Opera literar Moara cu noroc de Ioan Slavici a fost publicat n perioada marilor clasici (anul 1881), n volumul de debutNovele din popor, reprezentativ pentru viziunea autorului asupra lumii satului romnesc.Moara cu noroc este onuvel, adic o specie a genului epic, n proz, cu un sigur fir narativ, cu un conflict concentrat, cu personaje puine i construit, de obicei, n jurul unui personaj principal care este urmrit de-a lungul evoluiei sale, personalitatea sa dezvluindu-se n urma unor situaii conflictuale.Moara cu noroc este onuvel realistprin tematic, construirea personajelor n relaie cu mediul n care triesc, prin veridicitatea i obiectivitatea perspectivei narative i este onuvel de analiz psihologicprin utilizarea modalitatilor de caracterizare a personajelor i de investigare psihologic.Titlul, Moara cu noroc, este mai degrab ironic, aluziv, ntruct locul ntmplrilor este mai degrab unul cu ghinion, care aduce nenorociri.Temanuvelei urmrete efectele nefaste i dezumanizante ale dorinei de navuire ceea ce susine caracterul realist dar i pe cel psihologic prin urmrirea evoluiei psihologice ale personajelor.Conflictulnuvelei este complex, de natur social (confruntarea a dou lumi cu mentaliti diferite), psihologic i moral (lupta dintre bine i ru). Astfel, din perspectiva social, nuvela prezint unconflict exteriordatorat de ncercarea lui Ghi de a-i depi condiia social, pentru care se confrunt cu personajul antagonist, Lic Smdul. Din perspectiva psihologic, nuvela prezintconflictul interiortrit de Ghi care este sfiat de dorine puternice i contradictorii: pe de-o parte el vrea s rmn cinstit i fericit alturi de familie, pe de alt parte vrea s se mbogeasc repede i fr efort.Fiind o oper epic, Moara cu noroc are narator, aciune i personaje, prin intermediul crora autorul i exprim n mod indirect propriile sentimente.Modul de expunerepredominant este naraiunea mbinat cu dialogul, monologul interior i descrierea. Construcia epic este bazat penaraiunea obiectivn care comportamentul, sentimentele i gndurile eroului sunt prezentate din perspectiva unui povestitor omniscient.Stilul narativeste sobru, impersonal, specific prozei realiste, iarstilul indirect libereste utilizat n portretizare i n analiza psihologic.Aciunease desfoar pe parcursul unui an, ntre dou repere temporale cu valoare religioas: de la Sfntul Gheorghe pn la Pate.Alctuit din 17 capitole, nuvela are un fir epic complex, o structur narativ complicat i pleac de la o tez moral: n via, omul trebuie s aib simul msurii, echilibru i stpnire de sine. Astfel c textul are un puternic spirit moralizator, caracteristic general a prozei lui Slavici. Personajele pltesc pentru imoralitatea lor, fiind sancionate de destin.Subiectulnuvelei l constituie etapele i efectele nfruntrii dintre protagonist, Ghi i antagonist, Lic.nexpoziiuneeste descris drumul care duce la Moara cu noroc prezentndu-se astfel cadrul obiectiv al aciunii. Ghi, eroul principal, nemulumit de condiia sa social de cizmar modest i srac, se hotrte (mpotriva sfaturilor soacrei sale) s ia n arend crciuma de la Moara cu noroc. El intenioneaz s stea aici numai trei ani pn se pune pe picioare, astfel c se mut cu toat familia acolo. La nceput, lucrurile merg bine iar Ghi este mulumit.Intrigao constituie apariia lui Lic Smdul la Moara cu noroc tulburnd echilibrul familiei.Desfurarea aciuniise concentreaz pe nstrinarea lui Ghi fa de familie. Devine mohort, violent, i plac jocurile crude, primejdioase, e brutal cu Ana i cu cei mici. Datorit generozitii lui Lic, starea material a lui Ghit devine tot mai nfloritoare, numai c ncepe s-i piard ncrederea n sine.Dornic s fac avere, Ghi se ndeprteaz de Ana i devine treptat complicele lui Lic la diverse neleguiri: jefuirea arendaului, uciderea unei femei i a unui copil. Reinut de poliie, lui Ghi i se d drumul numai pe chezie. Crciumarul se aliaz cu jandarmul Pintea, fost ho de codru i tovar al lui Lic, pentru a-l da n vileag pe Smdu. Ghi nu reuete s fie onest pn la capt nici fa de Lic i nici fa de Pintea.Punctul culminantal nuvelei reprezint momentul n care Ghi ajunge pe ultima treapt a degradrii morale. Dispus s fac orice pentru a se rzbuna, Ghi i arunc soia n braele lui Lic. Dezgustat de laitatea soului, Ana i se druiete lui Lic. Cnd se ntoarce i realizeaz acest lucru, Ghi o ucide pe Ana, iar el la rndul su este ucis de Ru, din ordinul lui Lic.Deznodmntuleste tragic. Un incendiu provocat de oamenii lui Lic mistuie crciuma de la Moara cu noroc. Pentru a nu cdea viu n minile lui Pintea, Lic se sinucide, izbindu-se cu capul de un copac. Singurele personaje care supravieuiesc sunt btrna i copiii.n nuvel, accentul nu cade pe actul povestirii, ci pecomplexitatea personajelor.Personajul principal, Ghi, este un personaj complex, al crui destin ilustreaz consecinele nefaste ale setei de navuire. La nceput, el este un om energic, de aciune, bun meseria, harnic, blnd i cumsecade. El este capul familiei pe care ncearc s o conduc spre bunstare.Apariia lui Lic Smdul la Moara cu noroc tulbur echilibrul familiei, dar i pe cel interior, a lui Ghi. Acesta, cu toate c este contient de pericolul pe care-l reprezint Lic, nu se poate sustrage ispitei malefice pe care acesta o exercit asupra sa. Ghi devine temtor, suspicios, ezitant i i pierde linitea. Temerile l fac s i ia msuri de precauie (i ia cini, pistoale i o slug).Caracterizarea indirecteste constituit din conflictul interior care este trdat de gesturi, gnduri, fapte, de schimbrile n relaia cu membrii familiei. Este brutal cu Ana i copiii, este violent, ursuz, crispat i mohort. n mintea i sufletul lui Ghi ncolesc tentaiile (i pare chiar ru c are familie i nu-i poate asuma riscuri mai mari). Un mijloc de caracterizare (autocaracterizarea) estemonologul interiorcare transcrie gndurile i frmntrile personajului. Ghi devine la, fricos i subordonat n totalitate lui Lic.Ghi estecaracterizat directde Lic drept un om de ndejde. Treptat, ns el se trezete complicele lui Lic n diferite frdelegi, jurnd strmb pentru acesta la proces. n ciuda compromisurilor, Ghi are nc remucri, semn c nu i-a pierdut de tot omenia, pierzndu-i ns ncrederea n sine. Axa vieii sale morale este distrus treptat, se simte nstrinat de toi i de toate. De ruinea lumii, de dragul soiei i al copiilor, se gndete c ar fi mai bine s plece de la han. Incepe s colaboreze cu Pintea, dar nu este sincer n totalitate.Ultima treapt a degradrii morale a lui Ghi are loc cnd, orbit de furie i de dorin de rzbunare, o folosete pe Ana ca momeal, aruncnd-o n braele lui Lic i n cele din urm o ucide. La rndul su, el este omort de Ru, din ordinul lui Lic.Sfritul tragic este modul n care destinul l sancioneaz pe protagonist pentru patimile sale exagerate, care l-au adus la cea mai joas treapt a degradrii morale.Lic Smdulexercit asupra celorlalte personaje din nuvel o fascinaie diabolic.Caracterul tipical lui Lic este susinut de faptul c naratorul l include ntr-o anumit categorie social aceea a pstorilor de porci prin explicarea noiunii de smdu. Lic estecaracterizat n mod directde narator: un om ca de treizeci i ase de ani, nalt, usciv i supt la fa, cu mustaa lung, cu ochii mici i verzi i cu sprncenele dese mpreunate la mijloc. Lic este porcar .... Printr-o scurtautocaracterizareeste artat orgoliul de stpn al lui Lic, care i impune, nc de la nceput, regulile. Tot nmod directl caracterizeaz i Ana, care intuiete c Lic e om ru i primejdios. Cel mai exact, ns, l caracterizeaz Pintea.Bun cunosctor de oameni, Lic tie cum s utilizeze slbiciunile celorlali. Se folosete de patima lui Ghi pentru bani, atrgndu-l n afacerile lui necurate. Profit de fascinaia pe care o exercit asupra Anei, determinnd-o s i se druiasc. Chiar Ghi i spune: Tu nu eti om, Lic, ci deavol. Lic marcheaz nefast destinul celor care intr n contact cu el, iar sfritul lui cumplit este pe msura propriilor fapte.Opera literar Moara cu noroc de Ioan Slavici este onuvel realist de analiz psihologicprin tem, prin reprezentarea veridic a realitii satului transilvnean de la sfritul secolului al XIX-lea i prin complexitatea personajelor, nscriindu-se, prin valoarea sa, n seria capodoperelor literaturii romne.

NuvelaMoara cu noroc,de Ioan Slavici, infatiseaza destinul cizmarului Ghita (saisprezece capitole), care ia in arenda o carciuma aflata la rascruce de drumuri langa Ineu, in campia Aradului. Hanul se numeste Moara cu noroc si, desi soacra lui Ghita, mama sotiei sale Ana, il avertizeaza (Omul sa fie multumit cu saracia sa,, caci, daca e vorba, nu bogatia, ci linistea colibei tale te face fericit"),se muta cu intrega familie acolo (cu sotia, copilul si soacra), pentru ca nu mai dorea sa carpeasca cizmele oamenilor, pe care ei doar duminica le incalta.La inceput, lucrurile decurg bine, el castiga cinstit si familia traieste fericita in buna intelegere. Numai ca Ghita afla in curand ca tinutul este sub stapanirea lui Lica Samadaul, sef al porcarilor care ingrijeau marile turme de porci ale lui Arpad Vermesy. Lica are faima rea de om primejdios, cunoaste bine tinutul si este amestecat in afaceri necurate si crime. El vine la han si incearca sa si-1 faca pe Ghita omul lui, pentru a sti despre cine trece pe drumurile pustei. Ana este fascinata de aspectul fizic placut al Samadaului, dar intuieste ca este o fiinta malefica. Ghita refuza la inceput propunerea lui Lica, isi cumpara pistoale, caini, ia inca o sluga, dar isi schimba comportamentul fata de Ana careia nu-i mai destainuie toate framantarile sufletesti. Lica Samadaul, insa, incearca sa se apropie tot mai mult de familia lui Ghita, ii da acestuia insemnele turmelor sale de porci, ii ia cu imprumut niste bani, iar in cele din urma Ghita il accepta ca aliat, ca prieten. intr-o zi, Ghita primeste de la Lica sase porci fara insemnele sale, iar Lica joaca in carciuma cu Ana, trezind gelozia lui Ghita.Ghita nu doreste sa incalce legea si se imprieteneste cu jandarmul Pintea de la Ineu. Totusi devine complice la faradelegile lui Lica (jefuirea unui arendas bogat; uciderea unei tinere femei si a copilului acesteia), ii schimba banii, acceptand partea sa si nu-i spune intreg adevarul jandarmului. Astfel, Lica scapa de inchisoare la procesul de la Oradea, in locul lui fiind condamnati porcarii Buza Rupta si Saila Boarul. Lica ii marturiseste lui Ghita crima, dar ii propune un castig bun din banii pe care Ghita ii va schimba la Ineu. Ana recunoaste o bancnota a femeii ucise. Ghita ii spune lui Pintea despre bani, dar nu despre camata primita. Lica se apropie tot mai mult de Ana, dorind sa distruga casnicia cu Ghita pentru a si-1 subordona total. Dorind sa-1 dea prins pe Lica Samadaul care avea asupra sa banii furati, inainte de Pasti, dupa ce batrana si copiii plecara la rude, Ghita isi lasa nevasta cu Lica si se duce sa-1 anunte pe jandarmul Pintea.Ana se lasa in voia Samadaului, fermecata de joc si simtindu-se tradata de plecarea lui Ghita. (Tu esti om, Lica, iar Ghita nu e decat o muiere imbracata in haine barbatesti, ba chiar mai rau decat asa.") Planul lui Ghita esueaza. Lica pleaca de la Moara, refuzand cererea Anei de a fi luata cu el. Se adaposteste de ploaie in biserica din Fundureni, in care intra calare. isi da seama ca si-a uitat chimirul cu bani la han. intre timp, Ghita soseste si el, insotit de Pintea, sluga sa Marti si inca doi jandarmi, zarindu-1 pe Lica plecand. Se iau dupa el, iar Ghita merge la carciuma, unde isi injunghie sotia. Sosesc Lica si Raut, omul acestuia, care il impusca pe Ghita din ordinul Samadaului. Cu ultimele puteri, Ana ii zgarie fata lui Lica( Cand Lica se apleca asupra ei, ea tiupa dezmierdata, ii musca mana si isi infipse ghiarele in obrajii lui, apoi cazu moarta langa sotul ei. ").Lica pleaca spre Fundureni, poruncind lui Raut si Paun sa dea foc Morii cu noroc. Pe drum, calul sau, obosit, se prabuseste, iar Lica, pentru a nu fi capturat de Pintea, se sinucide izbindu-se din fuga, cu capul, de un stejar.Mama Anei, sosita la carciuma dupa incendiu, crede ca totul s-a datorat unui fulger.

Nuvela psihologica, semnificand "o . drama a optiunii", a indeciziei,"Padureanca"are un subiect aparent simplu, pe care se cladeste o tulburatoare poveste defragoste. Iorgovan, personajul principal, pleaca la munte pentru a aduce "padureni" pentru sectris, cum mai facuse si cu un an in urma, cand o cunoscuse pe Simina, fata de care nu avusese insa indrazneala sa-si marturiseasca dragostea.Acum, desi izbucnise holera si putea gasi lucratori in sate apropiate, Iorgovan ia postura de personaj de basm care isi cauta iubita la mari departari, pornind intr-o lunga expeditie, strabatand sate si locuri indepartate, intalnind oameni noi, totusi cu teama de a nu fi descoperit, ezitant, indecis, sursa a dramei care il macina pana la sfarsit. Pentru toti ceilalti, drumul la munte si cautarea performata de flacau au un scop precis, pierdut prin ezitari, amanari, incertitudini. Iorgovan ramane intr-o dilema continua, intre decizia de a o cere in casatorie pe Simina sau de a curma aceasta situatie coplesitoare, echivoca, indepartand-o de la curte. Iorgovan este un personaj complexat, cu reactii greu de inteles: cand o cauta pe Simina in satul ei de munte, el este aproape travestit, pentru ca nimeni sa nu-l recunoasca, apoi, cu o inexplicabila teama de "gura lumii", chiar de tatal sau, Busuioc, ca ia o fata saraca, amana implinirea dragostei pana cand Simina se orienteaza catre Sofron, un tanar sarac, sluga la bogatul Busuioc, mai simplu sufleteste, dar mai hotarat in manifestarea sentimentelor.Tatal fetei, Neacsu, venit si el la seceris, moare de holera si in acel moment Busuioc isi obliga fiul sa o ceara de nevasta pe Simina, parca pentru a echilibra soarta negativa. Fata va ezita, la randul ei, sa-si dea consimtamantul, avand o relatie stranie cu Sofron, argatul lui Busuioc, care o iubea de multa vreme. Iorgovan, fire indecisa, incapabil sa suporte avatarurile complicate ale dragostei, se sinucide, zdrobit de valturile morii. Simina este tipul femeii stramutate intr-un plan al existentei impropriu. Ea apartine muntelui, spatiilor inalte, zona de campie,lowland-ul,nefiindu-i propice, situand-o in centrul unor imprejurari dramatice. Aceasta realitate genereaza drama ce intersecteaza destinele celor trei tineri si a batranului Neacsu: gradientul de mediu si de mentalitati creeaza energii distructive, care se rasfrang asupra personajelor situate in apropierea acestui "vartej" de intentii reprimate, centrifuge. in modul de gandire al bogatanului, indecizia provine din mentalitatile diferite ale claselor sociale: casatoria cu o fata mai saraca este o mezalianta,, conventia sociala fiind mai puternica decat in situatiile in care totul se realiza amiabil.Despre casatoria lui Iorgovan cu Simina, Busuioc vorbeste mult, cere sfaturi, convoaca adevarate conclavuri. Pentru Iorgovan, nehotararea provine nu atat dintr-o interdictie, ci din absenta acesteia, din incapacitatea de a lua hotarari de unul singur. Cei doi tineri, Iorgovan si Simina, se comporta precum obiectele mici care, incarcate electrostatic, se atrag, pentru ca in cele din urma sa se respinga. Sosirea Siminei la curtea lui Busuioc este prea facila, chemarea se face prea usor; Iorgovan nu intampina nici o rezistenta din partea fetei. Pe masura ce timpul trece, orgoliul fetei creste, iubirea scazand proportional cu rezistenta tanarului, anulandu-se in cele din urma.

In ultima discutie cu "padureanca", Iorgovan incearca sa obtina din partea fetei o impotrivire ferma, care sa-i determine dorinta de a o cuceri; in absenta opozitiei, flacaul se pierde, se supune fortei centripete si dispare in neant:

"Iorgovan o astepta in pridvor.Ea trecu repede inainte, ca omul ce n-are timp de a mai sta de vorba.El i se puse neclantit in cale, si catva timp ei ramasera privind cu incordare unul la altul.-Ce-i? intreba el.-Nimic nu e! ii raspunse ea stramtorata.- Ceva este, grai el, ceva ce s-a pus intre mine si tine. Vorbeste: fii cum ai fost odinioara; vorbeste-mi fara mila, cum i-ai vorbit atunci lui Sofron. Daca n-a perit el atunci, h-o sa pier nici eu acum."

Personajul, supus fortelor centrifuge ale propriului suflet, incapabil sa-si stinga focul launtric nici macar prin petreceri nepermise, meticulos pana acolo incat tine aceste lucruri secrete, se incadreaza in categoriapersonajelor pierdute,avand farmeculultimului exemplar.Sofron este, in schimb, un personaj cu o motivatie precisa: el accepta umilinta avansurilor si a refuzurilor, isi compartimenteaza viata in munca si in timp liber, cand se comporta la fel ca ceilalti:

"Sofron stia un lucru: ca e zi de seceris. Si omul care munceste zi de zi si munceste cu drag, in ziua secerisului nu se mai targuieste. La nunta tot mai poti sta pe ganduri si la cumetrie, pentru ca nunta si cumetria sunt inceputuri; dar la seceratoare niciodata.Insa Sofron nu era vesel pentru ca nu stia sa fie trist:el se necajea, se mania, dar asta nu-l tinea, si cat dai din palme, il vedeai cum il stii, asa, nici zar, nici smantana."

Simina este pentru el o fata buna pentru casatorie: o saruta de fata cu toti, luandu-si, in felul acesta, un angajament public. Discutia dintre el si Iorgovan este ca intre doi rivali care isi lamuresc optiunile, castigand cel ce se comporta barbateste, cu hotarare:"- Ce vrei tu cu fata aceea? intreba Sofron linistit, de tot linistit.-Ce vrei tu? il intreba Iorgovan.-Eu vreau s-o iau de nevasta! raspunse Sofron.-Eu nu vreau s-o iau! grai Iorgovan deschis.-Atunci las-o-n pace!-Nu ma lasa ea pe mine! , Sofron se dete un pas inapoi. Acum era acum: ce putea el sa faca?-Minti - striga el - minti, minti!Simina, cuprinsa de frica, facu un pas inainte si se puse intre amandoi.-Nu minte, Sofroane, grai dansa ridicand mana. De cand e lumea nu s-a spus adevar mai mare."

Sofron trece insa peste aceasta umilire publica, relevandu-si, pentru femeie, prin umilinta, adevarata lui dragoste. Simina, Iorgovan si Sofron se manifesta, in acest trio, pe principiul slabiciune-forta, atractie-respingere, fiind similare tipologic "caracterelor" intalnite in"Moara cu noroc".

Ele actioneaza in mod inconstient, in virtutea datului genetic, raspunzator de fortele autodistructive sau de capacitatea de rezistenta la stres.