INVESTIȚIILE

STRUCTURĂ ȘI

EFICIENȚĂ ECONOMICĂ

Investițiile

“Investițiile sunt rezultatul veniturilor trecute și imboldul veniturilor viitoare” – Milton Friedman

Există numeroase puncte de vedere în ce privește definirea investițiilor:

1. În sens larg: investiția este sinonimă cu accesul la resurse (prin alocare și dotare);

2. În sens restrâns, financiar-contabil: investiția reprezintă cheltuielile efectuate pentru obținerea de bunuri materiale și servicii;

3. Din punct de vedere monetar: investiția înseamnă o angajare de durată a capitalurilor în vederea obținerii de venituri viitoare mai mari;

4. Sub aspect psihologic: investitorul renunță la bunurile imediate în favoarea veniturilor viitoare.

• Investițiile reprezintă factorul principal pentru obținerea de venituri suplimentare și devoltarea activității economice.

• Acea parte din venit utilizată pentru obținerea de noi venituri.

• Investiții nete = creșterea activelor (corporale*, necorporale**, financiare***) și a stocurilor

• Investiții brute = economiile + amortizarea

*imobilizările corporale = terenuri și construcții, instalații tehnice și mașini, alte instalații, utilaje și mobilier, avansuri și imobilizări corporale în curs de execuție.

**imobilizările necorporale = cheltuielile de constituire, cheltuielile de cercetare-dezvoltare, concesiuni, brevete, licențe, mărci comerciale și alte drepturi și valori similare și fondul comercial.

***imobilizări financiare = titluri de participație deținute la societățile din cadrul grupului, creanțe asupra societăților din cadrul grupului, altele decât cele comerciale, titluri sub formă de interese de participație, creanțe din interese de participație etc.

Active = totalitatea mijloacelor economice concrete care aparţin unei întreprinderi, instituţii sau organizaţii economice; parte a bilanţului unde se înscriu aceste mijloace.

Creanțe = sume de bani de încasat în contul unor livrări de bunuri sau prestări de lucrări și servicii.

Fondul comercial = clientela, vadul, reputația, etc.

Structura Investițiilor - criterii de clasificare

1) în raport de domeniul și modul de realizare:

• investiții propriu-zise de procurare/suplimentare a

• capitalului fix

• stocurilor materiale

• plata forței de muncă

• investiții speculative (financiare) – plasarea resurselor pe piețele

monetară și/sau financiară.

2) prin prisma modului de exprimare:

• investiții nominale – suma de bani alocată și plasată pentru realizarea

unui obiectiv.

• investiții reale – cantitatea de bunuri și servicii ce pot fi procurate pe

baza investiției nominale.

3) după legatura pe care o au cu obiectivul proiectat:

• investiții directe – realizate pentru obiectivul de bază: achiziționare de

utilaje, montarea acestora, executarea fundațiilor și a construcțiilor, etc.

• investiții colaterale – lucrări care asigură utilitățile obiectivului de bază: căi

de acces, rețele electrice, conducte de apă, gaze, etc.

• investiții conexe – finalizate în amonte, în alte obeictive economice pentru

a se asigura viitorului obiectiv, materiile prime necesare desfășurării

procesului de producție (ex.: hidrocentrala – barajul, lacul de acumulare;

termocentrala – mina de carbune .....).

4) în funcție de structura investițiilor:

• lucrări de construcții montaj – ansamblul de operațiuni succesive prin

care se asigură executarea obiectivelor de construcții (de locuințe, social-

administrative, industriale, agrozootehnice, hidrotehnice, de drumuri și

poduri, instalații tehnico-sanitare, electrice, de apă și canalizare, etc.).

Lucrările de construcții-montaj au ca rezultat obiecte, entități distincte,

delimitate spațial, cu destinație funcțională bine precizată. Ansamblul

funcțional format din mai multe obiecte formează obiectivul de investiții.;

• investițiile în utilaje, instalații și aparatură:

• instalații și utilaje care necesită montaj;

• instalații independente.

• lucrări geologice și de foraj:

• lucrări de studii, cercetări și prospecțiuni;

• lucrări pentru conturarea și extinderea zăcămintelor;

• lucrări de foraj;

• lucrări de amplasare și explorare prin sonde.

5) după destinație:

• investiții economice – destinate creării și sporirii capacităților de producție

• investiții social-culturale – realizate în vederea satisfacerii necesităților social-

culturale (învățământ, sănătate, cultură, locuințe, administrație, capacități de

apărare etc.).

Sursele de finanțare a investițiilor 1. Fondurile proprii (autofinanțarea);

• fondul de cercetare, dezvoltare și ingineria tehnologică constituit din eforturi financiare proprii, prin capitalizarea profitului.

2. Emiterea de acțiuni;

3. Credite bancare; • Împrumuturi bancare cu garanții materiale (capitalul/patrimoniul firmei);

• Credite ipotecare;

• Credite de cash-flow, pe baza studiului de fezabilitate.

4. Bugetul de stat • alocă fonduri pentru investiții în domenii care nu prezintă interes pentru

investitorii particulari, dar a căror existență este necesară pentru siguranța și dezvoltarea economico-socială a țării (centrale nuclear-electrice, lucrări din domeniul mineritului, petrolului, energiei electrice, dezvoltarea bazei materiale a sectorului social-cultural, etc.);

5. Credite externe: • Credite guvernamentale sau cu garanție guvernamentală (garantate de către stat prin

Banca Națională);

6. Investițiile directe de capital străin: • Una dintre cele mai profitabile căi de redresare economică prin atragerea de

tehnici și tehnologii moderne.

Eficiența economică a investițiilor

→ se reflectă în rezultatele obținute într-o anumită perioadă de timp, pentru fiecare unitate monetară cheltuită în scopul:

- creării de noi capacități de producție

- lărgirii/modernizării capacităților existente

• Adoptarea deciziei de investiții are întotdeauna la bază un studiul de fezabilitate și eficiență.

• Dintre opțiunile posibile se alege opțiunea care răspunde cel mai bine principiului eficienței economice asigurând rezultate maxime cu minimum de efort.

• Adoptatrea deciziei de intestiții ține seama în mod deosebit și de oportunitatea investiției care analizează necesitatea, eficiența și timpul optim de realizare și dare în folosință a capacităților de producție.

Principalii indicatori de eficiență a investițiilor 1. Multiplicatorul investițiilor (Ki) = cuantifică efectul de antrenare al investițiilor

asupra dinamicii veniturilor

Pornind de la corelațiile: V= C + I și ∆V= ∆C + ∆I

Ki =∆𝐕

∆𝐈 > 1 ↔ ∆𝐕= Ki · ∆𝐈

∆V > ∆I Ki > 1

Ki = multiplicatorul investiției

2. Termenul de recuperare a investiției (Tr);

Tr = It

∆V = intervalul de timp în care cheltuielile pentru

investiții urmează a fi recuperate din momentul finalizării investiției

3. Investiția specifică (Is) = suma ce trebuie investită pentru a obține o unitate de bunuri sau servicii, într-un anumit interval de timp;

Is1= IQ

în cazul lărgirii/modernizării capacităților existente.

Is2= I

Kp în cazul unei investiții noi., Kp= capacitatea de producție

4. Cursul de revenire al investiției (Cri) = exprimă câți lei (monedă națională) se

cheltuiesc sau revin pentru o unitate valutară obținută.

Cri= Qi × PlQi × Pv

5. Venitul actualizat (yn )

yn=x0 1+an

,

1+an

- factorul de fructificare

x0 – investiția de la momentul t0

a – rata normată de eficiență

yn=xh

1+an−1

a , xh – investiții anuale egale ca

valoare

yn=xh+1

1+a n−1a 1+a n , xh+1 – investiții anuale de

valoare diferită (în funcție de profit)

Top 10 ţări care au adus cele mai multe investiţii străine în România Autor: Claudia Medrega

http://www.zf.ro/eveniment/top-10-tari-care-au-adus-cele-mai-multe-investitii-straine-in-romania-11518893

• Olanda, Austria şi Germania s-au menţinut în ultimii cinci ani pe

podium în topul ţărilor care au adus cele mai multe investiţii străine

directe (ISD) în România, cu o pondere cumulată de aproximativ 50%

din soldul total, potrivit datelor BNR. Franţa s-a poziţionat pe locul

patru după procentul deţinut în soldul investiţiilor străine, ierarhia

primelor patru clasate fiind neschimbată din anul 2009. Anul trecut

Olanda avea 22,4% din soldul ISD, Austria 18,5%, Germania 11% şi

Franţa 8,9%. Germania şi Franţa sunt pe podium şi în topul

principalelor ţări partenere la export.

Cumulat, ţările din top 10 au avut în perioada 2008-2012 o pondere de

peste 80% din soldul total al investiţiilor străine.

• La finele anului trecut soldul investiţiilor străine directe a ajuns la 59,1 mld.

euro, din care 39,3 mld. euro au fost participaţii la capital, inclusiv profitul

reinvestit (66,4%), şi 19,9 mld. euro au fost credit net primit de la investitorii

străini (33,6%).

• Repartizarea soldului ISD pe ţări a fost realizată în funcţie de ţara de

rezidenţă a deţinătorului nemijlocit a cel puţin 10% din capitalul social

al unei întreprinderi investiţie străină directă din România, potrivit

raportului pentru 2012 privind ISD, publicat de BNR.

• Industria a fost „campioana“ atragerii de investiţii străine, din punctul

de vedere al orientării pe ramuri economice. Investiţiile au vizat până

la finalul anului 2012 în principal industria prelucrătoare, cu circa 30%

din total ISD. Pe lângă industrie, activităţile care au atras importante

investiţii străine au fost intermedierile financiare şi asigurările (18,5%

din total), comerţul cu amănuntul şi cu ridicata (11,4%), construcţii şi

tranzacţii imobiliare (9,2%), tehnologia informaţiei şi comunicaţii

(4,8%).

• În funcţie de localizarea teritorială a sediului social al întreprinderilor

care au beneficiat de ISD, orientarea investiţiilor a fost în principal

către regiunea Bucureşti-Ilfov (cu circa 60% din soldul total).

• Cum au evoluat investiţiile străine

• Banii aduşi de investitorii străini în economia românească au

crescut în salturi în ultimii 20 de ani, cele mai consistente fluxuri

fiind înregistrate în perioada 2004-2008, când economia era în

ascensiune puternică. Evoluţia investiţiilor străine este corelată cu

trendul economiei.

• În anul de graţie 2008, economia creştea cu 7,3% şi investiţiile

străine au atins un maxim de 9,5 mld. euro. Însă, ulterior, au urmat

trei ani de căderi ale ISD-urilor. Deşi economia a revenit pe creştere

în 2011, după doi ani de recesiune, investitorii străini nu s-au grăbit

să vină în România.

• În 2012, investiţiile străine directe nete au crescut, surprinzător,

pentru prima dată de la începerea crizei, avansul fiind de 18,7%, la

2,14 mld. euro, potrivit datelor definitive publicate de BNR şi INS.

Estimările iniţiale publicate indicau o scădere cu 11% comparativ cu

2011, la 1,6 mld. euro.

• Investiţiile greenfield au înregistrat anul trecut un nivel foarte redus,

de numai 18 mil. euro, iar investiţiile din categoria fuziuni şi achiziţii

au avut un impact negativ de 5 mil. euro. Ponderea predominantă în

fluxul participaţiilor la capital în 2012 este reprezentată de

dezvoltările de firme, cu o valoare de 2,6 mld. euro, respectiv 99,5%

din participaţii.

• În 2013 investiţiile străine directe, fluxurile de bani care ar fi trebuit

să stimuleze creşterea economică, au fost în scădere, declinul după

primele opt luni accentuându-se la aproape 36% faţă de intervalul

similar din 2012, la 1,1 mld. euro.

• Dacă tendinţa descendentă a investiţiilor străine continuă, anul 2013

ar putea marca minimul ultimilor 11 ani pentru ISD.