătuit

dintr-o clădire-stăreţie cu paraclis, clopotniţă pe stâlpi şi o fântână în curte, purtând numele Reginei

Mamă Elena; reînfiinţat în 1990, în curs de construcţie şi organizare, fără biserică şi vieţuitori în 1994,

în aşteptarea întăririi cu titlul de împroprietărire pentru cele 5 ha legale de teren.

SCHITUL SFÂNTA MARIA - TECHIRGHIOL, de călugăriţe, 21 vieţuitoare, cu hramul

„Adormirea Maicii Domnului" (15 august); oraşul Techirghiol, jud. Constanţa, 16 km SV de Constanţa,

DE şi cale ferată Constanţa — Mangalia (43 km); ctitorit de Patriarhul Miron în 1928; biserică din

lemn, sec. XVII, strămutată în 1934 din satul Maio-reşti — Mureş la stâna Sfânta Ana — Bucegi de

Carol al II-lea; adusă ca paradis la sanatoriul patriarhal din Techirghiol, reparată şi sfinţită în 1951 de

Patriarhul Justinian Marina, biserica de tip arhaic, marcată de „frumuseţea brâului median, puternic

profilat în frânghie", cu ancadramente bogat împodobite prin sculpturi; a suferit modificări în

înfăţişarea originară, „este un reprezentant al artei noastre" (Ioana Cristache-Panait, 1987); stavropighie

a Arhiepiscopiei Bucureştilor.

MOLDOVA

CATEDRALA MITROPOLITANĂ ORTODOXĂ ROMÂNĂ, cu hramul „întâmpinarea

Domnului" (2 februarie); Municipiul laşi, jud. laşi, 50 km N de Vaslui, 78 km NV de Albiţa-Prut, 71

km SE de Paşcani; ctitorită de Mitropolitul Veniamin Costachi pe locul fostei biserici „Stra-tenie",

ridicată de Doamna Anastasia/soţia lui Duca Vodă în 1682, în locul Bisericii Albe; atribuită de tradiţie

voievodului Ştefan cel Mare şi Sfânt în 1472, cu hramul „Sfântul Ioan Botezătorul" (7 ianuarie),

servind ca prima biserică mitropolitană (după 1563), fiind şi denumită „mitropolia veche"; actuala

Catedrală începută în 1833 de Mitropolitul Veniamin Costachi, terminată în 1839 de Mitropolitul

Meletie; pustie timp de 25 de ani, după prăbuşirea bolţii centrale în 1857; restaurată de arhitectul Al.

Orăşeu între 1881 şi 1886 sub Mitropolitul Iosif Naniescu; Catedrală monumentală, cu arhitectură

inspirată din formele tradiţionale româneşti şi din cele târzii ale renaşterii italiene; decoraţiuni bogate în

stil baroc, coloane şi stâlpi de rezistenţă pictaţi cu chipuri de sfinţi, cu capiteluri corintice, ferestre cu

vitralii; sfinţită în 1887 în prezenţa Regelui Carol l, sprijinitor şi ctitor; pictată în ulei de Gh. Tăttărescu

în stil apusean; în Catedrală se află racla cu moaştele Cuvioasei Paraschiva (14 octombrie — Vinerea

Mare), aduse în ţară de Vasile Lupu (1641), mormântul lui Veniamin Costachi, muzeu cu icoane de

Eustaţiu Altinii, broderii, fresce de la Trei Ierarhi şi Sfântul Nicolae Domnesc din laşi, ţesături fine,

manuscrise, tipărituri bisericeşti vechi; paraclis cu hramul „Duminica Tuturor Sfinţilor" (26 iunie),

ctitorit de Mitropolitul Iacov Stamati în 1798, pictat de Gh. Popovici, adevărată operă arhitectonică şi

de artă; complex spiritual asistat şi mereu reînnoit de mari Mitropoliţi, între care se numără Anastasie

Crimca (1608-1629), Varlăm (1632-1653), Dosoftei (1671-1686), Veniamin Costachi (1803-1808),

Iosif Naniescu — ierarhi înduhovniciţi, talentaţi caligrafi şi străluciţi cărturari.

CATEDRALA ARHIEPISCOPALA ORTODOXĂ ROMÂNĂ, cu hramul „Sfântul

Gheorghe" (23 aprilie); Municipiul Suceava, jud. Suceava, 36 km SV de Fălticeni, 36 km NE de Gura

Humorului şi 42 km SV de Botoşani; ctitorită de Bogdan cel Orb (1514-1517) şi fiul său Ştefăniţă

(1517-1522); clădită pe locul unui vechi aşezământ de închinare, din lemn şi nedatabil; arhitectura

monumentală în proporţii, preluând elemente planimetrice de la biserica mare a mănăstirii Neamţului,

cu transformări ulterioare nesemnificative, sub Petru Şchiopul, ctitor al turnului-clopotniţă în 1589, sub

Mitropolitul cărturar Anastasie Crimca, ziditorul clisarniţei şi al paraclisului între 1626 şi 1629 şi sub

Mitropolitul Veniamin Costache, ctitor al pridvorului şi al primei şcoli de cântec bisericesc în 1828;

biserica readusă la înfăţişarea ei originară de arhitectul austriac Karl Romstşrfer între 1898 şi 1910,

sveltă şi impunătoare în stilul ei arhitectural desăvârşit sub Ştefan cel Mare şi Sfânt; bogat decorată cu

elemente stil moldovenesc pe faţade; pictată sub Ştefăniţă Vodă, integral zugrăvită sub Petru Rareş, în

interior şi exterior, în frescă între 1532 şi 1534, readusă la strălucirea originară prin intervenţiile

pictorului vienez Johan Viertelberer; de reţinut scena cu cea mai “veche redare a Liturghiei divine",

racla de argint cu moaştele Sfântului Ioan cel Nou, aduse la Suceava de Alexandru cel Bun în 1402,

readuse din Polonia în 1783, de când devine mănăstirea „Sfântul Ioan cel Nou"; colecţie de carte veche,

obiecte de cult din argint, broderii şi ţesături, xilogravuri din 1632; reşedinţa mitropolitană a Moldovei;

centru-şcoală de formare a unor iscusiţi meşteri în artă şi a cadrelor cu pregătire teologică; „cel mai

important monument de artă şi istorie din Suceava" la a cărei împodobire a contribuit şi Mitropolitul

Anastasie Crimca, „cărturar miniaturist", socotit „printre cei mai de seamă artişti români din epoca

feudală" (V. Drăguţ, 1976).

CATEDRALA EPISCOPALĂ ORTODOXĂ ROMÂNĂ, cu hramul „Sfântul Ierarh

Nicolae" (6 decembrie); Municipiul Galaţi, jud. Galaţi, 32 km N de Brăila, 78 km SE de Tecuci;

ctitorită între anii 1906 şi 1917 sub Episcopul Pimen Georgescu, după planul arhitecţilor P. Anto-nescu

şi Burcuş; piatra fundamentală pusă în 1906 în prezenţa Principelui Ferdinand şi a Prinţesei Maria;

biserica sfinţită pe 6 august 1917 de Episcopul Dunării de Jos, Nifon Niculescu; exterior cu faţade

ornamentate cu brâie şi ocniţe; interior cu frumoase picturi murale, executate în frescă de pictorul

Costin Petrescu, inspirate după modelele Suceviţei; reparată între 1950 şi 1957; resfinţită în 1957, după

cutremurul din 1940 sub evlaviosul Episcop Chesarie Păunescu; paraclis în aripa stângă a palatului

episcopal, cu hramul „întâmpinarea Domnului" (2 februarie), ansamblu ctitorit de Episcopul Parthenie

Clinceni (1898-1901), împodobit de ctitor şi sfinţit în 1901, cu obiecte aduse de la biserica dărâmată

Sfântul Dumitru; galerie de tablouri în palatul rezidenţial-episcopal, între care şi al familiei regale,

executat de pictorul Gh. Popovici, comandat de Episcopul Parthenie Clinceni; palatul transformat astăzi

în muzeul oraşului Galaţi; obiecte de cult şi de valoare provenite de la data înfiinţării Episcopiei la

Ismail, 1864, sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza, până la mutarea ei la Galaţi în 1878 şi după aceea.

CATEDRALA EPISCOPALA ORTODOXĂ ROMÂNĂ, cu hramul „Cuvioasa

Paraschiva" (14 octombrie); Municipiul Roman, jud. Neamţ; ctitorie a lui Petru Rareş din 1542, clădită

pe locul bisericii atribuite lui Roman l sau Alexandru cel Bun, sfârşitul sec. XIV — începutul sec. XV;

a fost terminată de fiul său Iliaş Vodă (1542-1550); faţade modificate în sec. XVII; în sec. XVIII se

aduc transformări în ornamentaţia firidelor, se fac reparaţii pe tot ansamblul; picturi murale din preajma

anului 1415, executate de meşterii şi zugravii Nichita şi Dobre şi cele cu o remarcabilă valoare din sec.

XVI, ilustrând amplu legenda Sfântului Nicolae; în naos şi altar picturi din sec. XVIII şi XIX;

ancadramente şi profiluri de factură gotică; monument de arhitectură încadrat artistic în galeria

bisericilor din Moldova de Nord; odoare: felonul Sfântului Ioan Gură de Aur, provenit din Bizanţ în

vremea lui Alexandru cel Bun; epitaf brodat în fir de aur şi argint din sec. XVI-XVII; manuscrise în

copie din sec. XVIII; obiecte de cult din argint; figuri de episcopi-cărturari: Pahomie, Episcop al

Romanului (|1724), socotit „cel mai de seamă cărturar dintre clericii moldoveni din acel timp" (N.

Iorga) şi Episcopul de Roman Melchisedec Ştefânescu, autorul „Chronicilor Romanului şi Huşilor"

(1869 şi 1875).

MĂNĂSTIREA ADAM, de călugări, 1 vieţuitor, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului"

(15 august), reînfiinţată în 1991; satul Adam, com. Drăguşeni, jud. Galaţi, 27 km S de Bârlad, 41 km

NE de Tecuci; ctitorită de serdarul Adam şi feciorii săi la 1630, sfinţită în 1652, dărâmată şi refăcută de

mai multe ori; biserica actuală clădită din cărămidă pe locul celei vechi (1802-1813), prin străduinţa

stareţilor loanichie Greceanu şi Metodiu Gociu.

MĂNĂSTIREA AGAFTON, de călugăriţe, 18 vieţuitoare; reînfiinţată în 1990; com.

Curteşti, jud. Botoşani, 12 km SV de Botoşani (pe DN Botoşani-Suceava — 42 km); ctitorită de

sihastrul Agafton (1728-1748); biserica din vale, cea veche, cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi

Gavriil" (8 noiembrie), ridicată la mijlocul sec. XVIII, restaurată în 1957 după focul din 1921; biserica

nouă, cea mare, cu hramul „Pogorârea Duhului Sfânt" (În duminica a opta după Paşti), construită din

zid de schimonahia Agafia Curt, arhim. Veniamin Velescu, între 1838 şi 1844, cu sprijinul

călugăriţelor, multe fiice de boieri din Botoşani.

MĂNĂSTIREA AGAPIA NOUĂ (Agapia din Vale), de călugăriţe, 502 vieţuitoare, cu

hramul .Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil" (8 noiembrie); com. Agapia, jud. Neamţ, 12 km SV de

Tg. Neamţ, 48 km N de Piatra Neamţ; ctitorită de Gavriil Coci hatmanul şi soţia să Liliana Doamna

(1642-1647); biserica sfinţită în 1647; cu faţade îmbrăcate în decoruri de inspiraţie neoclasică în 1823,

pictată în interior indusiv catapeteasma de Nicolae Grigorescu (1858-1860), cu tablouri în stil realist şi

colorit de valoare artistică deosebită; paraclis cu hramul „Naşterea Domnului" (25 decembrie) şi

„Duminica Tuturor Sfinţilor" (26 iunie), ctitorit la 1846 de stareţa Elisaveta, sora Mitropolitului

Veniamin Costachi şi schimonahia Amfilohia Morţun, cu catapeteasmă adusă de la Bisericani de

domnitorul Mihail Sturza; biserica bolniţa de lemn din 1828; biserica de lemn din cimitir de la 1821;

muzeu cu icoane vechi din sec. XVI-XVII şi de la Nicolae Grigorescu, broderii, ferecaturi; au

cunoscut-o şi au creat aici Bogdan Petriceicu Haşdeu şi fiica să Iulia, Ion Luca Caragiale, Alexandru

Vlahuţă, George Coşbuc, Calistrat Hogaş, Duiliu Zamfirescu, critici şi oameni de arte etc.; arhondaric

(N. Stoicescu, 1970; V. Drăguţ, 1976).

MĂNĂSTIREA AGAPIA VECHE (Agapia din Deal), de călugăriţe, cu hramul „Schimbarea

la Faţă* (6 august); 12 km SV de Tg. Neamţ, 48 km N de Piatra Neamţ, ctitorită din piatră de Elena

Doamna, soţia lui Petru Rareş în 1527, pe locul unei biserici de lemn din sec. XIV ridicată de sihastrul

zis Agafie; după .risipiri" şi incendii s-a reconstruit de Petru Şchiopu la 1585 şi din lemn de Duca Vodă

şi soţia sa, Doamna Anastasia (cca 1680) şi de alţii; biserica actuală ridicată din piatră şi lemn pe locul

celei vechi înainte de ultimul război mondial; aici s-a nevoit Cuviosul Rafail de la Agapia (+între 1640

şi 1645), ale cărui moaşte au rămas tăinuite de teama năvălitorilor.

MĂNĂSTIREA ALMAŞ, de călugări, 15 vieţuitori, reînfiinţată în 1991, cu hramul „Sfântul

Nicolae" (6 decembrie); com. Gârcina, jud. Neamţ, 15 km V de Piatra Neamţ, 38 km S de Tg. Neamţ;

construită din lemn la cca 1715 de Ecaterina Cantacuzino; citată în 1789 şi înlocuită cu biserica de zid

de Lupu Balş şi monahul Rafail în 1821, redimensionată la1851 de boierul Palade; arhondaric.

SCHITUL ARŞIŢEI (Pahomie), de călugări, înfiinţat în 1990, cu hramul „Sfânta Treime” (a

doua zi după Rusalii); sat Capul Câmpului, com. Valea Moldovei, jud. Suceava, 14 km SE de Gura

Humorului, 45 km SV de Suceava; biserică din zid, chilii din lemn, clădite de credincioşii din jur între

1990 şi 1993; nepictată, în curs de construcţie şi organizare.

MĂNĂSTIREA BALŞ (Frumuşica), de călugări, 9 vieţuitori, reînfiinţată în 1990, cu hramul

„Sfântul Prooroc Ilie" (20 iulie); com. Frumuşica, jud. Botoşani, 41 km S de Botoşani şi 23 km N de

Hârlău, pe şoseaua către Tg. Frumos (74 km); ctitorită în pădurea Feredeieni de Lăscărache Sturza şi E.

Ursache în 1835.

MĂNĂSTIREA BÂRNOVA, de călugări, 9 vieţuitori, reînfiinţată în 1991, cu hramul

.Sfântul Gheorghe" (23 aprilie); Municipiul laşi, jud. laşi; începută de domnitorul Miron Bamovschi

(1626-1629), terminată de Eustratie Dabija voievod, înainte de 1665; biserica înconjurată de o

puternică incintă de piatră, prezintă faţade din piatră şlefuită, sobru ornamentate, catapeteasmă mare,

interior nepictat, turn masiv de apărare deasupra pridvorului, în pronaos mormântul lui Dabija Vodă şi

a fiicei sale Maria, singurul copil al familiei, decedată la 15 ani; epitaf brodat cu fir din 1671.

MĂNĂSTIREA BISERICANI, de călugări, 8 vieţuitori, reînfiinţată în 1991, cu hramul

„Buna Vestire" (23 aprilie); com. Viişoara, jud. Neamţ, 14 km V de Piatra Neamţ, 24 km NE de Bicaz;

biserică de zid ridicată sub Ştefăniţă Vodă (1517-1527) şi terminată de Petru Rareş pe vatra schitului de

lemn fondat de Iosif ieromonahul pe vremea lui Alexandru cel Bun; se transformă în mănăstire în sec.

XVII, cu adăugiri şi refaceri sub Vasile Lupu; clisarniţâ şi alte edificii cu osârdia egumenului Partenie

la 1626-1632, zugrăveli parţiale executate de Nicolae Moscablis şi egumenul Paisie, ctitor al

catapetesmei în stil neobizantin din 1790; aici s-au nevoit Cuviosul Iosif şi Cuviosul Chiriac de la

Bisericani, în peşteri ce le poartă numele, cu moaşte rămase în locuri tăinuite; sanatoriu TBC.

MĂNĂSTIREA BISTRIŢA, de călugări, 28 vieţuitori, cu hramul .Adormirea Maicii

Domnului" (15 august) şi .Izvorul Tămăduirii" (prima vineri după Paşti); com. Viişoara, jud. Neamţ, 9

km V de Piatra Neamţ, 58 km V de Roman; temeinic organizată sub Petru Muşat (1374-1391) pe locul

unei biserici de lemn, cert ctitorită de Alexandru cel Bun înainte de 1407, reclădită de Petru Rareş

(1541-1546), rezidită de Alexandru Lăpuşneanu în 1554; biserica are înfăţişare monumentală,

ornamentaţie sobră, sculpturi în piatră cu elemente gotice; picturi în frescă din sec. XV în turnul-

clopotniţă ridicat de Ştefan cel Mare şi Sfânt la 1498, fragmente din fresca din 1590 în pridvor şi.din

1814; se mai păstrează: icoana .Sfânta Ana" dăruită Doamnei Ana, soţia lui Alexandru cel Bun din

partea soţiei unui împărat bizantin, clopotul lui Ştefan cel Mare din 1498, Aer (acoperitoare) din 1428,

icoane din sec. XVI-XVII; paraclis în turnul-clopotniţă cu hramul .Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava"

(2 iunie), ctitorie a Voievodului Ştefan cel Mare şi Sfânt din 1494; paraclis cu hramul .Sfântul Nicolae"

(6 decembrie), atribuit lui Petru Rareş; mormintele lui Alexandru cel Bun şi al soţiei sale Ana; colecţie

de artă: icoana .Sfânta Ana", sec. XV; icoana .Plângerea lui lisus" (sfârşitul sec. XVI) şi icoana .Maica

Domnului cu pruncul" (sec. XVII), remarcabile opere de artă; arhondaric.

MĂNĂSTIREA BOGDANA, de călugăriţe, 47 de vieţiutoare, cu hramul .Sfânta Treime" (a

doua zi după Rusalii); com. Ştefan cel Mare, jud. Bacău, 14 km SE de Oneşti şi 34 km NV de Adjud;

ctitorită de marele logofăt Solomon Bârlădeanu şi soţia să Ana, la 1670, refăcută de Episcopul

loanichie, după 1755; biserica cu hramul “Sfântul Nicolae" (6 decembrie), transferată de la mănăstirea

Buciumeni — Galaţi la 1750, refăcută recent; complex muzeal cu obiecte de patrimoniu religios ale

jud. Bacău; arhondaric.

MĂNĂSTIREA BOGDANA, de călugări, 10 vieţuitori; reînfiinţată în 1992, cu hramul

.Sfântul Nicolae" şi „Sfântul Ierarh Leontie de la Rădăuţi" (6 decembrie şi 1 iulie); oraşul Rădăuţi, jud.

Suceava, 46 km NV de Suceava (prin Domeşti), 19 km SV de Siret; ctitorită în vechea reşedinţă

domnească de Bogdan l Voievod, la 1359, pe locul unei biserici de lemn; fostă reşedinţă episcopală, cu

o arhitectură asimilând „influenţe romanico-gotice"; biserica modificată sub Alexandru Lăpuşneanu

(1559), şi sub Binecredinciosul Voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt, a fost pictată, probabil, din vremea

lui Alexandru cel Bun, parţial sub Alexandru Lăpuşneanu şi integral zugrăvită la 1880 de pictorul

Epaminonda Bucevschi; picturi murale din sec. XV, prezente încă în altar; necropolă a Muşatinilor:

Bogdan l, Laţcu, Roman l etc.; locul natal şi de păstorire al Sfântului Ierarh Leontie de la Rădăuţi; racla

cu moaştele sale aduse de la mănăstirea de metanie Laura a fost răpită în 1639, cu odoare dispărute din

ţară; mănăstirea Bogdana desfiinţată şi transformată în parohie sub austrieci; prăznuit cu pelerinaj pe 1

iulie.

MĂNĂSTIREA BOURENI, de călugări, 5 vieţuitori, cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi

Gavriil" (8 noiembrie); com. Motca, jud. Iaşi, 12 km V de Paşcani şi 23 km E de Târgu Neamţ; fondată

de Dragoş Vodă, potrivit tradiţiei, cu inscripţie din 1352 pe clopotul cel mic; biserica de zid ctitorită în

1657 de călugări, aparţinând, după unii, Sturzeştilor; fără pictură.

SCHITUL BRATEŞ, de călugări, 3 vieţuitori, reînfiinţat în 1991, cu hramul „Naşterea Maicii

Domnului" (8 septembrie); com. Tarcău, jud. Neamţ, 15 km SE de Bicaz şi 35 km SV de Piatra Neamţ;

biserica din lemn ctitorită de protosinghelul Veniamin Talpău, în sec. XIX, nepictată; câteva icoane pe

pereţi în mărime naturală.

MĂNĂSTIREA BRAZI, de călugări, 4 vieţuitori; reînfiinţată în 1991, cu hramul .Sfântul

Gheorghe" (23 aprilie); oraşul Panciu, jud. Vrancea, 1,5 km S-V de Panciu; biserică de lemn, ridicată în

1654 de un boier moldovean sau după 1676, de sihastri Teofilact şi Sava, fraţi buni, dăltuitori în piatră

ai peşterii din jur; refăcută din zid, în 1834, de Dimitrie Schimonahul; paraclis în peşteră, zugrăvit în

1827 şi sfinţit în 1837; a adăpostit osemintele scriitorului Ioan Slavici (t 1925), reînhumate în cimitirul

din oraşul Panciu.

MĂNĂSTIREA BRADICEŞTI, de călugări, 5 vieţuitori; reînfiinţată în 1990, cu hramul

„Buna Vestire" (25 martie); com. Dolheşti, jud. laşi, 56 km SE de laşi (pe DN laşi-Vaslui) şi 45 km N

de Vaslui; ctitorită din lemn ante 1691 de Varlăm, Episcop de Huşi, pe moşia Mariei Racoviţă

logofeteasa, prima danie din 1691; reconstruită în 1756 de Inochentie Episcopul şi de Matei Vodă

Ghica; pictura din 1853 şi 1903.

MĂNĂSTIREA BUCIUM, de călugări, 11 vieţuitori, reînfiinţată în 1991, cu hramul

„Tuturor Sfinţilor" (26 iunie); 7 km S de Municipiul laşi; ctitorită din cărămidă, sec. XIX, de călugării

care au aparţinut de Muntele Athos; pictură în frescă, executată de Pascu, în 1972; s-a menţinut pravila

athonită: utrenia şi în continuare Liturghia.

MĂNĂSTIREA BUCIUMENI. de călugăriţe, 30 de vieţuitoare; reînfiinţată în 1991; com.

Buciumeni, jud. Galaţi, 24 km NV de Tecuci şi 104 km NV de Galaţi; biserica cu hramul “Sfântul

Nicolae" (6 decembrie), ridicată din lemn în 1700, pe locul unei sihăstrii de maici; sfinţită în 1718 de

Sava, Episcopul Romanului, transferată la mănăstirea Bogdana-Bacău, la 1750; rectitorită din lemn la

1800 de serdarul Manolache Radovici şi la 1809 de monahia Agafia, cu hramul .Sfânta Treime" (a

doua zi după Rusalii); biserica de azi şi clopotniţa zidite între 1840 şi 1844; ultima reparaţie între 1957

şi 1959; pictura valoroasă aparţinând lui Anatolie Cudinov, 1948; arhondaric.

MĂNĂSTIREA BUJORENI (Măgariu), de călugăriţe, 47 vieţuitoare, reînfiinţată în 1990, cu

hramul .Adormirea Maicii Domnului" (15 august) şi „Izvorul Tămăduirii" (prima vineri după Paşti);

com. Zorleni, jud. Vaslui, 11 km NE de Bârlad; biserică din lemn, databilă de la mijlocul sec. al XVI-

lea, atribuită de tradiţie familiei Bujoreanu; reconstruită din zid, în anul 1840, de călugărul loani-chie

Conachi, pe locul celei din lemn, reconstruită de familia Gavriil Conachi, la 1780; frumoasă şi solidă, a

fost refăcută în 1943.

SCHITUL BULUC, de călugări, 4 vieţuitori; com. Jariştea, jud. Vrancea, 10 km NV de

Odobeşti şi 22 km NV de Focşani; biserică de lemn cu hramul „Sfânta Treime" (a doua zi după

Rusalii), construită, probabil, de răzeşul Isaia Caragea ieromonahul, la 1779, citată documentar în

1783; biserica de zid, nouă, cu hramul „Schimbarea la Faţă" (6 august), ridicată între anii 1922 şi 1928.

MĂNĂSTIREA „CATEDRALA MITROPOLIA VECHE", de călugăriţe, 12 vieţuitoare,

reînfiinţată în 1922, cu hramul „Sfântul f Gheorghe" (23 aprilie) şi „Sfânta Cuvioasă Teodora de la

Sihla" (7 august); Municipiul laşi, jud. laşi, 50 km N de Vaslui şi 71 km E de Paşcani; ctitorită în curtea

Mitropoliei de Mitropolitul Gavriil Calimachi, între 1758 şi 1766 (N. Stoicescu, 1974), între 1761 şi

1768 (Monumente, laşi, 1974); citată în anul 1765 ca mănăstirea „Sfântul Gheorghe" şi în anul 1767

când aceasta „se face acum mitropolie" şi devine Catedrală Mitropolitană până în anul 1887; Catedrala,

cu mici intervenţii sub Mitropolitul Iacov Stamate în 1791, este renovată şi readusă la înfăţişarea

originară (1957-1959) de Mitropolitul Teoctist Arăpaşu, azi Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române;

exterior cu trăsături arhitecturale bizantine, specifice stilului modovenesc din sec. XVIII, faţade

decorate cu brâu împletit, ocniţe şi capiteluri la pilaştri; interior bogat ornamentat cu picturi murale şi

pe catapeteasmă, cu unele icoane executate de pictorul Eusta-ţiu Altini (sec. XVIII); sculpturi artistice,

adevărate broderii sugerând mişcare şi viaţă; adăposteşte morminte din fosta Catedrală „Stratenia";

incinta mitropolitană clădită de Mitropolitul Iacov Stamati, între 1792-1803, reînnoită de Mitropolitul

Partenie (1903-1904); palat mitropolitan, reclădit între 1902 şi 1907, complex rezidenţial restaurat de

Mitropolitul Iustin Moi-sescu, cu alcătuiri compoziţionale şi decoraţii ornamentale de valoare artistică

deosebită (vezi şi Catedrala Mitropolitană „întâmpinarea Domnului").

SCHITUL CAPŞA, de călugări, obşte în formare, înfiinţat în 1994, hram încă neprecizat;

oraşul Bicaz, jud. Neamţ, 28 km V de Piatra Neamţ, 55 km NE de Gheorghieni, 44 km S de Poiana

Teiului, 86 km NV de Bacău; biserica şi anexele în curs de construcţie, sub îndrumarea Mitropoliei

Moldovei.

MĂNĂSTIREA CEAHLĂU, de călugări, 3 vieţuitori, cu hramul „Schimbarea la Faţă" (6

august); ctitorită de Mitropolitul Moldovei, Daniel Ciobotea (1992-1993), la 1800 m altitudine, pe

Muntele Ceahlău, cu sprijinul prinţului Dimitrie Sturza (Elveţia) şi al credincioşilor din toată ţara şi din

străinătate; biserica sfinţită în august 1993, de Mitropolitul Daniel Ciobotea; sub Panaghia Ceahlăului

s-a nevoit Cuvioasa Mavra, al cărei chip este pictat între Sfinţi la Schitul Vovidenia — Neamţ.

MĂNĂSTIREA CETATEA DAGÂŢA, de călugări, 5 vieţuitori, reînfiinţată în anul 1993, cu

hramul .Pogorârea Duhului Sfânt" (duminica a opta după Paşti); com. Dagâţa, jud. laşi, 44 km E de

Roman, pe DN Roman — Negreşti — Vaslui (inclusiv ramificaţia modernizată ce însoţeşte calea

ferată); ctitorită din zid de călugări; dată neprecizată pe temeliile unei cetăţi atribuite

Binecredinciosului Voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt.

MĂNĂSTIREA CETĂŢUIA, de călugări, 25 vieţuitori, cu hramul «Sfinţii Apostoli Petru şi

Pavel" (29 iunie); Municipiul laşi, jud. laşi; ctitorită pe culmea de sud a laşului de domnitorul

Gheorghe Duca (1669-1672); ansamblu fortificat (1672) cu turnuri şi metereze de apărare, în care se

remarcă „casa egumenească cu sală gotică", casele domneşti, toate opere de arhitectură din sec. XVII;

biserica cu decoraţii în relief şi picturi murale în frescă în interior, realizate în spirit bizantin, în 1672,

de grupul Gligorie Cornescu, sculptor şi pictor talentat, păstrând, după retuşări, naturaleţea de mare

valoare artistică din sec. XVII; colecţie de artă: icoane vechi, manuscrise, obiecte de cult din argint,

orar lucrat în fir de aur şi argint, pe fond de catifea dăruit de Anastasia Doamna, soţia sa; mormintele

lui Gh. Duca şi fiica să Maria, în biserică.

SCHITUL CIOCĂNEŞTI, de călugări, cu hramul „Sfânta Cruce" (14 septembrie); com.

Iacobeni, jud. Suceava, 22 km NV de Vatra Dornei şi 33 km V de Câmpulung Moldovenesc; ctitorit în

1992 de credincioşii din sat.

MĂNĂSTIREA CIOLPANI, de călugăriţe, 56 vieţuitoare, reînfiinţată în 1990 cu hramul

.Adormirea Maicii Domnului" (15 august); oraşul Buhuşi, jud. Bacău; 24 km NV de Bacău, drum

modem şi cale ferată Bacău — Piatra Neamţ, 58 km; ctitorită din lemn de stejar, în 1730, de

modelnicerul Teodor Cantacuzino şi fraţii săi; citată ca mănăstirea Ciolpani în documente din 1737 şi

1761; deco-raţiuni geometrice la ancadramente, profile şi motive decorative bogat scuipate; arhondaric.

MĂNĂSTIREA CODĂIEŞTI, de călugări, 5 vieţuitori, înfiinţată în 1993, cu hramul

„Binecredinciosul Voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt" (2 iulie); com. Codăieşti, jud. Vaslui, 45 km N de

Vaslui (ramificaţie dreapta DN Vaslui — laşi); ctitorită în 1993 de Eftimie Luca, Episcopul Romanului,

ajutat de preoţi şi oamenii locului.

MĂNĂSTIREA CODRII PAŞCANILOR, de călugări, 7 vieţuitori; reînfiinţată în 1993, cu

hramul „Sfânta Cuvioasă Teodora de la Sihla" (7 august); com. Moţca, jud. laşi, 11 km V de Paşcani,

16 km NE de Tg. Neamţ; paraclis din lemn ridicat în 1992 pentru slujbe curente; biserica în construcţie,

clădită din lemn de Arhiepiscopie şi credincioşii din sate, pe vatra unui fost schit de călugări,

subordonat mănăstirii Neamţ, dispărut în sec. XVIII.

MĂNĂSTIREA COMÂRZANI, de călugăriţe, 15 vieţuitoare, reînfiinţată în 1992, cu hramul

„Sfântul Gheorghe" (23 aprilie); com. Vadu Moldovei, jud. Suceava, 16 km S de Fălticeni şi 31 km N

de Tg. Neamţ; biserica de cărămidă, ctitorită de familia Morţun, sec. XIX; atelier de broderie.

MĂNĂSTIREA COPOU, de călugări, 3 vieţuitori, cu hramul .Sfinţii Ierarhi Atanasie şi

Chiril" (18 ianuarie); Municipiul laşi; ctitorită la 1638 de domnitorul Vasile Lupu şi familia sa;

schimbări în înfăţişarea să sub Constantin Duca Vodă la 1702, sub Serafim egumenul la 1809 şi către

sfârşitul sec. XIX; arhitectură inexpresivă, specifică stilului decadent al sec. XVII de plan treflat; turn-

clopotniţă mic, deasupra naosului, fără ornamentaţie exterioară, cu excepţia comişei; interior fără

picturi murale; la intrare, în absidele laterale tablouri cu picturi cu trăsături stilistice specifice sec. XVII

(MM XXXVI, 7-8,1960).

SCHITUL COŞNA, de călugări, reînfiinţat în 1991, cu hramul „Sfinţii Apostoli" (29 iunie);

sat Coşna, com. Stampei, jud. Suceava, 16 km V de Vatra Dornei (cu ramificaţie dreapta din satul

Podul Coşnei); ctitorită din lemn în deceniul al treilea al sec. XX (1929) de călugări şi de credincioşii

din sat.

MĂNĂSTIREA COŞULA, de călugări, 7 vieţuitori, reînfiinţată în 1991, cu hramul „Sfântul

Nicolae" (6 decembrie); com. Copălău, jud. Botoşani, 24 km SE de Botoşani, spre oraşul Hârlău;

construită din piatră şi cărămidă de marele vistier Mateiaş în 1535; modificată în sec. XIX; biserica

prezintă forma arhitectonică în plan simplu, turlă pe „naos cu bolţi obişnuite moldoveneşti, pronaos

acoperit cu o boltă semisferică"; faţade decorate cu firide şi şiruri de ocniţe deasupra, cândva pictate; se

mai păstrează picturi murale originare de calitate bună din anii 1537-1581 în interior (V. Drăguţ, 1976);

picturi suprapuse din anii 1613,1621,1622, retuşate în sec. XIX în rest.

MĂNĂSTIREA COZANCEA, de călugări, 11 vieţuitori, reînfiinţată în 1990, cu hramul

„Adormirea Maicii Domnului" (15 august); com. Suliţa, jud. Botoşani, 24 km E de Botoşani; ctitorie

din lemn a lui Constantin Balş în a doua jumătate a sec. XVII şi înzestrată cu pământ de Constantin

Gavrilaş; biserica de zid ctitorită de Vasile Balş în 1732; clopotniţă din 1840; aghiazmatar nou;

arhondaric.

MĂNĂSTIREA DOBROVĂŢ, de călugări, 8 vieţuitori, reînfiinţată în 1991, cu hramul

„Pogorârea Duhului Sfânt" (duminica a opta după Paşti); com. Dobrovâţ, jud. laşi, 42 km S de laşi, pe

şoseaua laşi — Vaslui, prima ramificaţie de la Schitu Duca, clădită de Voievodul Ştefan cel Mare şi

Sfânt (1503-1504); biserica păstrează în interior „remarcabilul ansamblu de pictură murală executat în

1529-1535" sub Petru Rareş; paraclis din sec. XVI; turn-poartă cu decoraţie baroc-moldovenească din

sec. XVIII; arhondaric.

SCHITUL DRAGA COZLA, de călugări, 6 vieţuitori, reînfiinţat în 1991, cu hramul „Sfântul

Nicolae" (6 decembrie); Municipiul Piatra Neamţ, jud. Neamţ; ctitorit din lemn în Valea Cuejdului de

Vasile schimonahul şi monahia Varvara din mănăstirea Soveja, la 1764; decoraţiuni săpate în lemn, pe

stâlpii pridvorului şi usciorii portalului; monument de „artă desăvârşită românească din lemn" sub

muntele Cozla.

MĂNĂSTIREA DRAGOMIRNA, de călugări, 50 de vieţuitori, cu hramul „Coborârea

Duhului Sfânt" (duminica a opta după Paşti); com. Dragomirna, jud. Suceava, 12 km N de Suceava;

biserica mare ctitorită de Mitropolitul cărturar Anastasie Crim-ca şi marele logofăt Lupu Stroici (1608-

1609), înaltă şi cu forme de „noi elemente decorative necunoscute anterior în arta ţării", marcate de

sculpturi în piatră substituind pictura exterioară; ferestre de factură gotică, picturi murale interioare în

frescă, executate în tonalitatea aurului de popa Crăciun, Mătieş, popa Ignat şi Gligorie; incintă gen

fortăreaţă, evidenţiată de turnuri, turn-clopotniţa, paraclis şi dependinţe susţinute de bolţi gotice,

construite de Miron Barnovschi în 1627; biserica mică cu hramul „Sfântul Ioan Bogoslovul" (30

aprilie); ctitorită în 1602; muzeu de artă veche: „Acoperământ" pentru Sfintele Taine din 1559,

Evangheliar cu fere-cătură din 1557, broderii, manuscrise cu miniaturi de Anastasie Crimca;

mormintele lui Anastasie Crimca (|1629), Maria Mavrocordat (t1770); atelier de covoare; fabrica de

lumânări a Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor; arhondaric.

SCHITUL DUMBRĂVELE, de călugări, 4 vieţuitori, cu hramul „Adormirea Maicii

Domnului" (15 august); com. Bodeşti, jud. Neamţ, 27 km S de Tg. Neamţ, 23 km N de Piatra Neamţ;

atribuit diaconului Teofan din satul Gura Văii, dtat în actul din 1774 sub denumirea de „Schitul

Dumbrăvelile"; menţionat şi în 1830.

MĂNĂSTIREA DURĂU, de călugăriţe, 22 vieţuitoare, cu hramul „Buna Vestire" (25

martie); com. Ceahlău, jud. Neamţ, 66 km SV de Tg. Neamţ, prin Pipirige şi 98 km V de Piatra Neamţ,

prin ocolirea lacului de acumulare Izvorul Muntelui (Bicaz); clădită din lemn în sec. XVIII; biserica de

zid construită în 1835 de fraţii negustori Ilarie şi călugărul Ghervasie; pictată de Tonitza şi ucenicii săi

în interior şi exterior (1935-1937); biserica cu hramul „Sfântul Ioan Teologul" (30 aprilie), ctitorie a

Cantacuzinilor; vizitată de Regele Ferdinand şi Regina Maria; centru cultural pastoral al Bisericii

Ortodoxe Române, primul de acest fel din ţară, denumit „Daniil Sihastru", creat în 1993, iniţiat de IPS

Daniel, Mitropolitul Moldovei, pentru dezbateri cu tematici religioase şi cultural-ştiinţifice, participare

internă şi internaţională; colecţie de artă; arhondaric.

MĂNĂSTIREA EROII NEAMULUI, de călugăriţe, 9 vieţuitoare, reînfiinţată în 1991, cu

hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil" (8 noiembrie); sat Guranda, com. Durneşti, jud. Botoşani,

32 km E de Botoşani (pe DN Botoşani — Ştefăneşti) şi 16 km de Ştefăneşti-Prut; clădită în 1945 în

cinstea celor căzuţi pe câmpul de luptă, de monahia Teodora Valasincu, refăcută de aceeaşi cu un grup

de maici în 1990-1991; biserica nepictată, sfinţită în 1991.

MĂNĂSTIREA FÂSTÂCI, de călugări, 5 vieţuitori, reînfiinţată în 1993, cu hramul „Sfântul

Nicolae" (6 decembrie); com. Deleşti, jud. Vaslui, 28 km SV de Vaslui; citată documentar la 1693,

atribuită familiei Palade, sec. XVII; incintă din 1834, ridicată de arhim. Iosif Gândul; biserica refăcută

şi pictată în 1851 (N. Stoicescu, 1974); zidită în 1721 de Matei Racoviţă, în a treia să domnie;

arhitectură cu înfăţişare munteană, promovată sub domnitorii înscăunaţi şi în Ţara Românească şi în

Moldova (G. Balş, 1933).

MĂNĂSTIREA FLOREŞTI, de călugăriţe, 11 vieţuitoare, reînfiinţată în 1990, cu hramul

„Sfântul Ilie" (20 iulie); com. Poieneşti, jud. Vaslui, 27 km SV de Vaslui (inclusiv ramificaţia din

şoseaua Vaslui — Bacău), 78 km E de Bacău; ctitorie a marelui vornic Cârstea Glenovici; citată în

1598; biserica reînnoită la 1686-1694 de Găvriluţă Costachi vornicul cu fiii săi şi de Antiohie Jora

hatmanul şi la 1852-1859 de egumenul Nil, finisată şi sfinţită în 1883; incintă din zid din 1800, ridicată

de egumenul loasaf; icoană făcătoare de minuni adusă aid de Mitropolitul Veniamin Costachi în 1805,

pictată de un necunoscut (cca 1700-1750), împodobită cu aur şi argint de Doamna Ecaterina, soţia lui

Constantin Vodă Mavrocordat în 1749; arhondaric.

MĂNĂSTIREA CĂLATA, de călugăriţe, obşte în formare, reînfiinţată în 1992, cu hramul

„înălţarea Domnului" (la 40 de zile după Paşti); Municipiul laşi, jud. laşi; ctitorită între 1576 şi 1578 şi

rectitorită pe altă vatră între 1582 şi 1583 de Petru Şchiopu; monument arhitectonic masiv, biserica

asimilează şi inaugurează pătrunderea influenţelor arhitecturale munteneşti în Moldova; înconjurată cu

incintă de zid şi case domneşti ridicate de Grigore al II-lea (1726-1728); picturi fragmentare din

zugrăveala veche sub tencuieli; paraclis cu hramul „Sfântul Iacov" (23 octombrie), înnoit în 1843 cu

cheltuiala obştei de la Sfântul Mormânt, al cărui metoc a fost; morminte ale familiei Petru Şchiopu;

ferecaturi, obiecte de cult din argint.

MĂNĂSTIREA GOLIA, de călugări, 11 vieţuitori, reînfiinţată în 1991, cu hramul „înălţarea

Domnului" (la 40 de zile după Paşti); Municipiul laşi, jud. laşi; biserica din piatră construită de soţii

Ioan şi Ana Golia în 1564 pe vatra atestată din 1515; ctitorie atribuită lui Maxim Burnar; aflată în

incintă fortificată, operă a lui Gheorghe Duca şi Macarie egumenul (1667-1668), transformată în

mănăstire la 1606; reînnoită sub Vasile Lupu, terminată de fiul său, Ştefăniţă (1652-1660); clopotniţă-

turn impresionantă din sec. XVII, fără „pereche prin înălţime, lărgime şi măreţie" (după Paul de Alep);

sculpturi în capiteluri corintice, ornamentaţie bogată, pictură refăcută în sec. XIX, cu fresce din 1660,

sub ea, în naos; paraclis ctitorit de Grigore Episcopul din Irinopole; cărţi de cult ferecate în aur şi

argint, icoane din sec. XVII în catapeteasmă, tronuri domneşti sculptate în lemn şi aurite; morminte:

Ieremia Movilă, Vasile Lupu cu familia etc.; colecţie de artă.

MĂNĂSTIREA GOLOGANII, de călugăriţe, 20 vieţuitoare, reînfiinţată în 1991, cu hramul

„Naşterea Maicii Domnului" (8 septembrie); com. Cudalbi, jud. Galaţi, 47 km E de Tecuci, 52 km N de

Galaţi (pe DN Tecud — Pechea — Galaţi); ctitorită în 1934 de Eugenia Pană, desfiinţată în 1959,

reclădită în 1991 de credincioşii din Cudalbi şi Episcopia Dunării de Jos.

MĂNĂSTIREA GOROVEI, de călugări, 8 vieţuitori, reînfiinţată în 1990, sat Gorovei, com.

Vârfu Câmpului, jud. Botoşani, 12 km SV de Dorohoi şi 32 km N de Suceava (pe DN Suceava —

Dorohoi); biserica de lemn, cu hramul „Sfântul Nicolae" (6 decembrie), clădită, după tradiţie, între

1740 şi 1742, de 2 călugări din Moldoviţa pe locul unei icoane făcătoare de minuni a Sfântului Ioan

Botezătorul (ĂI, 1930), după alte surse a „Sfântului Gheorghe", descoperită de ei; biserica de lemn,

aşezată pe locul dăruit de Ioan Gorovei, denumită la început „Gura Văii", populată către sfârşitul sec.

XVIII de ucenicii Cuviosului Paisie cel Mare (Vitalie, Ambrosie şi Veniamin), puternic înviorată

duhovniceşte şi economic; biserica refăcută tot din lemn în 1859; biserica mare, cu hramul „Sfântul

Ioan Botezătorul" (7 ianuarie), clădită de egumenul Macarie Jora (1828-1834), terminată de egumenul

Ierotei Lemnea; paraclis nou, în construcţie în 1992; arhondaric.

MĂNĂSTIREA GRAJDENI de călugări, 21 vieţuitori, reînfiinţată în 1990, cu hramul

„Sfânta Treime" (a doua zi după Rusalii) şi „Sfântul Nicolae" (6 decembrie); sat Grăjdeni, com.

Griviţa, jud. Vaslui, 16 km E de Bârlad; ctitorie atribuită de tradiţie lui Petru Rareş (1533-1540) (AEH,

1934); arsă de tătari, reînfiinţată în 1930 de Episcopul Iacov Antonovici; construită (fondată) de

Cârstea Ghenovici vornicul şi familia Roşca (N. Stoicescu, 1970, l), sfârşitul sec. XVI, începutul sec.

XVII; biserica nouă, construită din piatră şi cărămidă în stil moldovenesc în 1862, restaurată şi

repictatâîn 1990-1993; arhondaric.

MĂNĂSTIREA HADÂMBU de călugări, 10 vieţuitori, reînfiinţată în 1991, cu hramul

„Naşterea Maicii Domnului" (8 septembrie); com. Mogoşeşti, jud. Iaşi, 30 km SV de laşi; complex

monastic fortificat, defensiv, construit în 1659 de postelnicul Iani Madâmbu; biserica, de proporţii

reduse, consolidată din piatră brută, pereţii cu chenare gotice; reparată şi pictată din 1991.

MĂNĂSTIREA MUNCEA, de călugări, 9 vieţuitori, reînfiinţată în 1991, cu hramul „Sfântul

Gheorghe" (23 aprilie); com. Ciurea, 11 km S de laşi; ctitorită de soţii Maria şi Zotu Ţugara Spătaru,

fiica şi ginerele lui Petru Şchiopu, cca 1587; biserica în arhitectură ce „trădează o timpurie influenţă

muntenească", refăcută şi pictată de către Ştefăniţă Lupu, fiul lui Vasile Lupu, în frescă (1659-1660),

executată de pictorul Ioan Matei; tablouri votive ale lui Vasile Lupu, fiului său, Ştefăniţă şi Ecaterina

Doamna.

MĂNĂSTIREA HORAIŢA, de călugări, 24 vieţuitori, cu hramul „Botezul Domnului" (6

ianuarie); com. Crăcăoani, jud. Neamţ, 24 km S de Tg. Neamţ, 28 km N de Piatra Neamţ; construită din

lemn la 1725; biserica, eclectică în arhitectură şi de mari proporţii, reconstruită pe locul celei vechi, din

piatră de arhim. Ermoghen Buhuş la 1867; aici s-a nevoit cuviosul Irinarh de la Horaiţa, mort şi

îngropat ia Locurile Sfinte (1859); acestui monah îmbunătăţit, cu 12 ani de pustnicie lângă schitul

Nechit, i se atribuie ctitorirea, la o dată necunoscută, a schitului Horăicioara, cu ajutorul credincioşilor

(ĂI, 1930); arhondaric.

SCHITUL HORĂICIOARA, cu hramul „Buna Vestire" (25 martie); ctitorit la 1 km de

mănăstirea Horaiţa tot de arhim. Ermoghen Buhuş, pe locul bisericii de lemn, după tradiţie, înălţată de

familii de ardeleni (sec. XVIII), venite cu icoane şi catapeteasma bisericii satului lor natal, distrusă în

1763; Evanghelie cu autograf dăruită schitului Horăicioara de Constantin Vodă Cehan la 1763 (Ml,

1930).

MĂNĂSTIREA HUMOR, de călugăriţe, 50 vieţuitoare, reînfiinţată în 1990, cu hramul

„Sfântul Gheorghe" (23 aprilie); 5 km N de Gura Humorului; construită din zid în 1415 de Oană

vornicul, lângă ruinele unui schit de lemn; biserica actuală, «capodoperă de artă veche românească",

ctitorită în 1530 de marele logofăt Teodor şi Anastasia Bubuiog, cu sprijinul lui Petru Rareş; arhitectura

expresie a stilului moldovenesc, picturi murale, executate în 1535 de Toma din Suceava, decorează

interiorul şi exteriorul pereţilor în întregime, caracteristice prin scene religioase, tablouri votive în

costumaţie de epocă, instrumentar tehnic de minim uz gospodăresc şi cultural; turn-clopotniţă din 1641,

ctitor Vasile Lupu; Antologhion din 1545, jeţ din sec. XVI, icoană „Hodighitria" din sec. XVI, icoane

remarcabile din sec. XVI-XVII; atelier de croitorie pentru veşminte; monument UNESCO.

SCHITUL ICOANA, de călugări, 8 vieţuitori, cu hramul „Schimbarea la Faţă" (6 august);

com. Vânători, jud. Neamţ, 23 km NV de Tg. Neamţ, 67 km N de Piatra Neamţ, 7 km V de mănăstirea

Neamţ; biserica din lemn ctitorită într-o poiană de sub muntele Rusu, de ieroschimonahul Iosif Crăciun,

în amintirea şi pe locul unde a fost adăpostită sfânta icoană a Maicii Domnului, făcătoare de minuni,

adusă aici cu alte odoare pe vremea Eteriei (1821) din Piatra Neamţ; biserica anticipată de o cruce

zugrăvită de Agafie monahul şi de un cerdac din 1854, pe locul sosirii sfintei icoane; arhondaric.

SCHITUL INCULEŢ de călugări, cu hramul „Sfântul Nicolae" (6 decembrie); comuna

suburbană Bâmova, Municipiul laşi, 17 km S de laşi; construit din cărămidă în amintirea unirii

Basarabiei cu România; pictură în ceară, cu tematică deosebită, executată de Tonitza ca şi la mănăstirea

Durău; parohie, cu prevederi de reactivare ca aşezământ monahal.

MĂNĂSTIREA LACURI, de călugări, 11 vieţuitori, reînfiinţată în 1991, cu hramul „Sfântul

Nicolae" (6 decembrie); com. Deleni, jud. laşi, 7 km NV de Hârlău, 80 km NV de laşi (pe DN laşi —

Tg. Frumos — Botoşani); ctitorită din piatră pe vatra fostei sihăstrii din Codrul Delenilor de lordache

Cantacuzino, mare vistier, în 1724; denumit şi „schitul Deleni", cu călugări cărturari şi copişti;

morminte ale familiei Cantacuzino.

MĂNĂSTIREA LEPŞA, de călugăriţe, 17 vieţuitoare, reînfiinţată în 1991, cu hramul

„Naşterea Maicii Domnului" (8 septembrie); com. Tulnici, jud. Vrancea, 75 km NV de Focşani şi 48

km E de Tg. Secuiesc; ctitorită pe o veche vatră de nevoitor (sec. XV), înainte de 1716, ruinată la 1854;

biserica refăcută din lemn la 1930 de ierom. Ilarion Ciudin; în apropiere cascada Putna; arhondaric.

MĂNĂSTIREA MĂGURA OCNEI, de călugăriţe, 27 vieţuitoare, reînfiinţată în 1990, cu

hramul „Buna Vestire" (25 martie); oraşul Tg. Ocna, jud. Bacău, 13 km NV de Oneşti, 51 km NV de

Adjud; citată în izvodul din 1740, atribuită lui Constantin Racoviţă, 1750, pe o vatră de schit din sec.

XVII; biserica nouă din piatră, ridicată prin osteneala egumenului arhim. Iacov în 1810, ajutat de

călugări şi cetăţenii din Tg. Ocna; clopot din 1757; paraclis amenajat într-una din clădiri; arhondaric.

MĂNĂSTIREA MĂLINEŞTI, de călugări, 7 vieţuitori, reînfiinţată în 1990, cu hramul

„Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil" (8 noiembrie); com. Gârceni, jud. Vaslui, 45 km E de Roman (pe

şoseaua Roman — Vaslui, inclusiv ramificaţia din com. Bă-ceşti, 8 km de gara Băceşti), 39 km NV de

Vaslui; biserica veche din sec. XIV, atribuită de tradiţie j uzilor Oană de pe Valea Racovei şi juraţilor

de pe Valea Stemnicului; biserica actuală din lemn, reconstruită în 1826 de Simion Michiu şi Irimia

Marinciu, sfinţită de lorest ieroschimonahul la 1830, rânduit de Sofronie Miclescu, Episcop de Huşi,

nepictată; tradiţia spune că pe acestte scaune, ar fi poposit Voievodul Ştefan cel Mare şi Sfânt după

lupta dela Podu Înalt.

SCHITUL MESTECĂNIŞ, de călugări, înfiinţat şi în construcţie din lemn din 1992, cu

hramul „înălţarea Domnului" (la 40 de zile după Paşti); com. Iacobeni, jud. Suceava, 4-5 km NE de

Iacobeni şi 20 km NE de Vatra Dornei.

MĂNĂSTIREA MICLĂUŞENI, de călugăriţe, 7 vieţuitoare, reînfiinţată în 1990, cu hramul

„Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril” (8 noiembrie); com. Butea, jud. laşi, 24 km NV de Roman, 20 km

S de Tg. Frumos; fondată în 1787 de marele vornic Ioan Sturza, parohie până în 1982; redeschisă acum

vieţii monahale.

MĂNĂSTIREA MORENI, de călugăriţe, 33 de vieţuitoare, reînfiinţată în 1990, cu hramul

„Adormirea Maicii Domnului" (15 august); com. Deleni, jud. Vaslui, 20 km S de Vaslui (inclusiv

ramificaţia din stânga şoselei Bârlad — Vaslui); ctitorită din lemn în prima jumătate a sec. XVI, cam

pe la 1540-1546 de Lupan Buznea slugerul şi soţia sa, Maria; atribuită lor şi de actul din 1597; biserica

actuală clădită în 1829 de credincioşii Hordună şi Giuscâ şi alţii pe locul celei dintâi, încă existentă pe

la 1650, dărâmată la 1770 (Ursăchescu, 1911); închisă; biserică de sat de la secularizare, între 1894 şi

1911 lipită la parohia Deleni! de Jos şi de Sus; reconstruită şi reînfiinţată ca aşezământ de Episcopul

Nifon Criveanu în 1935 (AEH, 1936); icoane din 1650 şi 1770, clopot din 1790; arhondaric.

MĂNĂSTIREA MUŞINOAIELE, de călugări, 4 vieţuitori, reînfiinţată în 1991, cu hramul

„Adormirea Maicii Domnului" (15 august); com. Fiţioneşti, jud. Vrancea, 54 km NV de Focşani, 25

km N de Panciu; biserica din lemn ctitorită de călugărul Dimitrie (cca 1839-1841); biserică de zid

construită în 1940, ctitor stareţul Evghenie Hulea.

MĂNĂSTIREA NEAMŢ, de călugări, 64 vieţuitori; com. Vânători, jud. Neamţ, 17 km NV

de Tg. Neamţ; ctitorită iniţial ca schit de lemn, dăruit cu moşii şi sate pe vremea lui Petru Muşat (1376-

1392); înlocuit şi transformat de acesta în mănăstire cu biserică din piatră, cu chilii, turnuri şi ziduri de

apărare (Monumente, laşi, 1974); rectitorită şi întregită de Alexandru cel Bun cu case şi turnul-

clopotniţă, singura piesă de epocă păstrată până astăzi de la începutul sec. XV; biserica cea mare, cu

hramul „înălţarea Domnului" (la 40 de zile după Paşti), reclădită (după unii zidită) de Voievodul Ştefan

cel Mare şi Sfânt în 1497, lângă sau pe vatra unei biserici de lemn de la sfârşitul sec. XIV; arhitectură

în stil moldovenesc, „măiestrit proporţionată", pe plan trilobat, turlă octogonală; uşor modificat prin

adăugiri şi restaurări în timp, ultima (1954-1956) readucând-o la forma originară; faţade bogat

împodobite cu motive ornamentale în câmpul zidăriei şi pe turlă, decoraţii cu elemente gotice; pictura

în fresca originară din 1497, păstrată în absida principală, altar, naos şi în încăperea mormintelor, de pe

vremea lui Petru Rareş în pronaos şi pridvor; exterior cu picturi păstrate în ocniţe (Monumente, laşi,

1974); biserica cu hramul „Sfântul Gheorghe" (23 aprilie), databilă de la sfârşitul sec. XVIII, cca 1796,

reclădită în 1826 în stil neoclasic îmbinat cu elemente tradiţionale (V. Drăguţ, 1976), de Dometian

stareţul, pe locul primei biserici de piatră radicală de Petru Muşat (sfârşitul sec. XIV); paraclis cu

hramul „Adormirea Maicii Domnului" (15 august), ctitorit de Mitropolitul Veniamin Costachi, 1809;

paraclis cu hramul „Buna Vestire" (25 martie), zidit în 1821 de stareţul Ilarie; biserica bolniţa şi

biserica „Sfântul Ioan cel Nou" construite în 1846, prima şi sanatoriu, în care a stat o vreme Mihai

Eminescu; paraclisul „Sfântul Pantelimon", 1820; clisarniţă din 1548; aghiazmatar din 1836; „album de

istorie al neamului", impunătoare prin „frumuseţea şi măiestria ei", mănăstirea Neamţ a fost un reputat

centru de caligrafi şi miniaturişti, vestit fiind Gavriil Uric (sec. XV); de cronicari cunoscuţi ca Macarie

şi Eftimie (sec. XVII), de renumiţi cărturari şi părinţi îmbunătăţiţi ca stareţul Cuviosul Paisie

Velicikovschi (|1794), ucenicul Cuviosului stareţ Vasile.de la Poiana Mărului, ambii înnoitori ai

monahismului românesc; de tipărituri, cu tipografie înfiinţată în 1808 de Mitropolitul Veniamin

Costachi; adăposteşte moaşte descoperite în 1986 în incinta sa; două icoane „Hodighitria" din sec. XV,

cunoscută şi venerată este icoana făcătoare de minuni „Lidianca", donată lui Alexandru cel Bun de Ioan

al VIII-lea Paleologu, în 1407 (M. Vlasie, 1992); una dintre cele mai vechi biblioteci din ţară; muzeu

cu valoroase obiecte de artă medievală, cu manuscrise marcând istoria din sec. XIV-XIX; obiecte de

cult etc.; a fost vatra de nevoinţe a Sfântului Cuvios Ioan Iacob de la Neamţ — Hozevitul, decedat în

peştera Hozeva la Locurile Sfinte (|1960); moaştele lui vor fi aduse în ţară în 1994; arhondaric.

MĂNĂSTIREA NECHIT, de călugări, 12 vieţuitori, reînfiinţată în 1991, cu hramul

„Schimbarea la Faţă" (6 august); com. Borleşti, jud. Neamţ, 37 km SV de Piatra Neamţ şi 35 km NV de

Buhuşi (prin Rediu — Gândeşti); databilă de pe vremea lui Alexandru cel Bun; citată ia mănăstirea

„Sfântul Niculai" care a fost „Nechid" în „Câmpul lui Dragoş", în cuprinsul documentelor din anii

1389-1419; de lemn şi cu hramul „Sfântul Spiridon", înainte de 1809; mutată din „Poiana Chiliilor",

reclădită din piatră pe locul de astăzi şi cu hramul actual în a doua jumătate a sec. XIX; interior cu

tavan arcuit din lemn, catapeteasmă din tăblii simple, pridvor închis din piatră; cărţi cu însemnări

preţioase, cruce sculptată îmbrăcată în metal din 1880, chivot din metal din 1880, icoane; fost schit

dependent de şi pe moşia mănăstirii Tazlău; vatră de sihăstrie şi nevoinţe a Cuviosului Chiriac de la

Tazlău, trecut în rândul sfinţilor de Dosoftei Mitropolitul (Mit. Mold. şi Suc., LI, 1-2, 1975), pomenit

pe 31 decembrie; arhondaric.

SCHITUL NIFON, de călugări, reînfiinţat în 1991, cu hramul „Buna Vestire" (25 martie);

com. Vânători, jud. Neamţ, 19 km V de Tg. Neamţ, 3 km de mănăstirea Secu; fondat de pustnicul

Nifon în 1664; ars în 1821 de turci, refăcut în sec. XIX de ieroschimonahul Nifon Ionescu, fondatorul

schitului Prodro-mul—Athos.

SCHITUL ORATA, de călugăriţe, înfiinţat în 1953, cu hramul „Adormirea Maicii

Domnului" (15 august); com. Fundul Moldovei, jud. Suceava, 16 km NV de Câmpulung Moldovenesc,

50 km NE de Vatra Dornei; ctitorit de familia Pomohaci, pe vatra unei sihăstrii; biserică din lemn,

pictură în ulei executată de amatori.

MĂNĂSTIREA PARINCEA, de călugăriţe, 16 vieţuitoare, reînfiinţată în 1990, cu hramul

.Sfinţii împăraţi" (21 mai); com. Parincea, jud. Bacău, 20 km SE de Bacău; biserica clădită de călugări;

părăsită la 1790; citată la 1860 ca schit în pădurea de la est de satul Parincea; reconstruită în 1863 de

banul Anastasie Ioan; arhondaric.

MĂNĂSTIREA PÂNGĂRAŢI, de călugări, 116 vieţuitori, reînfiinţată în 1991, cu hramul

.Sfântul Dumitru" (26 octombrie); com. Pângăraţi, jud. Neamţ, 13 km E de Bicaz, 15 km V de Piatra

Neamţ; atribuită de tradiţie lui Ştefan cel Mare şi Sfânt; reconstruită de Alexandru Lăpuşneanu (1552-

1558); paraclis amenajat în 1642, supraetajat în cadrul bisericii mari; paraclis ctitorit în 1806 de

egumenul Macarie; biserica nouă construită în 1857 de Vamava arhimandritul; clisarniţă din 1642; zid

de incintă şi turn de piatră; „staţiune de cercetare ştiinţifică a Universităţii din laşi", 1951; locul de

nevoinţâ al Cuviosului Simeon Sihastru de la Pângăraţi (sec. XV); racla cu moaştele sale dusă de

Ştefan cel Mare şi Sfânt la cetatea de scaun Suceava; moaştele lui repartizate la toate bisericile din

Moldova; loc de îmbunătăţire a Cuviosului Amphilohie sihastrul de la Pângăraţi (11570) (8

septembrie); icoană „Hodighitria" sec. XVI; icoane remarcabile din sec. XVI-XVII; arhondaric.

MĂNĂSTIREA PÂRVEŞTI, de călugăriţe, 16 vieţuitoare, reînfiinţată în 1993, cu hramul

.Sfântul Nicolae" (6 decembrie); com. Costeşti, jud. Vaslui, 30 km S de Vaslui (acces ramificaţia din

stânga DN Bârlad — Vaslui); construită din lemn de Apostol Talpeş, vornic de poartă şi postelnicii

Ioan, Simion Popescu, sec. XVII (1666); reclădită între 1816 şi 1820 pe locul celei vechi de urmaşii

Jâlpâşeşti" şi „Popeşti"; între donatori apare şi Antioh Cantemir la 1698, cu „40 de cumpene de sare"

de la ocnă; valoroase odoare: cutii de argint cu părticele din moaştele „Sfintei Mina", veşmânt al

Sfântului Ioan Gură de Aur, Policandru de lemn al vechii biserici.

MĂNĂSTIREA PETRU VODĂ, de călugări, 12 vieţuitori, cu hramul „Sfinţii Arhangheli

Mihail şi Gavriir (8 noiembrie); com. Poiana Teiului, jud. Neamţ, 50 km NV de Piatra Neamţ, 39 km V

de Tg. Neamţ; construită din lemn în 1990 de protos. Justin Pârvu; pictată de pictorul Mihai;

arhondaric.

MĂNĂSTIREA PEŞTERA, de călugări, 1 vieţuitor, cu hram încă nestabilit; com. Gârcina,

jud. Neamţ, 17 km NV de Piatra Neamţ; biserica în construcţie, sub îndrumarea mănăstirii Bistriţa.

SCHITUL PIATRA TĂIETURII, de călugări, 4 vieţuitori, cu hramul „Naşterea Maicii

Domnului" (8 septembrie); com. Panaci, jud. Suceava, 20 km SE de Vatra Dornei (prin Şarul Dornei);

ctitorită de călugări şi de credincioşii din sat în 1937, fără pictură, ca metec al mănăstirii Dragomima;

biserica din cărămidă, chilii din lemn.

SCHITUL POCROV, de călugări, 6 vieţuitori, cu hramul „Acoperământul Maicii Domnului"

(1 octombrie); com. Vânători, jud. Neamţ, 17 km V de Tg. Neamţ, 62 km N de Piatra Neamţ; ctitorit

din lemn în 1714 de Pahomie, Episcop de Roman, la altitudinea de 600 m şi la o oră cu piciorul pe

poteci de la schitul Vovidenia; obiecte de valoare: potir poleit cu aur din 1804, cruci de argint din 1802,

brâu de la Ierusalim din 1785, cruci de chiparos suflate cu aur, cărţi de cult din sec. XVII-XIX;

arhondaric.

MĂNĂSTIREA PODU COŞNEI, de călugări, 3 vieţuitori, înfiinţată în 1992, cu hramul

«Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel" (29 iunie); sat Podu Coşnei, com. Dorna Candrenilor, jud. Suceava, 12

km V de Vatra Dornei, 71 km de Bistriţa (Transilvania).

SCHITUL POJORÂTA (Corlăţeni), de călugări, reînfiinţat în 1991, cu hramul „Sfânta

Treime" (a doua zi după Rusalii); com. Pojorâta, jud. Suceava, 7 km SV de Câmpulung Moldovenesc şi

37 km NE de Vatra Dornei; ctitorit în 1934 de familia Corlăţeanu pe locul unei vechi sihăstrii; sfinţit de

Mitropolitul Nectarie.

MĂNĂSTIREA POPĂUŢI, de călugări, fără vieţuitori, obşte în formare, cu hramul „Sfântul

Nicolae" (6 decembrie); Municipiul Botoşani, jud. Botoşani, 5-6 km NE de Botoşani; biserica ctitorie

din piatră a lui Ştefan cel Mare şi Sfânt în 1496; transformată în aşezământ mănăstiresc la 1750 o dată

cu adăugarea zidurilor de incintă; arhitectonic sinteză bisericească mai reuşită „din perioada de maximă

înflorire a stilului de epocă" în zona moldovenească nordică; pictura originară interioară de o înaltă

calitate, la sfârşitul sec. XV, parţial conservată în altar, naos şi pronaos; refăcută în sec. XIX în stil

moldovenesc în rest; turn-clopotniţă din 1496 din piatră brută, cu plan octogonal la primul etaj, înalt şi

elegant (V. Drăguţ, 1976).

SCHITUL PRECISTA MARE, de călugări, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului" (15

august); Municipiul Roman, jud. Neamţ; fondat din lemn la sfârşitul domniei lui Alexandru cel Bun;

construit pe locul celui dintâi la 1568 (V. Drăguţ, 1976) de Ruxandra Doamna, soţia lui Alexandru

Lăpuşneanu; elemente decorative reluate de la Dragomirna, în refacerile de sub loanichie, Episcop de

Roman (1753-1754), când devine mănăstire cu egumenul Gherasim Putneanu 1787; spital după 1838.

MĂNĂSTIREA PROBOTA, de călugări, 5 vieţuitori, reînfiinţată în 1990, cu hramul

„Sfântul Nicolae* (6 decembrie); com. Dolhasca, jud. Suceava, 20 km N de Paşcani şi 28 km NV de

Fălticeni; citată ca biserica (mănăstirea) „Sfântul Nicoale din Poiană", 1391; atribuită lui Ştefan l, mai

înainte vatră a sihastrilor, menţionată şi în 1398, devenită ulterior biserică de cimitir; biserica actuală

anticipată de lăcaşul-necropolă domnească, ridicat de Ştefan cel Mare şi Sfânt; reia arhitectonic

„formele bisericii «înălţării» de la mănăstirea Neamţ" (V. Drăguţ, 1976); reclădită din îndemnul

Mitropolitului Grigorie Roşca de Petru Rareş (1527-1530), zugrăvită în 1532; picturi murale, somptuos

desfăşurate în interior şi exterior, conservate în altar şi naos, uşor degradate sau şterse pe faţada

nordică; incinta cetate clădită de Elena Rareş şi fiii săi în 1550; cu reînnoirile intervenite parţial sau

total, îndeosebi sub Vasile Lupu (1645-1646), mănăstirea Probota reprezintă o expresivă realizare a

artei româneşti din sec. XVI pentru Moldova; morminte în necropola domnească ale Doamnei Oltea şi

Evdochiei de Kiev, mama şi soţia lui Ştefan cel Mare şi Sfânt, Petru Rareş şi familia sa, în biserica

ctitorită de domnitor; valoroase icoane din sec. XVI-XVII; ateliere de broderie şi covoare.

MĂNĂSTIREA PUTNA, de călugări, 50 de vieţuitori, com. Putna, jud. Suceava, 62 km NV

de Suceava, 28 km V de Rădăuţi; biserică de lemn de stejar, „cea mai veche biserică de lemn din

Moldova" construită în jurul anului 1346, la Volo-văţ, de Dragoş Vodă ori de Bogdan l, transportată

într-o noapte la Putna de Binecredinciosul Voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt, în 1468, modificată în

arhitectură de arhim. Bartolomeu Mâzăreanu, în 1778 (N. Grigoraş, l. Caprosu); biserica de zid, cu

hramul „Adormirea Maicii Domnului" (15 august), zi de mare pelerinaj, ctitorită de Binecredinciosul

Voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt, în 1466-1469, în incintă fortificată, din care se mai păstrează doar

turnul tezaurului, din 1481; biserica actuală, reconstruită în planul celei vechi de domnitorii Vasile

Lupu, Gheorghe Ştefan şi Eustra-tie Dabija, (1654-1662), este caracteristică prin elemente din factura

barocului moldovenesc, în arhitectură şi decoraţia monumentală (V. Drăguţ, 1976); corectări

arhitecturale, cu tendinţe de apropiere spre formele originare la restaurările de ansamblu din anii 1966-

1988, iniţiate de Mitropoliţii Justinian Marina şi Teoctist Arăpaşu; picturi murale interioare deteriorate,

dar au fost iniţiate proiecte decisive de refacere şi recuperare; la Putna se păstrează, ca moaşte, un deget

arătător al Sfântului Cuvios Daniil Sihastru, îmbrăcat în ferecaturi de aur şi argint, cu 11 mărgăritare şi

un granat; muzeu cu multe odoare: „Tetraevangheliarul" scris cu mâna, în 1473 pe pergament, în

slavonă, de ierom. Nicodim de la Humor, ferecat în argint aurit, în 1487, cu „cel mai veridic şi reuşit

portret" al Binecredinciosului Voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt; învelitoarea de mormânt a Mariei de

Mangop din 1477; important centru cultural care a dat copişti miniaturişti împodobind cărţi sfinte,

manuscrise pe pergament, broderii, vase de cult de argint etc.; mormintele Binecredinciosului Voievod

Ştefan cel Mare şi Sfânt şi ale urmaşilor săi, al Mariei de Mangop şi Mariei Voichiţa, soţii ale

domnitorului; la est, peştera şi bisericuţa rupestră, atribuite de tradiţie Sfântului Cuvios Daniil Sihastru;

ateliere de uz intern şi de înrămat icoane; arhondaric.

MĂNĂSTIREA RARĂU, de călugări, 10 vieţuitori, reînfiinţată în 1990; com. Crucea, jud.

Suceava, l 24 km S de Câmpulung Moldovenesc şi 65 km V de Suceava; biserica cu hramul „Sfântul

Ioan Bogoslovul" (30 aprilie), construită după tradiţie, de Petru Rareş, în 1538, pe locul său lângă fosta

Sihăstrie a familiei Dodu, găzduit aici în refugiul după îndepărtarea să din scaunul Moldovei; citată în

1745, strămutată în 1777, desfiinţată de austrieici, în 1786; biserica cu hramul „Adormirea Maicii

Domnului" (15 august), construită pe locul de astăzi de ierom. Sisoe, în 1800, când se şi sfinţeşte;

biserica nepictată; icoane în ulei; arhondaric.

MĂNĂSTIREA RĂZBOIENI, de călugăriţe, 14 vieţuitoare, reînfiinţată în 1990, cu hramul

„Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil" (8 noiembrie); com. Războieni, jud. Neamţ, 33 km SE de Tg.

Neamţ şi 30 km NE de Piatra Neamţ; clădită în 1496 de Binecredinciosul Voievod Ştefan cel Mare şi

Sfânt, pe „movila de oase" a luptătorilor de la Pârâul Alb (1476) împotriva turcilor în care pieriseră 14

dintre demnitarii săi; profile simple în arhitectură, picturi murale din secolul trecut (fără pictură în

interior) (V. Drăguţ); arhondaric.

MĂNĂSTIREA RAŞCA, de călugări, 35 vieţuitori, cu hramul „Sfântul Nicolae" (6

decembrie); com. Raşca, jud. Suceava, 21 km SV de Fălticeni, 47 km SV de Suceava; atribuită de unele

surse lui Bogdan Vodă l, 1343 (ĂI, laşi, 1930); construită în 1542 de Petru Rareş, cu intervenţii şi

pictură sub Costea Băcioc, mare vornic (1611-1617), sub Mitropolitul Veniamin Costachi, 1828 etc.;

turn-clopotniţă din sec. XVII, picturi murale exterioare executate de pictorul grec Stramatello Cotronas,

1552, bine conservate pe peretele sudic; fresce fidel reînnoite în 1827, parţial cu module originare,

iconografic şi compoziţional; la Raşca a fost stareţ, s-a retras din scaunul Huşilor şi a murit Sfântul

Ierarh Ioan de la Raşca (t 1608), ale cărui moaşte au rămas tăinuite; icoană remarcabilă, sec. XVI-

XVII.

MĂNĂSTIREA REDIU MITROPOLIA, de călugări, 3 vieţuitori, reînfiinţată în 1993, cu

hramul „Sfinţii Atanasie şi Chiril, Arhiepiscopii Alexandriei" (18 ianuarie); com. Popricani, jud. laşi,

26 km N-NV de laşi (2. km ramificaţia DN laşi — Ştefăneşti); citată ca schit în sec. al XVIII, în 1772,

şi în sec. al XIX-lea; biserica de zid, pictură în frescă, fostă şi încă mai funcţionează ca parohie.

MĂNĂSTIREA RUNCU, de călugări, 27 vieţuitori, cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi

Gavril” (8 noiembrie); oraşul Buhuşi, jud. Bacău; tradiţia confirmată documentar o atribuie

Binecredinciosului Voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt (1457); citată în documente din 1695, rectitorită

de lonaşco Isăcescu, medelnicer, şi soţia să Alexandra, la 1710, acreditat în această calitate de Nic.

Alex. Mavrocordat (1713); pictură murală cu plăcută înfăţişare; colecţie de icoane din sec. XVIII, cărţi

rare (C. Bobulescu, 1942); arhondaric.

MĂNĂSTIREA SAVU, de călugări, 19 vieţuitori, reînfiinţată în 1990, cu hramul

„Schimbarea la Faţă" (6 august); com. Poduri, jud. Bacău, 47 km V de Bacău (cu ramificaţia din DN

Bacău — Comăneşti); ctitorită după tradiţie de Vasile Vâmav la 1800; anticipată de vatra schitului

Cernul zis şi Buda şi Savu, amintit în documente din 1766; biserica actuală mutată şi reclădită pe locul

de sub „Muntele Buda" în 1829 de ieroschimonahul Vasile; ruinată şi reînfiinţată de Gherasim Safirin,

Episcop de Roman, după 1896; arhondaric.

MĂNĂSTIREA SECU, de călugări, 50 de vieţuitori; com. Pipirig, jud. Neamţ, 18 km V de

Tg. Neamţ; ctitorită în 1602-1605 de Nestor Ureche şi soţia să Mitrofana; biserica mare cu hramul

„Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul" (29 august); clădită din piatră, mărită şi cu o arhitectură

exprimând influenţa muntenească „În plastica monumentală a faţadelor"; pictură refăcută la 1850;

biserica cu hramul „Sfântul Nicolae" (6 decembrie), sec. XVIII, reclădită de Dometian stareţul la 1824;

catapeteasmă zugrăvită în 1833; biserica cu hramul „Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul" (7 ianuarie),

ctitorită în 1832 de Veniamin Costachi Mitropolitul, în cimitir, pe vatra fostului schit Zosin, ridicat de

Zosin vistiernicul şi Alexandru Lăpuşneanu (1582-1584); aşezământ de cultură dispărut după 1602 (l.

Conta, 1964); paraclis din sec. XVII, incintă fortificată cu turnuri de apărare; muzeu cu obiecte de artă

medievală: epitaf din 1608, veşminte în fir de aur, manuscrise slavone din 1664; tipărituri vechi;

mormintele ctitorilor: Nestor Ureche şi Mitrofana, soţia sa; arhondaric.

MĂNĂSTIREA SFINŢII APOSTOLI, de călugări, 17 vieţuitori, cu hramul „Sfinţii

Apostoli Petru şi Pavel" (29 iunie); oraşul Huşi, jud. Vaslui, 47 km E de Vaslui (prin Crasna), 8 km N

de Albiţa-Prut, 67 km NE de Bârlad; ctitorită de Ştefan cel Mare şi Sfânt în 1494-1495, cu rang de

Catedrală Episcopală sub Ieremia Movilă (1595-1606); alterată în stil arhitectural şi decoraţie picturală

de cutremure (1692), de lupte (de la Stănileşti, 1711), pustiiri (1740 de tătari) şi reînnoiri (sub Nicolae

Mavrocordat); biserica refăcută din temelii în forma originară sub Inochentie Episcopul în 1756 şi

restaurări de proporţii sub Episcopii Melchisedec Ştefănescu (1891) şi Grigorie Leu (1941-1945);

pictată de Gh. Tăttărescu (1890-1891); casă domnească din 1792; engolpion dăruit de împărăteasa

Ecaterina a II-a a Rusiei; arhondaric.

MĂNĂSTIREA SFINŢII ARHANGHELI, de călugări, obşte în formare, reînfiinţată în

1994, cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril!" (8 noiembrie); Municipiul Galaţi, jud. Galaţi;

ctitorită de negustorul gălăţean Gheorghe Şişmaş, terminată de Hagi Atanasie (1802-1805); sfinţită în

1805; pictura în frescă de Anatolie Cudi-nov; catapeteasmă repictată de egumenul Sofronie, pictor

Toader Fâlcoi în 1816; slujbele se făceau la început în limbile greacă şi moldovenească; aici s-a deschis

prima şcoală românească din Galaţi în 1832.

SCHITUL SFÂNTA ANA, de călugări, înfiinţat în 1994, cu hramul „Sfânta Ana" (9

septembrie); sat Bistriţa, com. Viişoara, jud. Neamţ, 9 km V de Piatra Neamţ, 58 km V de Roman;

biserică în construcţie, sub îngrijirea mănăstirii Bistriţa.

SCHITUL SFÂNTULUI CUVIOS DANIIL SIHASTRU, de călugări, cu hramul „Sfântul

Cuvios Daniil Sihastru" (18 decembrie); 3 km SE de mănăstirea Putna (pe apa Viţău), 27 km V de

Rădăuţi; dependent de mănăstirea Putna; bisericuţă străveche dăltuită în stâncă, în stil tradiţional, de el

însuşi sau de pustnici necunoscuţi, cu o chilie sub ea, în care a pustnicit Daniil Sihastru, celebru

duhovnic şi înţelept sfătuitor al Voievodului Ştefan cel Mare şi Sfânt; retras după 1498 în pustia

„Stânca Şoimului" pe „Apa Corbului" — Voroneţ; chilia şi bisericuţa şi-au păstrat denumirea de

„Schitul Daniil Sihastru" în conştiinţa sacră a populaţiei locului.

SCHITUL SFANŢUL IOAN BOGOSLOVUL, de călugări, 7 vieţuitori, cu hramul „Sfântul

Ioan Bogoslovul" (30 aprilie); com. Vânători, jud. Neamţ, 17 km NV de Tg. Neamţ; reconstruit din

lemn în 1402 de Alexandru cel Bun pe vatra unui schit tot din lemn datând din sec. XIV; biserica

actuală ridicată din piatră pe locul celei de lemn în 1835; serveşte de capelă cimitirului în complexul

monahal Neamţ; arhondaric.

MĂNĂSTIREA SFÂNTUL IOAN CEL NOU, de călugări, 30 vieţuitori, cu hramul „Sfântul

Ioan cel Nou de la Suceava" (2 iunie), zi de adunare a pelerinilor din toate părţile Moldovei şi

Transilvaniei de nord; Municipiul Suceava, 43 km SE de or. Siret, 36 km N de Fălticeni, 44 km SV de

Dorohoi şi 42 km SV de Botoşani; coexistă în aceeaşi incintă cu Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor

din 1991; ctitorie a lui Bogdan cel Orb şi Ştefăniţă, fiul său (1514-1522), devine reşedinţă a

Mitropoliţilor Moldovei, până la mutarea Scaunului mitropolitan, o dată cu transferarea capitalei ţării

de la Suceava la laşi în 1563 de Alexandru Lăpuşneanu; devenită apoi mănăstirea „Sfântul Ioan cel

Nou" la readucerea moaştelor sale din Polonia de Mitropolitul Iacov Put-neanu, în 1783; moaştele

prădate de Ioan Sobieski, în 1686; dependentă de mănăstirea Dragomirna, între 1861 şi 1904; biserica

se remarcă îndeosebi prin fresce murale interioare şi exterioare, din 1534, bine conservate pe faţada

sudică, aparţinând epocii din prima domnie a lui Petru Rareş, redând portretul cel mai vechi al unui

ierarh moldovean, Mitropolitul Teoctist al doilea, care a sfinţit biserica în 1522 şi pe al lui Ştefăniţă

Vodă, al doilea ctitor, ca şi o bogăţie de momente din istoria vieţii religioase creştine; baldachin masiv

din piatră (1898-1910), cu racla de argint a moaştelor Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava, martirizat

la Cetatea Albă, în 1330, prin tăierea capului, mutate din biserica Mirăuţi în Catedrala cea nouă de

Petru Şchiopu în 1589, împodobită cu 12 scene ale martirajului său, cu o icoană pe sicriu din 1402 (V.

Drăguţ, 1976); centru cu şcoală clericală în 1786, teologică din 1820 şi cu prima şcoală de cântăreţi,

înfiinţată în 1828 de Mitroplitul Veniamin Costachi, cu caligrafi talentaţi, gravori în lemn şi metal,

dascăli de limbă moldovenească, greacă şi slavă; colecţie de carte veche din judeţul Suceava.

MĂNĂSTIREA SIHASTRU, de călugăriţe, 42 vieţuitoare, cu hramul „Sfinţii Apostoli Petru

şi Pavel" (29 iunie); sat Ploscăuţeni, com. Homocea, jud. Vrancea, 15 km NE de Adjud; ctitorită din

lemn de Sandu Sendrea hatmanul şi soţia sa, Sanda la 1768, sfinţită de Episcopul Romanului,

loanichie; biserica actuală zidită de Petrache Sendrea sub Episcopul Melchisedec al Romanului; sfinţită

în 1891, reparată de Costache Ifrim, după cutremurul din 1940; muzeu cu icoane, obiecte de cult şi

carte veche; arhondaric.

MĂNĂSTIREA SIHĂSTRIA, de călugări, 120 vieţuitori, cu hramul „Naşterea Maicii

Domnului" (8 septembrie); com. Pipirig, jud. Neamţ, 22 km de Tg. Neamţ (cu ramificaţie din şoseaua

Tg. Neamţ — Bicaz); ctitorită din lemn de Ghedeon, Episcop de Huşi (1730-1734), pe vatra schitului

din „Poiana lui Atanasie" (1655); biserica actuală reconstruită din piatră în 1824 pe vechea vatră de

Dometian, stareţul mănăstirilor Secu şi Neamţ, în incintă de zid, ajutat de jupan Nicolae Cernevschi;

faţade spoite cu var, decoraţii cu capiteluri ornamentale la capătul terminus al pilaştrilor şi al

coloanelor-cadru de la ferestre; pictura „originară", parţial degradată, aparţine unor anonimi; icoane

pictate în ulei pe catapeteasmă (1825-1827); paraclis de lemn cu hramul „Sfinţii Ioachim şi Ana" (9

septembrie) (construit între 1837 şi 1840), cu icoane executate de l. Protcenco, după un incendiu din

1941; vieţuitori şi duhovnici (Cuviosul Cleopa) cu aleasă trăire spirituală; arhondaric.

SCHITUL SIHĂSTRIA PUTNEI, de călugări, reînfiinţat în 1992, cu hramul „Buna Vestire"

(25 martie); com. Putna, jud. Suceava, 30 km V de Rădăuţi, 3 km S de mănăstirea Putna; ctitorit din

lemn de marele vistiernic Ilie Cantacuzino la o dată necunoscută; biserica din piatră zidită cu osârdia

stareţului Sila (1754-1758); desfiinţat de austrieci în 1785; biserica nepictată, pictura în proiect de

viitor; dependent de mănăstirea Putna.

SCHITUL SIHĂSTRIA RARĂULUI, de călugări, reînfiinţat în 1990-1993, cu hramul

„înălţarea Domnului" (la 40 de zile după Paşti); oraşul Câmpulung Moldovenesc, jud. Suceava, 32 km

NE de Vatra Dornei, 65 km SV de Suceava; ctitorit din lemn, atribuit de tradiţie domnitorului Petru

Rareş; biserica nepictată.

MĂNĂSTIREA SIHĂSTRIA VORONEI, de călugări, 15 vieţuitori, reînfiinţată în 1991, cu

hramul „Buna Vestire" (25 martie); com. Vorona, jud. Botoşani, 50 km E de Suceava, 22 km SV de

Botoşani, 2-4 km SE de mănăstirea Vorona; sihăstrie cunoscută în sec. XVIII, în care s-a înduhovnicit

şi ascetul Onufrei (f1789); moaştele lui au fost descoperite în 1846 de domnitorul Mihail Sturza plecat

la vânătoare; biserica din piatră şi cărămidă, între 1830 şi 1860, sub stareţul arhim. Rafaiel (Vasiliu Gh.

D., 1943), reconstruită în 1857 de arhiereul Chesarie Sinadon, ierod. Daniil Stroescu şi arhim. Vasiliu

(N. Stoi-cescu, 1974), pictată de Vladimir Schimonahul Machedon (1861-1876); frescă în stil bizantin;

biserica bolniţa, ctitorită de arhim. Rafaiel în 1842; paraclis ctitorit de preotul Ghedeon Verenciuc,

sfinţit în 1941; pelerinaj — în zile de secetă — al sătenilor din localitatea vecină Tudora; arhondaric.

SCHITUL SIHLA, de călugări, 4 vieţuitori, reînfiinţat în 1991, com. Vânători, jud. Neamţ,

21 km NV de Tg. Neamţ, 3 km S de mănăstirea Sihăstria; datează, probabil, din sec. XVI, cert fondat

înainte de 1741-1742; biserica noua aşezată în poiana de pe coama unui deal (1000 m altitudine), cu

hramul .Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul" (24 iunie — Sânzienele-Drăgaica), rectitoritâ din lemn în

1813 de arhim. Benedict, egumen al mănăstirii Secu; biserica de lemn, cu hramul „Schimbarea la Faţă"

(6 august), ctitorită la 100 m de prima, sub o stâncă, dintr-un singur brad, de Aga Ioniţă Paşcanu

Cantacuzino în 1763; în preajmă se află „Peştera Sfintei Cuvioase Teodora de la Sihla", săpată de ea şi

în care s-a nevoit aproape 60 de ani (sec. XVII); racla cu moaştele ei dusă la mănăstirea Pecerska-Kiev

(1852), sub numele de „Cuvioasa Teodora din Carpaţi" (7 august); arhondaric.

MĂNĂSTIREA SLATINA, de călugăriţe, 50 de vieţuitoare, cu hramul „Schimbarea la Faţă"

(6 august); com. Slatina, jud. Suceava, 54 km SV de Suceava, 30 km V de Fălticeni; ctitorită de

Alexandru (Pahomie) Lăpuşneanu în 1558 pe vatra unui schit de lemn din sec. XV, „Sihăstria lui Nic",

sfinţită în 1559, pictată de zugravi din şcoala de pictură moldovenească; pictura refăcută în 1828,

păstrează tablourile votive ale familiei ctitorului; paraclis ctitorit de Filaret Apamias Beldiman

egumenul (1834), cu hramul „Sfântul Nicolae" (6 decembrie) şi „Sfântul Spiridon" (12 decembrie);

ansamblu monastic-cetate fortificată, cu elemente decorative proprii renaşterii transilvănene şi

ancadramente de factură gotică în componentele din incintă; mormintele familiei Alex. Lăpuşneanu şi

Mitropolitului cărturar Veniamin Costa-chi; arhondaric.

MĂNĂSTIREA SLĂTIOARA, de călugăriţe, 3 vieţuitoare, înfiinţată în 1992, cu hramul

„Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil" (8 noiembrie); com. Raşca, jud. Suceava, 27 km SV de Fălticeni

şi 52 km SV de Suceava; biserică monumentală, ctitorită între 1980 şi 1983 de Arhiepiscopia Sucevei

şi Rădăuţilor şi localnici; în proiect ateliere de croitorie, broderie şi covoare; arhondaric.

MĂNĂSTIREA STAVNIC, de călugări, 2 vieţuitori, reînfiinţată în 1992, cu hramul

„Vovidenia" („Intrarea în Biserică a Maicii Domnului" — 21 noiembrie); com. Voineşti, jud. laşi, 22

km SV de laşi; construită probabil la începutul sec. XVIII '(1727) de Constantin Cucoranu medelnicer,

numit monahul Calistru în călugărie, citată ca schit în ţinutul Cârligăturii în 1772, apoi de Bawr în 1774

şi ca „Schitul lui Atanasie" în 1820; arhitectură în plan simplu, naos fără turlă, pronaos boltit în

semicilindru, faţade împodobite cu arcade oarbe şi ocniţe; „schitişoru nostru", după o consemnare pe o

carte din 1736, părăsit şi în ruină în deceniul al IV-lea din sec. XX (G. Balş, 1933); biserica veche

rămasă numai cu pereţii laterali în timpul ultimului război mondial; biserica nouă ridicată din chirpici

alături de cea veche de preotul satului în anii '80; în proiect reconstrucţia bisericii vechi.

SCHITUL STIRIGOI, de călugări, 6 vieţuitori, reînfiinţat după 1989, cu hramul „înălţarea

Domnului" (la 40 de zile după Paşti); com. Zemeş, jud. Bacău, 18 km N de Moineşti, 66 km NV de

Bacău, acces auto; fondat în sec. XVIII, pe locul unei foste sihăstrii din „muntele Chiliile" (l. Bălan,

1982); biserica actuală clădită de călugări şi de credincioşii satelor din împrejurimi în 1937-1938;

aşezământ în curs de reconstrucţie şi reorganizare (M. Vlasie, 1992).

MĂNĂSTIREA SUCEVIŢA, de călugăriţe, 50 vieţuitoare, cu hramul „învierea Domnului"

(Sfintele Paşti); com. Suceviţa, jud. Suceava, 18 km SV de Rădăuţi, 54 km NV de Suceava; ctitorită de

Mitropolitul Gheorghe Movilă şi fraţii săi, Ieremia şi Simion Movilă, viitori domni, în 1584, pe locul

unei biserici de lemn din sec. XV; biserica, aflată într-o incintă spaţioasă, fortificată cu turnuri de colţ şi

turnul porţii, reprezintă-„cea mai desăvârşită biserică prin arhitectura ei" în stilul cristalizat în epoca

Binecredinciosului Voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt, „prin picturile interioare şi exterioare, ca şi prin

comoara ei de lucrări bisericeşti cu valoare istorică"; picturile murale, bogate în decoraţiuni, realizate

de Zugravul Ion şi fratele său, Sofronie, înainte de 1596, în zilele domnitorului Ieremia Movilă, evocă

scene din viaţa lumii creştine, tablouri din natură, din lumea greco-romană, din Vechiul Testament şi

din atmosfera folclorică locală, pe un fond cromatic predominant verde; muzeu: Aer (acoperământ)

brodat din 1491, epitaf din 1597, împodobit cu 1000 mărgăritare, dar al lui Ieremia Movilă, broderii cu

fire de aur, icoane din sec. al XVI-lea, obiecte de cult; mormintele familiei Movi-leştilor; testament al

artei vechi moldoveneşti (V. Drăguţ, 1976); monument UNESCO; ateliere covoare, broderie;

arhondaric.

MĂNĂSTIREA TARCĂU, de călugări, 14 vieţuitori, reînfiinţată în 1991, cu hramul

„Duminica Tuturor Sfinţilor" (26 iunie); com. Tarcău, jud. Neamţ, 21 km SE de Bicaz, 40 km SV de

Piatra Neamţ; ctitorită din lemn de ieroschimorrahul Avramie, cu metania în mănăstirea Durău şi

ucenicii săi, retraşi de la mănăstirea Pângăreşti (1828-1833), sub Mitropolitul Veniamin Costachi;

biserica sfinţită în 1833; turn-clopotniţă din 1868; arhondaric.

SCHITUL TARNIŢA, de călugăriţe, 5 vieţuitoare, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului"

(15 august); com. Boloteşti, jud. Vrancea, 16 km NV de Odobeşti, 28 km NV de Focşani; sihăstrie în

sec. XVI-XVII; prima biserică din lemn construită la 1702, ctitori necunoscuţi; biserica din lemn

construită la începutul sec. XIX, pe locul unei sihăstrii de pe Măgura Odobeştilor, reînnoită în 1919-

1920 (AEH, 1936).

MĂNĂSTIREA TAZLĂU, de călugări, 1 vieţuitor, cu hramul „Naşterea Maicii Domnului"

(8 septembrie); com. Tazlău, jud. Neamţ, 35 km S de Piatra Neamţ, 54 km NV de Bacău, 40 km E de

Buhuşi; ctitorită de Voievodul Ştefan cel Mare şi Sfânt între 1496 şi 1497, sub munţii Tarcăului, pe

locul altei biserici datând din 1481; biserica situată în incintă de piatră, cu faţade iniţial decorate, azi

tencuite, păstrează drept „capodoperă de sculptură decorativă" în lemn uşa de la intrare, opera

calugărului-maestru Cozma din 1596 şi o bogată decoraţie gotică de rară frumuseţe (V. Drăguţ, 1976);

aici a trăit şi s-a nevoit în pustie şi chilii şi a trecut la Domnul, Sfântul Cuvios Chiriac de la Tazlău (t

1660), trecut în vieţile sfinţilor de Dosoftei Mitropolitul şi prăznuit pe 31 decembrie; nu se ştie dacă s-

au păstrat moaştele.

SCHITUL LUI TĂRÂŢA, de călugări, 4 vieţuitori, reînfiinţat în 1991, cu hramul

„Adormirea Maicii Domnului" (15 august); com. Bâmova, jud. laşi, 18 km S de laşi; ctitorit în codrii

laşilor, din lemn, de Grigore al II-lea Ghica (1727-1732), miluit cu danii în 1733 de Constantin

Mavrocordat; reconstruit din piatră pe locul celui vechi „În fundul Socolei" de Matei Ghica voievod şi

jitnicerul Ştefan Bosie (1754-1755); nume împrumutat la sfârşitul sec. XVIII de la Gheorghe Tărâţa,

înnoitorul său; biserică modestă în înfăţişarea arhitecturală, cu turlă pe naos, clopotniţă pe pronaos,

interior cu arcaturi moldoveneşti obişnuite; pridvor adăugat în 1834 de Gh. Braşoveanu.

MĂNĂSTIREA TISA SILVESTRI, de călugăriţe, 5 vieţuitoare, reînfiinţată în 1990, cu

hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil" (8 noiembrie); sat Odobeşti, com. Secuieni, jud. Bacău,

20 km NE de Bacău (pe DN Bacău — Vaslui); biserică din lemn de stejar, ctitorită în 1723 de enoriaşi,

reînnoită la 1870.

MĂNĂSTIREA TEODORENI, de călugăriţe, 10 vieţuitoare, reînfiinţată în 1992, cu hramul

„înălţarea Domnului" (la 40 de zile după Paşti); suburbia Burdujeni, 3 km NE de Suceava; ctitorită din

piatră şi cărămidă în incintă de piatră de Toader Movilă postelnicul în 1597; zugrăveală refăcută în

1785 de zugravul grec Veniamin de Troada, repictată în 1992; în perspectivă ateliere de restaurare a

icoanelor, broderiilor, manuscriselor şi cărţilor; două maici urmează cursuri de restauratori în Italia.

MĂNĂSTIREA TREI IERARHI, de călugări, 6 vieţuitori, cu hramul „Sfinţii Trei Ierarhi"

(30 ianuarie); Municipiul laşi; ctitorită de Vasile Lupu în 1635-1639; turn-clopotniţă din 1638, refăcut

în 1804-1806; biserica din piatră cioplită, sfinţită în 1639, „sinteză de arhitectură moldovenească şi

muntenească", unică prin bogăţia sculpturilor în relief în piatră, ce îmbracă în întregime faţadele şi

turtă, în modele diferite şi de o frumuseţe neobişnuită; interior cu profiluri gotice şi pe portalurile

uşilor, cu canaturi de sidef curat şi solzi de aur; prima pictură din 1641-1642, executată „în aur şi lazur"

de Nicoale şi Ştefan zugavul şi meşteri străini, degradată parţial şi înfăţişarea monumentului, la ultima

restaurare de Lecomte de Nouy; fragmente din vechea pictură în Sala gotică unde se află şi portretele

lui Vasile Lupu şi ale familiei sale în mărime naturală, cu alte obiecte rare şi de importanţă istorică

deosebită; în biserică: mormintele lui Dimitrie Cantemir şi Alexandru l. Cuza.

MĂNĂSTIREA TROTUŞANU, de călugăriţe, 4 vieţuitoare, reînfiinţată în 1991, cu hramul

„Sfântul Nicolae" (6 decembrie); com. Moviliţa, jud. Vrancea, 13 km N de Panciu, 22 km S de Adjud;

ridicată înainte de 1808; rectitorită din cărămidă de stareţa Anastasia Codreanu în 1858, reparată în

1931 de Anastasia Cihodaru stareţa.

SCHITUL ŢIBUCANI, de călugări, 3 vieţuitori, reînfiinţat în 1991, cu hramul „Sfântul Ioan

Botezătorul" (7 ianuarie); com. Ţibucani, jud. Neamţ, 22 km NE de Piatra Neamţ, 30 km SE de Tg.

Neamţ; biserică din lemn clădită de lordache Cantacuzino-Deleanu spătarul, în 1764, menţionat în

1834; clopotniţă ridicată de aga Ioniţă Botez în 1859.

MĂNĂSTIREA VALEA NEAGRĂ, de călugăriţe, 3 vieţuitoare; reînfiinţată în 1991, cu

hramul „Adormirea Maicii Domnului" (5 august); com. Nistoreşti, jud. Vrancea, 17 km V de Năruja,

71 km V de Focşani; ctitorită din lemn în 1755 de preotul Maftei din Spineşti; organizată şi populată cu

călugări de la Poiana Mărului în 1764; de călugăriţe în 1950.

MĂNĂSTIREA VATRA MOLDOVIŢEI, de călugăriţe, 50 vieţuitoare, cu hramul „Buna

Vestire" (25 martie); com. Vatra Moldoviţei, jud. Suceava, 22 km N de Câmpulung Moldovenesc, 51

km SV de Rădăuţi; construită din lemn în sec. XIV, la cca 500 m E de cea de astăzi, la confluenţa

râului Ciumărna cu Moldoviţa; rezidită din piatră de Alexandru cel Bun în 1402, citată în 1410 ca

„mănăstirea cea nouă", menţinută până la 1860; biserica actuală reconstruită pe alt loc, din piatră, în

1532, de Petru Rareş, între ziduri înalte (6 m) de incintă fortificată (1,2 m grosime), cu turnuri de

apărare; arhitectură tradiţional-moldovenească; picturi murale interioare şi exterioare din 1537, pictor

Toma din Suceava, bine conservate, mai puţin pe faţada nordică; redau tabloul votiv al lui Petru Rareş,

scene biblice.şi iconografie creştină, manifestări din viaţa locală moldovenească, secvenţe din lupta

antio-tomană (Monumente, laşi, 1974); clisarniţă din 1610-1612, azi muzeu, icoane împărăteşti din

1779, strane din tisă încrustate cu fildeş din sec. XVI-XVIII, epitaful din 1484 şi cel dăruit de Ştefan

cel Mare şi Sfânt în 1491; odoare risipite: Jetraevangheliarul" pe pergament aurit, în slavonă şi greacă,

dăruit Moldoviţei de Alexandru cel Bun, azi la Biblioteca Bode-liană din Oxford, cel pe pergament de

la Binecredinciosul Voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt la Muzeul de Istorie din Moscova, manuscrise din

sec. XIV şi XV la mănăstirea Dragomirna; şcoală veche de caligrafi şi decoratori, sec. XV; aici s-a

înduhovnicit Cuviosul Vasile de la Moldoviţa, pe , vremea lui Alexandru cel Bun, cunoscut în părţile

Bucovinei ca „Sfântul Vasile de la Moldoviţa", citat într-un document din 1419, fost egumen; atelier de

broderii; arhondaric; case amenajate pentru găzduit în sat.

MĂNĂSTIREA VĂRATEC, de călugăriţe, 504 vieţuitoare, sat Văratec, com. Agapia, jud.

Neamţ, 10 km SV de Tg. Neamţ; fondată din lemn în 1785 de schimonahia Olimpiada şi duhovnicul

Iosif sub îndrumarea stareţului de la Neamţ, Paisie Velicikovschi (Monumente, laşi, 1974); fondată de

maica Nazaria (N. Stoicescu, 1974); biserica mare cu hramul „Adormirea Maicii Domnului" (15

august), rezidită pe locul celei de lemn între 1808 şi 1812, sub stareţa Nazaria şi obştea de călugăriţe,

reunite de la mai multe schituri de Mitropolitul Veniamin Costachi la 1787 şi 1808; terminată, pictată şi

sfinţită în 1841 de Mitropolitul Veniamin Costachi; arhitectura „îmbină forme tradiţionale

moldoveneşti cu elemente neoclasice"; biserica de lemn din 1817, în cimitir, cu hramul „Sfântul Ioan

Botezătorul" (7 ianuarie), refăcută din piatră în 1877; biserica de zid cu hramul „Schimbarea la Faţă" (6

august), ctitorită de stareţa Eufrosina Iazu (1845-1847), sfinţită în 1847; paraclis în turnul-clopotniţă cu

hramul „Sfântul Nicolae" (6 decembrie) de la începutul sec. XIX (1808); colecţie de artă cu obiecte de

mare valoare artistică şi istorică; mormântul Veronicăi Micle (+ 1889); icoane argintate din sec. XVI-

XVII, icoana arhanghelului Mihail şi icoana lisus Pantocrator, icoană „Hodighitria" sec. XVI; broderii

(epitaf din 1798), dveră sec. XIX; ateliere pentru covoare şi ţesături veşminte; arhondaric.

MĂNĂSTIREA VLADIMIREŞTI, de călugăriţe, 182 vieţuitoare, reînfiinţată în 1990, cu

hramul „Adormirea Maicii Domnului" (15 august); com. Vladimireşti, jud. Galaţi, 40 km NV de Galaţi

(ramificaţie din DN Galaţi — Iveşti — Tecuci — 78 km); ctitorită de monahia Veronica Gurău între

1938 şi 1954, ajutată de ucenicele ei; biserica mare, clădită între 1941 şi 1943 în stilul arhitecturii

moldoveneşti, pictată de ucenicii lui D. Belizarie, renovată în ansamblu în 1991; paraclis de iarnă,

construit în 1939, pictat în 1991; atelier de ţesătorie, colecţie de icoane; arhondaric.

MĂNĂSTIREA VLĂDICENI, fără obşte şi profil neprecizat, reînfiinţată în 1993-1994, cu

hramul „Sfântul Ioan Botezătorul" (7 ianuarie); sat. Vlădiceni, comuna suburbană Tomeşti, jud. laşi, 7

km SE de laşi; fost schit de călugări în sec. XIX, desfiinţat în 1960; biserica ruinată, transferată la

Strunga — laşi, vă fi reconstruită în cadrul unei gospodării — metoc al Arhiepiscopiei laşilor; aici, în

„Poiana Vlădicăi" a întâmpinat domnitorul Alexandru cel Bun împreună cu Mitropolitul Iosif al

Sucevei aducerea moaştelor Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava, în drumul dinspre Cetatea Albă către

cetatea de scaun, Suceava, în 1402; „Poiana Vlădicăi" danie a lui Alexandru cel Bun „Vlădicăi" de

Suceava, a fost multă vreme în stăpânirea Mitropoliei Sucevei; de atunci şi numele satului Vlădiceni

(BOR, 1992, nr. 5).

MĂNĂSTIREA VORONA, de călugăriţe, 28 vieţuitoare; com. Vorona, jud. Botoşani, 48 km

SE de Suceava, 9 km SV de Botoşani; biserica principală, cu hramul „Naşterea Maicii Domnului" (8

septembrie), ctitorită din zid de Rafaiel arhimandritul în 1835, pe locul uneia de lemn, fondată de

călugări în 1600 (Monumente, laşi, 1974); arhitectura, îmbunătăţită de Vornicul Grigore Vâmav, de

soţia sa, Anastasia, şi sora sa, Eupraxia Vârnav, schimona-hia, în stil moldovenesc cu elemente

„barocizante"; zugrăvită în 1869 de Iorgu Vârnav şi soţia sa, Eupraxia Vârnav; biserica cu hramul

„Adormirea Maicii Domnului" (15 august), ctitorită din zid în 1793 de lordache Panait paharnicul, soţia

sa, Kestaki Păhărniceasa şi sora lui, Safta; conservă două tablouri pictate pe pânză de o frumuseţe rară:

„Judecata Universală" şi „Patimile Mântuitorului"; biserica cu hramul „Sfântul Nicoale" (6 decembrie),

ctitorită în 1835 de arhim. stareţ Rafaiel, cu cheltuiala familiei Iorgu Vârnav; catapeteasma capodoperă

de artă şi pictură fină; turn-clopotniţă din sec. XIX (Botoşani, 1932); importantă colecţie de

manuscrise, obiecte cu valoare de patrimoniu din întreg judeţul Botoşani; arhondaric.

MĂNĂSTIREA VORONEŢ, de călugăriţe, 6 vieţuitoare, cu hramul „Sfântul Gheorghe" (23

aprilie); localitatea Voroneţ, componentă a oraşului Gura Humorului, jud. Suceava, 5 km SV de Gura

Humorului, 36 km E de Câmpulung Moldovenesc, 41 km SV de Suceava; ctitorie a Binecredinciosului

Voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt în 1488, redimensionată în 1547 de Mitropolitul Grigorie Roşca;

arhitectură a „stilului moldovenesc al epocii", decoraţiuni şi elemente pe ancadramente de factură

gotică; picturi murale originare în frescă, în altar şi naos, datorate Mitropolitului Grigorie Roşca

(1547), în pridvor şi pe faţade Mitropolitului Teofan din 1550 în pronaos, cu registre neegalate în scena

„Judecata de Apoi", pe faţada vestică, „Deisis" etc., pe fonduri coloristice ale celebrului „albastru de

Voroneţ", atribuite pentru exterior pristavului Marcu; obiecte de valoare; două icoane de pe vremea

Binecredinciosului Voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt, icoane din sec. XVII, icoane praznicale din sec.

XVIII; a marcat cultura românească prin manuscrierea „Codicelui Voroneţian" şi „Psaltire!

Voroneţiene", probabil din sec. XVI; în biserică moaştele Sfântului Cuvios Daniil Sihastru, prăz-nuit

pe 18 decembrie, pustnicit în bisericuţa şi chilia din Stânca Şoimului — Voroneţ, locul legendarului

dialog cu Ştefan cel Mare şi Sfânt, după înfrângerea de la Valea Albă (1476); mormântul Mitropolitului

Grigorie Roşca (11570); monument UNESCO; atelier pictură icoane.

SCHITUL VOVIDENIA, de călugări, 8 vieţuitori, cu hramul „Intrarea în Biserică a Maicii

Domnului" (21 noiembrie) şi „Sfântul Ierarh Spiridon" (12 decembrie); com. Vânători, jud. Neamţ, 2

km SE de mănăstirea Neamţ, 17 km V de Tg. Neamţ, 61 km N de Piatra Neamţ; ctitorit din lemn de

Episcopul Romanului loanichie în 1751, lângă alta mai veche din 1749; biserica refăcută tot din lemn

în 1790 de ierom. Isaia, egumenul loanichie de la mănăstirea Bogdana şi stolnicul Atanasie Gosan;

biserica din zid, ctitorită între 1849 şi 1853 de egumenii Daniil şi Gherasim Miron, sfinţită în 1857;

biserica nepictată, cu tablouri-icoane pe pânză în pridvor, pereţii albi în interior şi exterior; casă

memorială Mihail Sadoveanu din 1966.

MĂNĂSTIREA ZOSIM, de călugări, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului" (15 august);

com. Băluşeni, jud. Botoşani; biserica din lemn, atribuită şetrarului T. Başotă, sece. XVIII (1779);

autodemolată, înlocuită recent cu o biserică din bloc-ciment, sfinţită în 1993; biserica nepictată.

MUNTENIA

CATEDRALA PATRIARHALĂ ORTODOXĂ ROMÂNĂ, cu hramul „Sfinţii împăraţi

Constantin şi Elena" (21 mai); Municipiul Bucureşti; ctitorită ca biserică de aşezământ monahal la

1656 de Constantin Şerban Basarab Voievod şi soţia sa, Doamna Bălaşa, pe locul unui schit de lemn,

construit în „Dealul Viilor" de un anume Oprea luzbaşa; biserica terminată de „roşu" de Mihail Radu

(Mihnea al III-lea), târnosită de Mitropolitul Ştefan şi de Patriarhul Macarie al Antiohiei la 1658;

pictată şi finalizată în zidărie de Radu Vodă Leon şi soţia să Luchia între 1665 şi 1668; ridicată la

rangul de „Catedrală Mitropolitană" de Radu Vodă Leon (8 iunie 1668), statut păstrat până în 1925,

când biserica devine „Catedrală Patriarhală"; înfăţişarea ei iniţială a suferit modificări în timp, sub

Mitropoliţii Filaret al II-lea (t1794), Dositei Filitti (fi826), Grigore Dascălu (1834-1839), corectate şi

aduse la „chipul său arhitectural din veacul al XVII-lea" de Patriarhii Miron Cristea (1932-1935) şi

Justinian Marina (1960-1962); monumentalul turn-poartă cu clopotniţă construit de domnitorul

Constantin Brâncoveanu (1698), o „replică amplificată a bisericii episcopale din Curtea de Argeş";

arhitectura Catedralei corespunde stilului artei religioase muntene, înfloritoare sub domniile lui Matei

Basarab şi Constantin Brâncoveanu; coloane octogo-nale în pronaos, cu capiteluri sculptate şi poleite în

partea de sus, faţade marcate de un brâu median în formă de frânghie, cu ocniţe în registrele superioare;

picturi murale (frescă) originare (1665-1668) refăcute în sec. XIX de Nicolae Polcovnicul, înlocuite de

pictura nouă în frescă realizată de Dimitrie Belizarie (1932-1935) în spirit neobizantin; paraclis din sec.

XVII, cu hramul „Sfântul Marele Mucenic Gheorghe" (23 aprilie); tipografie (din 1678), sediul de

imprimare, pentru prima dată în limba română a Bibliei din 1688, astăzi „Tipografia Institutului Biblic

şi de Misiune Ortodoxă al BOR"; în Catedrală au fost aşezate din 1774 moaştele Sfântului Cuvios

Dimitrie cel Nou din Basarab», prăznuit la 27 octombrie (zi de pelerinaj), mormintele lui Radu Leon

Vodă (f1670) şi al soţiei sale Luchia Doamna, ale celor patru Patriarhi ai Bisericii Ortodoxe Române:

Miron Cristea (f1939), Nicodim Munteanu (|1948), Justinian Marina (f1962), Justin Moisescu (11986),

patru icoane împărăteşti lucrate cu deosebită măiestrie în email de Otilia Oteteleşeanu, fixate în tâmplă

(1961-1964); Catedrala Patriarhală a fost sanctuarul de ungere a domnitorilor Ţării Româneşti şi

martora sfinţirii la 24 ianuarie 1859 a Unirii Principatelor şi a proclamării la 9 mai 1877 a

independenţei de stat a României; în afara bisericii trei cruci monumentale din piatră artistic

ornamentate datând cea de mijloc din sec. XVI şi cele laterale din sec. XVII.

CATEDRALA ARHIEPISCOPALĂ ORTODOXĂ ROMÂNĂ, cu hramul „înălţarea

Domnului" (40 de zile după Paşti) şi „Sfânta Treime" (a doua zi după Rusalii); Municipiul Târgovişte,

jud. Dâmboviţa, 84 km NV de Bucureşti, 48 km V de Ploieşti şi 66 km SE de Câmpulung; începută în

prima jumătate a sec. XV, corpul principal cu cinci turle ridicat sub domnia lui Radu cel Mare,

transformată în biserică monumentală, cu adăugarea a încă trei turle de Neagoe Basarab (cca 1518),

târnosită la 17 mai 1520; terminată şi zugrăvită de urmaşul său, Radu Paisie la 1537; acţiuni de

întregire sub Matei Basarab la 1645, de împodobire sub Mitropolitul Teodosie, care o şi zugrăveşte

(1707-1709), zugrav Nicolae Radu; vădit interes pentru anexele incintei sub Enache Văcărescu, mare

Paharnic (1709), „fără pereche în aceste regiuni" (Paul de Alep, 1653), vechiul edificiu dărâmat în

1889; biserica arhiepiscopală actuală reconstruită de arhitectul francez Lecomte de Nouy (1899-1933),

arhitectură stil bizantin, cu structuri tip „Sfânta Sofia" „nu păcătuieşte nimic ca tip de biserică

bizantină, nu are însă nici o legătură cu vechea biserică" (V. Drăghicescu, 1933); tipografie domnească

sub Matei Basarab („Pravila cea Mare", 1652); tipografie reînfiinţată sub Constantin Brâncoveanu de

Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanu între 1709 şi 1715; într-una din camerele de aici a fost închis

înainte de a fi ucis Tudor Vladimirescu, conducătorul revoluţiei din 1821.

CATEDRALA EPISCOPALĂ ORTODOXĂ ROMÂNĂ (documentar consacrată sub

denumirea de „Mănăstirea Curtea de Argeş"), cu hramul „Adormirea Maicii Domnului" (15 august);

oraşul Curtea de Argeş, jud. Argeş, 36 km NV de Piteşti; rectitorită, amplificată şi terminată de Neagoe

Basarab (1512-1517) pe locul unei biserici mai vechi, zidită de Vlad Dracu, în a doua jumătate a sec.

XIV; biserica sfinţită cu mare fast în 1517, pictată în 1526 de Radu de la Afumaţi, ginerele său, Zugrav

Dobromir, cu fragmente păstrate la Muzeul Naţional al României; arsă şi jefuită de armate străine,

biserica a necesitat refaceri şi reînnoiri sub Matei Basarab (1610-1614), Şerban Cantacuzino (1682),

Episcopii Iosif (1804) şi Ilarion (după 1837); înfăţişarea să de astăzi dobândită prin restaurarea de către

arhitectul francez Lecomte de Nouy (1875-1886), repictată de fratele său după modelul celei vechi, în

acelaşi stil bizantin, dar cu o oarecare diminuare în arhitectura şi podoaba să originară; Catedrala

Episcopală, original tratată în arhitectură, în decoraţiuni ornamentale, împodobite cu motive caucaziene

şi islamice şi ci/picturi cromatic armonizate, adăposteşte moaştele Sfintei Muceniţe Filofteia —

Fecioara (7 decembrie); pe 16 august 1517 a avut loc aici din ordinul lui Neagoe Basarab, canonizarea,

prima ştiută în ţara noastră, a Sfântului Ierarh Nifon, fost Patriarh al Constantinopolului şi Mitropolit al

Ţării Româneşti (11 august); agiazmatar pe coloane de marmură, cu căpiţele decorative (1516-1517),

manuscrisele Reginelor Elisabeta şi Maria, cu cele 12 Evanghelii citite în Joia Mare, cu chenare suflate

în aur; în pronaos mormintele lui Neagoe Basarab şi Despina Doamna, ale Regilor României Carol l şi

Ferdinand şi ale Reginelor Elisabeta şi Maria.

CATEDRALA EPISCOPALĂ ORTODOXĂ ROMÂNĂ, cu hramul „Adormirea Maicii

Domnului" (15 august); Municipiul Buzău, jud. Buzău; ctitorită de Matei Basarab în 1649, pe locul

bisericii zidite de Radu cel Mare la începutul sec. XVI, întemeietor şi al Episcopiei Buzăului, la 1500;

biserica episcopală, înconjurată de o incintă cu ziduri groase (0,7 m) şi înalte (4 m) exprimă,

arhitectonic, un „plan de elevaţie perfect asemănător cu cel de la mănăstirea Dealu", ctitorie a lui Radu

cel Mare (1499-1500); opinii recente elimină posibilitatea atribuirii ei lui Radu Paisie (1544), lui

Neagoe Basarab (1512-1521), sau lui Radu de la Afumaţi (1495-1508); monument suplu şi avântat,

modelat în timp îndeosebi sub Episcopii Metodic (1741) şi Chesarie care a şi repictat-o (1832-1834),

nu totdeauna cu respectabil simţ pentru tradiţie; faţade bogat ornamentate cu medalioane de îngeri cu

două aripi sub cornişe, brâuri, brâuleţe reliefate în zidărie, ancadramente din piatră frumos scuipate cu

flori şi foi de ramuri; turle ornamentate pe trei cupole; interior cu picturi murale în frescă, executată de

N. Teodorescu (1832), ajutat de nepotul său Gh. Tăttărescu, „nu e curat bizantină", acoperind pereţii de

sus până jos, cu tablouri „despărţite prin imitaţie de cadre" pe un fond albastru de cobalt în pridvor, cea

originară afectată de refaceri; pictura restaurată în 1949 de Titel Benea şi în 1982-1983 de pictorul

Gheorghe Zidaru; paraclis ctitorit de Episcopul Gherasie la 1841, zugrăvit în 1882; icoane împărăteşti

îmbrăcate în argint între 1916 şi 1922; ţesături, cărţi şi obiecte de cult vechi, argintărie suflată în aur; în

părţile Buzăului s-a născut (anul 334) şi a fost martirizat (f372) Sfântul Mucenic Sava de la Buzău

(denumit Gotul), înecat în apele Buzăului, prăznuit pe 12 aprilie; figuri ierarhice: Episcopul Chesarie

„promotor al culturii" şi „creator de şcoală naţională" şi Episcopul Dionisie Romano „om de mare

cultură" şi „luptător pentru unitatea poporului român" (Antonie Plămădeală).

CATEDRALA EPISCOPALA ORTODOXĂ ROMÂNĂ, cu hramul „Sfinţii Arhangheli

Mihail şi Gavril" (8 noiembrie); oraşul Slobozia, jud. Ialomiţa, 43 Km N de Călăraşi şi 91 Km SV de

Brăila; ctitorită de lanache Postelnicu înainte de 1633; biserica şi cetatea fortificată cu ziduri înalte de 6

m, reînnoite de Matei Basarab (1633-1634), au făcut parte dintr-un „bine chibzuit sistem defensiv",

menit să supravegheze şi să apere ţara împotriva ofensivei turceşti din Raiaua Brăilei, refăcută de

egumenul Gavriil din Smirna (1842-1848), când probabil a fost zugrăvită; funcţia de Catedrală

Episcopală atribuită în anul 1994, o dată cu înfiinţarea Episcopiei în inima câmpiei Bărăganului,

întregindu-i „neştirbita importanţă istorică"; turn-clopotniţă din 1836, picturi cu tabloul votiv al lui

Basarab şi postelnicul Enache Caragea, icoane cu picturi din sec. XVIII, unele încă „frumoase şi

demne"; radă mică de argint cu moaşte ale Sfântului Ioan Hrisostom, Sfântului Artemie, Sfântului

Pantelimon şi alţii (BOR, XL, 2, 1946); cărţi din sec. XVIII şi XIX, româneşti şi greco-latine,

manuscrise româneşti şi greceşti.

MĂNĂSTIREA ADAMEŞTI, de călugări, înfiinţată în 1991, cu hramul „Naşterea Maicii

Domnului" (8 Septembrie); satul Adameşti, com. Nanov, jud. Teleorman, 5 km NV de Alexandria şi 29

km SE de Roşiorii de Vede; ctitorită din lemn şi zid în 1991 de Fundaţia Lumina Satelor şi de

Episcopia Argeşului, din iniţiativa Episcopului de Argeş, Calinic Argatu; biserica nepictată.

MĂNĂSTIREA ANINOASA, de călugări, cu obşte în formare, reînfiinţată în 1994, cu

hramul „Sfântul Nicolae" (6 decembrie); com. Aninoasa, jud. Argeş, 20 km SV de Câmpu-lung-

Muscel, 35 km NE de Curtea de Argeş; ctitorită în 1677 de marele clucer Teodoran Vlădescu, nepotul

vistierului Pârvu Vlădescu, şi de soţia sa, jupâniţa Alexandra; ridicată iniţial pe locul alteia mai vechi

ca biserică parohială, transformată de ctitor în mănăstire, pe care o înzestrează cu sate, moşii, odoare şi

în care el însuşi, prin călugărie, devine Teodosie monahul; redimensionată prin adăugiri de Daniil al II-

lea, Mitropolitul Ungro-Vlahiei, între 1722 şi 1729 (2 turle de zid, pridvor, clopotniţă spre nord etc.);

pictată de egumenul Varlăm la 1730; arhitectură stil bizantin, faţade cu două rânduri de tablouri, cele

de sub streaşină cândva zugrăvite, azi văruite; interior cu picturi murale în frescă din timpul lui Daniil

al II-lea (1730) în naos şi pronaos, încă bine păstrate, din anul 1838 în altar şi pe tâmpla refăcută din

zid de logofătul Daniil Cantarolu; icoane îmbrăcate în argint, suflate în aur, sfeşnice împărăteşti frumos

sculptate, probabil din sec. XVIII (Ioan Răuţescu, 1933).

MĂNĂSTIREA ANTIM, de călugări, 7 vieţuitori, cu hramul „Duminica Tuturor Sfinţilor"

(26 iunie); Munidpiul Bucureşti; ctitorită de Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanu, între 1713 şi 1715,

pe locul unei biserici de lemn, ridicată de familia boierilor Merişanu; biserica mare zidită în stil

brâncovenesc, pictată a doua oară între 1860 şi 1863, pictor Petru Alexandrescu; pe faţada vestică

picturi în mozaic, executate de Olga Greceanu; monument de arhitectură valoros, individualizat prin

bogăţia decoraţiei cu rozete sculptate în piatră pe piedestalurile graţioaselor coloane de susţinere şi pe

chenarele ferestrelor; tâmplă sculptată în piatră de însuşi marele ierarh, element „unic în arta noastră"

românească veche (V. Drăguţ, 1976); paraclis ctitorit de Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanu în 1715,

terminat de boierul Matei Ruset, împodobit de Iosif, Episcop al Argeşului (1812), pictat în ulei de Gh.

Tăttărescu la 1860, repictatîn 1951, în refacere integrală în prezent; tipografie în 1715, muzeu cu opere

de artă, icoane, manuscrise, cărţi vechi; palatul Sfântului Sinod (1912) şi biblioteca sa, ctitorul —

martirizat (11716), ierarh cărturar, miniaturist şi sculptor, prăznuit pe 27 septembrie; cutie de argint cu

părticele din moaştele celor 40 de mucenici din Sevastia, prăznuiţi pe 9 martie.

MĂNĂSTIREA BALACIU (Piteşteană), de călugări, 3 vieţuitori, reînfiinţată în 1991, cu

hramul .Adormirea Maicii Domnului" (15 august); com. Balaciu, jud. Ialomiţa, 27 km E de Urziceni şi

la 81 km NE de Bucureşti, pe DE şi calea ferată Slobozia — Urziceni; atribuită de tradiţie, probabil,

familiei de răzeşi Piteşteanu, începutul sec. XVIII; pisania din 1822 indică drept ctitori ai bisericii

familia Neacşu şi Ecaterina Piteşteanu; reparată de consoarta răposatului Constantin Piteşteanu, Maria,

sub domnia lui Carol l, la 1869; biserică de sat până la primul război modial; în ruină până în 1927

când este radical reparată de Episcopul Gherontie al Constanţei şi redată cultului monastic sub

denumirea de mănăstirea „Gherontie Episcopul", adăpostind şi o şcoală de cântăreţi în chilii, până în

1959; desfiinţată şi chilii transformate în fermă avicolă de autorităţile comuniste în anul 1961 (M.

Vlasie, 1992); în ruine până la revoluţia din 1989; biserica actuală în construcţie până la turle cu

fonduri prin colectă iniţiată de ierom. Adrian Făgeţeanu — Antim şi credincioasa Anica Lazăr;

ansamblu în curs de reconstrucţie şi organizare; în preajmă aşezare geto-dacă de tip „dava" pe înălţimea

„Piscul Grăsanilor", sec. II-I î.H., pe malul Ialomiţei (Helis, cetatea de scaun a lui Dromichetes?).

MĂNĂSTIREA BALAMUCI, de călugări, 21 de vieţuitori, cu hramul „Sfântul Nicolae" (6

decembrie); com. Grădiştea, SĂI, 46 km NE de Bucureşti şi 31 km V de Urziceni, pe drumul

modernizat Bucureşti — Baloteşti — Fierbinţi; biserica ctitorită de Papa Greceanu şi soţia să în 1631

(N. Stoicescu, 1970) în 1635 (V. Drăguţ); refăcută la 1752 de egumenul Antim al mănăstirii Sărindar şi

de jupan Gheorghe; „strălucit exemplar de arhitectură postbrâncoveneascâ", bogat în decoraţiuni

sculptate, pictura din 1725 în frescă; arhondaric.

MĂNĂSTIREA BARBU, de călugăriţe, 4 vieţuitoare, cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail

şi Gavril!" (8 noiembrie); corn Tisău, jud. Buzău, 25 km NV de Buzău, pe drum modernizat şi cale

ferată Buzău — Vemeşti, drum modernizat Vemeşti — Tisău; ctitorie a lui Barbu Bădeanu şi a soţiei

sale Despa (1668-1669).

MĂNĂSTIREA BASCOVELE, de călugăriţe, 2 vieţuitoare, reînfiinţată în 1991, cu hramul

„Intrarea în Biserică a Maicii Domnului" (21 noiembrie); com. Drăganu, jud. Argeş, 33 km NV de

Piteşti şi 48 km SE de Rm. Vâlcea pe DE Piteşti — Rm. Vâlcea; biserica zidită de marele comis Şerban

Cantacuzino în 1695; reclădită şi pictată în anul 1843 de Ştefu Nicolau, sprijinit de ispravnicul

„Partenie ot Cotmeana" şi din îndemnul stareţei Platonida Căzănescu; arhitectură în stilul bisericilor din

sec. XVII-XVIII; pictură din 1869.

MĂNĂSTIREA BÂLDANA, de călugări, 1 vieţuitor, reînfiinţată în 1994, cu hramul

„Adormirea Maicii Domnului" (15 august), „Sfântul Gheorghe" (23 aprilie), „Sfântul Nicolae" (6

decembrie); localitatea Bâldana, jud. Dâmboviţa, 29 km NV de Bucureşti, 45 km SV de Târgovişte;

ctitorită la 1831 de clucer Hiotu şi Popa Gheorghe; reparată în 1861; a funcţionat ca biserică de parohie

de la sfârşitul secolului trecut, redată cinului monahal o dată cu redeschiderea din 1994.

MĂNĂSTIREA BERISLĂVEŞTI, cu hramul „Sfinţii Trei Ierarhi" (30 ianuarie), „Sfântul

Mare Mucenic Gheorghe" (23 aprilie); com. Berislăveşti, jud. Vâlcea, 12 km E de Călimăneşti şi 30 km

N-NE de Rm. Vâlcea; fără obşte, aflată în lista intenţiilor episcopale de reînfiinţare; biserica în curs de

renovare, zidită de Alexandru Bucşinescu vel-paharnic (1753-1754), terminată de egumenul Nigodim

în anul 1762; valoros monument de arhitectură feudală târzie.

MĂNĂSTIREA BUNEA, de călugări, 3 vieţuitori, reînfiinţată în 1992, cu hramul „Sfinţii

Arhangheli Mihail şi Gavriil" (8 noiembrie); com. Vulcana-Băi, jud. Dâmboviţa, 16 km V de Pucioasa,

22 km NV de Târgovişte; ctitorită la 1654 de Bunea Grădişteanu; zugrăveală din 1785 de Dumitru

Bogasieru din Târgovişte.

MĂNĂSTIREA CĂLDĂRUŞANI, de călugări, 23 vieţuitori, cu hramul „Sfântul Dumitru"

(25 octombrie); com. Gruiu, SĂI, 40 km NE de Bucureşti pe drum modernizat Bucureşti — Snagov —

Gruiu — Grădiştea sau Bucureşti — Grădiştea — Gruiu, 54 km SE de Ploieşti; ctitorită de Matei

Basarab (1637-1638), pe vatra unui fost schit de lemn din sec. XVI; înconjurată de ziduri, biserica

redimensionatâ de Arhiepiscopul Filaret (1778) sintetizează stiluri arhitectonice specifice ctitoriilor

domneşti de la mănăstirile Curtea de Argeş şi Dealu; pictura nouă realizată de Dimitrie Belizarie în

deceniul al treilea al secolului XX; şcoală de pictură bisericească (1778); aici s-a instruit şi pictorul

Nicolae Grigorescu (1854-1856); tipografie (1825), muzeu cu 6 tablouri de Nicolae Grigorescu, icoane,

manuscrise, tipărituri vechi, ferecaturi; arhondaric.

MĂNĂSTIREA CÂRNU, de călugări, 5 vieţuitori, reînfiinţată în 1991, cu hramul „Sfinţii

Arhangheli Mihail şi Gavriil" (8 noiembrie); satul Tega, com. Pănătău, jud. Buzău, 58 km NV de

Buzău, drum modern şi cale ferată Buzău — Nehoiu; ctitorit la mijlocul sec. al XVI-lea (1546) de

Mircea Ciobanu şi soţia să Doamna Chiajna; biserica pe plan triconc, turlă pe naos, de proporţii reduse,

şi-a înnoit înfăţişarea sub Matei Basarab (1643), sub Lavrentie şi Naum Căldăruşanu (1822); picturi

murale din sec XIX; a purtat strânse legături cu mănăstirea Poiana Mărului şi cu curentul monahal

promovat de Cuviosul Paisie Velicikovschi stareţul.

MĂNĂSTIREA CERNICA, de călugări, 49 de vieţuitori; com. Cernica, SĂI, 13 km SE de

Bucureşti, pe drum modernizat Bucureşti — Olteniţa; biserica cu hramul „Sfântul Nicolae" (6

decembrie), ctitorită pe grădiştea cea mare din Balta Co-lentinei de Vornicul Cernica Ştirbei, ante

1608, pe locul unei sihăstrii din sec. XVI; biserica actuală ctitorită sub stareţul Timotei (1809-1815);

picturi murale interioare din 1815, numărate printre „ultimele realizări importante ale picturii de tradiţie

medievală" (V. Drăguţ, 1976); biserica din Grădiştea Mică, cu hramul „Sfântul Gheorghe" (23 aprilie),

ctitorită de Dan Braşoveanu în sec. XVIII, rectitorită de Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica (1839-

1842); biserica cu hramul „Sfântul Lazăr" (În sâmbăta de dinaintea Floriilor), ctitor Stareţul Gheorghe

(1804); paraclis cu hramul „Adormirea Maicii Domnului" (15 august); paraclis cu hramul „Sfântul Ioan

Apostolul" (26 septembrie), ctitor Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica, 1842; paraclis cu hramul

„Intrarea în Biserică" (21 noiembrie), ctitor Gheorghe arhimandritul; moaştele Sfântului Ierarh Calinic

de la Cernica, canonizat în 1955, prăznuit pe 11 aprilie; case memoriale: Sfântul Ierarh Calinic de la

Cernica, Gala Galaction — scriitor; muzeu de icoane, ferecaturi şi broderii din sec. XVII-XIX,

manuscrise, obiecte de cult din argint; cimitir cu gropniţe ale personalităţilor duhovniceşti — Stareţul

Gheorghe (t 1806), adept al curentului monahal paisian cu viaţa de obşte, şi intelectuale — Gala

Galaction, Ion Ţuculescu; se remarcă cavoul Mitropolitului Nifon, din marmură albă, pictat de Gh.

Tăttărescu, 1875; arhondaric.

SCHITUL CETĂŢUIA, de călugări, cu hramul „Schimbarea la Faţă" (6 august); sat Haleş,

com. Tisău, jud Buzău, 26 km NV de Buzău, 7 km S de mănăstirea Ciolan, drum modernizat Buzău —

Vemeşti — Tisău; construit pe o vatră dacică, în sec. XVIII; biserica ridicată din piatră în 1854 de

singhelul Iosif şi ucenicii săi ierom. Eftimie şi Isidor, ajutaţi de săteni şi Episcopul Buzăului, Pilotei;

biserica sfinţită în 1862, zugrăveala executată în 1868 cu cheltuiala domnitorului Carol l, care o şi

vizitează, pictor Gh. M. Tăttărescu; portretul tânărului domnitor în pronaos; repictată pe plăci de zinc

de Eftimie Obrocea.

MĂNĂSTIREA CETĂŢUIA, de călugări, 3 vieţuitori, cu hramul „Izvorul Tămăduirii'1

(vinerea după Paşti); com. Cetăţeni, jud. Argeş, 20 km SE de Câmpulung şi 47 km N de Târgovişte;

clădită pe vârful unei stând şi atribuită de tradiţie sec. XIII-XIV (V. Drăguţ, 1976); biserica în stâncă,

mică şi cu fragmente de pictură (sec. XIV?), refăcută în 1859,1915-1916; în vecinătate, urme ale unei

vetre de tip urban, cu două biserici databile din sec. XIII, factor activ în consolidarea voievodatului

Ţării Româneşti.

MĂNĂSTIREA CHEIA, de călugări, 5 vieţuitori, reînfiinţată în 1991; satul Cheia, com.

Măneciu, jud. Prahova, 36 km N de Vălenii de Munte, 74 km N de Ploieşti şi 44 km S-SE de Braşov pe

drum modernizat Ploieşti — Văleni de Munte — Braşov; biserică cu hramul „Sfântul Nicolae" (6

decembrie) ctitorită în preajma pasului Bratocea din lemn în 1770, arsă de turci şi reclădită în 1790 sub

stareţul Atanasie; biserica actuală cu hramul „Sfânta Treime" (a doua zi după Rusalii), clădită din zid,

sub Alex. Dimitrie Ghica, de fraţii Damaschin egumenul şi Justin Bârsan din Săliştea Sibiului în 1835,

sfinţită 1839 de Episcopul Chesarie al Buzăului, pictată în 1837 de meşterul zugrav Naum, reprezentant

al şcolii de pictură din Buzău; paraclis din 1927, pictură în ulei pe pânză, curăţată în 1981-1988;

arhondaric.

MĂNĂSTIREA CHRISTIANA, de călugăriţe, 22 vieţuitoare, cu hramul „Pogorârea

Sfântului Duh" (în duminica a opta după Paşti); înfiinţată în Bucureşti-Pipera, în 1992, pe lângă

Asociaţia Filantropică medical-creştină „Cristiana"; în prezent activează în Spitalul Dr. Stâncă, cu o

capelă cu hramul „Sfântul Pantelimon" (27 iulie); pe cele 8 ha de teren de la Pipera, în cadrul Centrului

de Mediană socială, în viitor va fi construită şi mănăstirea de maici, specializate în profil medico-

sanitar şi domenii sociale.

MĂNĂSTIREA CIOCANU, de călugări, 10 vieţuitori, reînfiinţată în 1992, cu hramul

„Intrarea în Biserică a Maicii Domnului" (21 noiembrie); com. Bughea de Jos, jud. Argeş, 9 Km V de

Câmpulung; ctitorită în sec. XVII de Nifon monahul (+1687), citată documentar în 1677; biserica

reparată în 1825 de Cuviosul Neofit şi Lupan Radovici; refăcută în 1865, după dărâmarea la cutremurul

din 1802, ruinată în 1922, refăcută şi repictată în 1932 de Nicandru Mânu arhimandritul, care face o

biserică nouă lângă construcţia veche.

MĂNĂSTIREA CIOLANU, de călugări, 20 vieţuitori; com. Tisău, jud. Buzău, 31 km NV de

Buzău, drum modem şi cale ferată Buzău — Vemeşti, drum modem Vemeşti — Tisău; biserica veche,

cu hramul „Sfântul Gheorghe" (23 aprilie), ctitorită prin tradiţie de Doamna Neaga, soţia lui Mihnea

Turcitul (1585-1590), pe locul uneia mai vechi, din „Poiana Maicilor"; cercetări recente infirmă actul

ctitoririi bisericuţei de zid de Doamna Neaga, atribuind-o ctitorilor D-tru Ciolan (Buzău) şi boierilor

Soreşti din Vemeşti (1566-1577); modificată ca înfăţişare sub stareţii Paisie (1810) şi Partenie (1854);

picturi murale executate în frescă de Elisei monahul (1850-1855); biserica cea mare, cu hramul „Sfinţii

Apostoli Petru şi Pavel" (29 iunie); ctitorită de Episcopul Chesarie al Buzăului (1828), sfinţită în 1828,

pictată în frescă de Nicolae Teodorescu (1862), înlocuită ulterior cu picturi murale realizate â la

gouache; chenare de piatră la uşi şi ferestre sculptate cu măiestrie; muzeu cu icoane din sec. XVIII; din

sec. XIX 100 de icoane pictate pe lemn; trei icoane împărăteşti din 1886 aparţinând lui Gh. Tăttărescu

în biserica nouă; muzeu în aer liber, cu sculpturi în lemn şi piatră executate de diferiţi artişti;

arhondaric.

MĂNĂSTIREA CLOCOCIOV, de călugăriţe, 45 vieţuitoare, cu hramul „Sfinţii Arhangheli

Mihail şi Gavril" (8 noiembrie); Municipiul Slatina, jud. Olt; atestată documentar la 1512-1521;

biserica refăcută de Mihai Viteazul, reconstruită de marele agă Ducu Buicescu (1645), nepotul lui

Matei Basarab, reparată de C.M.I. În anii '30 şi în anul 1958; picturi murale realizate în 1862; bine

conservate din decoraţia murală veche sunt: tabloul ctitorului şi familiei sale în pronaos şi compoziţia

Judecata de Apoi" din pridvor; pictura reparată, prin colectă, în aceiaşi ani ai deceniului IV, sub fostul

stareţ Toca Chiril şi ucenicii săi, de pictorii Hornung şi N. Pană; biserica nouă construită în afara

incintei, în partea de NV, cu hramul „Naşterea Maicii Domnului" (8 septembrie); aici a trăit călugărul

Naum Râmniceanu, autorul „Cronicii inedite" de la Blaj şi al „Istoriei Zaverii în Valahia" (Revoluţia

din 1821) (M. Vlasie, 1992); muzeu cu icoane vechi din tot judeţul; ateliere de tricotaje, atelier de

ţesătorie; arhondaric.

MĂNĂSTIREA COMANA, de călugări, 6 vieţuitori, reînfiinţată în 1991, cu hramul „Sfântul

Nicolae" (6 decembrie); com. Comana, jud. Giurgiu, 34 km S de Bucureşti, 45 km N-NE de Giurgiu,

drum modernizat Giurgiu — Bucureşti, 15 km ramificaţia Călugăreni — Comana; săpăturile

arheologice confirmă tradiţia actului de ctitorie a bisericii de către Vlad Ţepeş la jumătatea sec. al XV-

lea (1462?); refaceri şi reclădiri sub Radu Şerban (1588-1609), paharnicul Şerban Cantacuzino (1699-

1700) şi în 1854; pictura din 1609; mormintele lui Radu Şerban Voievod, Nicolae Pătraşcu, fiul lui

Mihai Viteazu, membrii ai familiei Cantacuzino.

MĂNĂSTIREA „COTA 1000-MOROIENI", de călugări, obşte în formare, înfiinţată în

1994, cu hramul „înălţarea Domnului" (40 de zile după Paşti); localizată pe raza com. Moroieni, jud.

Dâmboviţa, 16 km SV de Sinaia, 45 km N de Târgovişte, în amonte, la 1000 m altitudine, spre muntele

Păduchiosu; biserică de lemn, proiectată a se construi în perspectivă; s-au clădit chilii din zid pentru

monahi din iniţiativa rasoforului Tohănean Frunză, sprijinit de Arhiepiscopia Târ-goviştei, de unele

instituţii de stat şi de credincioşii din împrejurimi.

MĂNĂSTIREA COTEŞTI, de călugăriţe, 7 vieţuitoare, reînfiinţată în 1991, cu hramul

„Sfânta Treime" (a doua zi după Rusalii); com. Coteşti, jud. Vrancea, 15 km SV de Focşani, drum

modernizat Buzău — Focşani, cu segment modernizat spre Coteşti; clădită în 1750, atestată în 1757;

reînfiinţată în 1819 cu călugăriţe mutate aici din schitul Bonţeşti, cu sprijinul arhim. Teodosie, stareţul

mănăstirii Poiana Mărului.

MĂNĂSTIREA COTMEANA, de călugări, 3 vieţuitori, reînfiinţată în 1991, cu hramul

„Buna Vestire" (25 martie); com. Cotmeana, jud. Argeş, 30 E de Rm. Vâlcea şi 32 km NV de Piteşti,

drum modernizat Piteşti-Rm. Vâlcea; ctitorită de Radu l Voievod, ante 1385, pe locul unei construcţii

mai vechi; monument de sinteză reprezentativ pentru asimilarea şi dezvoltarea arhitecturii munteneşti

din sec. XIV; faţade din cărămidă aparentă şi decoraţiuni în stil bizantino-balcanic din sec. XIII-XIV;

clopote turnate ante 1386.

SCHITUL CRASNA, de călugări, 25 vieţuitori, reînfiinţat în 1991, cu hramul „Sfinţii

împăraţi Constantin şi Elena" (21 mai); sat Schiuleşti, com. Izvoarele, jud. Prahova, 18 km NV de

Vălenii de Munte, drum modernizat Vălenii de Munte — Braşov; construit din lemn în sec. XVIII, citat

ca schit de călugări în actul din 1745; biserica actuală ctitorită de mir în 1824 de postelnicul Constantin

Pârvulescu (monahul Chesarie), sfinţită în 1928 de Episcopul Chesarie al Buzăului, o dată cu

reînfiinţarea obştei monahale; biserica pictată în 1834, restaurată în 1958, repictată în 1991; arhondaric.

MĂNĂSTIREA CURTEA DE ARGEŞ, de călugări, 10 vieţuitori, cu hramul „Adormirea

Maicii Domnului" (15 august); oraşul Curtea de Argeş, jud. Argeş, 36 km NV de Piteşti; ctitorită de

Neagoe Basarab (1512-1517); lăcaş de închinăciune monahală, statuat la sfinţirea bisericii (1517), „ca

de acum înainte niciodată, în veci, în Argeş, să nu mai fie Mitropolie, ci să fie mănăstire şi

arhimandriţie, iar Târgovistea să fie Mitropolie... cum s-a aşezat" (N. Stoicescu, Cr. Moisescu, 1976);

monument istoric „de mare faimă şi admiraţie"; Scaun episcopal între 1739 şi 1748 şi după 1990,

aşezământ episcopal şi monahal după această dată, conlucrând în aceeaşi incintă; paraclis cu hramul

„Sfânta Mucenică Filofteia" (7 decembrie), de neam valah, sud-dunărean, de opt veacuri ocrotitoarea

mănăstirii prin sfintele ei moaşte aşezate în Catedrala Episcopală; lăcaş de canonizare, în 16 august

1517, a Sfântul Ierarh Nifon (f1508), Patriarh al Constantinopolelui şi Mitropolit al Munteniei (15007-

1505); loc de aşezare a moaştelor sale în sicriu de arginte, placat cu aur, trimise la mănăstirea Dionisiu

— Athos, şi de păstrare a capului şi a mâinii drepte ale Sfântului primite în dar de Neagoe Basarab de

la călugării athoniţi; din 1949 trimise ca odoare la Catedrala Mitropolitană Sfântul Dumitru — Craiova;

sicriu cu părţi din moaştele Sfântului Serghie, Vach şi Muceniţei Tatiana; loc de refugiu al Sfântului

Cuvios Martir Sofronie de la Cioara, apărător al Ortodoxiei în Transilvania; necropolă a Regilor

României; tablourile Regelui Carol l şi al Reginei Ejisabeta, figuri ale domnitorilor români, pe pereţii

pronaosului; Evanghelia învierii din Sâmbăta Mare, scrisă cu litere de aur de Regina Elisabeta; atelier

pictură icoane; arhondaric.

SCHITUL DARVARI, cu hramul „Învierea Sfântului Lazăr" (sâmbăta de dinaintea

Floriilor), „Sfinţii împăraţi Constantin şi Elena" (21 mai) şi „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil" (8

noiembrie); Municipiul Bucureşti; ctitorit din temelie de căminarul Mihalache Darvari, sub domnia lui

Alexandru Ghica Voievod în anul 1834, după pisanie; pictură în frescă acoperind interiorul, în ocniţele

din registrul superior în exterior, executată de pictorul l. Keber, după modelul picturii din veacul XV în

Muntele Athos (ĂB, 1941); fost schit de călugări; metoc al mănăstirii româneşti din Muntele Athos,

închinat în 1869; azi biserică parohială şi sediul central al „Fundaţiei Anastasia", cu o bogată şi

prestigioasă activitate publicistică şi cultural-religioasă, sub conducerea pictorului şi omului de cultură

Sorin Dumitrescu; biserica de mici proporţii, pictura interioară în frescă cu scene biblice şi chipurile

ctitorilor; propus pentru reactivare ca schit.

MĂNĂSTIREA DĂLHĂUŢI, de călugăriţe, 2 vieţuitoare, reînfiinţată în 1990; com.

Cârligele, jud. Vrancea, 15 km SV de Focşani, 10 km S de Odobeşti, drum modernizat Focşani —

Goleşti, nemodernizat Coteşti — Cârligele; citată ca schit în anul 1625; biserica de lemn cu hramul

„Sfinţii Arhangheli Mihail şi Ga-vriir (8 noiembrie) construită de arhim. Dionisie în 1810, pe locul unei

biserici; ctitorie a lui Matei Basarab din 1654, zugrăvită în 1827; biserica cu hramul „Izvorul

Tămăduirii" (În vinerea de după Paşti) (cca 1829); biserica cu hramul „Sfinţii împăraţi" (21 mai),

ctitorită între 1840 şi 1850; şcoală între 1859 şi 1861; aici a fost stareţ şi a plecat la Poiana Mărului

Cuviosul Vasile, un mare schimnic şi cu o bogată trăire spirituală ca şi „un mare predicator al culturii"

(N. Iorga); arhondaric.

MĂNĂSTIREA DEALU, de călugăriţe, 31 de vieţuitoare, cu hramul „Sfântul Nicolae" (6

decembrie); Municipiul Târgovişte, jud. Dâmboviţa, 5 km N de oraş; aşezare monastică citată încă din

1431, rectitorită de Radu cel Mare (1499-1501); biserica zugrăvită sub Neagoe Basarab (cca 1514), de

Dobromir din Târgovişte, repictată de Constantin Brâncoveanu (1713), şi în 1985 de pictorul arhim.

Sofian Boghiu; biserica este un desăvârşit monument „de arhitectură veche românească" (V. Drăguţ,

1976), cu faţade placate în piatră şlefuită, decoraţie sobră, clară în detalii şi cu motive ornamentale est-

caucaziene; tâmplă din 1840-1855; paraclis cu hramul „Acoperământul Maicii Domnului" (1

octombrie); tiparniţa lui Macarie; în biserică racla cu capul lui Mihai Viteazul (1606), mormintele lui

Radu cel Mare, Mihai Movilă şi ale altor voievozi; odoare şi tipărituri vechi: „Liturghierul" în 1508,

„Octoitul" în 1510, „Evangheliarul" în 1512; atelier de covoare; ansamblu monastic integral reparat

între 1955 şi 1958 sub Patriarhul Justinian Marina.

SCHITUL DRAGOSLAVELE, de călugări, 2 vieţuitori, cu hramul „Sfântul Gheorghe" (23

aprilie); corn Dragoslavele, jud. Argeş, 18 km NE de Câmpulung, 5 km S de Rucăr, 71 km SV de

Braşov, drum modernizat Câmpulung — Bran — Braşov; biserică de lemn, sec. XVII, adusă din

Borşa-Maramureş (1949), de Patriarhul Justinian Marina; reşedinţă patriarhală de odihnă din 1929,

schit din 1949.

MĂNĂSTIREA GĂVANU, de călugări, 3 vieţuitori, reînfiinţată în 1990, cu hramul

„Adormirea Maicii Domnului" (15 august); com. Mânzăleşti, jud. Buzău, 50 km NV de Buzău, drum

modernizat Buzău — Mânzăleşti — Lopătari; dtată documentar în 1647 (?); apar ca fondatori moşneni,

Ignat Beşliu şi Episcopul Damaschin în 1707; arsă de turci la 1821; biserica actuală, cu 6 turle, din

bârne de brad, clădită de localnici sub masivul muntos Ţinta, în 1828, sfinţită acum, pictată în 1855 de

stareţul Arsenie; a fost subordonată şi condusă de stareţii de la mănăstirea Poiana Mărului.

MĂNĂSTIREA GHIGHIU, de călugăriţe, 45 de vieţuitoare, cu hramul „Izvorul Tămăduirii"

(prima vineri după Paşti); com. Bărcăneşti, jud. Prahova, 9 km S de Ploieşti, drum modernizat Ploieşti

— Bucureşti; biserica cea mare, ctitorită în 1814 de egumenul Arsenie, reconstruită din zid de arhim.

Eftimie şi Antonie (1856-1866), sfinţită în 1866, pictată în ulei de Gh. Tăttărescu (1865); biserica mică,

reclădită în 1858 de stareţul Gheorghe, terminată în 1866 de Antonie stareţul; complex monastic

reconstruit între 1955 şi 1958, după cutremurele din 1940 şi 1977; colecţie de artă veche, ateliere;

arhondaric.

MĂNĂSTIREA GLAVACIOC, de călugări, 4 vieţuitori, reînfiinţată în 1991, cu hramul

„Buna Vestire" (25 martie); com. Ştefan cel Mare, jud. Argeş, 64 km SE de Piteşti, şi 35 km S de

Găeşti; începuturi incerte legate de o icoană a Maicii Domnului, făcătoare de minuni, descoperită de un

cioban într-un corn, loc pe care s-a întemeiat vatra sa, în amintirea ei; fondată în sec. XIV-XV (N. Stoi-

cescu 1970, l); primea danii cu sate sub Mircea cel Bătrân şi Vlad Dracu (1441), în Teleorman; citată

documentar în 1441; refăcută şi ca reşedinţă domnească de Vlad Călugăru (1492-1495); modificări în

înfăţişare intervenite sub Radu cel Mare, Neagoe Basarab, care o zugrăveşte (1512-1521), Petru Cercel

(1583-1585), egumenul Ştefan (1701-1704), trimis aici de Constantin Brâncoveanu şi Mitropolitul

Teodosie al Ungro-Vlahiei; transformată radical, fără nici o asemănare cu ceea ce a .fost, decât că este

pe aceeaşi temelie, de paharnicul Constantin Foca (1841-1844); biserică de mir din 1861; în ruină la

secularizare; astăzi în curs de restaurare.

SCHITUL GORGAN, de călugări, 3 vieţuitori, cu hramul „Sfântul Ierarh Calinic de la

Cernica" (11 aprilie); com. Călineşti, jud. Argeş, 31 km V de Găeşti, 23 km SE de Piteşti; înfiinţat în

1986; biserică de lemn strămutată probabil din satul Stăneşti-Argeş; metoc al Episcopiei Argeşului.

MĂNĂSTIREA MĂXINENI, de călugări, 3 vieţuitori, reînfiinţată în 1991, cu hramul

„Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul" (24 iunie — Sânziene-Drăgaica); com. Măcineni, jud Brăila, cca

31 km NV de Brăila, drum modernizat Brăila — Focşani; importantă ctitorie a lui Matei Basarab

(1637-1640), clădită pe locul unei foste biserici de lemn (sec. XVI); zidurile de incintă îi atribuiau un

rol de pază şi supraveghere la limită cu raiaua turcească a Brăilei; biserica a fost frumoasă, din

cărămidă alternantă cu panouri de tencuială, motive vegetale la ancadramente din piatră artistic

decorate (V. Drăguţ, 1976); părăsită şi în ruină din 1917, cu temelii arheologice confirmate recent;

.mănăstirea cetate" azi în curs de restaurare.

MĂNĂSTIREA NĂMĂIEŞTI, de călugăriţe, 30 vieţuitoare, cu hramul „Intrarea în Biserică

a Maicii Domnului" (21 noiembrie) şi „Izvorul Tămăduirii" (prima vineri după Paşti); sat Nămăieşti,

com. Valea Mare - Pravăţ, jud. Argeş, 5 km NE de Câmpulung; biserica din piatră, în întregime săpată

în stâncă de mâini necunoscute, datată din prima jumătate a sec. XVI (1547); picturi murale

neîndemânatic realizate, cu figuri de sfinţi şterse în pridvorul sudic, interior nepictat, cu icoane atârnate

pe pereţi; podoabe; icoana Maicii Domnului făcătoare de minuni, atribuită de tradiţie Evanghelistului

Luca, înrămată în argint la 1798, litografiată în 1871 de Maior Papazogeu; cruce veche din 1601,

ridicată lângă turtă de Radu Postelnicu; hrisoave cu proprietăţi din anii 1542 şi 1572, cărţi vechi; casa

memorială G. Topârceanu; ateliere de covoare şi macrameuri, mausoleul din Mateiaş închinat eroilor

din primul războijTTondial (MB, 1941; Efrem Enăchescu, 1938).

MÂNÂSTIREA NEGRU VODĂ, fără obşte, înfiinţată în 1993, hram încă nestabilit; satul

Coşoteni, com. Videle, jud. Teleorman, 4 km E de Roşiorii de Vede; aşezământ în curs de construcţie şi

organizare.

MÂNÂSTIREA NEGRU VODĂ de călugăriţe, 18 vieţuitoare, cu hramul „Adormirea Maicii

Domnului" (15 august); oraşul Câmpulung, jud. Argeş; ctitorită în 1215, prin tradiţie de Radu Negru

Voievod; citată ca biserică în 1351-1352; modificări în înfăţişarea ei: rezidită de Basarab l şi fiul său,

Nicolae Alexandru; reclădită de Matei Basarab (1635-1636) când devine mănăstire şi sub Grigorie

Dimitrie Ghica (după 1827); biserica repictată între 1955 şi 1957; piatră funerară de pe mormântul lui

Nicolae Alexandru Voievod (1364), casa domnească din 1650, construită de Matei Basarab, Turnul

Bărăţiei din 1730; colecţie de icoane, alte lucrări de artă medievală.

SCHITUL NIFON de călugări, 1 vieţuitor; com. Tisău, jud. Buzău, 36 km NV de Buzău,

acces din drumul modernizat Buzău — Măgura, 5 km N de mănăstirea Ciolanu; fondat de arhidiaconul

Nifon (1810-1811) pe locul unui schit mai vechi pe dealul Măgura; biserica mare cu hramul „Izvorul

Tămăduirii" (prima vineri după Paşti) şi „Sfântul Mucenic Pantelimon" (27 iulie), zidită de marele

clucer Nicolae Pâcleanu şi stareţul Constandie (1842-1845), refăcută şi pictată la 1860; biserica de

lemn din cimitir cu hramul „Sfântul Nicolae" (6 decembrie), construită de arhidiaconul Nifon (1810-

1811); spital de psihiatrie.

MĂNĂSTIREA NUCET, de călugăriţe, 3 vieţuitoare, reînfiinţată în 1994, cu hramul

„Sfântul Gheorghe" (23 aprilie); com. Nucet, jud. Dâmboviţa, 26 km S de Târgovişte, 64 km NV de

Bucureşti; mănăstire ctitorită de Gherghina, pârcălab de Poenari, şi soţia să Neaga, spre sfârşitul sec.

XV; citată în documente în 1501, dar există sub Vlad Călugăru (1482-1495), cu prefaceri ulterioare,

una sub Sfântul Mucenic lenache Văcărescu, mort cu Sfântul Martir Constantin Brâncoveanu la

Constantinopol, ultima între 1840-1849 de egumenul Gherase.

MĂNĂSTIREA PASĂREA, de călugăriţe, 137 vieţuitoare, cu hramul „Sfânta Treime" (a

doua zi după Rusalii); com. Brăneşti, SĂI, 20 km E de Bucureşti, prin Brăneşti, drum modernizat

Bucureşti — Călăraşi; biserica de lemn construită de arhim. Timotei din Cernica (1813); biserica de zid

clădită de Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica (1846-1847); pictură în tempera, relativ ştearsă,

catapeteasmă sculptată şi cu picturi executate în ulei; trapeza (1827) adăposteşte icoane pe lemr 7: sticlă

(sec. XVI-XVIII), cărţi vechi, ţesături din sec. XIX, atelier de croitorie de veşminte; mormântul

sculptorului Gh. D. Anghel; arhondaric.

MĂNĂSTIREA PEŞTERA IALOMIŢEI (Peştera Obârşia Ialomiţei), de călugări, 9

vieţuitori; com. Moroieni, 40 km N de Moroieni, 65 km N de Târgovişte şi 48 km V de Sinaia, acces pe

drum forestier desprins din DN Târgovişte — Sinaia (61 km) şi cu telefericul din Buşteni, cabana

Babele — hotel Peştera; biserica de lemn Peştera, la 10 m în gura Peşterii, atribuită de legendă lui

Mihnea cel Rău, începutul sec. XVI, urmărit de turci, ascuns şi scăpat cu viaţă în grota ce-i poartă

numele; atestată în 1793, arsă şi refăcută în 1819 de preotul Gheorghe, Ion Baltac şi alţii din Pietroşiţa;

arsă şi refăcută în 1940-1942, din lemn, cu hramul „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel" (29 iunie) de

Societatea Sportivă Peleş şi călugări, sfinţită în 1942 de arhim. Serafim Georgescu; biserica de lemn,

Cocora, cu hramul „Naşterea Maicii Domnului" (8 septembrie), ctitorită în 1901 de stareţul Ieronim

Popa, monahii Neofit, Ioil, Nicanor şi alţii; biserica sfinţită în 1911 de arhim. Dionisie, stareţ la Sinaia;

biserica nouă în construcţie lângă peşteră; arhondaric.

MĂNĂSTIREA PISSIOTA, de călugăriţe, 5 vieţuitoare aduse din mănăstirea Ghighiu în

1993, cu hramul „Naşterea Maicii Domnului" (8 septembrie); com. Poienarii Buchii, jud. Prahova, 50

km N de Bucureşti, 28 km SV de Ploieşti, drum modernizat şi cale ferată (gara Crivina) Ploieşti —

Bucureşti (74 km) cu desprinderea segmentului modernizat Gorgota — Poienarii Buchii (5 km);

biserica de zid, ctitorită de familia Zoe şi inginer N. Pissiota în 1928, pe moşia lor locală; redenumită

Crivina de Patriarhul Justinian Marina în 1954; închisă de comunişti; redeschisă în 1993; pictată în

frescă de Gh. Eftimiu în 1928; repictată în 1954 de pictorul Vasile Rudeanu; catapeteasmă frumoasă,

stil occidental, sculptată în lemn de stejar, cu 6 icoane împărăteşti, valoroase artistic, ferecate în argint

masiv şi 16 icoane dispuse în 2 registre.

MĂNĂSTIREA PLĂVICENI (Alunişul), cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil" (8

noiembrie); com. Plopii Slăviteşti, jud. Teleorman, 33 km NV de Turnu Măgurele şi 30 km S de

Drăgăşaneşti-Olt; ctitorit de Dragomir de Plăviceni, mare vornic (1646-1649); biserica pictată la 1815;

reînfiinţată în 1993, aşezământ în curs de organizare cu obşte în formare.

MĂNĂSTIREA PLUMBUITA, de călugări, 2 vieţuitori, cu hramul „Naşterea Sfântului Ioan

Botezătorul" (24 iunie — Sânzienele-Drăgaica); Municipiul Bucureşti, 7 km N de centrul capitalei;

ctitorie a lui Petru Cercel (1559-1568), reconstruită de Matei Basarab în 1647; sub Patriarhul Justinian

Marina se fac restaurări de ansamblu în anii '50; interioare cu fragmente din pictura originară,

ancadramente din piatră artistic dăltuite; s-a păstrat cea mai veche „cuhnie" din ţară; turn-poartă (1802-

1806); muzeu cu obiecte de artă bisericească veche în vechea casă domnească, ateliere de prelucrare a

obiectelor de cult din metal; vor fi mutate în perspectiva imediată la Popeşti-Leordeni, com. suburbană

a Municipiului Bucureşti.

MĂNĂSTIREA POIANA MĂRULUI, de călugări, 3 vieţuitori, reînfiinţată în 1991; com.

Jitia, jud. Vrancea, 38 km NV de Rm. Sărat, drum modernizat Focşani — Rm. Sărat (38 km),

ramificaţia Dumbrăveni — Jitia; biserica veche cu hramul „Naşterea Maicii Domnului" (8 Septembrie),

ctitorie a Cuviosului stareţ Vasile, sprijinit de domnitorul Constantin Mavrocordat în sec. XVIII (cca

1730); arsă în 1771, refăcută în 1781-1784; biserica mare din bârne de stejar acoperite cu scânduri, cu

hramul „Toţi Sfinţii" (26 iunie), clădită în 1810 Bucureşti — Alexandria — Roşiorii de Vede; ctitorită

de Maria, soţia Serdarului Marin Butculescu, născută Bârleanu; începută în 1832, sfinţită în 1835; zid

de cetate, frescă din prima jumătate a sec. XIX, icoană de lemn a Sfântului Nicoale din 1780, cu mâna

dreaptă din argint, alte, icoane din sex. XVIII-XIX, potir de argint.

SCHITUL SFÂNTA MARIA JERCĂLAI, de călugări, 7 vieţuitori, hramul „Sfinţii

Arhangheli Mihail şi Gavriil" (8 noiembrie); oraşul Urlaţi, jud. Prahova, 30 km NE de Ploieşti şi 5 km

N de Urlaţi, drum modern şi cale ferată Ploieşti — Buzău; biserică de lemn (1731) strămutată din satul

Lueriu — Reghin la castelul Bran de Regina Maria (ca paraclis) în 1929, la schitul Cricov de Patriarhul

Justinian Marina (1956); picturi din sec. XVIII, repictată în 1838 pe scânduri suprapuse bârnelor,

chenare cu motive geometrice pe ancadramente, grinzi sculptate; arhondaric.

MĂNĂSTIREA SFÂNTA TREIME (Podul Bulgarului), de călugăriţe, 6 vieţuitoare,

reînfiinţată în 1991; com. Podgoria, jud. Buzău, 10 km NV de Rm. Sărat şi 27 km S de Focşani;

biserica nouă de zid, cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil" (8 noiembrie), construită în 1940

de credincioşii din „Oastea Domnului"; biserica de lemn cu hramul „Sfânta Treime" (a doua zi după

Rusalii), pictată de Adolf Cantini din Focşani în 1951.

MĂNĂSTIREA SINAIA, de călugări, 11 vieţuitori; oraşul Sinaia, 48 km S de Braşov, 60 km

NV de Ploieşti, drum modern internaţional şi cale ferată, gara Sinaia; biserica mică cu hramul

„Adormirea Maicii Domnului" (15 august), ctitorită de spătarul Mihail Cantacuzino (1690-1695),

zugrăvită se pare de Pârvu Mutu (1657-1735); pictura parţial refăcută în 1795; arhitectură de inspiraţie

barocă; biserica mare cu hramul „Sfânta Treime" (a doua zi după Rusalii), ctitorie a arhim. loasaf şi

Paisie egumeni (1843-1846); arhitectură sintetizând stilul moldovenesc-medieval şi brâncovenesc-

renas-centist, arhitect George Mândrea; pictura aparţine danezului Aage Exner, pereţii exteriori cu

cărămidă smălţuită, picturi murale şi ocniţe; paraclis (1792), cu hramul „Schimbarea la Faţă" (6

august), clopot (1700 kg) adus de la Turnu Colţii, Bucureşti (1892); cavoul lui Take Ionescu; muzeu de

artă religioasă, cu tablouri, schiţe şi obiecte ale familiei regale, cu schiţe a peste 100 personalităţi

realizate direct pe zidul muzeului în cărbune de Carmen Silva; uşile bisericii din Cozia din sec. XVI,

icoana „Cina din Mamvri" (sec. XVII), pictor Pârvu Mutu, de mare valoare artistică; palatul Peleş în

care a locuit Carol l şi familia lui; arhondaric.

MĂNĂSTIREA SLĂNIC, de călugări, 35 vieţuitori, reînfiinţată în 1992, cu hramul

„Naşterea Maicii Domnului" (8 septembrie); com. Aninoasa, jud. Argeş, 24 km V de Câmpulung şi 32

km E de Curtea de Argeş; biserica construită în sec. XVII, ruinată în 1871 şi reclădită pe temelia celei

vechi de ierom. Isidor Ghimpeţeanu în 1922; sfinţită în 1930 (MB, 1941); aici se citeşte zi şi noapte

necontenit psaltirea, prin rotaţia monahilor (M. Vlasie, 1992).

MĂNĂSTIREA SNAGOV, de călugări, 1 vieţuitor, cu hramul „Intrarea în Biserică a Maicii

Domnului" (21 noiembrie); com. Gruiu, S, 43 km NE de Bucureşti, 31 km SE de Ploieşti, drum

modernizat internaţional Bucureşti — Ploieşti (74 km), calea ferată Bucureşti — Snagov; ctitorită în

insula lacului Snagov, pe urmele alteia mai vechi de la sfârşitul sec. XIV şi începutul sec. XV, sub

Mircea cel Bătrân, ca „mănăstirea domniei mele", citată documentar între 1409 şi 1418, mai figurează

drept ctitori Vladislav II şi Vlad Ţepeş; biserica actuală clădită de Neagoe Basarab (1512-1521) şi sub

Mircea Ciobanu în stil arhitectonic de influenţă athonită, zugrăită de Petru cel Tânăr în 1563, executată

probabil de meşterul Dobromir cel Tânăr; modificări reparatorii sub Constantin Brâncoveanu (sec.

XVII), succesiv după 1815, ultima sub Patriarhul Justinian Marina în 1966; picturile reprezintă „cel

mai mare ansamblu mural medieval păstrat într-o biserică din ţara noastră" (V. Drăguţ, 1976); paraclis

din 1453, cu hramul „Buna Vestire" (25 martie); panaghier din 1492 (azi la Muzeul de Artă al

României); tipografie în sec. XVII instalată de Antim Ivireanu.

MĂNĂSTIREA STÂNIŞOARA (Nucet), de călugări, 8 vieţuitori; sat Păusa-Călimăneşti, 31

km NE de Rm. Vâlcea, calea ferată Rm. Vâlcea — Sibiu (84 km), acces prin gările Jiblea — 9 km

drum forestier NE de Călimăneşti şi mănăstirea Turnu — 3-5 km pe drum forestier E de aceasta; vatră

de sihăstrie în sec. XIV-XV, locuită de sihastrii din Cozia în sec. XV-XVI (loanichie Bălan, 1982);

biserica veche din lemn din sec. XVII, ctitorie certă din 1747 a lui Gheorghe mare clucer de arie, arsă

în 1788 şi refăcută în două rânduri (1818-1829; 1850); biserica actuală zidită de Episcopul Gherasim

Timuş (1900-1908), cu hramul „Sfântul Gheorghe" (23 aprilie); paraclis aparţinând Episcopului

Grigore Leu (1937); s-au nevoit aici, în peşterile de sub muntele Sălbatecu cuvioşii sihăstrii Neofit şi

Meletie din mănăstirea Cozia; moaştele lor au fost împărţite între credincioşi; arhondaric.

MĂNĂSTIREA STELEA, de călugări, 4 vieţuitori, cu hramul „învierea Domnului";

Municipiul Târgovişte, 84 km NV de Bucureşti, 109 km SV de Braşov, drum modernizat internaţional

Sinaia — Braşov (48 km) şi drum modernizat Sinaia — Târgovişte (61 km); ctitorită de Vasile Lupu ca

semn al împăcării lui cu Matei Basarab în 1645, pe locul bisericii clădite de Stelea Spătarul în 1582;

biserica împrejmuită cu zid — cetate de piatră şi înalt, arhitectonic bine proporţionată, tencuită şi cu

decoraţii simple în exterior, picturi parţial conservate şi fără valoare artistică, datează din sec. XVIII,

din epoca brâncovenească (1705-1706); nu se păstrează nimic din frumoasa pictură originară a lui

Vasile Lupu; arhitectură cu influenţe moldoveneşti, „model de strălucită îmbinare a unor elemente şi

forme decorative moldoveneşti", sculpturi de factură gotică moldovenească la ancadramente, cu o slabă

imitaţie a modelului „Trei Ierarhi" din laşi, singura cu această înfăţişare din ţară, pisanie cu stema

Modovei, mormântul tatălui lui Vasile Lupu în vechea biserică, Nicolae Vel Aga; şcoală grecească

până în 1840, frecventată de Vasile Cârlova, Grigore Alexandrescu şi Ion Helia-de-Rădulescu (N.

Stoicescu şi C. Moisescu, 1976).

SCHITUL STRIHAREŢ, de călugări, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului" (15 august);

Municipiul Slatina, jud. Olt, 1,5 km N de oraş; citat sub acest nume din 1478, clădit între ziduri de

incintă de Serafim, Episcop al Buzăului (1664-1668); biserica pictată şi sfinţită în 1762; ars în 1802 sau

avariat de mai multe ori (1838), aşezământul a fost reparat în 1844; biserica pictată între 1930 şi 1936.

MĂNĂSTIREA SUZANA, de călugăriţe, 58 vieţuitoare; com. Măneciu, jud. Prahova, 67 km

N de Ploieşti şi 51 km S de Braşov, drum modernizat Vălenii de Munte — Braşov (85 km) şi calea

ferată Ploieşti — Măneciu (35 km); biserica mică cu hramul „Acoperământul Maicii Domnului" (1

octombrie), ctitorită din lemn la 1740 de Stanca Arşic din Săcele — Braşov, devenită monahia Suzana;

afectată numai slujbelor de iarnă; biserica mare cu hramul „Sfântul Nicolae" (6 decembrie) ridicată din

zid sub stareţa Suzana Albu-leţ, cu sprijinul Episcopului Ghesarie al Buzăului (1839-1840), refăcută

între 1880 şi 1882 sub stareţa Natalia Ferlea, ajutată de mai multe familii de credincioşi şi Eforia

Spitalelor Civile; pictura în ulei de Gh. Tăttărescu (N. Stoicescu, 1970, II), de un ucenic al lui, Petre

Nicolau (M. Vlasie, 1992), arhondaric (Erem. Enăchescu, 1938; Anuar, 1909).

MĂNĂSTIREA TRIVALE, de călugări, 3 vieţuitori, cu hramul „Sfânta Treime" (a doua zi

după Rusalii), reînfiinţată în 1991; Municipiul Piteşti, jud. Argeş; ctitorită din lemn în sec. XV de

familia Trifan şi Stanca Stăncescu, reclădită din piatră de Matei Basarab (1632-1654), din piatră şi

cărămidă de Mitropolitul Variăm (1672-1674), de stareţul Irotei Niculescu (1854-1856) şi Justin

Ionescu (1904), ctitor şi al clopotniţei actuale; biserica pictată de loasaf Grecu în 1731, zugrăvită şi în

1904; ansamblu refăcut după cutremurul din 1940 (între 1942 şi 1944) de Episcopia Argeşului;

arhondaric.

MĂNĂSTIREA TURNU, de călugări, 18 vieţuitori; oraşul Călimăneşti, jud. Vâlcea, 26 km

N de Rm. Vâlcea, 7 km N de gara Jiblea, acces calea ferată Rm. Vâlcea — Sibiu (84 km), gara

Mănăstirea Turnu, apoi drum nemodernizat cca 1 km, sau pe DE Rm. Vâlcea — Sibiu, digul

hidrocentralei din amonte de mănăstirea Cozia, apoi cu piciorul cca 1/2 oră; sihăstrie în sec. XV,

locuită de sihastrii din Cozia, Nucet şi Ostrov; biserica mică cu hramul „Intrarea în Biserică a Maicii

Domnului" (21 noiembrie), ctitorită în 1676 de Mitropolitul Variăm (t 1702) pe locul alteia mai vechi

de lemn din sec. XVI, repictată de Agafton ieromonahul în 1866; aşezământ integral restaurat de

Gherasim Timuş, Episcop al Argeşului (1896-1911), biserica refăcută în 1933, pictată în frescă de D.

Belizarie; arhitectură fidel apropiată Coziei Vechi, sculpturi interioare în lemn de C. Babic (1935);

biserica mare cu hramul „Schimbarea la Faţă" (6 august), trapeză şi chilii ctitorite de Gherasim Timuş,

Episcop al Argeşului (1897-1901), în stil arhitectonic străin tradiţiei vechi, picturi în ulei pe pânze

detaşate, aplicate pe pereţii, peşteri săpate în piatră de sihastri din Cozia, în care s-au nevoit

schimonahia Xenia, mama Mitropolitului Variăm (sec. XVII) şi cuvioşii Daniil Duhovnicul şi ucenicul

său Misail; ape termale; castrul roman Arrutela la Bivolari, pe malul Oltului; atelier de pictură icoane;

arhondaric.

MĂNĂSTIREA ŢIGĂNEŞTI, de călugăriţe, 143 vieţuitoare; com. Ciolpani, SĂI, 36 km N

de Bucureşti, drum modernizat Bucureşti — Ploieşti (74 km); datează probabil din sec. XVII, înfiinţată

în anul 1776 pe locul probabil al unui schit de lemn citat în 1752; mănăstire de călugări până în 1800,

de călugăriţe din 1805, cu maid transferate de Mitropolitul Dositei de la schiturile Turbaţi — Ilfov şi

Hagi Dima — Bucureşti; biserica mare ctitorită în 1812, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului" (15

august) de marele ban Radu Golescu, marele logofăt Gheorghe Florescu şi soţia sa, arhim. Dositei din

Cernica, pe locul celei de lemn; arhitectură în stil neoclasic, simplu şi sobru, medalioane în mozaic pe

faţade, picturi murale interioare din 1812, renovate de D. Belizarie în 1929, remarcabilă scena Judecăţii

de Apoi în mozaic; biserica din cimitir cu hramul „Sfânta Treime" (a doua zi după Rusalii), ctitorită în

1817 de marele logofăt N. Bâscoveanu, zugrăvită în 1880; atelier de ţesut broderii artistice pentru

obiecte liturgice, colecţie de artă, manuscrise vechi (1691), icoane pe lemn şi sticlă rare, icoana Sfintei

Cuvioase Paraschiva din 1797, a Maicii Domnului cu Pruncul — exemplar din „Evangheliarul" tipărit

la Bucureşti în 1693 şi altele; colecţie de artă cu valoare de patrimoniu, bibliotecă; arhondaric.

MĂNĂSTIREA VĂLENI, de călugăriţe, 34 vieţuitoare, reînfiinţată în 1991, cu hramul

„Adormirea Maicii Domnului" (15 august); com. Sălătruc, jud. Argeş, 23 km NV de Curtea de Argeş,

58 km NV de Piteşti, 40 km NE de Rm. Vâlcea; prima biserică construită din lemn de Zosima

Schimonahul, fost Zaharia Grădişteanu (1691-1692); biserica mărită în 1810 de Dorotei arhimandritul,

zugrăvită de stareţa Platonida (1826-1829), reclădită pe acelaşi loc de Ghenadie al II-lea al Argeşului

(1883-1884); biserica actuală zidită în 1888 de preotul Iosif şi obştea mănăstirii, rezidită din temelie de

Episcopul Iosif al Argeşului (1941-1955); biserica bolniţa cu hramul „învierea lui Lazăr" (Sâmbăta

Floriilor), zidită de schimonahul Iosif Cotmeanu, vechi cruci de piatră; arhondaric.

MĂNĂSTIREA VĂRZĂREŞTI, de călugări, 3 vieţuitori, reînfiinţată în 1991, cu hramul

„Adormirea Maicii Domnului" (15 august); com. Urecheşti, jud. Vrancea, 16 km SV de Focşani, 25 km

N de Rm. Sărat, drum moderizat Focşani — Goleşti; construită în sec. XVII (ante 1645) de Radu

Vărzaru mare armaş; biserica veche este modestă ca înfăţişare; biserica de zid ridicată la 1645; o

biserică nouă datează din 1890; aici s-a călugărit Sfânta Cuvioasă Teodora, care avea 30 de ani la

intrarea în mănăstire, după ce sihăstrise prin munţii Buzăului, înainte de a ajunge la Sihla.

MĂNĂSTIREA VIFORÂTA, de călugăriţe, 30 de vieţuitoare, cu hramul „Sfântul

Gheorghe" (23 aprilie); com. Aninoasa, jud. Dâmboviţa, 7 km V de Târgovişte, drum modernizat şi

cale ferată Târgovişte — Pucioasa; ctitorie a lui Vladislav Voievod Basarab (1447-1456), reparată de

Vlad înecatul Voievod, către 1530; citată documentar în 1557, refăcută din temelii de Matei Basarab în

1635; intervenţii ulterioare în înfăţişarea ei de Maria Brâncoveanu, soţia lui Constantin Brâncoveanu

(1713), de logofătul Mitropoliei, Nicolae, după cutremurul din 1802; ample restaurări în anii 1960 şi

1990; catapeteasmă stil baroc, operă a sculptorului Karl Stork, cruci din 1704, 1717, colecţie de artă

medievală, cu remarcabila icoană în relief a „Sfântului Mare Mucenic Gheorghe", în argint aurit, danie

a lui Leon Tomşa vodă şi a soţiei sale Victoriţa, din 1631; potir de argint din 1775; stavropighie

patriarhală (N. Stoicescu, 1970, II; ĂB, 1941).

MĂNĂSTIREA ZAMFIRA, de călugăriţe, 39 vieţuitoare; com. Lipăneşti, jud. Prahova, 17

km N de Ploieşti, 77 km N de Bucureşti, drum modernizat şi caje ferată Ploieşti — Vălenii de Munte

(27 km); biserica mare cu hramul „înălţarea Domnului" (la 40 de zile după Paşti) şi „Sfântul Ierarh

Nifon, Patriarhul Constan-tinopolului" (11 august), construită de Nifon Mitropolitul, prin osteneala lui

Eftimie, egumenul mănăstirii Ghighiu (1855-1857); biserica zugrăvită de pictorii Ghladek şi Nicolae

Grigorescu, sfinţită în 1857, când au fost aduse maici de la schitul Roşioara — Prahova; biserica mică

cu hramul „Sfânta Treime" (a doua zi după Rusalii), zidită în 1743 de Zamfira, soţia negustorului

Manoil Apostoli şi nora ei, Smaranda Bălăceanu, reparată şi zugrăvită în sec. XIX (N. Stoicescu, 1970,

II); pictură originară la biserica mare restabilită în restaurările din 1986-1989 sub îngrijirea Prea

Fericitului Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române; morminte cu membri ai familiei

profesorului N. Iorga, ai profesorului de muzică psaltică Ştefanache Popescu (MB, 1941); arhondaric.

OLTENIA

CATEDRALA MITROPOLITANĂ ORTODOXĂ ROMÂNĂ, cu hramul „Sfântul

Dumitru" (26 octombrie); Municipiul Craiova; presupuneri neconfirmate documentar plasează

existenţa ei în vremea fraţilor Petru şi Asan, sec. XII (1185), sau a lui Ioan al Cumanilor, sec. Xlli

(1230), ori a lui Mircea cel Bătrân; ctitorie a boierilor Craioveşti, prim ctitor socotit a fi Barbu

Craiovescu; întâia confirmare documentară din anul 1645 ca „biserica Domnească de Craiova", rezidită

din temelii la 1651 din piatră de Matei Basarab, ulterior reparată de fostul mare armaş Petru Obedeanu

în 1690, de fiul său, stolnicul Constantin Obedeanu în 1724 când se şi repictează; zugrăveală executată

de Teodosie, Andrei şi alţii, la fel şi înainte de 1768 şi 1775, de fostul mare clucer Constantin

Argetoianu, zugrav Ion „ot Bucureşti şi Marcu"; din 1765 metoc al Episcopiei Râmnicului, închisă în

1849 şi în ruină până în 1889; cu sprijinul Regelui Carol l şi al Reginei Elisabeta, rezidită din temelii de

arhitectul Andre Lecomte de Nouy, începută în 1889, terminată în 1893, sfinţită în 16 octombrie cu fast

deosebit, sub păstoria Episcopului Bartolomei al Râmnicului — Noul Severin; i s-a păstrat planul în

crucea greacă; pictată de francezii Menpiot şi Bories; Catedrala Sfântul Dumitru adăposteşte racla de

argint cu mâna dreaptă şi cu capul din moaştele Sfântului Ierarh Nifon, Patriarh al Constantinopolului

aduse de la Curtea de Argeş în 1949, venite în ţară ca dar al mănăstirii Dionisiu — Athos, către Neagoe

Basarab, din hotărârea căruia a şi fost canonizat (16 august 1517); prăznuirea Sfântului Ierarh Nifon pe

11 august; pe lângă Catedrală a funcţionat cea mai veche şcoală din Oltenia (după N. Iorga), şcoală de

preoţi şi de dascăli.

CATEDRALA EPISCOPALA ORTODOXĂ ROMÂNĂ, cu hramul „Sfântul Nicolae" (6

decembrie); Municipiul Râmnicu Vâlcea; ctitorită de Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica, Episcop al

Râmnicului şi Noului Severin, sprijinit de domnitorul Barbu Ştirbei, între 1850 şi 1856; sub temeliile ei

au fost două biserici: una din sec. al XIV-lea atribuită lui Dan Voievod, fratele lui Mircea cel Bătrân,

înlocuită de cea din anii 1576-1586, ctitorie a lui Mihai al II-lea, Episcopul, refăcută de Matei Basarab

(1631-1634), surpată de turci în 1737; Catedrala, în formă de cruce, cu abside largi şi altar mare,

ferestre cu vitralii, a fost pictată de Gh. Tăttărescu şi ucenicii săi, în spirit realist, cu tablouri de sfinţi şi

medalioane plasate în cadru decorativ pe fonduri de culoare imitând marmura; degradată prin

intervenţii necorespunzătoare în 1883, restaurată de pictorul Traian Trestioreanu în 1968; paraclis, cu

hramul „Sfântul Grigorie Teologul" (25 ianuarie), ctitor Grigorie Episcopul, pictură în frescă interioară

şi exterioară, stil brâncovenesc, 1751; biserica bolniţa, ctitor Clement Episcopul, 1745, stil arhitectonic

românesc, catapeteasmă din zid, picturi valoroase; clopotniţa din 1678; Evanghelie slavonă, epitaf,

Evanghelie în email, argintărie, cărţi şi icoane vechi.

MĂNĂSTIREA ARNOTA, de călugări, 4 vieţuitori, cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi

Gavriil" (8 noiembrie); com. Costeşti, jud. Vâlcea, 45 km NV de Râmnicu Vâlcea, drum modernizat

Râmnicu Vâlcea — Horezu (43 km), ramificaţie com. Costeşti, 14 km NE de Horezu; ctitorie a lui

Matei Basarab (1633-1636) pe temelia unei biserici nedatate; ansamblu renovat de Constantin

Brâncoveanu (1705-1706) şi în stil neogotic sub Barbu Ştirbei (1852-1856); remarcabile picturi murale

interioare (1644), cu un valoros tablou votiv, aparţinând zugravului Stroe din Târgovişte, întregite în

pronaos în epoca brâncovenească de zugravii Enache şi Preda; mormântul lui Matei Basarab şi al

vornicului Danciu, tatăl său; muzeu de artă religioasă; arhondaric.

MĂNĂSTIREA BISTRIŢA, de călugăriţe, 15 vieţuitoare, cu hramul „Adormirea Maicii

Domnului" (15 august); com. Costeşti, jud. Vâlcea, 40 km NV de Rm. Vâlcea, drum modernizat Rm.

Vâlcea — Horezu (43 km); ctitorie a boierilor Craioveşti, înainte de 1491, în preajma unei sihăstrii,

datând de la începutul sec. XIV; refăcută după dărâmarea ei de Mihnea Vodă cel Rău (1509), pictată de

Dobromir din Târgovişte (1515-1519), reparată de Constantin Brâncoveanu în 1683; biserica actuală şi

clădirile ridicate sub domnitorii Bibes-cu Vodă şi Barbu Ştirbei, în stil neogotic (1846), pictată de Gh.

Tăttărescu în 1855; biserica bolniţa, cu hramul „Schimbarea la Faţă" (6 august), ctitor Barbu

Craiovescu, cu picturi murale valoroase (1513-1514); în Peştera Bistriţei: schit cu biserică săpată în

piatră cu hramul „Vovidenie" (21 noiembrie), ctitorită de arhim. Gavrilă; schit cu biserică cu hramul

«Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil" (8 noiembrie), construit de Mitropolitul Teofil în 1633. Vestigii

şi odoare: racla de argint aurit, danie a lui Constantin Şerban (Cârnu) şi a soţiei sale (1654-1658), cu

moaştele Sfântului Grigorie Decapolitul (f842); tipografia lui Macarie, meşter de tipar slavon, picturi

murale şi arhitectură din sec. XVI, broderii, piese argintărie şi icoane vechi, icoană „Hodighitria", sec.

XVI; arhondaric.

SCHITUL BRADU (Schitul de sub Râpa Bradului), de călugări, 2 vieţuitori, reînfiinţat în

1990, cu hramul „Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul" (24 iunie — Sânzienele-Drăgaica); satul

Gurguiata, component al Băilor Olăneşti, jud. Vâlcea, 25 km NV de Rm. Vâlcea, drum modernizat Rm.

Vâlcea — Băile Olăneşti, drum forestier prin satul Tisa — Gurguiata; ctitorit pe locul unei sihăstrii din

sec. XVI; biserica citată în 1768, reclădită din zid de ierom. Sava în 1784, pictată în 1786.

MĂNĂSTIREA BRÂNCOVENI, de călugăriţe, 10 vieţuitoare, cu hramul „Sfântul Nicolae"

(6 decembrie); com. Brâncoveni, jud. Olt, 18 km SV de Slatina, 52 km E de Craiova, drum modernizat

Slatina — Caracal (46 km); ctitorie a boierilor Craioveşti, sec. XVI, refăcută şi fortificată de Matei

Basarab în 1640; biserica actuală ctitorită de Constantin Brâncoveanu în 1699, pictată în 1702; bolniţa

nouă, construită în 1700 de acelaşi sfânt martir, cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril!" (8

noiembrie), păstrează pictura originară; paraclis (1634-1635), cu hramul „Sfântul Nicolae" (6

decembrie), fragmente din pictura originară în registrele inferioare, în biserica mare mormântul lui

Radu Popa Şapcă; arhondaric.

MĂNĂSTIREA BUCOVĂŢUL NOU" cu hramul „Sfântul Nicolae" (6 decembrie); com.

Bucovăţ, localitate suburbană a Municipiului Craiova, 9 km V de Craiova; azi parohie; clădită pe

dreapta Jiului, după prăbuşirea celei vechi (clopotniţa), de egumenul Hrisant Penetis (1834-1842),

reparată în 1892 şi 1938, posibilă revenire la statut de aşezământ monahal; biserică stil occidental,

picturi murale cu chipurile ctitorilor celei vechi, transpuse aici din convingerea că, aceasta vă fi

dărâmată de Jiu.

MĂNĂSTIREA BUCOVĂŢUL VECHI (Coşuna), de călugări, 1 vieţuitor, reînfiinţată în

1991, cu hramul „Sfântul Nicolae" (6 decembrie); localitatea Mofleni, componentă a Municipiului

Craiova, jud. Dolj, 4 km V de Craiova; databilă din 1483, citată documentar în 1517; ctitorită de Ştefan

Cluceru şi fiul său Pârvu (1571-1572); arhitectură masivă, faţade sobru decorate, pictura în frescă din

1574 constituie, cu toate refacerile ulterioare, cunoscuta „Cronică murală de la Bucovăţ",

reprezentativă în realizările picturii munteneşti din sec. XVI; parţial prăbuşită de apele Jiului, părăsită

din 1834, restaurată în forma actuală de CMI în 1929; pietre funerare din sec. XVI; arhondaric.

MĂNĂSTIREA CĂLUIU, de călugăriţe, 15 vieţuitoare, cu hramul „Sfântul Nicolae" (6

decembrie); com. Oboga, jud. Olt, 34 km NV de Slatina, 12 km N de Balş, 37 km NE de Craiova, drum

modernizat Balş — Oboga; ctitorită de fraţii Vlad Banul, Dumitru Pârcălab şi Balica Spătar (cca 1516-

1521), finisată şi înfrumuseţată de boierii Buzeşti în 1588; zid de incintă, picturi murale interioare

executate în frescă de Mina (1593-1594), bine conservată, cu un expresiv tablou votiv al familiei

Buzeştilor, altul al lui Mihai Viteazul şi Petru Cercel (V. Drăguţ, 1976); icoane şi pietre funerare din

sec. XVI-XVII; arhondaric.

MĂNĂSTIREA CÂRCEA, de călugăriţe, 9 vieţuitoare, reînfiinţată în 1990, cu hramul

„Sfântul Antonie" (17 ianuarie); com. Coşoveni, jud. Dolj, 15 km SE de Craiova, drum modernizat şi

cale ferată Craiova — Coşoveni; ctitorită şi în curs de organizare sub păstoria Mitropolitului Olteniei,

Nestor Vornicescu; arhondaric.

MĂNĂSTIREA CIOCLOVINA, de călugăriţe, 2 vieţuitoare, reînfiinţată în 1991; com.

Tismana, jud. Gorj, 39 km NV de Tg. Jiu, 7 km N de Tismana; constituită din unificarea a două

schituri, ambele foste metocuri ale mănăstirii Tismana; biserica schitului fost Cioclovina de Jos, cu

hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil" (8 noiembrie), 5-7 km de mănăstirea Tismana, construită

de stareţii Nicodim şi Atanasie (1715), sub domnia lui Ştefan Cantacuzino (A.M.6., 1941); refăcută în

1715 de Nicodim egumenul Tismanei (N. Stoicescu, 1970); biserica schitului fost Cioclovina de Sus,

cu hramul „Sfântul Prooroc Ilie" (20 iulie), ctitorită de serdarul Cantacuzino în 1711 (A.M.O., 1941),

de Nicodim egumenul Tismanei şi Pătru Obedeanu, mare serdar, anul 1715 (N. Stoicescu, 1970); cetate

de rezistenţă a pandurilor lui Tudor Vladimirescu; muzeu din 1834 cu icoane vechi şi obiecte de cult.

SCHITUL CORNET, de călugăriţe, 5 vieţuitoare, cu hramul „Sfântul Ioan Botezătorul11

(7

ianuarie); satul Călineşti, component al oraşului Brezoi, 15 km NE de Brezoi, 43 km N de Rm. Vâlcea,

drum modernizat şi cale ferată Rm. Vâlcea — Sibiu (84 km), acces prin gara Cornet; ridicat în defileul

Oltului de Mareş Băjescu Vornicul şi Maria, soţia sa, în 1666; expresie arhitecturală din vremea lui

Matei Basarab; biserica refăcută şi zugrăvită de Jupan Alecsă în 1741 şi de căpitan Lovişte în 1835, în

incintă de piatră, mică şi bine proporţionată, posedă picturi murale interioare, executate în frescă, în stil

bizantin şi pereţi exteriori decoraţi cu butoni şi plăci de teracotă.

MĂNĂSTIREA COZIA, de călugări, 63 vieţuitori, cu hramul „Sfânta Treime" (a doua zi

după Rusalii); 23 km N de Rm. Vâlcea, 5 km N de Călimăneşti, drum modernizat internaţional Rm.

Vâlcea — Sibiu (84 km); ctitorie a lui Mircea cel Bătrân din 1387-1388, sfinţită în 1388, pictată între

1390 şi 1391; biserica - sinteză arhitecturală sud-est europeană din veacul al XIV-lea, modificată în

înfăţişarea ei sub Neagoe Basarab (1517), Şerban Cantacuzino, mare ban, Constantin Brâncoveanu

(1706-1707), sub care se execută picturile din naos şi pridvor (1708); pictura originară (1390-1391)

conservată în pronaos, parţial în altar şi în naos; faţade cu decoruri ilustrând primele influenţe

bizantine, cu chenare şi rozete originare traforate în piatră, crucea originară din vârful turlei; bolniţa cu

hramul „Sfinţii Apostoli" (29 iunie), ctitorită ae Radu Paisie (1542-1543), cu fresce interioare executate

de David şi Radoslai, bine conservate, un valoros monument de arhitectură şi de artă; paraclisul sudic,

cu hramul „Adormirea Maicii Domnului" (15 august), ctitorit în 1584 de Amfilohie, egumenul Coziei;

paraclisul nordic, cu hramul „Duminica Tuturor Sfinţilor" (26 iunie), zidit în 1710 de arhim. Ioan de la

Hurez, muzeu cu valoroase seturi de odăjdii din sec. XVI-XIX, vechi manuscrise, tipărituri, broderii,

obiecte de cult, mormântul lui Mircea cel Bătrân (1418) şi al monahiei Teofana (11605), mama lui

Mihai Viteazul, „Cerdacul lui Mircea" în care Grigore Alexandrescu a scris poezia „Umbra lui Mircea

la Cozia", fântâna lui Neagoe (sec. XVI); Cozia Veche, 1 km N, ctitorită de Radu, tatăl lui Radu cel

Mare, la sfârşitul sec. XIV — începutul sec. XV; cuvioşii sihăstrii Neofit şi Meletie din Cozia au

pustnicit în peşterile din muntele Sălbatecul; moaştele lor împărţite între credincioşi; atelier de

sculptură iconostase; arhondaric.

MĂNĂSTIREA CRASNA, de călugări, 5 vieţuitori, cu hramul „Tăierea Capului Sfântului

Ioan Botezătorul" (29 august); com. Crasna, jud. Gorj, 37 km NE de Tg. Jiu, drum modem Tg. Jiu —

Novaci (31 km), prin Bălăneşti — Muşeteşti şi 14 km V de Novaci; ctitorită de marele pitar Dumitru

Filişanu în 1636; picturi în frescă din 1757, cu tablouri de mare expresivitate, tâmplă de valoare

artistică deosebită din vremea lui Matei Basarab, adusă de la biserica catedrală Sfântul Dumitru din

Craiova; rar şi neobişnuit este tabloul votiv reprezentând pe Matei Basarab şi Mitropolitul Ştefan

(1643-1653); Evanghelii argintate, bibliotecă cu cărţi vechi; arhondaric.

MĂNĂSTIREA DEALU MARE, de călugăriţe, 4 vieţuitoare, reînfiinţată în 1991, cu hramul

.Sfinţii împăraţi Constantin şi Elena" (21 mai); com. Borăscu, jud. Gorj, 52 km SV de Tg. Jiu; biserica

zidită între 1841 şi 1842, zugrăvită în anii 1891 şi 1903.

MĂNĂSTIREA DINTR-UN LEMN, de călugăriţe, 68 vieţuitoare, cu hramul „Naşterea

Maicii Domnului" (8 septembrie); Frânceşti, jud. Vâlcea, 7 km V de Băbeni, 25 km SV de Rm. Vâlcea;

biserica unui schit construit, potrivit tradiţiei, de un călugăr, dintr-un stejar uriaş, pe care s-a găsit o

icoană a Maicii Domnului, la sfârşitul sec. XVI şi începutul sec. XVII; biserica actuală ctitorită din zid

de Preda Brâncoveanu între 1634 şi 1635 (N. Stoicescu, 1970, l), de Matei Basarab între 1635 şi 1636

(V. Drăguţ, 1976); arhitectură specifică epocii lui Matei Basarab, în stil reţinut, pe plan triconc, faţade

decorate cu un brâu în relief, arcaturi în retragere şi razele pictate în culori, coloane cu capiteluri

simple, în pridvorul adăugat de Şerban Cantacuzino Voievod, zugrăvit de Constantinos şi Ioan la 1684,

interior bogat împodobit cu picturi murale din sec. XVII şi XVIII aparţinând zugravilor Preda şi

lanache şi meşterului zugrav Constantinos (1707); biserică bolniţa de lemn, construită între 1810 şi

1814 de Iancu, ginerele lui Constantin Socoteanu, pe locul celei ctitorite din stejarul purtător al

miraculoasei icoane, arsă la sfârşitul sec. XVIII, construită pe temelia celei din sec. XVI; colecţie de

icoane în biserica de lemn, între care şi icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului găsită în stejar,

păstrată în iconostasul bisericii mari, cunoscută şi ca „Hodighitria — Fecioara cu Pruncul" (icoană cu

figura Maicii Domnului cu Pruncul pe braţul stâng, reprodusă, după tradiţie, după originalul atribuit

Evanghelistului Luca (V. Drăguţ, 1976) (termenul semnifică „Maica Domnului îndurătoarea" şi

reprezintă atitudinea cea mai duioasă din iconografia Maicii Domnului) sau, după tradiţie, una din cele

patru icoane de lemn pictate de Evanghelistul Luca, ferecată în argint de Radu Golescu în 1812;

covoare vechi, argintărie în obiecte de cult, cruce din 1740, Evanghelie din vremea lui Constantin

Brâncoveanu; mormintele soţiei şi fiului lui Şerban Cantacuzino; atelier de pictură icoane; arhondaric.

SCHITUL DOBRUŞA, de călugări, 2-3 vieţuitori, cu hramul „Intrarea în Biserică" (21

noiembrie); com. Ştefăneşti, jud. Vâlcea, 10 km SV de Drăgăşani, 46 km NV de Slatina, drum

modernizat şi cale ferată Rm. Vâlcea — Drăgăşani, gara Drăgăşani (55 km), drum cu ramificaţie spre

Dobruşa sat; fondat la sfârşitul sec. XV, atribuit de Nicolae Iorga marelui postelnic Dobruş al lui

Mircea Ciobanu, atestat documentar în 1500-1520; biserica reparată la 1610 de Radu Buzescu,

zugrăvită între 1771 şi 1772 de ierom. Daniil şi Dragomir; atelier de pictură icoane.

MĂNĂSTIREA FRĂSINEI, de călugări, 69 vieţuitori; com. Muereasca, jud. Vâlcea, 23 km

NV de Rm. Vâlcea, drum modem Rm. Vâlcea — Călimăneşti, ramificaţie gura râului Muereasca, apoi

drum forestier până la mănăstire; biserica veche cu hramul „Sfântul Ioan Botezătorul" (7 ianuarie),

construită din lemn de călugării Ilarion şi Ştefan în 1710, reconstruită din zid de ctitori vâlceni din

familia lovipalii, între 1762 şi 1763, pictată de Teodor Zugravul în 1763; pictură conservată până

astăzi, alături de cea din tindă din 1848 (Eparhia Râmnicului şi Argeşului, l şi II, 1976); biserica mare

cu hramul .Adormirea Maicii Domnului" (15 august), clădită în formă de incintă de cetate de către

Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica între 1860 şi 1863; pictată în ulei stil Gh. Tăttărescu de pictorul

Mişu Pop, spălată în 1968; paraclis cu hramul „Sfânta Treime" (a doua zi după Rusalii), ctitorit de

Gherasim Safirim, Episcop al Romanului (1910-1911) (AMO, 1941); regim monahal athonit, prohibită

intrarea sexului feminin, regim alimentar auster, fără carne; Evanghelii argintate, cărţi de cult vechi,

singura mănăstire din ţară exceptată de secularizare; arhondaric.

MĂNĂSTIREA GOVORA, de călugăriţe, 45 vieţuitoare, cu hramul „Adormirea Maicii

Domnului" (15 august); com. Mihăieşti, jud. Vâlcea, 17 km SV de Rm. Vâlcea, 8 km SE de Băile

Govora, drum modernizat Rm. Vâlcea — Băile Govora, cale ferată Drăgăşani — Rm. Vâlcea (43 km),

gara Govora; ctitorie probabilă a lui Vlad Dracu (cca 1440), rezidită de Vlad Călugăru şi Radu cel

Mare, ante 1496; biserica pictată în 1710-1711 în stil brâncovenesc de Paisie ieromonahul, sub

Constantin Brâncoveanu (N. Stoicescu, 1970, l), de Iosif Hrănite, Teodosie şi alţii (V. Drăguţ, 1976);

aşezământ înnoit de Matei Basarab (1640-1645), aducătorul tiparniţei din Kiev, dar al Mitropolitului

cărturar de origine română, Simion Movilă; din tiparniţa de la Govora au ieşit cărţile de cult „Psaltirea"

(1637), „Pravila cea mică" denumită „Pravila de la Govora" (1640), prima carte românească cu noţiuni

despre lege, anticipată de tipăriturile lui Coresi; icoană „Hodighitria" din sec. XVI, tâmplă din zilele lui

Brâncoveanu, realizată prin osârdia egumenului Paisie, cu ornamentaţie românească, aurită şi de rară

valoare artistică; atelier de covoare; arhondaric.

MĂNĂSTIREA GURA MOTRULUI, de călugări, 8 vieţuitori, cu hramul „Cuvioasa

Paraschiva" (14 octombrie); com. Butoieşti, jud. Mehedinţi, 8 km V de Filiaşi, 24 km SE de Strehaia,

drum modernizat internaţional şi cale ferată Filiaşi — Strehaia — Drobeta-Turnu Severin; ctitorită de

Harvat, mare logofăt; biserica refăcută de Preda Brâncoveanu în 1653, mare vornic, zugrăvită de

Sfântul Martir Constantin Brâncoveanu în 1704, înnoită şi pictată (1841-1853) de Eufrosin Poteca

arhimandritul; clopotniţă din sec. XVII; punct fortificat de Tudor Vladimirescu la 1821; arhondaric.

MĂNĂSTIREA HOREZU, de călugăriţe, 78 de vieţuitoare; com. Horezu, jud. Vâlcea, 43

km V de Rm. Vâlcea, 56 km E de Tg. Jiu, drum modernizat Rm. Vâlcea — Horezu — Tg. Jiu (99 km);

ansamblu monastic complex de arhitectură medievală, ctitorit de Constantin Brâncoveanu (1690-1697);

biserica din centrul incintei (1690-1693), cu hramul „Sfinţii împăraţi Constantin şi Elena" (21 mai),

sfinţită în 1694, împodobită cu sculpturi în piatră pe stâlpi şi ancadramente cu motive florale, picturi

murale în stil bizantin aparţinând lui Constantinos şi echipei sale de zugravi, marcată de tabloul votiv

înfăţişând galeria portretelor Sfinţilor Martiri Constantin Brâncoveanu şi ale familiei sale, cu bogat

tezaur de icoane şi piese de argintărie brâncovenească; palat domnesc, turn-clopotniţă (1699-1700),

foişoare cu coloane de piatră stil baroc, trapeza cu picturi din 1705-1706; biserica bolniţa, cu hramul

„Adormirea Maicii Domnului" (15 august), ctitorită de doamna Maria Brâncoveanu (1696-1699),

pictată de Preda Nicolae şi lanache; paraclisul de deasupra trapezei ctitorit de Constantin Brâncoveanu

(1696-1697), zugrăvit de Preda şi Marin; schiturile .Sfântul Martir Ştefan", ctitorit de Sfântul Martir

Ştefan, fiul domnitorului martir, 1703; .Sfântul Ioan", ctitorit de Ioan monahul în 1682 şi „Sfinţii

Apostoli", zidit şi zugrăvit de Ioan arhimandritul (1688-1700); aici a fost „cel mai puternic atelier de

pictură din istoria artei vechi româneşti"; se adăpostesc moaştele a 11 sfinţi mucenici, un bogat tezaur

de icoane, argintărie, cărţi vechi; complexul monastic Horezu este definitoriu pentru stilul arhitectonic

brâncovenesc, desăvârşit rezultat din întrepătrunderea celui moldovenesc cu cel muntenesc; atelier de

covoare; arhondaric.

SCHITUL IEZERU de călugăriţe, 15 vieţuitoare, cu hramul „Intrarea în Biserică a Maicii

Domnului" (21 noiembrie); satul Cheia, component al Băilor Olăneşti, 20 km NV de Rm. Vâlcea, drum

modernizat Rm. Vâlcea — Cheia, apoi drum forestier 5 km din satul Cheia; citat documentar într-un

act de danie de la Radu cel Mare din 1495 şi 1501; rectitorit de Mircea Ciobanu şi doamna Chiajna,

1568; biserica înnoită pe altă vatră de Ilarion, Episcopul Râmnicului şi Sfântul Cuvios Antonie (1693-

1705), pictată de Nicolae din Teiuş în 1715; paraclis săpat în piatră în peştera în care s-a nevoit 28 de

ani Sfântul Cuvios Antonie de la Iezeru, prăznuit pe 23 noiembrie; ateliere de covoare şi carpete.

SCHITUL JGHEABURI, de călugăriţe, 7 vieţuitoare, cu hramul „Naşterea Maicii

Dojnnului" (8 septembrie); satul Piscu Mare, com. Stoieneşti, jud. Vâlcea, 16 km NV de Rm. Vâlcea,

drum modernizat Rm. Vâlcea — sat Cheia — Olăneşti, prin Păuşeşti Măglaşi, apoi ramificaţie drum

forestier până la schit; după tradiţie ctitorit din lemn în 1310, reconstruit în 1640 de Mitropolitul Teofil

şi rectitorit de Timotei şi Daniil ieromonahul în 1827, picturi murale interioare şi exterioare executate

de Ilie din Teiuşani în 1828, influenţate de viziunea creaţiei populare; monument expresiv de artă

muntenească târzie; izvoare cu ape sulfuroase, căutate de pelerini la Izvorul Tămăduirii (vinerea după

Paşti); atelier de covoare.

MĂNĂSTIREA JITIANU, de călugări, 3 vieţuitori, cu hramul Sfântul Dumitru (26

octombrie); com. Podari, jud. Dolj, 5 km S de Craiova, drum modernizat Craiova — Bechet (66 km);

atribuită jupânesei Maria din Obede şi boierului Bengescu, sfârşitul sec. XVI; biserica din zid de plan

triconc, cu turla pe naos, clădită de vistierii Ghinea Brătăşanu şi Udrişte (1654-1658), reparată şi

zugrăvită în 1812, turnul-clopotniţei gen culă din 1701; colecţie de artă bisericească veche din întreaga

Arhiepiscopie a Craiovei; arhondaric.

MĂNĂSTIREA LAINICI, de călugări, 31 vieţuitori, cu hramul „Intrarea în Biserică a Maicii

Domnului" (21 noiembrie); satul Sâmbotin, com. Schela, jud. Gorj, 32 km N de Tg. Jiu, 25 km S de

Petroşani, drum modern şi cale ferată Tg. Jiu — Petroşani, ramificaţie spre satul Sâmbotin; biserica

ctitorită în Defileul Jiului de monahia Calistrata şi alţii, pe locul uneia de lemn (sec. XV) între 1812 şi

1817, sub Ioan Gheorghe Caragea voievod şi Episcopul Galaction; picturi murale în frescă de tradiţie

postbrâncovenească în interior, panouri pictate cu figuri de sfinţi şi profeţi în exterior, sub cornişă;

colecţie de artă cu icoane, carte veche, obiecte de cult; arhandoric.

MĂNĂSTIREA LOCURI RELE, de călugări, 1 vieţuitor, cu hramul „Schimbarea la Faţă"

(6 august); com. Schela, jud. Gorj, 32 km N de Tg. Jiu şi 25 km S de Petroşani, drum modern şi cale

ferată Tg. Jiu — Petroşani, 4 km de mănăstirea Lainici, drum natural greu, accesibil cu piciorul sau

călare; biserica de piatră şi cărămidă, clădită între 1853 şi 1858 de preoţii Lupu Stolojan şi Cartianu,

deveniţi prin călugărie, ierom. Luca şi Cleopa, sprijiniţi de Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica,

Episcopul Râmnicului; ifinţită în 1859, reparată şi pictată (1892-1897) (AMO, 1941) prin osteneala

ierom. Dionisie Ştefănescu.

MĂNĂSTIREA TÂRGU. LOGREŞTI, de călugăriţe, 6 vieţuitoare, reînfiinţată în 1991, cu

hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril" (8 noiembrie); com. Târgu Logreşti, jud. Gorj, 64 km N

de Craiova (pe şoseaua Craiova — Hurezani — Bibeşti) şi 35 km E de Tg. Cărbuneşti; construită din

lemn ante 1718, pe malul stâng al Amaradiei, reclădită pe malul drept al râului de Ioan ieromonah

Tândă-lescu şi de clucerul Costache Pandia şi soţia sa, Dincă, între 1769 şi 1785; sfinţită şi redată vieţii

călugăreşti de Mitropolitul Olteniei, Râmnicului şi Severinului, Nifon Criveanu (1940), după

reconstrucţia de ansamblu de către Magdalena Mihail Săvoiu (1939-1940).

MĂNĂSTIREA MAGLAVIT, de călugări, 5 vieţuitori, reînfiinţată în 1990, cu hramul

„Izvorul Tămăduirii" (prima vineri după Paşti); com. Maglavit, jud. Dolj, 60 km SV de Craiova, 18 km

NE de Calafat, drum modernizat internaţional Craiova — Calafat (87 km), segment drum modernizat

desprins spre Maglavit; construită de credincioşi pe locul şi în amintirea „fenomenului" Petrache Lupu,

1936; lucrările, atunci neterminate, au fost reluate în 1991; paraclis amenajat la subsol pentru practica

slujbelor curente.

MĂNĂSTIREA MAMU, de călugări, 6 vieţuitori, cu hramul „Sfântul Nicolae" (6

decembrie); com. Lungeşti, jud. Vâlcea, 11 km SV de Drăgăşani, 66 km SV de Rm. Vâlcea, drum

modernizat şi cale ferată Drăgăşani — Piatra Olt (28 km), de la mănăstire 6 km până la gara Strejeşti;

ctitorie din lemn a boierilor Buzeşti (sec. XVI), rectitorită din lemn de Stanca Brâncoveanu (sec.

XVII), din piatră şi cărămidă de Constantin Brâncoveanu 1696; valoroase picturi murale executate de

Pârvu Mutu (1700), păstrate şi astăzi; arhondaric.

SCHITUL OSTROV, de călugări, 1 vieţuitor, cu hramul „Naşterea Maicii Domnului" (8

septembrie); oraşul Călimăneşti, jud. Vâlcea, 21 km N de Rm. Vâlcea; ctitorit în fostul ostrov din albia

Oltului — azi lac de acumulare — la sfârşitul sec. XIV şi începutul sec. XV, rezidit de Neagoe Basarab

şi soţia lui, Despina Doamna (1520-1521), în arhitectura tipului de plan al Coziei; biserica pictată în

altar între 1752 şi 1760, conservată şi astăzi, cu fresce în stil bizantin în rest, a fost înălţată cu 6 m în

1980 din cauza lacului de acumulare; aici s-a călugărit Teodora-Teofana, mama lui Mihai Viteazul;

icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului, restaurată la 1791 de Ion Zugravu prin strădania stareţei

Platonida.

SCHITUL PAHOMIE, de călugări, 3 vieţuitori, cu hramul „Sfântul Prooroc Ilie" (20 iulie);

com. Bărbăteşti, jud. Vâlcea, 29 km NV de Rm. Vâlcea, acces pe Valea Cheii cu piciorul; atribuit de

tradiţie marelui ban Barbu Craiovescu (1519-1520), clădit de Pahomie monahul şi haiducul Sava

(1684), citat în 1793 în acte de scutiri (de dări) date de Alexandru Moruzzi şi în 1798 pentru daniile

întărite de Constantin Hangherlii Voievod, biserica situată sub stâncă, ruinată în 1871 şi părăsită în

1880, reclădită în forma originară de Patriarhul Justinian Marina în 1952, pictată în 1956 de Stan

Hermeneanu.

SCHITUL PĂTRUNSA, de călugări, 3 vieţuitori, cu hramul „Cuvioasa Paraschiva" (14

octombrie); com. Bărbăteşti, jud. Vâlcea, 32 km NV de Rm. Vâlcea, drum modernizat Rm. Vâlcea —

Tg. Jiu, accesibil apoi pe drum natural şi poteci de picior, 7 km de satul de reşedinţă; construit sub

muntele Buila în 1740 de Clement Episcopul Râmnicului, distrus de o stâncă şi refăcut de Postelnicu

Dumitru şi alţii, zugrăvit în 1806; pustiu în 1895, reactivat în 1935 de Bartolomeu, Episcopul

Râmnicului, resfinţit în 1936; izvor cu ape tămăduitoare, cercetat la „Izvorul Tămăduirii" de ciobanii

din munţi, prezenţi la sfinţirea apei.

MĂNĂSTIREA POLOVRAGI, de călugăriţe, 29 vieţuitoare, cu hramul „Adormirea Maicii

Domnului" (15 august); com. Polovragi, jud. Gorj, 53 km E de Tg. Jiu şi 63 km de Rm. Vâlcea, drum

modernizat Tg. Jiu — Horezu — Rm. Vâlcea; întemeiată la sfârşitul sec. XV (probabil 1505), după unii

de Moise Vodă (1529-1530) (AMO, 1941), rezidită în 1647-1648 de Danciu Pârâianu; picturi murale

din 1703, realizate prin grija arhim. Ioan de la Horezu, de meşterii zugravi Constantinos, Andrei,

Gheorghe, Hrănite, „capodoperă de artă brâncovenească”; biserica bolniţa ctitorită de egumenul

Lavrentie (1731-1732), pictură murală stil prebrâncovenesc (1738); la 1 km în cheile Oltului, peştera

Polovragi; cruce din 1795-1796, frumoasă tâmplă brâncovenească, colecţie cu icoane de epocă, 'carte

veche şi alte obiecte valoroase de patrimoniu; arhondaric.

MĂNĂSTIREA POPÂNZĂLEŞTI, de călugări, 4 vieţuitori, reînfiinţată în 1991, cu hramul

„Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica" (11 aprilie); com. Drăgoteşti, jud. Dolj, 24 km SE de Craiova,

drum modernizat Craiova — Piatra Olt (42 km), prin intersecţia Robăneşti — Drăgoteşti; ctitorită

înainte de 1678 de Ioan monahul, fost Hamza Popânzălescu, reclădită de Sfântul Ierarh Calinic de la

Cernica şi Barbu Ştirbei Vodă (1850); arhondaric.

MĂNĂSTIREA SADOVA, de călugăriţe, 5 vieţuitoare, reînfiinţată în 1990, cu hramul

„Sfânta Treime" (a doua zi după Rusalii) şi „Sfântul Nicolae" (6 decembrie); com. Sadova, jud. Dolj,

52 km SE de Craiova, drum modernizat Craiova — Sadova — Bechet (66 km), ctitorită din lemn la

sfârşitul sec. XV de boierii Craioveşti; citată documentar în 1530; biserica actuală de plan triconc, cu

turtă pe naos, construită din piatră de Matei Basarab în 1633, voluminoasă şi cu faţade simplu decorate,

pictura în altar din 1792 de Paisie egumenul, din 1852 în restul bisericii, refăcută în 1903; biserica

bolniţa ctitorită de Constantin Brâncoveanu (1692-1693), se păstrează ansamblu de pictură originară în

biserica mare.

MĂNĂSTIREA SĂRĂCINEŞTI, de călugăriţe, 4 vieţuitoare, cu hramul „Adormirea Maicii

Domnului" (15 august); satul Vatra Cheii, com. Păuşeşti-Măglaşi, jud. Vâlcea, 13 km NV de Rm.

Vâlcea; întărită în anii 1436-1437 de Vlad Dracu Vodă cu danii peste moşia să de vară, rectitorită de

Tănase Sărăcinescu şi de Episcopul Ştefan al Râmnicului (1688); picturi murale realizate de zugravii

Teo-dosie, Gheorghe şi Preda (1717-1718) în stil brâncovenesc, cu sprijinul lui Damaschin, Episcop de

Râmnic.

MĂNĂSTIREA SFÂNTA ANA, de călugăriţe, 7 vieţuitoare, reînfiinţată în 1991, cu hramul

„Sfânta Ana' (9 septembrie); oraşul Orşova, jud. Mehedinţi, drum modernizat internaţional şi cale

ferată Drobeta Turnu Severin — Orşova — Caransebeş (82 km), 4 km de gara Orşova; biserica din

lemn masiv ctitorită de publicistul Pamfil Şeicaru în cinstea soldaţilor căzuţi în primul război mondial,

local de alimentaţie publică sub dictatura comunistă; biserica pictată în stil bizantin, pictor Emil

Anemu, sculpturi aparţinând fraţilor Popa-Bucureşti, colonade de toată frumuseţea în interior;

arhondaric.

MĂNĂSTIREA SFÂNTUL GHEORGHE - VIE, de călugări, 3 vieţuitori, reînfiinţată în

1991, cu hramul „Sfântul Gheorghe" (23 aprilie) şi „Acoperământul Maicii Domnului" (1 octombrie);

com. Gherceşti, jud. Dolj, 12 km NE de Craiova, drum modernizat şi cale ferată Craiova — Piatra Olt

(42 km), intersecţia Pieleşti — Gherceşti; ctitorită de Mitropolitul Firmilian al Olteniei în 1959, pe

pământul cumpărat de la primărie şi pe locul fostei vii a lui Mihai Viteazul, cedată unor boieri locali la

secularizare; astăzi metoc al Mitropoliei Olteniei.

MĂNĂSTIREA STRÂMBA, de călugăriţe, 25 vieţuitoare, cu hramul „Sfânta Treime" (a

doua zi după Rusalii) şi „Pogorârea Sfântului Duh" (la 50 de zile după Paşti); satul Strâmba, com.

Urdari, jud. Gorj, 39 km S de Tg. Jiu şi 33 km NV de Filiaşi, pe DE Craiova — Filiaşi — Turceni —

Tg. Jiu; ctitorită între 1518 şi 1519 de Stoichiţă Râioşeanul vornic şi jupâneasa Dochia, rectitorită la

sfârşitul sec. XVI (între 1597 şi 1599) de marele logofăt Stoica din Strâmba; arsă în 1724, refăcută şi

zugrăvită de Constantin Râioşeanu, mare armaş, şi soţia sa, jupâneasa Păuna (1793), de când se

păstrează frumoasa pictură interioară; arhondaric.

MĂNĂSTIREA STREHAIA, de călugări, 1 vieţuitor, reînfiinţată în 1991, cu hramul „Sfânta

Treime" (a doua zi după Rusalii); oraşul Strehaia, jud. Mehedinţi, 63 km NV de Craiova şi 48 km E de

Drobeta Tr. Severin, drum modern internaţional şi cale ferată Drobeta Tr. Severin — Strehaia (48 Km)

— Filiaşi (27 Km); ctitorie a boierilor Craioveşti, sfârşitul sec. XV — începutul sec XVI; biserica şi

tumul porţii (clopotniţa) clădite de Matei Basarab în 1645, cu adăugiri de Sfântul Martir Constantin

Brâncoveanu, în 1693; biserica pictată în 1826; picturi murale din sec. XVII-XVIII, case domneşti din

sec. XVI, incintă de zid a fostei bănii (sec. XV), fost sediu episcopal, cu Episcopul Daniil, citat în

scaun între 1673 şi 1676, fiinţa ca Episcopie în 1678 şi durează până în 1679 (Alex. Lapedatu, 1909).

MĂNĂSTIREA SURPATELE, de călugăriţe, 14 vieţuitoare, cu hramul „Sfânta Treime" (a

doua zi după Rusalii); com. Frănceşti, jud. Vâlcea, 28 km SV de Rm. Vâlcea, drum modernizat Rm.

Vâlcea — Drăgăşani (55) şi 15 km de la mănăstire până la gara Băbeni, de pe calea ferată cu acelaşi

sens; ctitorită din lemn, la începutul sec. XVI, de fraţii Tudor şi Stanciu, fiii lui popa Frâncu, înnoită de

boierii Buzeşti, reparată apoi în sec. XVII; rectitorită din zid de doamna Maria, soţia Sfântului Martir

Constantin Brâncoveanu, în 1706; picturi murale păstrate din 1706; biserica refăcută şi repictată în

1815; de remarcat tabloul cu „împărţirea hainelor lui lisus" rar întâlnit în iconografia bisericească;

ansamblu monumental-artistic deosebit de valoros; adăposteşte tâmpla brâncovenească, Evanghelia

îmbrăcată în argint poleit de la Sfântul Martir Constantin Brâncoveanu, icoane, dveră de serasin,

ţesături cusute cu mâna de mare fineţe, ferecaturi (Eparhia Râmnicului şi Argeşului, l, II, 1976).

MĂNĂSTIREA TISMANA, de călugăriţe, 56 vieţuitoare, cu hramul „Adormirea Maicii

Domnului" (15 august); corn Tismana, jud. Gorj, 37 km NV de Târgu Jiu, 19 km E de Baia de Aramă

şi 5 km de localitatea Tismana; ctitorită din lemn de tisă de Sfântul Cuvios Nicodim de la Tismana, sub

Vladislav, apoi din zid între 1375 şi 1378, ajutat de Voievozii Radu l şi Dan l, sub care s-a terminat;

sfinţită în 1378; rectitorită de Radu cel Mare (1495-1508) şi terminată de Neagoe Basarab, cu

intervenţii sub Radu Vodă Paisie (1542), Matei Basarab (1646-1654), şi cu transformări neogotice între

1844 şi 1849 care i-au asigurat înfăţişarea de astăzi, deosebită de ceea ce a fost în vremea lui Matei

Basarab; picturi murale cu valoare artistică deosebită, executate de Dobromir cel Tânăr din Târgovişte,

în 1564, împodobesc pronaosul; din 1732, executate de echipa Rănite Grigorie, în naos, re-pictat în

frescă de zugravul Dumitru Diaconu, în 1766; aici s-a nevoit şi înduhovnicit Cuviosul Nicodim de la

Tismana (f1406), de neam valah, prâznuit la 26 decembrie, reorganizatorul monahismului românesc;

aici se află: părticele din moaştele Sfântului Ioan Gură de Aur, ale Sfântului Ignatie Teologul şi ale

Mucenicului Teofil aduse de la Constantinopol de Cuviosul Nicodim; muzeu cu obiecte de artă, icoane

argintărie, orare, be-dereniţe din sec. XIV şi alte odoare; paraclis din piatră cu o turlă, clădit în vremea

lui Matei Basarab; frumoasă cascadă de 40 m a râului Gucnisa ce curge pe sub mănăstire; atelier de

covoare şi de icoane pe sticlă; arhondaric.

MĂNĂSTIREA TOPOLNIŢA, de călugări, 8 vieţuitori, cu hramul „Tăierea Capului

Sfântului Ioan Botezătorul" (29 august); com. Izvorul Barzii, jud. Mehedinţi, 27 km N de Drobeta Tr.

Severin, cu ramificaţia din DN Drobeta Tr. Severin — Motru; tradiţia o atribuie lui Radu l Voievod;

ctitorită de boierii Craioveşti, în sec. XVI, pe locul unei biserici ridicate după tradiţie de Sfântul Cuvios

Nicodim; biserica reconstruită între 1645 şi 1646 de marele căpitan Lupu Buliga; picturi murale în

frescă, stil bizantin, aparţinând fiului său Curia vel paharnic, realizate de Gheorghe „grecul" şi Dima

„românul" în 1673; marcate de tabloul cu „Judecata de Apoi" pe faţada de vest, rar întâlnit în

iconografia Ţării Româneşti (V. Drăguţ, 1976); catapeteasmă din lemn din 1762; turn-clopotiniţă şi

incintă din zid din sec. XVII; pietre funerare ale ctitorilor împodobite cu înaltă măiestrie.

MĂNĂSTIREA VODIŢA, de călugări, 3 vieţuitori, reînfiinţată în 1991, cu hramul „Sfântul

Antonie cel Mare" (17 ianuarie); satul Vârciorova — Municipiul Drobeta Tr. Severin jud. Mehedinţi,

20 km NV de acest oraş, drum modernizat Drobeta Tr. Severin — Orşova (25 km), 4 km N de apele

Dunării; ctitorită de Sfântul Cuvios Nicodim, cu sprijinul material al lui Vlaicu Vodă, ante 1374 (V.

Drăguţ, 1976), pe temelia unei biserici mai vechi — sec. XIII, atribuită lui Litovoi voievodul din 1247,

de arheologul Virgil Drăghiceanu, concluzie contestată de cercetătorii mai noi (C.C. Giurescu şi Dinu

C. Giurescu, 1975); dărâmată în sec XV, refăcută de Radu cel Mare (cca 1500), şi de Cornea Brâiloiu,

în 1689; biserica în curs de reconstrucţie, în arhitectura chipului originar, obştea în formare; lacul de

acumulare, hidrocentrala Proţile de Fier şi Defileul Dunării în apropiere.

Bibliografie selectivă

1. Avram Alex., Lâzarescu Doina, Monumente de arhitectură în stil baroc din Oradea, BMI, XLII,

2,1973.

2. Balş G., Mănăstiri şi biserici moldoveneşti în sec. XVII-XVIII, Bucureşti 1933.

3. Bălan loanichie, Vetre de sihăstrie românească, sec. IV-XX, EIBM al BOR, Bucureşti, 1982.

4. Bilciurescu St., Mănăstirile şi bisericile din România, cu mici notiţe istorice şi gravuri, Bucureşti,

1890.

5. Brătulescu V., Sihăstriile nemţene Secu şi Sihla, Anuarul liceului „Petru Rareş", Piatra Neamţ, 1934.

6. Bulat T.G., întemeierea mănăstirii Văratec, câteva momente, 18031845, Chişinău, 1931.

7. Cănănău Nicolae, Catedrala Ortodoxă „Sfinţii Apostoli Petru şi Pave " din Constanţa, Constanţa,

1976.

8. Corneanu Nicolae, Popasu, Episcopul Caransebeşului (1865-1889), Caransebeş, 1935.

9. Corneanu Nicolae, Episcopia Caransebeşului, Caransebeş, 1940.

10. Cristache loana-Panait, Biserici de lemn monumente istorice din Episcopia Alba Iulia, mărturii de

continuitate şi creaţie românească, Ed. Episc. Ort. Rom. a Alba luliei, Arta Grafică, 1987.

11. Cernovodeanu Paul, Bisericile din oraşul Roşiorii de Vede, Glasul Bisericii, XX, 34,1961.

12. Cocora Gabriel, Episcopia Buzăului — o vatră de spiritualitate şi simţire românească, Ed. Episc.

Buzăului, 1986.

13. Donat l., Fundaţiile religioase ale Olteniei, l, Craiova, 1937.

14. Drăguţ Vasile, Vechi monumente hunedorene, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1968.

15. Drăguţ Vasile, Dicţionar enciclopedic de artă medievală românească, Ed. St. şi Encic., Bucureşti,

1976.

16. Grigoraş N., Caproşu L, Biserici şi mănăstiri vechi din Moldova până la mijlocul sec. al XV-lea,

Ed. Meridiane, Bucureşti, 1968.

17. Ghidiu Andrei, Bălan Iosif, Monografia oraşului Caransebeş, Caransebeş, 1906.

18. Gheorghicescu Chesarie arhim., Mănăstirea Dintr-un lemn, Rm. Vâlcea, 1984.

19. Iorga Nicolae, Sate şi mănăstiri din România, Ed. Minerva, Bucureşti, 1905.

20. Ivan Ioan, Schitul Nechit, Mitr. Moldovei şi Sucevei, LI, 1-2,1975.

21. Lapedatu Alex., Episcopia Strehaii, Bucureşti, 1906.

22. Litiu Gh., începuturile Catedralei din Arad, Mitropolia Banatului, XVIII 1-3 1968.

23. Manolache Mihai, Sfânta mănăstire Râmeţ (jud. Alba), Bucureşti, 1975.

24. Meteş Ştefan, Mănăstirile româneşti din Transilvania şi Ungaria, Sibiu, 1936.

25. Moisescu Crist., Cantacuzino Gh., Biserica Stelea, Bucureşti, 1968.

26. Pocitan Veniamin, Schitul Măgarul-Tutova, Păstorul Tutovei, VI, 7-8,1943.

27. Răutescu Ioan, Mănăstirea Aninoasa din jud. Muscel, CâmpulungMuscel, 1933.

28. Stoicescu Nicolae, Bibliografia localităţilor şi monumentelor feudale din România, l-ll, Bucureşti,

1970.

29. Stoicescu Nicolae, Repertoriul bibliografic al localităţilor şi monumentelor medievale din Moldova,

Bucureşti, 1974.

30. Stoicescu Nicolae, Bibliografia localităţilor şi monumentelor feudale din Banat, Timişoara, 1973.

31. Stoicescu Nicolae, Moisescu Crist., Târgoviştea şi monumentele ei, Ed. Litera, Bucureşti, 1976.

32. Suciu I.D., Monografia Mitropoliei Banatului, Ed. Mitr. Banatului, Timişoara, 1977.

33. Udişteanu Dionisie, Schitul Mălineşti-Vaslui, Păstorul Tutovei, 1-4,1934.

34. Vlasie Mihai, Drumuri spre mănăstiri — Mic ghid al aşezămintelor monahale din România, Ed.

Uranus, Bucureşti, 1992.

35. Vlăduceanu Victor, Mănăstiri bănăţene, Timişoara, 1947.

36. Anuar 1909, Tip. cărţilor bisericeşti, Bucureşti.

37. Anuarul Arhiepiscopiei laşilor şi Mitropoliei Moldovei pe anul 1930, Tip. mănăstirii Neamţ, 1930.

38. Anuarul Eparhiei Romanului, Bucureşti, 1936.

39. Anuarul Eparhiei Huşilor, Huşi, 1934,1935,1936.

40. Anuarul Mitropoliei Olteniei, Craiova, 1941.

41. Anuarul Arhiepiscopiei Bucureştilor, Tip. Mănăstirii Cernica, 1941.

42. Anuarul Comisiunii monumentelor istorice, secţia pentru Transilvania, IV, Cluj, 1938.

43. De la Dunăre la Mare. Mărturii istorice şi de artă creştină, Ed. Arhiep. Tomisului şi Dunării de Jos,

Galaţi, 1977.

44. Eparhia Râmnicului şi Argeşului — Monografie, l-ll, Rm. Vâlcea, 1976.

45. Monumente istorice bisericeşti din Mitropolia Moldovei şi Sucevei, laşi, 1974.

46. Monumente istorice şi de artă religioasă în Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului, Cluj-

Napoca, 1982.

47. Monumente istorice şi izvoare creştine, Ed. Arhiep. Tomisului şi Dunării de Jos, Galaţi, 1987.

48. Monumente istorice bisericeşti din Arhiepiscopiei Craiovei, Craiova, 1982.

49. Primul Anuar ghid al Municipiului Galaţi pe anul 1927, Galaţi, 1927.

50. Repertoriul monumentelor din jud. Bihor, Muz. Crişurilor, Oradea, 1974.

51. Spiritualitate şi istorie la întorsura Carpaţilor, Buzău, 1983.

Scanare, OCR şi corectura : Roşioru Gabi rosiorug@yahoo.com

Alte titluri disponibile la : grupul HARTI_CARTI la http://groups.yahoo.com/

Carte obţinută prin amabilitatea dlui. Mădălin Focxa