Universitatea Babeș- Bolyai Cluj- NapocaFacultatea de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării

Invazia Poloniei ( 1 septembrie- 6 octombrie 1939 )

Pretențiile lui Hitler asupra Danzig-ului au reprezentat apogeul crizei europene care a

avut, în final, ca manifest direct declanșarea celui de-al doilea război mondial. Invazia

Poloniei constitutie în acest sens momentul care marchează începutul războiului, etapă

favorabilă ascensiunii armatei germane.

Nemulțumirea lui Hitler legată de refuzul occidentalilor de a-i „recunoaște” drepturile

asupra coridorului Danzig, și implicit asupra Poloniei, au drept consencință întreprinderea

unei serii de acțiuni politico-militare secrete prin care să provoace situația de casus belli

pentru a putea să construiască acel „spațiu vital” al Germaniei Mari. Astfel, în urma eșecului

negocierilor cu Anglia și Franța, au loc numeroase incidente în Polonia. Cel mai semnificativ

în declanșarea războiului este atacul de la Gleiwitz, unul dintre ofițerii germani, Alfred

Helmut Naujocks, fiind însărcinat să coordoneze această operațiune: „Interogat la rândul său

de către judecătorii de la Nürnberg, el a relatat astfel « aventura de la Gleiwitz » : În jurul

datei de 10 august 1939, Heydrich, șeful SIPO și al SD, mi-a ordonat personal să simulez un

atac împotriva stației de radioemisie din Gleiwitz, în apropierea frontierei poloneze, și să-i

dau aparența unui atac polonez. ”1 Acest incident dovedește încă o dată capacitatea lui Hitler

de a transforma o situație nefavorabilă și de a se adapta, indiferent prin ce mijloace, scopului

urmărit.

Îndată după acest incident Germania declară începutul acțiunilor împotriva Poloniei.

Războiul își manifestă iminența. La 1 septembrie 1939 Hitler susține un discurs prin care

renunță la atitudinea „prietenoasă” față de Polonia- consfințită prin semnarea pactului din

1934- și prin care anunță necesitatea înăbușirii acțiunilor agresive venite din partea acesteia.

Nerăbdarea acaparează operațiunile militare ale lui Hitler care s-a văzut nevoit să amâne

războiul în 26 august în urma întăririi alianței anglo-franco-poloneze. În același timp apare

preocuparea pentru construirea unei imagini negative a Poloniei care să justifice atacul. Nu în

ultimul rând, semnarea pactului cu URSS în 23 august 1939 aduce o oarecare stare de

siguranță în ceea ce privește relațiile sale cu Rusia. Evitând angajarea într-o luptă pe două

fronturi Germania își atrage un potențial aliat reușind între timp să pregătească campania

împotriva Poloniei.

1 Jaques de Launay. Istoria Secretă, traducere de Mircea Ioanid, Editura Științifică, București, 1970,

p. 240

1

Universitatea Babeș- Bolyai Cluj- NapocaFacultatea de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării

Trupele germane aflate sub comanda generalului von Brauchtisch și sunt împărțite în

două grupe : „ Grupul de armate Nord, sub comanda generalului von Bock și Grupul de

armate Sud, sub conducerea generalului von Rundstedt.”2 Atacul Germaniei venea din mai

multe direcții : din Nord, din Sud și din Vest. În ceea ce privește numărul soldaților precum și

tipul și cantitatea de armament utilizat, Germania a devansat de departe Polonia. Utilizarea

forței armate aeriene a reprezentat o caracteristică de bază a atacului german. Deși doar o

parte a acestei puteri armate a fost utilizată în cazul atacului asupra Poloniei, consecințele au

fost devastatoare. Cunoscute sub numele de „Luftwaffe” – forțele aeriene germane au

contribuit semnificativ la succesul blitzkrieg-ului.

În același timp germanii apelează la o serie de tactici noi în ceea ce privește utilizarea

tancurilor, astfel „ În loc să le folosească ca alte armate pentru a acoperi înaintarea infanteriei,

ei își concentrează diviziile de blindate (Panzerdivizionen) în puncte precise ale frontului, cu

misiunea de a rupe liniile de apărare adverse și de a crea astfel o breșă care să dezorganizeze

armata dușmană și prin care să pătrundă infanteria transportată în camioane.”3 Anvergura

armatei germane precum și experimentarea armamentului în cadrul războiului civil din

Spania au mărit șansele de câștig ale germanilor în fața unei armate mult mai slab pregatite,

precum cea a Poloniei.

Planul de atac al Germaniei urmărea trei direcții. Atacul principal urma să pornească

pe frontiera vestică a Poloniei urmat de un atac din Nordul Prusiei. Atacul din Sud îi revenea

Slovaciei- stat marionetă al Germaniei Naziste în urma dezmembrării Cehoslovaciei. Hitler

miza și pe un ajutor din „interior” venit din partea minorității germane care ar putea porni un

protest și care ar putea să i se alăture în acțiuni de sabotaj. Scopul final al acestor trei atacuri

era asaltarea Varșoviei și în final desființarea Poloniei, ca stat.4

Armata poloneză era condusă de mareșalul Smigly- Rydz și se afla în dezavantaj față

de armata germană, mult mai bine organizată. Din cele 26 de divizii, 13 au fost poziționate pe

linia de rezistență principală pe cursul râurilor: Vistula, Narew și San, celelalte fiind împărțite

2 Jaques de Launay. MARI DECIZII ale celui de-al doilea război mondial, vol. I, traducere de Marcel Ghibernea și Dan Ghibernea, EDITURA ȘTIINȚIFICĂ ȘI ENCICLOPEDICĂ, București, 1988, p. 37

3 Serge Berstein, Pierre Milza. Istoria Europei. Secolul XX (din 1919 până în zilele noastre), vol. V, traducere de Monica Timu, ediție îngrijită, note și comentarii de Doina Barcan Sterpu, Iași, Institutul European, 1998, p. 140

4 http://en.wikipedia.org/wiki/Invasion_of_Poland, accesat în data de 29.11.2010, ora 15:37

2

Universitatea Babeș- Bolyai Cluj- NapocaFacultatea de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării

între Danzig și Poznan. După victoria germanilor la Bzura, Polonia părea să fie predestinată

înfrângerii.

De partea Poloniei intră în război Anglia și Franța în baza tratatelor de alianță semnate

anterior. La data atacului german asupra Poloniei erau în vigoare următoarele tratate anglo-

franco-poloneze: „a) tratatul franco-polonez din 19 februarie 1921 (articolul 3); b) tratatul din

16 octombrie 1925 de la Locarno dintre Franța și Polonia (articolul 1); c) acordul anglo-

polonez de asistență mutual din 25 august 1939 (articolul 1). ”5 Totuși, acest ajutor vine prea

târziu și este destul de inconsistent. Anglia și Fanța dovedesc defapt că ele nu sunt pregătite

de război, nu sunt organizate și nu au o tactică eficientă , dominând în continuare atitudinea

de oscilare între război și negociere. Atacul Germaniei asupra Poloniei le trezește la realitate

pe puterile occidentale care nu doresc ca și Polonia să împartă soarta Cehoslovaciei. Anglia

nu este deloc pregătită iar situația Franței nu este mult diferită.

Eșecul realizării unei alianțe cu Stalin a slăbit forța defensivă a puterilor occidentale

în fața Germaniei. De asemenea decizia de a intra în război a venit târziu, abia la două zile

după atacul german când mare parte din armata poloneză a fost distrusă. Unul dintre motivele

pentru care aliații nu acordă un ajutor eficient polonezilor este faptul că un atac asupra

Rhurului ar fi presupus punerea în pericol a Belgiei. Încă o dată cele două puteri occidentale

sunt nevoite să decidă, indirect, între salvarea integrității a două state diferite. Si cum situația

Poloniei era deja periclitată acțiunile militare ale acestora își justifică inconsitența.

Campania Germaniei este urmată de Campania Rusiei. Interesele Rusiei în Polonia

urmăreau defapt retrasarea granițelor cu Polonia iar protocolul secret al pactului Ribbentrop-

Molotov reglementa tocmai aceste interese prin împărțirea Poloniei cu Germania. Invazia

Rusiei în Polonia are loc la data de 17 septembrie 1939 când germanii asediază Varșovia.

Germania slăbise aramata poloneză care nu mai avea resurse că să întărească frontul

de apărare din Est de aceea rușii atacă din partea orientală și reușesc să înăbușească rezistența

poloneză organizată de mareșalul Smigly-Rydz în regiunea Lvov. „Guvernul polonez și

statul-major al mareșalului Smigly- Rydz se refugiază în România, în timp ce trupele ruse și

germane efectuează joncțiunea pe râul Bug. La Varșovia, generalul Rommel, cel care a

5 Gh. Buzatu, Din istoria secretă a celui de-al doilea război mondial, vol. I, EDITURA ȘTIINȚIFICĂ ȘI ENCICLOPEDICĂ, București, 1988, p. 33

3

Universitatea Babeș- Bolyai Cluj- NapocaFacultatea de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării

condus apărarea orașului, opune încă opt zile o rezistență de onoare. La 29 septembrie, el se

predă forțelor militare germane conduse de generalul von Rundstedt.”6

Intervenția rusească în Polonia se bazează pe încălcarea unei serii de tratate

internaționale dar mai cu seamă a pactului de neagresiune încheiat cu Polonia. Occidentalii

nu intervin iar rușii își construiesc un pretext solid pentru justificarea invaziei, și anume

protejarea minorităților din Ucraina și Bielorusia, din Est, care se aflau în pericol din moment

ce guvernul polonez abandonase statul. Dezmembrarea statului polonez era tot mai evident,

Hitler însuși remarcând rolul Rusiei în acest sens.

Ultima bătălie din 6 octombrie, de la Kock- lângă Lublin, s-a soldat cu înfrângerea

definitivă a Poloniei și cu încheierea Campaniei din Septembrie. Germania și URSS obțin

controlul deplin asupra Poloniei iar în data de 8 octombrie Germania anexează regiunea

vestică iar ulterior Rusia începe procesul de sovietizare al zonelor nou adăugate.

Istoricii au identificat o serie de cauze care au contribuit la înfrângerea atât de rapidă a

Poloniei. În primul rând armata poloneză a fost mult inferioară numeric celei germane iar

strategiile de poziționare pe mai multe fronturi i-au slăbit și mai mult eficiența. În ceea ce

privește tipul de armament folosit precum și tacticile, Germania și-a demonstrat superioritatea

prin atacurile aeriene și prin tancurile de luptă blindate. Nu este de ignorat nici aspectul

privind acordarea de ajutor din partea Angliei și Franței. Prezența slabă pe frontul de luptă a

celor două puteri occidentale nu a reușit să contrabalanseze efortul militar al Germaniei și

Rusiei care beneficiau de armată numeroasă și armament puternic, rodate deja în cadrul

războiului civil din Spania.

Iancu AndreeaCRP, an II, G4

Bibliografie

Berstein, Serge. Milza, Pierre. Istoria Europei. Secolul XX (din 1919 până în zilele noastre),

vol. V, traducere de Monica Timu, ediție îngrijită, note și comentarii de Doina Barcan Sterpu,

Iași, Institutul European, 1998

6 Launay, Jaques de. MARI DECIZII ale celui de-al doilea război mondial, vol. I, traducere de Marcel Ghibernea și Dan Ghibernea, EDITURA ȘTIINȚIFICĂ ȘI ENCICLOPEDICĂ, București, 1988, p. 40

4

Universitatea Babeș- Bolyai Cluj- NapocaFacultatea de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării

Launay, Jaques de. Istoria Secretă, traducere de Mircea Ioanid, Editura Științifică, București,

1970

Launay, Jaques de. MARI DECIZII ale celui de-al doilea război mondial, vol. I, traducere de

Marcel Ghibernea și Dan Ghibernea, EDITURA ȘTIINȚIFICĂ ȘI ENCICLOPEDICĂ,

București, 1988

Buzatu, Gh. Din istoria secretă a celui de-al doilea război mondial, vol. I, EDITURA

ȘTIINȚIFICĂ ȘI ENCICLOPEDICĂ, București, 1988

http://en.wikipedia.org/wiki/Invasion_of_Poland, accesat în data de 29.11.2010, ora 15:37

5