8/6/2019 Invatarea Scolara ID b

1/8

INVATAREA SCOLARA

In cadrul dezvoltarii psihice si al formarii personalitatii adulte, invatarea ocupa un loccentral, datorita faptului ca prin invatare individul dobndeste noi comportamente.

Incepnd cu deprinderile si priceperile si terminnd cu cunostintele si operatiileintelectuale, toate se dobndesc prin activitatea de invatare. A.N. Leontiev defineainvatarea ca fiind procesul dobndirii experientei intelectuale de comportare,intelegnd prin aceasta asimilarea de informatii si, mai mult dect att, formarea gndirii,a sferei afective, a vointei, deci formarea sistemului de personalitate.Data fiind importanta invatarii, in desfasurarea ei sunt implicate si celelalte procese siactivitati psihice, existnd relatii de interdependenta: pe de o parte toate procesele sifunctiile psihice sunt antrenate in cadrul invatarii, iar pe de alta parte ele insele suntconstituite si structurate prin actul de invatare. Deci, se poate spune ca invatareaantreneaza intreg psihicul si are un rol generativ, formativ si constructiv fata de acesta.

Teorii ale invatarii

O scurta incursiune in istoria diferitelor teorii ale invatarii arata complexitateaacestui proces, care a fost abordat in mod diferit de-a lungul timpului de catre oamenii destiinta si care nici astazi nu este un subiect lipsit de controverse.Primele teorii aparute ale invatarii au fost teoriile lui I.P. Pavlov, E. Thorndike si Watson,care cautau explicarea invatarii prin prisma teoriilor asociationiste ale lui H. Spencer siH. Taine. Pavlov definea invatarea intr-un mod simplist, ca pe o substituire de stimuli,realizata intern prin formarea temporara a unor legaturi intre diferiti centri nervosi, siconsidera drept factori principali ai invatarii intaririle aplicate subiectului, imitatia sicuriozitatea lui. Thorndike a formulat legea efectului: invatarea este o succesiune de

incercari si erori, din care subiectul retine incercarile soldate cu succese si respinge cailece au dus la esec. Deci, invatarea in conceptia lui Thorndike este o substituire de reactii,avnd la baza formarea de conexiuni in creier, de unde si numele de conexionism.Watson a fost adeptul unei psihologii strict obiective, pe baza observatieicomportamentului (behaviorism). Dupa Watson, invatarea era o succesiune de reflexeconditionate.Aceste teorii asociationiste au fost infirmate de experientele ulterioare, care au doveditca, chiar si in cele mai simple forme ale ei, invatarea antreneaza intreaga viata psihica:procesele de cunoastere, afectivitatea, priceperile motorii, vointa.O alta teorie a invatarii se desprinde din teoria psihogenezei operatiilor intelectuale,datorata lui J. Piaget. Acesta a demonstrat pe baza observatiilor facute asupra intelectului

copiilor de diferite vrste, ca actiunile mintale, operatiile mentale se nasc prininteriorizarea actiunilor reale. Epistemologia genetica fondata de Piaget a influentat inmod pozitiv psihologia contemporana si studiile asupra invatamntului.Teoria genetic-cognitiva a lui J. Bruner a fost fondata pe baza operei lui Piaget. Elprezinta posibilitatea cunoasterii lumii astfel:Modalitatea activa, realizata prin manipularea libera a obiectelor si exersare(indispensabile in formarea priceperilor si deprinderilor, dar si in achizitionarea primelorcunostinte). Aceasta modalitate este caracteristica primilor ani ai vietii.

1

8/6/2019 Invatarea Scolara ID b

2/8

Modalitatea iconica se bazeaza pe imagini mai ales vizuale fara manipulare efectiva(caracteristica vrstei intre 5 si 7 ani).Modalitatea simbolica, atunci cnd simbolurile (cuvintele sau alte semne conventionale)inlocuiesc imaginile, permitnd aparitia conceptelor, a notiunilor.In cadrul invatarii, se remarca preponderenta succesiva a proceselor psihice: primei

modalitati de cunoastere ii corespunde cunoasterea data de senzatii si perceptii, celei de-adoua modalitati ii corespunde cunoasterea data de reprezentari si imaginatie, apoi, intr-oultima faza, este implicat procesul superior al gndirii, al abstractizarii.Teoria lui Bruner evidentiaza att aspectele pozitive ct si cele negative ale invatariiscolare: pe de o parte, scoaterea invatamntului din contextul actiunii imediate sitransformarea invatarii intr-o activitate independenta, cu un scop bine determinat,faciliteaza distingerea esentialului de neesential si elaborarea de idei complexe.Dezavantajul ar fi riscul aparitiei formalismului si ruperii de realitate. De aceea, se puneaccentul pe o invatare cu scop formativ a elevului.

Tipuri de invatare

O prima clasificare a invatarii ar putea fi: invatarea spontana sau sociala (care serefera la invatarea neorganizata si instinctiva, care are loc in familie si apoi in societate)si invatarea sistematica (organizata, realizata in cadrul scolii). In ce priveste dezvoltareaintelectuala, invatarea sistematica este eficienta intr-un grad mai mare dect invatareaspontana, dar cu toate acestea ea nu dezvolta latura afectiva (planul motivatiei, alvalorilor, al sentimentelor) a personalitatii, care e mai degraba formata in cadrul invatariisociale.Invatarea sistematica se canalizeaza in doua directii:In formarea de priceperi si deprinderi motorii (invatarea scrisului, a desenului tehnic, asporturilor): invatareasenzorio-motorie .

In insusirea de cunostinte si formarea de capacitati intelectuale (memorarea unor legi,formule, rezolvarea de probleme): invatarea cognitiva.Invatarea scolara este, in cea mai mare si semnificativa parte, o invatare cognitiva, caciscopul final urmarit este constituirea unui sistem cognitiv al elevului si a unor structurioperationale specifice obiectelor studiate in scoala.O alta clasificare a tipurilor de invatare este cea propusa de R. Gagn in Conditiileinvatarii. El construieste o ierarhie din opt tipuri de invatare, din ce in ce mai complexe,astfel inct o invatare mai complexa presupune realizarea prealabila a celorlalte moduride invatare mai simple:Invatarea de semnale (cazul sugarului care incepe sa-si recunoasca mama dupa imagineaei vizuala si nu doar dupa voce.Invatarea stimul-raspuns (cnd la un anumit stimul, o miscare poate fi inlocuita cu alta).Inlantuirea de miscari (mersul pe bicicleta, inotul).Asociatiile verbale foarte complexe sunt cele implicate in vorbire.Invatarea prin discriminare (cnd facem distinctii fine).Invatarea conceptelor concrete pentru a utiliza cuvintele.Invatarea regulilor, a legilor, a formulelor matematice.Rezolvarea de probleme constituie tipul de invatare cel mai complicat; trebuie sacombinam regulile pentru a solutiona situatii, probleme noi.

2

8/6/2019 Invatarea Scolara ID b

3/8

In cadrul predarii, atunci cnd intmpinam dificultati specifice unui anume nivel trebuiesa ne asiguram de insusirea cunostintelor treptelor anterioare. Din teoria lui Gagndecurge necesitatea unei analize minutioase a conceptelor si operatiilor implicate inintelegerea unei teme, ct si preocuparea de a dezvolta capacitatea elevilor de rezolvare aunor variate probleme treapta superioara a invatarii.

Invatarea in corelatie cu celelalte procese si activitati psihiceIn mod esential, invatarea inseamna insusirea de noi cunostinte, priceperi si formarea denoi capacitati intelectuale. Pe ea se bazeaza intreaga dezvoltare a personalitatii.Procesele si activitatile psihice interactioneaza si interfereaza simultan, dar putemconsidera ca, intr-o anume faza a actului de invatare, un anume proces psihic este preponderent. In procesul invatarii se pot distinge doua etape: in prima se urmaresterezolvarea unei probleme acum rolul principal il are gndirea, organiznd perceptia,atentia, memoria si imaginatia iar in a doua etapa se realizeaza fixarea, consolidareasolutiei si pe primul loc se situeaza memorarea inteligenta. Tot timpul este insa necesarasustinerea energetica a invatarii, sustinere realizata de motivatie, vointa, afectivitate si, lafel de necesara, este comunicarea dintre profesor si elev, care implica limbajul.

AtentiaAtentia este o conditie sine-qua-non a actului de invatare, care ii sporeste eficienta si ilfaciliteaza. Prin definitie, ea consta in orientarea si concentrarea activitatii psihicecognitive asupra unui obiect sau fenomen. Ea asigura o buna receptare senzoriala siperceptiva a stimulilor, o intelegere mai profunda, o memorare mai durabila, selectareapriceperilor si deprinderilor adecvate. Dimpotriva, lipsa atentiei duce la omisiuni inreceptarea stimulilor, la erori in reactiile de raspuns, la confuzie in descifrarea sensurilor,care toate saboteaza desfasurarea invatarii.Atentia poate avea forme mai simple sau mai complexe: atentia involuntara (orientarea seface de la sine, fara efort), voluntara (cu efort volitiv), postvoluntara (cnd o activitatecare a necesitat efort devine placuta si ne atrage in mod spontan). Factorii care

favorizeaza concentrarea involuntara a atentiei sunt deosebit de importanti vazuti dinprisma activitatii de predare, deoarece profesorul trebuie sa cunoasca acesti factori camodalitati de captare a atentiei elevilor. Factorii externi sunt: noutatea obiectelor,fenomenelor, situatiilor, intensitatea stimulilor, contrastul, miscarea, schimbareastimulilor. Dintre factorii interni, cel mai important este interesul, subordonat motivatiei.Cultivarea intereselor elevilor este una dintre sarcinile principale ale scolii, eleinfluentnd profund si multilateral viata psihica.Perceptia

Perceptia se defineste ca fiind cunoasterea obiectelor si fenomenelor in integritatea lor siin momentul cnd ele actioneaza asupra organelor senzoriale. Perceptia cuprindenumeroase senzatii, fara a se reduce insa la o suma a acestora, intruct in perceptia siidentificarea, recunoasterea obiectului intervin att reprezentarile anterioare, ct signdirea, memoria. In perceptie sunt implicate atitudini: o atitudine motorie (pozitiaadoptata atunci cnd percepem ceva), dar si o stare de pregatire intelectuala, si o atitudineefectiva, motivatia, interesele. Aceasta multitudine de factori trebuie luata in considerarein procesul de predare invatare.Memoria

Este functia psihica fundamentala care face posibila fixarea, conservarea, recunoasterea sireproducerea fenomenelor psihice. Exista o memorie de tip imaginativ, asigurnd

3

8/6/2019 Invatarea Scolara ID b

4/8

pastrarea si reproducerea reprezentarilor, una verbal-logica referitoare la idei, o memorieafectiva (crend posibilitatea retrairii unor emotii) si o memorie motorie (facnd posibilaformarea de priceperi si deprinderi). Dupa durata memorarii, memoria poate fi de foartescurta durata (0.25 0.50 dintr-o secunda), de scurta durata (memoria de lucru) sau delunga durata, care este cea mai importanta, intruct ea poate pastra impresiile ani de zile

chiar. Memoria de lunga durata se imparte in memoria episodica inregistrnd toateevenimentele cotidiene si memoria semantica, in care sunt structurate logic toatecunostintele acumulate mai mult sau mai putin sistematic.Gndirea este facilitata numai daca se afla in relatie cu o memorie semantica, logicorganizata, iar scoala trebuie sa aiba in vedere, in centrul preocuparilor, cultivareagndirii si nu simpla inregistrare de cunostinte.Pentru o invatare eficienta, respectiv o memorare facila si temeinica, sunt importantiurmatorii factori: motivatia subiectului, scopul memorarii (o motivatie intrinseca, uninteres personal vor creste eficienta invatarii); cunoasterea efectelor (elevul trebuie sa aflede ce anume a luat o nota proasta); intelegerea materialului de invatat (esentiala mai alespentru o invatare durabila, caci daca nu intelegem, uitarea intervine foarte repede);

vointa, intentia de a tine minte. Intelegerea se dovedeste a fi mai importanta dect intentiade a tine minte. Memorarea inteligenta, dar involuntara este mai eficienta dectmemorarea mecanica si voluntara. Un alt factor al conservarii cunostintelor il constituierepetarea lor: repetitia este mama invataturii, insa aceasta repetare trebuie sa fiedinamica, sa aprofundeze si sa stabileasca noi legaturi, noi sensuri in materialul deinvatat.Ca o concluzie practica, se poate concepe modul optim de organizare a invatarii unui textamplu si dificil astfel: 1) familiarizarea cu textul; 2) aprofundarea ideilor (sefragmenteaza textul dupa ideile principale si se urmareste intelegerea lor); 3) reluareafiecarui fragment in vederea unei memorari analitice; 4) fixarea in ansamblu amaterialului; 5) recapitularea schemelor realizate.Motivatia

La baza tuturor faptelor, aciunilor, comportamentelor umane se afl totdeauna o seriede mobiluri interne care impulsioneaz activitatea i o susin din punct de vedereenergetic. n psihologie, motivaia rspunde la ntrebarea de ce?: de ce un individreacioneaz ntr-un anumit mod la un anumit stimul?, de ce persoane diferitereacioneaz diferit la unul i acelai stimul?, de ce una i aceeai persoan reacioneazdiferit, n momente diferite, la acelai stimul ? Toate aceste ntrebri privesc motivulaciunii, cauza sau determinarea acesteia. Nici un act comportamental nu apare i nu semanifest de la sine, fr o anumit stimulare, direcionare i susinere energetic. Chiarn absena unui obiectiv sau scop, un comportament dispune ntotdeauna de un factordeterminativ, cauzal. Aceasta este tocmai motivaia. Prin urmare, nu este suficient cascopul unei activiti s fie clar, corect i riguros formulat pentru ca activitatea s sedesfoare normal i mai ales eficient. Dac lipsete stimularea i susinerea energeticnecesar realizrii scopului, activitatea nu va fi dus la ndeplinire. n mod asemntor,chiar dac omul dispune de instrumente intelectuale bine dezvoltate (o gndire flexibil,o bun memorie, o observaie fin, o imaginaie bogat, precum i cunotine, deprinderi,priceperi i abiliti variate), dac nu este activat, stimulat, impulsionat de ceva anume pentru a munci, nva sau crea, el nu va obine performanele dorite. Tocmai aiciintervine motivaia.

4

8/6/2019 Invatarea Scolara ID b

5/8

ntr-un sens larg, nelegem prin motivaie totalitatea mobilurilor interne ale conduitei,fie c sunt nnscute sau dobndite, contientizate sau necontientizate, simple trebuinefiziologice sau idealuri abstracte (Al. Roca, 1965). Motivaia reunete aadaransamblul mobilurilor interne ale conduitei (trebuine, motive, tendine, impulsuri,intenii, dorine, valene, interese, convingeri, aspiraii, idealuri, concepii generale

despre lume i via) care stimuleaz, declaneaz din interior, susin energetic iorienteaz faptele, comportamentele i aciunile umane.Orice act de conduit este motivat. Chiar dac uneori nu ne dm seama de ce facem o

aciune sau alta, chiar dac nu contientizm toate motivele aciunilor noastre, aceasta nunseamn c motivaia este absent.

Individul uman nu se afl la discreia stimulrilor din mediul exterior. Exist odistincie ntre stimulrile externe, pe de o parte, i condiiile interne, pe de alt parte. ndeterminismul complex al conduitei, factorii externi (obiectele, fenomenele i situaiilelumii externe) reprezint date ale mediului, cauze externe, n timp ce motivele in defactorul intern, de condiiile interne, care se interpun ntre stimulii externi i reaciilepersoanei. Aadar, sursa aciunilor umane nu trebuie cutat doar n afara sau n interiorul

organismului, ci n interaciunea dintre cauzele externe i condiiile interne. ntotdeauna stimulrile (cerinele) externe acioneaz prin intermediul condiiilor interne alepersoanei (SP R). Acest principiu cu valoare axiomatic n psihologie evideniazfaptul c stimulii externi nu ajung s declaneze direct comportamentul, ci doar dup ceau fost selectai, filtrai prin ansamblul condiiilor interne, adic dup ce se realizeazraportarea lor la interesele, trebuinele, dorinele, aspiraiile, motivele persoanei.

Conduitele umane sunt ns plurimotivate, deoarece la baza lor nu se afl niciodat unsingur motiv, ci o multitudine de motive, care nu acioneaz independent unele de altele,ci interdependent, formnd n structura personalitii adevrate reele, configuraii sauconstelaii motivaionale. Acest fapt explic varietatea enorm a comportamentelorumane.

Motivele ndeplinesc dou funcii: o funcie de activare (stimulare) i de mobilizareenergetic, precum i o funcie de direcionare (orientare) a conduitei. Motivul prezintaadar dou laturi solidare: energetic i direcional. Motivele umane sunt extrem devariate: individuale i sociale, inferioare i superioare, minore i majore, egoiste ialtruiste, contiente i incontiente etc.

n ansamblul personalitii, motivaia are rol de declanare, susinere i orientare aaciunilor, precum i o funcie de autoreglare a conduitei, prin care se imprim conduiteiun caracter activ i selectiv. Esenial pentru motivaie este faptul c ea stimuleaz ideclaneaz aciunea, iar aciunea prin intermediul conexiunii inverse influeneaz nsibaza motivaional i dinamica ei.

Formele motivaieiMotivaia pozitiv motivaia negativ

Motivaia pozitiv este produs de stimulri premiale (recompens, ncurajare, laud,susinere afectiv, apreciere pozitiv, acordarea respectului etc.), avnd efecte stimulativen planul performanelor activitii i al relaiilor interumane. Motivaia negativ estedeterminat de stimulri negative (pedeaps, mustrare, critic, interdicie, sanciuni,ignorare etc.) care produc efecte de blocaj i de inhibare a conduitei, anxietate, stri destres i team de insucces, cu efecte negative pentru rezultatele activitii.

5

8/6/2019 Invatarea Scolara ID b

6/8

Cercetrile referitoare la efectele celor dou forme de motivaie asupra rezultateloractivitii au demonstrat faptul c cel mai favorabil efect l are motivaia pozitiv, caredetermin mbuntirea continu a performanelor pe msur ce este utilizat, n timp cemotivaia negativ conduce la diminuarea acestora (E. Hurlock).Motivaia intrinsec - motivaia extrinsec

Prin raportarea motivaiei la sursa ei productoare distingem alte dou formemotivaionale: motivaia intrinsec (direct) i extrinsec (indirect). n cazul motivaieiextrinseci, sursa declanatoare a aciunii se afl n afara subiectului, aceast form demotivaie fiind exterioar aciunii n cauz. Dorina de a obine anumite recompense saubeneficii, care pot fi de natur material sau spiritual (nevoia de prestigiu, de obinere aunui anumit statut social, de ctigare a admiraiei altor persoane etc.) reprezint ctevaexemple de motive extrinseci care l pot determina pe individ s desfoare o anumitactivitate. n toate aceste cazuri, motivul se afl n afara activitii propriu-zise,desfurarea aciunii fiind susinut de o recompens exterioar acesteia. Aceast formde motivaie se satisface prin obinerea beneficiului extern.

Motivaia intrinsec i are sursa generatoare n interiorul subiectului, n nevoile,

trebuinele, dorinele i aspiraiile acestuia. De exemplu, interesul sau pasiunea pentru oactivitate poate determina o persoan s depun eforturi considerabil crescute pe perioademari de timp, ca i aspiraia continu de mbuntire a propriilor rezultate, nevoia deautodepire i autoperfecionare, dorina de succes etc. Motivele intrinseci nu depind devreo recompens exterioar, recompensa constnd tocmai n realizarea cu succes aaciunii sau n activitatea n sine. Individul motivat intrinsec i gsete satisfacia chiar nactivitatea pe care o desfoar, acesta fiind chiar specificul acestei forme de motivaie:satisfacerea ei prin nsi realizarea activitii adecvate.

Funcia generativ a motivaiei intrinseci este foarte puternic, cercetrile artnd caceast form de motivaie funcioneaz ca un veritabil sistem reglator care tinde srmn tot timpul la un nivel optim de intensitate, ea mbinnd satisfacia parial,

generat de ceea ce deja s-a atins n performan, cu o insatisfacie generat de ceea ce nus-a obinut nc i care se constituie ntr-un impuls de a merge mai departe. Clasificareaprezentat este considerat ca fiind prea restrictiv, deoarece la baza aciunilor umanereale se afl o constelaie de motive intrinseci i extrinseci, activitatea fiind dublumotivat: i din exterior i din interior.Motivaia cognitiv - motivaia afectiv

Prima i are originea n activitatea exploratorie, n nevoia de a ti, de a cunoate, formaei tipic fiind curiozitatea epistemic pentru nou, complex, pentru schimbare. Se numetecognitiv deoarece acioneaz din interiorul proceselor cognitive, stimulnd activitateaintelectual. Motivaia afectiv este determinat de obinere a afeciunii, aprobrii,consideraiei etc. din partea altor persoane.

Motivaie i performan. Optimul motivaionalMotivaia nu trebuie considerat un scop n sine, ci trebuie pus n slujba obinerii de

performane nalte. Din perspectiva diferitelor forme de activitate uman, ceea ce prezintun interes teoretic i practic este valoarea motivaiei, adic relaia dintre intensitateaacesteia i nivelul performanei.

Relaia dintre intensitatea motivaiei i nivelul performanei depinde de complexitateaactivitii (sarcinii) pe care subiectul o are de ndeplinit. Dac subiectul are de realizatsarcini simple (rutiniere, repetitive, cu multe componente automatizate), pe msur ce

6

8/6/2019 Invatarea Scolara ID b

7/8

crete intensitatea motivaiei, crete i nivelul performanei atinse. n sarcinile complexe,creterea intensitii motivaiei determin creterea nivelului performanei, ns doar pnla un anumit punct critic, dup care creterea n continuare a motivaiei determindiminuarea ulterioar a performanei. Exist aadar un nivel optim al intensitiimotivaiei care conduce la performan, acesta fiind tocmai optimul motivaional. Aceast

lege a optimului motivaionaleste ilustrat grafic n figura 1, n care se constat c ntrenivelul de activare (intensitatea motivaiei) i performana efectiv nu exist o relaieliniar dect pn la un anumit punct sau nivel critic, dincolo de care un plus de motivareantreneaz un declin al performanei, supramotivarea prezentnd aadar efecte negative.

Exist deci un optim motivaional, care reprezint zona cuprins ntre nivelul minim icel maxim i care difer de la o persoan la alta n funcie de gradul de dificultate alsarcinii, de capacitile individului, de echilibrul su emoional, de nsuiriletemperamentale etc. n cazul submotivrii, deci al unei intensiti motivaionale preasczute, conduita funcioneaz n condiiile unui deficit energetic, ceea ce va conduce lanerealizarea comportamentului i, n final, la neatingerea scopului propus. n modasemntor, supramotivarea, n loc s contribuie la mbuntirea rezultatelor, conduce

dimpotriv tot la performane slabe. Aceasta deoarece organismul acioneaz n condiiileunui surplus energetic care l-ar putea dezorganiza, stresa i obosi pe individ, acestaintrnd n panic, lucrnd impulsiv, sub presiune i n nesiguran. Apar acum modificriimportante la nivelul tuturor proceselor psihice implicate n activitate: scade capacitateade concentrare a ateniei, predomin memorarea mecanic, gndirea este dezorientat,dezorganizat etc. Supramotivarea dezorganizeaz activitatea, streseaz i obosetesubiectul, i epuizeaz fondul energetic nainte ca acesta s ajung s se confrunte efectivcu sarcina conducnd, ca i submotivarea, tot la eec.

Relaia dintre intensitatea motivaiei i nivelul performanei depinde ns i de modul ncare subiectul apreciaz gradul de dificultate al sarcinii efectuate. n cazul subestimriiactivitii de ctre subiect, prin aprecierea acesteia ca fiind mai facil dect este n

realitate, apare riscul submotivrii anticipative care conduce la neglijarea sarcinii, n timpce supraestimarea gradului de dificultate al activitii conduce la supramotivareanticipativ, care atrage dup sine stresul sau starea de trac n faa aciunii efective. nconsecin, pentru obinerea unui optim de execuie n cazul sarcinilor uoare estenecesar o oarecare intensificare a motivrii prealabile i actuale.Motivatia scolara constituie ansamblul de motive care il determina pe elev sa vina lascoala si sa invete. Ea se imparte in: motivatia extrinseca (dorinta de afirmare, tendintelenormative, teama de consecinte, ambitia) si motivatia intrinseca (curiozitatea, dorinta de aafla ct mai mult). Motivatia intrinseca este fundamentul formarii competentelor gndiriilogico-matematice si a utilizarii strategiilor de rationament operational-formal, dar pentruobtinerea succesului nu este suficient acest lucru, mai trebuie si ca elevul sa aibamotivatia care sa-l determine sa utilizeze competentele dobndite. Motivatia intrinsecaeste mai importanta si mai eficienta in invatare dect cea extrinseca, dar la vrste mici,acest raport se inverseaza.Analiznd relatia dintre performanta si motivatia extrinseca, se constata o crestere aperformantei proportionala cu intensificarea motivatiei numai pna la un punct, dupa careintervine o stagnare si chiar un regres. Acest punct a fost denumit optimummotivational, si are o importanta deosebita intruct motivatia optima scurteaza timpulinvatarii si poate fi o garantie a succesului. Optimumul motivational nu se mai aplica in

7

8/6/2019 Invatarea Scolara ID b

8/8

cazul motivatiei intrinseci, pentru ca aici va exista in mod constant o relatie de directaproportionalitate intre motivatie si progres.Data find aceasta complexitate si importanta a motivatiilor, in procesul de nvatare-predare este nevoie cunoasterea profunda a elevilor, de practicarea unui nvatamntdiferentiat, adaptat nevoilor individuale de cunoastere, adaptat specificului motivational

individual.Concluzie

Invatarea este deci activitatea psihica prin care se dobndesc si se sedimenteaza noicunostinte si comportamente, prin care se formeaza si se dezvolta sistemul de personalitate al individului uman. In cadrul procesului de invatare, sunt integratecelelalte functii si procese psihice (perceptia, atentia, memoria, gndirea, motivatia,afectivitatea), care interactioneaza pentru o configurare optima a cadrului pentru invatare,pentru o mai mare eficienta.

8