Nicolae Grigorescu (1838-1907) si Ion Andreescu (1850-1882)

O scurta paralela intre creatiile celor doi mari pictori romani

Nicolae Grigorescu si Ion Andreescu sunt doi reprezentanti de seama ai picturii romanesti din secolul al XIX –lea. Temele comune ale creatiilor lor sunt natura, satul romanesc, imaginea taranului roman.

Ion Andreescu, un mare admirator al artei lui Grigorescu, s-a angajat cu mare convingere pe drumul deschis de acesta, insa personalitatea sa l-a condus la o viziune artistica diferita.

Nicolae Grigorescu

Nicolae Grigorescu este fondatorul picturii romane moderne, urmat de Ion Andreescu si Ștefan Luchian. El a devenit un simbol pentru tinerele generatii de artisti care, la inceput de secol XX, cautau sa identifice si sa aduca la lumina valorile spiritualitatii romanesti.

Intr-un moment decisiv pentru cultura Romaniei moderne — in poezie se afirma geniul lui Eminescu — Nicolae Grigorescu intreprinde o spectaculoasa innoire a limbajului plastic. Cu o formatie in care se recunoaste filonul traditiilor picturii murale, de care se apropie in anii tineretii, si, deopotriva, experientele impresionistilor, Grigorescu se manifesta in diverse genuri cu o autoritate care se va prelungi si dupa disparitia artistului. Influenta covarsitoare pe care a avut-o asupra contemporanilor a marcat si evolutia generatiei viitoare, creatia sa inaugurand o traditie picturala ampla.

Primele lui picturi au fost de inspiratie religioasa: icoane pentru bisericile din Baicoi si Manastirile Caldarusani, Zamfira, Agapia. Tot din perioada de inceputuri este si compozitia istorica „Mihai scapand stindardul”.

Reuseste sa obtina o bursa la Paris, cu ajutorul lui Mihail Kogalniceanu si studiaza prima data la Belle – Arte desenul si compozitia. Urmeaza apoi cursurile Scolii de la Barbizon, desavarsindu-si educatia pictorala prin asimilarea experientei unor artisti ca Millet, Corot, Gustave Courbet si Théodore Rousseau. Influentat de acest mediu artistic, Grigorescu este preocupat de insusirea unor modalitati artistice novatoare de expresie in atmosfera cultului pentru pictura "en plein-air", ce pregateste apropiata afirmare a impresionistilor. In cadrul "Expozitiei Universale" de la Paris (1867), participa cu sapte lucrari, expune la Salonul parizian din 1868 tabloul Tanara tiganca, revine de cateva ori in tara si, incepand din 1870, participa la Expozitiile artistilor in viata si la cele organizate de "Societatea Amicilor Bellelor-Arte".

Urmeaza apoi perioada creatiilor inspirate din razboi, fiind „pictor pe front” in timpul razboiului de Independenta din 1877, realizand la fata locului, in luptele de la Grivita si Rahova, desene si schite ce vor sta la baza unor compozitii.

O data cu retragerea la Campina, in 1890, se dedica preponderent subiectelor rustice, intr-o nesfarsita variatie a motivului. Picteaza potrete de taranci, care cu boi pe drumuri prafuite de tara si numeroase peisaje cu specific romanesc. Ceea ce aduce cu adevarat nou in domeniul expresiei plastice este legat de peisaj. La Grigorescu, peisajul inceteaza a mai fi un simplu decor, el devine cadrul in care omul este integrat firesc si organic.

Nicolae Grigorescu se stinge din viata la 21 iulie 1907 la Campina. In atelier, pe sevalet, se afla ultima sa lucrare, neterminata, Intoarcerea de la balci.

Ion Andreescu

Ion Andreescu a fost pictor, pedagog si academnician. Scurtul sau destin s-a intersectat in timpul studiilor de la Paris cu cel al lui Nicolae Grigorescu. Profesor de desen intr-un prea linistit oras de provincie, Andreescu s-a dedicat picturii intr-un mod aproape agresiv.

Desi a trait doar 32 de ani, Ion Andreescu a lasat o opera care demonstreaza ca este un pictor de un exceptional talent, o prezenta ce va ramane permanenta in circuitul valorilor europene. Creatia sa artistica este alcatuita din cateva sute de tablouri: naturi statice, flori, portrete si mai ales peisaje. Pictura sa are un caracter sobru, profund, grav si meditativ. Se poate afirma ca Ion Andreescu este primul pictor roman cu adevarat modern, fiind in acelasi timp unul dintre punctele de referinta atunci cand vorbim despre traditia artei romanesti.

Interesat in egala masura de diferite genuri ale picturii, Andreescu creaza peisaje ("Margine de padure", "Pomi infloriti", "Stanci si mesteceni", "Camp", "Padure de fagi", "Mesteceni la marginea baltii", "Dupa ploaie", "Casa de ciurari", "Iarna la Barbizon", "Stancile de la Apremont", portrete ("Taranca cu broboada verde", "Taranca cu traista", "Broboada rosie", "Autoportret"), naturi statice "Coacaze", "Felii de pepene"). In "Stejarul" una din capodoperele sale, regasim intrega emotie, patosul retinut, temperatul plin de melancolie al artistului.

Pictorul a realizat o suita de tablouri infatisand viata satului. Marginile satelor cu case razlete, izolate si stinghere sunt motivele preferate de artist pentru a evoca lumea satului, plina de austeritate.

De o mare profunzime, pictura lui Andreescu se inscrie pe calea deschisa de Grigorescu, aceea a unei arte care, pornind direct de la natura, este in masura sa ofere solutii pentru viitor.

Asemanari in arta celor doi pictori

Teme comune: peisaje, naturi statice, lumea satului, portrete de tarani romani

Studii la Paris Influenta Scolii de la Barbizon – pictura in aer liber “plein – air” Ambii sunt pictori moderni, creatiile lor apartin sec. al XIX-lea

Deosebiri in arta celor doi pictori

Nicolae Grigorescu a pictat si tablouri religioase, si tablouri “de pe front”

Imaginea taranului roman si a satului: plina de optimism si caldura la Grigorescu, pe cand taranii lui Andreescu sunt ingandurati, tristi, invesmantati in straie umile, nu de sarbatoare

Sate pline de viata si bucurie la Grigorescu, sate cu case razlete, izolate si stinghere ( lumea satului – plina de austeritate ) la Andreescu

Andreescu a avut si o cariera pedagogica, Nicolae Grigorescu nu.