COLEGIUL ECONOMIC CALARASI

INVENTARIEREA

PATRIMONIULUI

GENERAL

Elev : Raducanu Catalina

Clasa : a XII – a D

Profesor coordonator :Paturca Roxana

CUPRINS

CAPITOLUL I NOTIUNI GENERALE PRIVIND

INVENTARIEREA PATRIMONIULUI...................................................... 2

I.1. Inventarierea-procedeu al metodei contabilitatii…..............2

I.2. Formele inventarierii……………………………….................8

I.3. Obiectul inventarierii……………………………........…..….11

CAPITOLUL II: ETAPELE INVENTARIERII…………......….…...…12

II.1. Pregatirea inventarierii………………………......……....…14

II.2. Desfasurarea inventarierii……………………......….…......16

II.3. Documente financiar-contabile specifice activităţii de

inventar.......................................................................21

II.4. Stabilirea si inregistrarea in contabilitate a rezultatelor

inventarierii………………...................…...………...25

2

CAPITOLUL I

NOTIUNI GENERALE PRIVIND INVENTARIEREA PATRIMONIULUI

Contabiliatea trebuie sa asigure informatii reale asupra activitatii unitatii

patrimoniale in vederea controlului asupra modului in care sunt gospodarite

mijloacele materiale si banesti si a adoptarii de decizii fundamentate din punct de

vedere stiintific. Una din conditiile fundamentale ale realizarii acestei cerinte o

reprezinta concordanta deplina care trebuie sa existe intre datele inregistarte in

conturi si realitatea obiectiva din întreprindere. Existenta si miscarea valorilor

materiale si banesti sunt consemnate in documente si apoi inregistrate in evidenta

contabila si evidenta operativa, insa aceste date prezentate in contabilitate pot sa fie

diferite in raport cu situatia reala patrimoniala.

Deoarece in activitatea curenta pot avea loc unele modificari cantitative si

valorice ale patrimoniului care nu pot fi consemnate in documente, este necesar ca,

periodic, sa se confrunte datele din evidenta contabila cu realitatea , utilizand

inventarierea ca procedeu al metodei contabile.

I.1. Inventarierea – procedeu al metodei contabilitatii

Inventarierea patrimoniului reprezinta ansamblul operatiunilor prin care se

constata existenta tuturor elementelor de activ si de pasiv, cantitativ-valoric sau

numai valoric, dupa caz, in patrimoniul unitatii la data la care aceasta se

efectueaza.

3

Inventarierea are ca scop principal stabilirea situatiei reale a patrimoniului fiecarei

unitati si cuprinde toate elementele patrimoniale, precum si bunurile si valorile

detinute cu orice titlu, apartinand altor persoane juridice sau fizice, in vederea

intocmirii bilantului contabil care trebuie sa asigure o imagine fidela, clara si

completa a patrimoniului, a situatiei financiare si a rezultatelor obtinute.

Organizarea si efectuarea inventarierii patrimoniului din cadrul regiilor

autonome, societatilor comerciale, institutiilor publice, unitătilor cooperatiste,

asociatiilor si celorlalte persoane juridice, precum si al persoanelor fizice care au

calitatea de comerciant se efectueaza potrivit prevederilor Legii contabilitatii nr.

82/1991, ale Regulamentului de aplicare a Legii contabilitatii.

In temeiul art. 8 alin. (1) din Legea contabilitatii, unitatile patrimoniale au

obligatia sa efectueze inventarierea generala a patrimoniului la inceputul activitatii,

cel putin o data pe an, de regula la sfarsitul anului, pe parcursul functionarii sale, in

cazul fuzionarii, divizarii sau incetarii activitatii, precum si in urmatoarele situatii:

a) in cazul modificarii preturilor;

b) la cererea organelor de control, cu prilejul efectuarii controlului, sau a altor

organe prevazute de lege;

c) ori de cate ori sunt indicii ca exista lipsuri sau plusuri in gestiune care nu pot

fi stabilite cert decat prin inventariere;

d) ori de cate ori intervine o predare-primire de gestiune;

e) cu prilejul reorganizarii gestiunilor;

f) ca urmare a calamitatilor naturale sau a unor cazuri de forta majora sau in alte

cazuri prevazute de lege.

La inceputul activitatii unitatii patrimoniale, inventarierea are ca scop

principal stabilirea si evaluarea elementelor patrimoniale ce constituie aportul la

capitalul social. Elementele patrimoniale aduse ca aport la capitalul social se

inscriu in registrul-inventar, grupate pe conturi. Inventarierea anuala a elementelor

4

patrimoniale se face, de regula, cu ocazia incheierii exercitiului financiar, avandu-

se in vedere si specificul activitatii unitatilor patrimoniale.

Determinarea reala a elementelor patrimoniale are drept consecinta

calcularea corecta a indicatorilor economici furnizati de contabilitate: productia

finita, productia in curs de executie, venituri si rezultate si implicit fundamentarea

documentelor de sinteza si raportare: bilantul si contul de rezultate.

Prin intermediul inventarierii se infaptuieste un control asupra integritatii si

gestionarii patrimoniului intreprinderii. Cu ocazia inventarierii se descopera

nereguli ca: furturi, delapidari, pastrarea si manipularea necorespunzatoare a

bunurilor permitand stabilira raspunderii si luarea masurilor necesare impotriva

celor vinovati pentru recuperarea prejudiciilor cauzate. Pentru faptul ca pe calea

inventarierii se identifica stocurile de bunuri neutilizate, avariate sau degradate,

invechite, creantele si datoriile cu termene depasite, inventarierea contribuie la

tragerea acestora in circuitul economic, la accelerarea vitezei de rotatie a activelor

circulante si la respectarea disciplinei financiare.

Inventarierea ca procedeu al metodei contabilitatii indeplineste trei functii:

1.Functia de control a concordantei dintre informatiile furnizate de

contabilitate si realitate

Datele prezentate de contabilitate au un caracter relativ deoarece:

- contabilitatea nu surprinde modificarile cantitative si calitative produse in

timpul transportului, manipularii si depozitarii bunurilor economice;

- in cadrul unei gestiuni pot sa apara furturi, risipe si proasta gospodarire a

bunurilor;

- datele prelucrate din documentele primare pot fi omise cu ocazia

inregistrarii lor in contabilitate, inregistrate repetat sau eronat;

5

- persoanele gestionare ale bunurilor pot da dovada de neglijenta sau

nepricepere;

- pot sa apara stocuri fara miscare, greu vandabile sau in plus;

- la unele bunuri pot sa apara anulari de comenzi datorita renuntarilor

efectuate de catre clienti, cazuri de forta majora, calamitati naturale.

Prin inventarierea generala a patrimoniului se realizeaza identificarea

bunurilor care nu pot fi utilizate, creantele vechi neincasate si se iau masuri de

preintampinare sau limitare a pagubelor, pentru cresterea eficientei si intarirea

disciplinei decontarilor.

2. Functia de stabilire a situatiei nete si a rezultatului exercitiului

Pe baza inventarierii se poate determina situatia neta a patrimoniului si a

rezultatului net.

Situatia neta a patrimoniului = active (inventariate)-datorii (inventariate)

Rezultatul = Situatia neta - Situatia neta ± Aportul asociatilor*

net a patrimoniului

(de la sfarsitul (de la sfarsitul (de la inceputul

exercitiului) exercitiului) exercitiului)

* „+” atunci cand in cursul exercitiului au loc rambursari de capital social

„-„ atunci cand in cursul exercitiului au loc majorari de capital social

Situatia patrimoniului se determina dupa inventarierea si stabilirea cu

exactitate a valorii activelor si obligatiilor firmei.

6

3. Functia de calcul si evidenta a stocurilor, consumurilor si vanzarilor

Unitatile patrimoniale mici pot folosi pentru contabilizarea operatiilor

privind stocurile de materii prime, materiale, marfuri, produse finite, metoda

inventarului intermitent.

Potrivit acestei metode toate intrarile de stocuri din cursul lunii vor fi

evidentiate cu ajutorul conturilor de cheltuieli (clasa a sasea din Planul general de

conturi).La sfarsitul lunii se va determina valoare stocului prin inventariere.

Aplicarea acestei metode presupune parcurgerea urmatoarelor etape:

1. Preluarea la cheltuieli a stocului initial prin debitarea conturilor de

cheltuieli aferente stocurilor (din clasa a sasea) in corespondenta cu

conturile de stocuri respective (clasa a treia)

2. Inregistrarea intrarilor de stocuri din cursul lunii cu ajutorul conturilor de

cheltuieli

3. Inregistrarea soldului final stabilit prin inventariere. La sfarsitul fiecarei

luni conturile de stocuri se debiteaza in corespondenta cu conturile de

cheltuieli aferente, cu valoare stocului stabilit prin inventariere. Aceste

stocuri de la sfarsitul lunii se vor anula la inceputul lunii urmatoare prin

inregistrarea lor pe cheltuieli.

4. Stabilirea valorii iesirilor de stocuri dupa formula:

Iesiri = Stoc initial + Intrari – Stoc final (determinat prin inventariere)

Inventarierea si inventarul joaca un rol de seama si indeplinesc functii

importante in contabilitate si in gestiunea patrimoniului:

7

a) functia de baza consta in verificarea realitatii si integritatii

patrimoniului unitatii. Ea este un mijloc de control al gestionarii, administrarii si

pastrarii mijloacelor economice si a surselor corespunzatoare din unitatile

economice sau institutiile de stat.

b) Prin inventariere se determina si marimea unor indicatori

economici cuprinsi in contabilitate si in bilant. Pe acesta baza are loc determinarea

productiei neterminate si se furnizeaza informatii cu caracter real asupra

indicatorilor cuprinsi in bilantul contabil, raspunzand cerintelor metodei

contabilitatii. De aceea, inventarierea precede si pregateste elaborarea bilantului

contabil anual.

c) Cu prilejul invenatarierii sunt evidentiate si valorile neutilizabile,

stocate, avariate sau degradate, creantele si angajamentele cu termen expirat.

Constatarea deprecierilor de bunuri si valori sta la baza provizioanelor.

d) Inventarierea este o parghie importanta de control asupra

integritatii patrimoniului si a cresterii raspunderii materiale. Cu acest prilej sunt

puse in evidenta sustragerile, deficitele in pastrarea bunurilor si se stabilesc

raspunderile si masurile de recuperare a pagubelor.

e) Literatura de specialitate pune in evidenta si rolul pe care il joaca

inventarierea in perfectionarea contabilitatii, in inlaturarea unor deficiente

manifestate in acest domeniu si care pot favoriza neajunsuri in gestionarea

valorilor materiale. In urma inventarierii pot rezulta concluzii importante cu privire

la cresterea operativitatii, exactitatii si claritatii in registrarilor in contabilitate, la

insusirea si aplicarea normelor financiar contabile.

8

I.2. Formele inventarierii

Functiile, rolul si obiectivele inventarierii au determinat utilizarea diferitelor

forme de inventariere in practica contabila. De aceea, se impune si o clasificare a

inventarierii, care poate fi facuta folosind diferite criterii:

A. Din punct de vedere al perioadei când se efectuează, inventarierea

este:

anuală; periodică.

Inventarierea anuală a elementelor de activ şi pasiv se face, de regulă, cu ocazia încheierii exerciţiului financiar. Inventarierea anuală trebuie organizată şi condusă în aşa fel încât să se stabilească existenţa efectivă a mijloacelor economice pe data de 31 decembrie a anului respectiv. În cazul unui număr mare de mijloace economice supuse inventarierii, lucrarea se execută de mai multe comisii de inventariere. Inventarierea anuală este o lucrare de inventariere generală şi totală.

Inventarierea periodică se face la intervale de timp mai mici sau mai mari, decât anul calendaristic. Cu cât circulaţia unor mijloace materiale este mai intensă, cu atât inventarierile periodice sunt mai dese. Inventarierile periodice sunt, de obicei, inventarieri parţiale. Ele pot fi efectuate ca inventarieri totale sau prin sondaj.

B. Din punct de vedere al sferei de cuprindere, inventarierea poate fi:

generală; parţială.

Inventarierea generală cuprinde întregul patrimoniu, adică toate elementele de activ şi pasiv ale entităţii, precum şi toate bunurile deţinute, cu orice titlu, aparţinând altor persoane juridice sau fizice. Entităţile economice, precum şi persoanele fizice care desfăşoară activităţi producătoare de venituri au obligaţia să

9

efectueze inventarierea elementelor de activ şi pasiv la începutul activităţii; cel puţin o dată pe an şi în cazul fuzionării, divizării sau încetării activităţii.

Inventarierea parţială cuprinde numai anumite elemente patrimoniale sau numai anumite gestiuni şi are caracter ocazional. Ea se efectuează în următoarele situaţii:- la cererea autorităţilor de control, cu prilejul efectuării controlului;- ori de câte ori sunt indicii că există lipsuri sau plusuri în gestiune, care nu pot fi

stabilite decât prin inventariere;

- ori de câte ori intervine o predare-primire de gestiune;- cu prilejul reorganizării gestiunilor;- ca urmare a calamităţilor naturale sau a unor cazuri de forţă majoră.

C. După procedeul folosit la inventariere se disting:

Inventarierea totală, care constă în numărarea, măsurarea, cântărirea tuturor mijloacelor cuprinse în inventariere.

Inventarierea prin sondaj, care constă în numărarea, măsurarea, cântărirea unora dintre mijloacele cuprinse în inventariere, alese după anumite criterii, în funcţie de obiectul sau scopul inventarierii.

D. După natura elementelor supuse inventarierii se disting:

Inventarierea mijloacelor materiale şi băneşti, adică: imobilizări corporale, elemente patrimoniale de natura stocurilor, titluri de valoare, disponibilităţi, etc. Verificarea acestora se face prin constatare faptică şi cantitativă, iar în cazul disponibilităţilor în conturi la bănci se face pe baza extrasului de cont.

Inventarierea producţiei neterminate se efectuează, fie prin constatare faptică la sfârşitul perioadei, fie prin metoda contabilă.

Inventarierea creanţelor, respectiv a datoriilor se face pe bază de documente şi punctaje cu personale juridice sau fizice partenere. Acestea se concretizează în situaţii în care se înscriu facturile sau alte documente de decontare cu referire la: numărul şi data lor, valoarea care urmează să se încaseze sau să se plătească, după caz, precum şi termenele de decontare.

E. După rolul pe care îl are inventarierea în activitatea practică a entităţii economice:

Inventarierea de control numită şi inventariere inopinată reprezintă o formă a controlului intern asupra modului de gospodărire a bunurilor materiale şi a valorilor băneşti. Această operaţiune se efectuează fără anunţarea prealabilă a

10

gestionarului şi se poate desfăşura fie prin sondaj, constatându-se faptic numai anumite categorii sau feluri de mijloace materiale, fie total, când se supun verificării toate mijloacele materiale încredinţate gestionarului respectiv.

Inventarierea de predare-primire a gestiunii, constituie o operaţiune obligatorie în cazul înfiinţării unei gestiuni sau schimbării unui gestionar.

Inventarierea ca operaţiune premergătoare întocmirii situaţiilor financiare anuale ale entităţii economice, care are ca scop verificarea concordanţei dintre realitatea faptică şi datele inregistrate în contabilitate.

În desfăşurarea inventarierii trebuie să se respecte anumite condiţii cu caracter de principii, care conduc la creşterea eficienţei inventarierii, precum:- stabilirea cu anticipaţie a elementelor supuse inventarierii, a limitelor de extindere a acesteia asupra patrimoniului. Ele se stabilesc, în funcţie de specificul activităţii, în cadrul unui plan al inventarierii, de catre conducătorul compartimentului financiar-contabil, aprobat de conducerea unităţii şi au la bază obiectivele urmărite prin inventarierea elementelor de activ şi pasiv;- comisiile de inventariere trebuie să aibă o componenţă care să asigure buna desfăşurare a operaţiunilor de inventariere, avându-se în vedere aspectul pregătirii profesionale economice şi tehnice a membrilor ei cu respectarea principiului incompatibilităţii inventarierii de către gestionar şi contabilii care ţin evidenţa gestiunii respective;- inventarierea trebuie să se efectueze într-un timp cât mai scurt în aşa fel încât să

nu se împiedice desfăşurarea normală a activităţii economice, de producţie, de

comercializare, etc.;

- inventarierea să se execute corect, iar în cazul mijloacelor materiale şi băneşti,

verificarea să se facă prin constatarea directă a acestor elemente. Inventarierea

valorilor materiale se face la locul de depozitare şi păstrare;

- pentru evitarea încercărilor de acoperire a eventualelor lipsuri din gestiune sau de sustragere a

plusurilor, trebuie să se respecte caracterul inopinat al acestei operaţiuni păstrându-se secretul

asupra datei ei.

In cazul Romaniei, Legea contabilitatii (82/1991) prevede (art. 8) ca

persoanele juridice si fizice care organizeaza contabilitate proprie, au obligatia sa

efectueze inventarierea generala a patrimoniului la inceputul activitatii, cel putin o

data pe an pe parcursul functionarii sale, in cazul fuzionarii sau incetarii activitatii,

precum si in alte situatii prevazute de lege.

11

Ministerul Finantelor poate aproba exceptii de la regula inventarierii

anuale pentru unele bunuri cu caracter special la propunerea ministerelor de resort.

I.3. Obiectul inventarierii

Obiectul inventarierii poate fi reprezentat de:

Elementele patrimoniale proprii

Inventarierea anuala a elementelor patrimoniale se face, de regula, cu ocazia

incheierii exercitiului financiar, avandu-se in vedere si specificul activitatii

unitatilor patrimoniale.

In cadrul agentilor economici cu activitate complexa, bunurile materiale pot fi

inventariate si inaintea datei de 31 decembrie, cu conditia asigurarii valorificarii si

cuprinderii rezultatelor inventarierii in bilantul contabil intocmit pentru anul

respectiv.

Bunurile si valorile apartinand altor persoane juridice sau fizice, primite in

pastrare sau custodie, spre vanzare in consignatie

Bunurile apartinand altor unitati (inchiriate, in leasing, in custodie, cu vanzare

in consignatie, spre prelucrare etc.) se inventariaza si se inscriu in liste separate.

Listele de inventariere pentru bunurile in custodie vor contine informatii cu privire

la numarul si data actului de custodie si ale documentului de livrare (factura),

precum si alte informatii utile.

Bunurile date la terti (cele date spre prelucrare)

Bunurile in curs de aprovizionare

Bunurile achizitionate aflate in curs de aprovizionare se inventariaza de

unitatea cumparatoare si se inscriu in liste de inventariere separate.

12

CAPITOLUL II

ETAPELE INVENTARIERII

Raspunderea pentru buna organizare a lucrarilor de inventariere, potrivit

prevederilor art. 11 alin. (3) din Legea contabilitatii, revine administratorului,

ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligatia gestionarii

patrimoniului si care elaboreaza si transmite comisiilor de inventariere instructiuni

scrise in acest sens, adaptate la specificul unitatii.

Inventarierea patrimoniului se efectueaza de catre comisii de inventariere,

formate din cel putin doua persoane, numite prin decizie scrisa, emisa de

persoanele autorizate. În decizia de numire se mentioneaza, in mod obligatoriu,

componenta comisiei, numele responsabilului comisiei, modul de efectuare a

inventarierii, gestiunile supuse inventarierii, data de incepere si terminare a

operatiunilor.

La unitatile mici, inventarierea poate fi efectuata de catre o singura

persoana.

Prin unitati mici la care, potrivit reglementarilor din prezentele norme,

inventarierea poate fi efectuata de o singura persoana, se intelege: persoanele fizice

care au calitatea de comerciant sau societăţile comerciale al căror numar de

salariati este de pana la doua persoane, iar valorile materiale care trebuie

inventariate nu depasesc plafonul stabilit de administratorii unitatii.

Comisiile de inventariere sunt coordonate, acolo unde este cazul, de catre o

comisie centrala numita, de asemenea, prin decizie scrisa emisa de conducerea

societatii, care are ca sarcina sa organizeze, sa instruiasca, sa supravegheze si sa

controleze modul de efectuare a operaţiunilor de inventariere.

Comisia de inventariere raspunde de efectuarea tuturor lucrarilor de inventariere,

potrivit prevederilor legale.

13

Pentru desfasurarea in bune conditii a operatiunilor de inventariere, in comisii vor

fi numite persoane cu pregatire corespunzatoare economica si tehnica, care sa

asigure efectuarea corecta si la timp a inventarierii patrimoniului, inclusiv

evaluarea elementelor patrimoniale potrivit pct. 19 din Regulamentul de aplicare a

Legii contabilitatii nr. 82/1991, aprobata prin Hotararea Guvernului nr. 704/1993.

Inventarierea patrimoniului se poate efectua atat prin salariatii proprii, cat si pe

baza de contracte de prestari de servicii incheiate cu persoane fizice sau juridice.

Din comisia de inventariere nu pot face parte gestionarii depozitelor supuse

inventarierii si nici contabilii care tin evidenta gestiunii respective, cu exceptia

unitatilor mici prevazute în prezentele norme.

Membrii comisiilor de inventariere nu pot fi inlocuiti decat in cazuri bine

justificate si numai prin decizie scrisa, emisa de catre cei care i-au numit.

In vederea bunei desfasurari a operatiunilor de inventariere,

administratorii, ordonatorii de credite sau alte persoane, care au obligatia

gestionarii patrimoniului trebuie sa ia masuri pentru crearea conditiilor

corespunzatoare de lucru comisiei de inventariere, prin:

- organizarea depozitarii valorilor materiale grupate pe sortotipodimensiuni,

codificarea acestora si intocmirea etichetelor de raft;

- tinerea la zi a evidentei tehnico-operative la gestiunile de valori materiale si a

celei contabile si efectuarea lunara a confruntarii datelor dintre aceste evidente;

- participarea la lucrarile de inventariere a intregii comisii de inventariere;

-asigurarea personalului necesar pentru manipularea valorilor materiale care se

inventariaza, respectiv pentru sortare, asezare, cantarire, masurare, numarare etc.;

- asigurarea participarii la identificarea bunurilor inventariate (calitate, sort, pret

etc.) a unor persoane competente din unitate sau din afara acesteia, la solicitarea

responsabilului comisiei de inventariere, care au obligatia de a semna listele de

inventariere pentru atestarea datelor inscrise;

14

- dotarea gestiunii cu aparate si instrumente adecvate si in numar suficient

pentru masurare, cantarire etc., cu mijloace de identificare (cataloage, mostre,

sonde etc.), precum si cu formularele si rechizitele necesare;

- dotarea comisiei de inventariere cu mijloace tehnice de calcul si de sigilare a

spatiilor inventariate;

- dotarea gestiunilor (magazine, depozite etc.) cu doua randuri de incuietori

diferite.

Dupa primirea deciziei scrise, responsabilul comisiei de inventariere ridica,

sub semnatura directorului economic, a contabilului-sef sau a altei persoane numite

sa indeplineasca aceasta functie, listele de inventariere, vizate si parafate de catre

acesta, dupa care comisia se prezinta la sediul gestiunii ce urmeaza a fi inventariata

in vederea efectuarii inventarierii fizice.

II.1. Pregatirea inventarierii

Principalele masuri organizatorice care trebuie luate de catre comisia de

inventariere sunt urmatoarele:

a) solicitarea unei declaratii scrise gestionarului raspunzator al valorilor

materiale din care sa rezulte ca:

- gestioneaza valori materiale si in alte locuri de depozitare;

- are in gestiune valori materiale apartinand tertilor, primite cu sau fara

documente;

- are plusuri sau lipsuri in gestiune despre a caror cantitate sau valuare are

cunostinta;

- are valori materiale nereceptionate sau care trebuie expediate (livrate),

pentru care s-au intocmit documentele aferente;

- a primit sau a eliberat valori materiale fara documente legale;

15

- detine numerar sau alte hartii de valoare rezultate din vanzarea bunurilor

aflate in gestiunea sa;

- are documente de predare-eliberare care nu au fost operate in evidenta

gestiunii sau care nu au fost predate la contabilitate;

- gestionarul va mai mentiona felul, numarul si data ultimului document

de intrare si iesire a bunurilor in/din gestiune.

b) sa identifice toate locurile (incaperile) in care exista valori materiale

ce urmeaza a fi inventariate

c) sa asigure inchiderea si sigilarea, in prezenta gestionarului, ori de

cate ori se intrerup operatiunile de inventariere si se paraseste gestiunea.

Daca valorile materiale supuse inventarierii, gestionate de catre o singura

persoana, sunt depozitate in locuri diferite sau cand gestiunea are mai multe cai de

acces, membrii comisiei care efectueaza inventarierea trebuie sa sigileze toate

aceste locuri si caile lor de acces, cu exceptia locului in care a inceput

inventarierea, care se sigileaza numai in cazul cand inventarierea nu se termina

intr-o singura zi.

La reluarea lucrarilor se verifica daca sigiliul este intact; in caz contrar,

acest fapt se va consemna intr-un proces-verbal de desigilare, care se semneaza de

catre comisia de inventariere si de catre gestionar.

Dodumentele intocmite de comisia de inventariere raman in cadrul

gestiunii inventariate, in fisiere, casete, dulapuri, etc., incuiate si sigilate. Sigiliul se

pastreaza pe durata inventarierii, de catre responsabilul comisiei de inventariere.

d) sa bareze si sa semneze, la ultima operatiune, fisele de magazie,

mentionand data la care s-au inventariat valorile materiale, sa vizeze

documentele care privesc intrari sau iesiri de valori materiale, existente in gestiune

dar neinregistrate, sa dispuna inregistrarea acestora in fisele de magazie si predarea

lor in contabilitate, astfel incat situatia scriptica a gestiunii sa reflecte realitatea;

16

e) sa verifice numerarul din casa si sa stabileasca suma incasarilor din

ziua curenta, solicitand intocmirea monetarului (la gestiunile cu vanzare cu

amanuntul) si depunerea numerarului la caseria unitatii; sa ridice benzile de control

de la aparatele de casa si ştampila unitatii si sa le pastreze in siguranta;

f) sa controleze daca toate instrumentele si aparatele de masura sau de

cantarire au fost verificate si daca sunt in buna stare de functiune;

g) sa sisteze operatiile de predare-primire a bunurilor supuse

inventarierii, luandu-se din timp masurile corespunzatoare pentru a nu se stanjeni

procesul normal de livrare sau de primire a bunurilor;

h) sa aranjeze bunurile supuse inventarierii

Pe toata durata inventarieri, programul si perioada inventarierii vor fi

afisate la loc vizibil.

II.2. DESFASURAREA INVENTARIERII

Constatarea existentei elementelor inventariate se face prin observarea

directa (prin numarare, cantarire, masurare, cubare si calcule tehnice, dupa caz)

pentru bunurile corporale (materiale), pe baza de registre sau documente (extrase

de cont confirmate de terti), pentru bunurile necorporate (nemateriale), creante si

datorii. In ceea ce priveste evaluarea elementelor patrimoniale inventariate, aceasta

se face la nivelul valorii actuale, denumita valuare de inventar.

Valuarea de inventar, ca expresie a valorii actuale este estimata in functie

de pretul pietei, utilitatea bunului pentru economia intreprinderii, starea si

amplasarea bunurilor. De aceea, in mai multe lucrari de specialitate se precizeaza

ca valuarea de inventar este egala cu valuarea de intrebuintare. Valorile materiale

evaluate la valoarea actuala numita si valoare de utilitate se vor inscrie in coloana

corespunzatoare din lista de inventariere numai in cazul constatarii deprecierilor.

Valoarea de inventar se va stabili potrivit principiului prudentei. In cazul in care se

17

constata ca valoarea de inventar, stabilita in functie de pretul pietei, utilitatea

bunului si starea in care se afla este mai mare decat valoarea din contabilitate a

acestor bunuri, in listele de inventariere se vor inscrie valorile din contabilitate.

Daca valoarea de inventar este mai mica decat cea din contabilitate, in listele de

inventariere se va inscrie si valoarea de inventar, diferenta reprezentand

deprecierea bunurilor respective.

Constatarile efectuate de comisia de inventariere se inscriu in liste de

inventariere care se intocmesc separat pe locuri de depozitare, pe gestionari si pe

categorii de bunuri.

In listele de inventariere se prezinta cantitatea faptica, caracteristicile

calitative ale elementelor inventariate si starea lor. Acestea se semneaza fila cu fila

de catre comisia de inventariere si de catre gestionari, iar pe ultima fila a listelor de

inventariere gestionarul trebuie sa mentioneze:

- daca toate cantitatile de bunuri au fost stabilite in prezenta sa;

- daca bunurile respective se afla in pastrarea si raspunerea sa;

- eventuale obiectii pe care le are de facut;

- daca are bunuri care au ramas neinventariate.

Rezultatele inventarierii se stabilesc prin compararea datelor constatate faptic si

inscrise in listele de inventariere cu cele din evidenta tehnico-operativa (fisele de

magazie) si datelor din contabilitate care sunt verificate mai intai cu ajutorul

balantelor de verificare sintetice si analitice, apoi se verifica exactitatea datelor din

inventar, prin confruntarea exemplarului din aceste liste scrise de comisia de

inventariere cu exemplarul scris de gestionar, corectandu-se eventualele diferente

constatate.

Constatarile comisiei de inventariere privind stocurile, respectiv soldurile

bunurilor materiale inventariate si stabilirea diferentelor, se consemneaza in listele

de inventariere. In cazul modificarilor ulterioare facute unilateral in fisele de

magazie, consemnarile vor fi precedate de o ancheta prealabila amanuntita.

18

Inainte de stabilirea rezultatelor inventarierii se procedeaza la o verificare

minutioasa a exactitatii tuturor stocurilor din fisele de magazie si a soldurilor din

contabilitate pentru bunurile inventariate. Erorile descoperite cu aceasta ocazie

trebuie corectate operativ, dupa care se procedeaza la stabilirea rezultatelor

inventarierii prin confruntarea cantitatilor consemnate in listele de inventariere

varianta simplificata, cu evidenta tehnico-operativa pentru fiecare pozitie in parte

urmand ca pozitiile cu diferente sa fie preluate in lista de inventariere

centralizatoare.

Particularitati ale inventarierii

Urmatoarele particularitati ale inventarierii:

- bunurile aflate in ambalaje originale intacte nu se desfac decat prin

sondaj, acest lucru urmand a fi mentionat si in listele de inventariere respective;

- la lichide a caror cantitate efectiva nu se poate stabili prin transvazare si

masurare, continutul vaselor – stabilit in functie de volum, densitate, compozitie –

se verifica prin scoaterea de probe din aceste vase, tinandu-se seama de densitate,

compozitie si de alte caracteristici ale lichidelor, care se constata fie organoleptic,

fie prin masurare sau probe de laborator, dupa caz;

- materiale de constructii si produsele agricole se inventariaza pe baza de

calcule tehnice, avand in vedere particularitatile acestora;

- bunurile aflate in posesia angajatilor la data inventarierii se inventariaza

si se trec in liste separate, specificandu-se persoanele care raspund de pastrarea lor;

- bunurile cu un grad mare de perisabilitate se inventariaza cu prioritate

pentru a nu intarzia desfacerea acestora;

- bunurile apartinand altor unitati se inventariaza si se inscriu in liste

separate;

19

- creantele fata de terti sunt supuse verificarii si confirmarii pe baza

extraselor, soldurilor debitoare si creditoare, ale conturilor de clienti si furnizori

care detin ponderea in totalul soldurilor acestor conturi;

- disponibilitatile aflate in conturi la banci se inventariaza prin

confruntarea soldurilor din extrasele de cont emise de banci cu cele din

contabilitate;

- disponibilitatile in lei si in valuta din caseria unitatii se inventariaza in

ultima zi lucratoare a exercitiului financiar, dupa inregistrarea tuturor operatiunilor

de incasari si plati privind exercitiul respectiv, confruntandu-se soldurile din

registrul de casa cu cele din contabilitate;

- pentru bunurile depreciate, inutilizabile sau deteriorate, fara miscare sau

greu vandabile, comenzi in curs, abandonate sau sistate, precum si pentru creantele

si obligatiile incerte ori in litigiu se intocmesc liste de inventariere separate;

- inventarierea bunurilor din patrimoniu, culturale, artistice, inclusiv a

fondului de carte se face potrivit normelor elaborate de Ministerul Culturii;

- mijloacele fixe care in perioada inventarierii se afla in afara unitatii se

inventariaza inaintea iesirii lor temporare din unitatea economica;

- inventarierea terenurilor se face pe baza documentelor care atesta

proprietatea acestora si a schitelor de amplasare;

- cladirile se inventariaza prin identificarea lor potrivit titlurilor de

proprietate, a dosarului acestora, prin inspectarea si compararea constatarilor cu

datele prevazute in documentele respective;

- inventarierea imobilizarilor necorporate se efectueaza prin constatarea

existentei si apartenentei acestora, la unitatile detinatoare;

- productia in curs de executie se inventariaza prin evidentierea fazei

procesului de productie in care se afla aceasta;

20

- lucrarile de reparatii capitale la cladiri, utilaje, instalatii, mijloace de

transport, etc., se inventariaza prin verificarea la fata locului a stadiului fizic al

acestor lucrari;

- formularele cu regim special se inscriu in listele de inventariere in

ordinea codurilor, pentru a se putea stabili cu usurinta integritatea acestora, in

conformitate cu dispozitiile legale;

- inscrierile in listele de inventariere a marcilor postale si a timbrelor

fiscale se face la valuarea lor nominala, cu exceptia timbrelor cu valoare filatelica.

Comisia de inventariere va consemna rezultatele inventarierii intr-un

proces-verbal dupa ce s-au confruntat aceste date cu soldurile scriptice inscrise in

contabilitate. Procesul-verbal privind rezultatele inventarierii trebuie sa cuprinda:

- data intocmirii

- numele si prenumele membrilor comisiei de inventariere

- gestiunea inventariata

- data inceperii si terminarii operatiunii de inventariere

- rezultatele inventarierii

- concluziile si propunerile comisiei cu privire la cauzele plusurilor si ale

minusurilor constatate si a persoanelor vinovate

- volumul stocurilor depreciate

- propuneri pentru scoaterea din uz a obiectelor de inventar, casarea

mijloacelor fixe.

In termen de trei zile de la data incheierii operatiunilor de inventariere,

propunerile cuprinse in procesul verbal al comisie se prezinta administratorului

unitatii patrimoniale. Acesta, cu avizul compartimentului financiar-contabil si al

compartimentului juridic va decide, in termen de cinci zile, asupra solutionarii

propunerilor facute in baza dispozitiilor legale.

21

II.3. Documente financiar-contabile specifice activităţii de

inventariere

Principalele documente utilizate în activitatea de inventariere a

elementelor patrimoniale de activ şi de pasiv sunt:

decizia de inventariere; declaraţia de inventar (cod 14-8-1); extras de cont (cod 14-6-3); lista de inventariere (cod 14-3-12); decizia de imputare (cod 14-8-2); angajamentul de plată (cod 14-8-2/a); registrul-inventar (cod 14-1-2).

DECLARAŢIA DE INVENTAR

Serveşte ca declaraţie scrisă a gestionarului răspunzător de gestionarea

valorilor materiale şi băneşti, pe care o prezintă comisiei de inventariere. Se

întocmeşte într-un exemplar, de către gestionar, după sigilarea locurilor de păstrare

a valorilor materiale şi băneşti de care răspunde gestionarul respectiv şi se

semnează de acesta. Circulă la membrii comisiei de inventariere, care semnează

pentru confirmare că declaraţia a fost dată în faţa acesteia. Se arhivează la

compartimentul financiar-contabil, împreună cu lucrările comisiei de inventariere.

EXTRAS DE CONT

Serveşte la comunicarea şi solicitarea de la debitor a sumelor pretinse, rămase neachitate, provenite din relaţii economico-financiare şi ca instrument de conciliere prearbitrală. Se întocmeşte în trei exemplare, de compartimentul financiar-contabil al unităţii beneficiare, pe baza datelor din contabilitatea analitică. Circulă la conducătorul compartimentului financiar-contabil şi conducătorul unităţii emitente, pentru semnare (toate exemplarele); la unitatea debitoare (exemplarele 1 şi 2), care restituie unităţii emitente exemplarul 2 semnat

22

pe verso de conducătorul unităţii şi conducătorul compartimentului financiar-contabil, pentru confirmarea debitului. Se arhivează la compartimentul financiar-contabil al unităţii emitente (exemplarul 3, precum şi exemplarul 2, după primirea confirmării); la compartimentul financiar-contabil al unităţii debitoare (exemplarul 1). Conţinutul minimal obligatoriu de informaţii al formularului este următorul: denumirea unităţii creditoare, codul de identificare fiscală, sediul (localitate,stradă,număr), judeţul, contul, banca, denumirea formularului, denumirea unităţii debitoare, felul, numărul şi data documentului, explicaţii, suma, semnături şi ştampila.

LISTA DE INVENTARIERE

Serveşte ca:

document pentru inventarierea valorilor materiale aflate în gestiunile unităţii;

document de bază pentru stabilirea minusurilor şi plusurilor de valori materiale (imobilizări, stocuri materiale) şi a altor valori (elemente de trezorerie);

document justificativ de înregistrare în evidenţa magaziilor şi în contabilitate a plusurilor şi minusurilor constatate;

document pentru întocmirea registrului-inventar; document pentru stabilirea provizioanelor pentru deprecieri; document centralizator al operaţiunilor de inventariere.

Se întocmeşte într-un exemplar, la locurile de depozitare, de regulă annual,

de comisia de inventariere, pe gestiuni, conturi de valori materiale, eventual grupe

sau subgrupe, separat pentru valorile materiale şi mijloacele fixe ale unităţii şi

separate pentru cele în custodie, aflate asupra personalului unitîţii la data

inventarierii şi se semnează de membrii comisiei de inventariere şi de gestionar.

Circulă:

la gestionar, prin semnarea fiecărei file, menţionând pe ultima filă a listei că toate cantităţile au fost stabilite în prezenţa sa, că bunurile respective se află în păstrarea şi răspunderea sa;

la comisia de inventariere pentru stabilirea minusurilor, plusurilor şi a deprecierilor constatate la inventar, precum şi pentru consemnarea în procesul-verbal a rezultatelor inventarierii;

23

la compartimentul financiar-contabil, pentru calcularea diferenţelor valorice şi semnarea listei privind exactitatea soldului scriptic, precum şi pentru verificarea calculelor efectuate;

la conducătorul compartimentului financiar-contabil şi la oficiul juridic, împreună cu procesele.verbale cuprinzând cauzele degradării sau deteriorării bunurilor, inclusiv persoanele vinovate, precum şi procesul-verbal al rezultatelor inventarierii pentru avizarea propunerilor făcute de comisia de inventariere;

la conducătorul unităţii, împreună cu procesul-verbal al rezultatelor inventarierii pentru a decide asupra soluţionării propunerilor făcute;

Se arhivează la compartimentul financiar-contabil.

DECIZIE DE IMPUTARE

Serveşte ca:

document de imputare a valorii pagubei produse de persoanele încadrate în muncă;

titlu executoriu din momentul comunicării; document de înregistrare în contabilitate.

Circulă:

la persoana desemnată pentru acordarea vizei de control financiar preventiv;

la compartimentul juridic, pentru vizare asupra legalităţii şi realităţii; la conducătorul unităţii, pentru semnare; la persoana răspunzătoare de paguba adusă unităţii pentru semnare de

luare la cunoştinţă şi de primire a deciziei de imputare.Se arhivează la compartimentul financiar-contabil.

ANGAJAMENT DE PLATĂ

Serveşte ca:

angajament de plată, a unei sume ce reprezintă o pagubă adusă unităţii patrimoniale;

titlu executoriu pentru recuperarea pagubelor; titlu executoriu pentru executarea silită, în caz de nerespectare a

angajamentului.Circulă la persoana în faţa căreia s-a luat angajamentul pentru

semnare. Se arhivează la compartimentul financiar-contabil.

24

REGISTRUL INVENTAR

Serveşte ca document contabil obligatoriu de înregistrare a rezultatelor

inventarierii elementelor de activ şi de pasiv. Se întocmeşte într-un singur

exemplar, după ce a fost numerotat, şnuruit, parafat şi înregistrat în evidenţa

unităţii. Se întocmeşte la începutul activitîţii, la sfârşitul exerciţiului financiar sau

cu ocazia încetării activităţii, fără ştersături şi fără spaţii libere, pe baza datelor

cuprinse în listele de inventariere şi procesele-verbale de inventariere a elementelor

de activ şi pasiv, prin gruparea acestora pe conturi sau grupe de conturi.

Registrul-inventar se completează pe baza inventarierii faptice a elementelor

de activ şi de pasiv grupate după natura lor conform posturilor din bilanţ. În cazul

în care inventarierea are loc pe parcursul anului, datele rezultate din operaţiunea de

inventariere se actualizează cu intrările şi ieşirile din perioada cuprinsă între data

inventarierii şi data încheierii exerciţiului financiar, datele actualizate fiind apoi

cuprinse în Registrul-inventar.

În cazul încetării activităţii, Registrul-inventar se completează cu valoarea

elementelor de activ şi pasiv inventariate faptic la acea dată.

Nu circulă, fiind document de înregistrare contabilă. Se arhivează la

compartimentul financiar-contabil, împreună cu documentele justificative care au

stat la baza întocmirii lui.

25

II.3. STABILIREA SI INREGISTRAREA IN CONTABILITATE A

REZULTATELOR INVENTARIERII

Stabilirea rezultatelor inventarierii se face direct in listele de inventariere.

Aceste rezultate se determina prin compararea masurilor constatate direct prin

inventariere cu cele inregistrate in contabilitate.

Prin compararea celor doua stocuri, scriptic si faptic, se constata

eventualele plusuri sau minusuri la inventariere:

Stoc scriptic > stoc faptic = minus inventar

Stoc scriptic < stoc faptic = plus inventar

In cazul in care se constata diferente intre situatia scriptica si cea faptica se vor

analiza cauzele care au dus la aceste rezultate.

Dupa constatarea plusurilor si minusurilor de inventar se procedeaza la

regularizarea diferentelor potrivit Ordinului ministrului finantelor nr. 94/2001

pentru aprobarea Reglementarilor contabilitatii armonizate cu directiva a-IV-a a

Comunitatii Economice Europene si cu Standartele Internationale de Contabilitate.

Pentru elementele de activ:

- diferentele constatate in plus intre valoarea de inventar si valoarea de

intrare nu se inregistreaza in contabilitate, aceste elemente mentinandu-

se la valoarea lor de intrare;

- diferentele constatate in minus: intre valoarea de inventar stabilita la

inventariere si valoarea de intrare se inregistreaza in contabilitate pe

seama amortizarii, in cazul in care deprecierea este ireversibila sau se

26

constituie un provizion pentru depreciere, cand deprecierea este

reversibila, mentionandu-se valoarea lor de intrare;

Pentru elementele de pasiv:

- diferentele constatate in plus intre valoarea de inventar si valoarea de

intrare a elementelor de pasiv de natura datoriilor se inregistreaza in

contabilitate prin constuirea unui provizion, mentionandu-se la valoarea

lor de intrare;

- diferentele constatate in minus: intre valoarea de inventar si valoarea de

intrare nu se inregistreaza in contabilitate, mentinandu-se la valoarea lor

de intrare.

Diferentele constatate cu prilejul inventarierii generale a patrimoniului sunt

regularizate prin urmatoarele modalitati:

1. compensarea plusurilor cu minusuri de inventar

2. inregistrarea plusurilor de inventar si imputarea minusurilor de

inventar persoanelor vinovate.

Compensarea plusurilor cu minusurile sunt acceptate numai daca sunt

indeplinite urmatoarele conditii:

bunurile sunt de acelasi fel, sunt asemanatoare in ceea ce priveste aspectul

exterior: culoare, model, dimensiuni, ambalaj etc.

plusurile si minusurile trebuie sa fie aferente aceleiasi perioade de gestiune

si aceleiasi gestiuni;

compensarile de fac pentru diferentele constatate in cadrul aceluiasi

exercitiu.

Compensarea se face atat cantitativ cat si valoric.

27

Limita de compensare o constituie cantitatea cea mai mica, indiferent ca

este cu plus sau cu minus.

Metodologia de compensare:

Se aseaza stocurile la care s-au inregistrat plusuri si cele la care s-au

inregistrat minusuri in ordinea descrescatoare a preturilor. Compensarea porneste

de la stocul cu pretul cel mai mare catre stocul cu pretul cel mai mic, pana se

ajunge la limita cantitativa de compensat. Aceasta pentru a nu ramane

necompensate stocuri cu pret mare care se pot inregistra ca perisabilitati, pe

cheltuialile intreprinderii.

In compensare pot intra stocuri cu preturi unitare diferite, si pot rezulta:

plusuri valorice cand cantitatea in plus intrata in compensare a fost epuizata,

dar valoarea plusului nu;

minusuri valorice in situatia inversa.

Plusul valoric permite recuperarea cheltuielilor cu stocul, iar minusul

valoric se imputa gestionarului.

In cazul constatarii unor lipsuri de gestiune imputabile, administratorii vor

lua masura imputarii acestora la valoarea de inlocuire. Aceasta reprezinta costul de

achizitie al bunului respectiv la data constatarii pagubei, format astfel:

- pretul de cumparare practicat pe piata

(+) taxele nerecuperabile

(+) cheltuieli de transport – aprovizionare

(+) alte cheltuieli accesorii necesare pentru punerea in stare de utilitate

sau pentru intrarea in gestiune.

Daca bunurile lipsa imputabile nu pot fi cumparate pe piata, valoarea de

imputare se stabileste de specialistii in domeniul respectiv.

Pentru lipsuri, sustrageri si orice alte fapte care produc pagube ce

constituie infractiuni, ordonatorul de credite este obligat sa sesizeze organele de

urmarire penala in conditiile si la termenele stabilite de lege. Rezultatele

28

inventarierii se inscriu de catre comisia de inventariere dupa confirmarea de catre

compartimentul contabilitate a soldurilor scriptice, intr-un proces-verbal.

In urma compensarii pot ramane diferente cantitativ-valorice in plus si/sau

in minus denumite diferente nete. Plusurile cantitativ-valorice se inregistreaza ca

o intrare de stoc concomitent cu diminuarea cheltuielilor ce stocul. Minusurile

cantitativ-valorice se inregistreaza prin imputatie unei persoane vinovate.

Cu ocazia stabilirii diferentelor de inventar se inregistreaza si stocurile

finale sau variatia stocurilor in cazul metodei inventarului intermitent. Marimea

stocurilor se determina prin inventarul fizic al acestora, iar iesirile prin calcul pe

baza relatiei:

Iesirile de stocuri = S.I. + intrarile de stocuri - S.F.

Unde - S.I. reprezinta soldul initial

- S.F reprezinta soldul final

Calitatea inventarului ca metoda de evidenta si calcul se extinde si la

determinarea unor indicatori economico-financiari sau asigurarea unor date

primare de intrare in contabilitate

MINUSURILE DE INVENTAR

1. MINUSURI CANTITATIVE:

Din punct de vedere al categoriei patrimoniale inventariate,

minusurile sunt asimilate iesirilor de bunuri (scaderi de activ).

29

Contrapartida bunurilor (conturile care se debiteaza) este diferita, in functie

de cauzele care au generat minusurile.

- minusuri in cadrul normelor legale de scazamant (perisabilitati);

- minusuri generate de calamitati naturale;

- minusuri cauzate de unele persoane fizice sau juridice;

- minusuri pentru care, la data terminarii inventarierii, nu se poate stabili

vinovatia unei persoane sau o alta cauza.

A. Minusuri in cadrul normelor legale de scazamant (perisabilitatile)

Solutia contabila este opusa cazului plusurilor la inventar;

- la stocurile din aprovizionari, minusul este tratat ca o cheltuiala inregistrata

in acelasi cont la care s-a inregistrat iesirea (consumul);

- la stocurile din productie, minusul este tratat ca un venit din productia

stocata.

Exemple:

minusuri de materii prime:

601”Cheltuieli cu = 301”Materii prime”

materii prime

minusuri de produse finite :

711”Variatia stocurilor” = 345”Produse finite

minusuri de marfuri la o întreprindere comerciala „en-gross” :

607 „Cheltuieli privind marfurile” = 371”Marfuri”

minusuri de marfuri la o întreprindere comerciala „en-detail” ,cota de adaos

comercial de 20 %, TVA 19%:

% = 371”Marfuri”

30

607”Cheltuieli privind marfurile” 378”Diferente de pret la marfuri”4428”TVA neexigibila”

B. Minusuri generate de calamitati naturale:

Indiferent de categoria patrimoniala, minusurile generate de calamitati

naturale sunt operatii cu caracter exceptional. In acest sens, uzantele romanesti

propun utilizarea nediferita a contului de cheltuieli 671 „cheltuieli privind

calamitatile si alte evenimente extraordinare”

Exemple:

minusuri de materii prime :

671”Cheltuieli privind = 301”Materii prime”

calamitatile si alte

evenimente extraordinare”

minusuri de produse finite

671”Cheltuieli privind = 345”Produse finite”

calamitatile si alte

evenimente extraordinare”

minusuri de marfuri la o întreprindere comerciala „en-gross”

671”Cheltuieli privind = 371”Marfuri”

calamitatile si alte

evenimente extraordinare”

minusuri de marfuri la o întreprindere comerciala „en-detail”,cota de adaos

comercial 20%, TVA 19%:

31

% = 371”Marfuri”

671”Cheltuieli privind calamitatile si alte evenimente extraordinare 378”Diferente de pret la marfuri” 4428”TVA neexigibila”

minusuri de mijloace fixe, aparatura birotica :

671”Cheltuieli privind = 214”Aparatura birotica”

calamitatile si alte

evenimente extraordinare”

C. Minusuri cauzate de unele persoane fizice sau juridice:

Fiecare operatie in parte genereaza doua inregistrari:

- evidentierea minusului propriu-zis, solutionata pentru stocuri ca in cazul

minusurilor in cadrul normelor legale de scazamant:

. la stocurile din aprovizionari minusul este tratat ca o cheltuiala de exploatare

. la stocurile din productie, minusul este tratat ca un venit din productia stocata

. la mijloacele fixe, operatia nu are caracter exceptional

- imputarea prejudiciului in contul persoanelor vinovate: debitarea fie a

contului 428 „alte datorii si creante in legatura cu personalul”, daca persoanele

vinovate sunt salariatii intreprinderii, fie a contului 461 „debitori diversi”, in toate

celelalte cazuri; contrapartida creantei este un venit.

Exemple:

1. Minusuri de materii prime:

601”Cheltuieli cu materii prime” = 301”Materii prime”

32

2. Imputarea prejudiciului referitor la materii prime, TVA 19%:

428”Alte datorii si = %

creante in legatura cu personalul’’ 758”Alte venituri dinexploatare”

4427”TVA colectata”

3. Minusuri de produse finite:

711”Variatia stocurilor” = 345”Produse finite”

4. Imputarea prejudiciuliu referitor la produse finite, TVA 19%:

428”Alte datorii si creante = %

In legatura cu personalul” 758”Alte venituri din exploatare”

4427”TVAcolectata”

5. Minusuri de mijloace fixe, aparatura birotica, neamortizate integral, ci in

proportie de 40%:

% = 214”Aparatura birotica”

281”Amortizari privind

Imobilizarile corporale”

658”Alte cheltuieli de exploatare

6. Imputarea prejudiciului referitor la mijloace fixe, TVA 19%:

461”Debitori diversi” = %

758”Alte venituri din

exploatare”

4427”TVAcolectata”

33

D. Minusuri pentru care la data terminarii inventarierii nu se poate stabili

vinovatia unei persoane sau o alta cauza.

Cazul este clasificat unul in curs de clarificare. Ca atare, contrapartida

activului constatat minus la inventar va fi un cont de asteptare.

Ulterior in urma stabilirii vinovatiei, contul 473”decontari din operatii in curs

de clarificare” se crediteaza, in corespondenta cu debitul contului ce reflecta cauza

minusului.

Exemple:

a) - minusul de marfuri la o întreprindere comerciala „en-gross” pentru care,

pana la data inventarierii, nu se poate determina faptul generator:

473”Decontari din operatii = 371”Marfuri”

in curs de clarificare”

- solutionarea ulterioara a cazului: perisabilitati

607”Cheltuieli privind marfurile” = 473”Decontari din operatii in curs

de clarificare”

b) - minusul de semifabricate la o întreprindere industriala, pentru care, pana la

data inventarierii, nu se poate determina faptul generator:

473”Decontari din operatii = 341”Semifabricate”

in curs de clarificare”

- solutionarea ulterioara a cazului: minus generat de calamitati naturale.

34

671”Cheltuieli privind calamitatile” = 473”Decontari din operatii

si alte eveniminte extraordinare” in curs de clarificare”

c) - minusul de produse finite:

473”Decontari din operatii = 345”Produse finite”

in curs de clarificare”

- solutionarea ulterioara a cazului: imputarea prejudiciului in contul unei

persoane vinovate.

- stornarea operatiei de constatare a minusului, pentru care, la inventariere, nu

se poate determina faptul generator (suma in rosu sau in chenar).

473”Decontari din operatii = 345”Produse finite”

in curs de clarificare”

- inregistrarea minusului ca o diminuare a variatiei stocurilor

711”Variatia stocurilor” = 345”Produse finite”

- imputarea propriu zisa cu aceeasi valoare de 6.700 lei, TVA 19%:

428”Alte datorii si creante = %

in legatura cu personalul” 758”Alte venituri din

exploatare”

4427”TVAcolectata”

35

2.MINUSURI CALITATIVE (DEPRECIERILE):

Minusurile calitative (deprecierile) sunt de doua tipuri: reversibile si

ireversibile. Cele reversibile se vor inregistra in contabilitate sub forma

provizioanelor pentru deprecieri, iar cele ireversibile sub forma unor amortismente

suplimentare.

A. MINUSURI REVERSIBILE

Exemple:

- se constata o depreciere a marfurilor stocate, stoc scriptic 2.500 buc., cost

achizitie 6lei/buc; stoc faptic 2.500 buc., valoarea de piata a marfurilor in

momentul inventarierii 5 lei/buc.

Se inregistreaza o depreciere de: (6 lei-5 lei)x2.500buc. pentru care se constituie

un provizion in valoare de 2.500. lei.

6814 „Cheltuieli de exploatare = 397 „Provizioane pentru

privind provizioanele pentru deprecierea marfurilor”

deprecierea activelor circulante” 2.500lei

Dupa o perioada se constata o crestere a valorii marfurilor la 6 lei/buc., stoc

2.500 buc., anulandu-se provizionul deoarece nu isi mai are obiectul:

397 „Provizioane pentru = 7814 „Venituri din provizioane

deprecierea marfurilor” pentru deprecierea activelor

circulante” 2.500 lei

36

- se constata un client rauplatnic, creanta asupra acestuia fiind de 1.190 lei,

probabilitatea de incasare in exercitiul urmator este de 50% (probabilitatea de

neincasare este de 100% - 50% = 50% )

N.O: „ Inregistrare creanta incerta”(exercitiul N )

4118 „Clienti incerti” = 411 „Clienti” 1.190 lei

La sfarsitul exercitiului se va inregistra un provizion pentru deprecierea

creantelor clienti pentru suma corespunzatoare probabilitatii de neicasare (100%-

probabilitatea de incasare) a clientilor , provizionul constituiundu-se la valoarea

fara TVA (19%).

Provizion = valoare creanta /1,19 x probabiliatea de neincasare

Provizion = 1.190 lei /1.19 x 50% = 500 lei

N.O: „ Constituire provizion pentru deprecierea creantei clienti” (exercitiul N)

6814 „Cheltuieli de exploatare = 491 „Provizioane pentru

privind provizioanele pentru deprecierea creantelor

deprecierea activelor circulante” clienti” 500 lei

In exercitiul urmator clientul intra in procedura de faliment si se inregistreaza

pierderea din creante.

N.O: „Inregistrarea pierderii din creante” (exercitiul N+1)

% = 4118 „ Clienti incerti” 1.190 lei

654 „Pierderi din creante” 1.000

4427 „TVA colectata” 190 lei

37

B. MINUSURI IREVERSIBILE

Exemplu:

- se constata la inventariere o diferenta intre amortizarea rezultata ca urmare

a aplicarii gradului de utilizare a mijloacelor fixe astfel: un mijloc de transport cu

valoarea contabila de intrare (VCI) 100.000 lei , valoarea amortizata (VA)

36.000.000 lei, valoarea constatata la inventar (VI) 60.000 lei.

VCI 100.000 lei

VA 36.000 lei

VNC 64.000 lei

. VI 60.000 lei

Se constata o depreciere ireversibila a mijlocului de transport in valoare de

4.000.000 lei pentru care se va constitui o amortizare suplimentara.

N.O: „Inregistrare amortizare suplimentara”

6811 „Cheltuielei de exploatare = 2813 „ Amortizarea 4.000 lei

privind amortizarea imobilizarilor” mijloacelor de transport”

PLUSURI DE INVENTAR

Plusurile de inventar se inregistreaza ca intrari in patrimoniul intreprinderii

tinand seama de natura elementelor respective.

Plusurile de inventar se intalnesc in cazul:

- mijloacelor fixe;

- stocurilor;

- numerarului existent in casierie.

38

Plusuri de active imobilizate la valoarea de inventar.

Contrapartida plusului de mijloace fixe este considerata o subventie

pentru investitii.

20, 21, 23, 26 = 134

„Conturi de active imobilizate” „Subventii pentru investitii”

A. Plusuri de inventar in cazul stocurilor:

- trebuie sa realizeze o distinctie intre stocurile rezultate din aprovizionari si

stocurile rezultate din productie;

- operatiile au in marea lor majoritate un caracter curent;

- plusurile constatate la stocurile din aprovizionari conduc la scaderea

cheltuielilor (conturile la care s-ar fi inregistrat consumul)

30, 35, 36, 37 = 60

„Conturi de stocuri” = „Ch. cu materii prime, materiale si

(pe fiecare categorie de stocuri) marfuri”

- plusurile constatate la stocurile in productie conduc la o crestere de venituri

(conturile la care s-ar fi inregistrat productia obtinuta)

33, 34 = 711

„Conturi de stocuri” „Variatia stocurilor”

Exemple:

plusuri de materii prime constatate la depozite :

301 „Materii prime” = 601 „Cheltuieli cu materii prime”

39

plusuri de marfuri la o întreprindere comerciala „en gros”

371 „Marfuri” = 607 „Cheltuieli privind marfurile”

plusuri de marfuri la o întreprindere comerciala „en detail” din care cota de

adaos comercial de 20% si TVA 19 %:

371 „Marfuri” = % 607 „Cheltuieli privind marfurile”

378 „Diferente de pret la marfuri”

4428 „TVA neexigibila”

plusuri de produse finite:

345 „Produse finite” = 711 „Variatia stocurilor” .

B. Plusurile de inventar in cazul numerarului existent in casierie:

-plusul conduce la realizarea unui venit exceptional dar la intreprinderile cu

capital de stat el trebuie varsat bugetului de stat.

la o întreprindere cu capital privat :

5311 „Casa in lei” = 7588 „Alte venituri din

exploatare”

la o întreprindere cu capital strain :

5311 „Casa in lei” = 448 „Alte datorii si creante

cu bugetul statului”

40

BIBLIOGRAFIA

1.”Tratatul de contabilitate financiara”

Autori: Nicolae FELEAGA

Ion IONASCU

Editura: Economica

2.”Contabilitate-manual pentru clasa a-XII-a”

Autori: Valentina CAPOTA; Mirela DINESCU; Daniela HANGAN;

Alina DANCESCU; Florin LIXANDRU; Marinel MANOLACHE

Editura: Niculescu

Anul: 2004

3.”Contabilitate-monografii contabile”

Autori: Valentina CAPOTA

Alina DANCESCU

Mirela DINESCU

Daniela HANGAN

Roxana IONESCU

Florin LIXANDRU

Marinel MANOLACHE

Editura: Niculescu

41

Anul: 2004

4.”Bazele contabilitatii”

Autor: Octavian BOJIA

Editura: Eficient

Anul: 1997

5.”Control financiar”

Autori: Mircea BOULESCU

Marcel GHITA

Editura: Eficient

Anul: 1997

6.”Contabilitatea financiara”

Coordonator: Mihai RISTEA

Editura: Universitara

Anul: 2004

7. „Contabilitatea financiara a intreprinderii”

Editura : Dacia , 2004

„Legea contabilitatii nr.82/1991 modificata si completarile ulterioare”

42