Anul ÏV REDACŢIA

ind, strada Aulich >'r. 1

ABONAMENTUL ratrn Anstro-Ung-aria : peun an 20 c o r . p e Va an 10cor.; p s Vi d e a n

J cor.; pe 1 l u n ă 2 c o r . ;MI do Duminecă po an

- 4 coroane. — Pentru Bomânia şi străinătate pe an :

40 franci. Itascripte nu sonapoiază

Inul IV«

Л I ^ Х ш Х ^ І Щ APRILIE 1900 M p . 62 ADMINISTRAŢIA :

Arad, strada Aulich Nr. 1

INSERŢiraiLE : de un şir garmond: prima dată 14 bani; a dona oară 12 bani; a treia oară 8 b. , şi timbru de GO bani de

flecare publicaţmne.

Atât abonamentele cât si inserţiunile sunt a se plăti

înainte în Arad.

Scrisori nefrancate nu ee primesc.

IVttinër de Duminecă

> u o \ ă s a s t e a

t o a t e s a u 1 a c u t i u i -

c i a e p i s c o p u l u i , c i is i

n c n ; i ь о . - д г н . H e u l

i ă - t '"ă СІ •: >J;.n'l CU

a a t - n o r n e a m u r i

c p ; ; c o ; \ s a r ă

S . S a l e m i ' i i ' c -

SOCO'ti.

!. ! ' . S . S a

s ă n u n i - s e

s u p r e m , s a

: a l e p e c a r e

! i ; e î n v i n u i a -

b i s c r i c a . c a

p i l o r b i s e r i e e î

« Telegraful Roman » . f o a i a m i l r o - ş

polieî d in S i b i i u n e c e a r t a c u p a t i m ă , j

Se ia a d e c ă l a c e a r t ă c u n o i . ca sal

toată lovi in P. S. Sa Episcopul losif \ Goldiş. j

N'u v o m r c . v p u n c i e p e a c e l a ş i t o n .

pentru-că n o i n u c e a r t a v o i m s o m ă ­

rim, ci a d e v ë r u l il c ă u t ă m s i d r e p t a ­

tea,^ a lamuri v o i m l u c r u r i l e .

Întâiu d e t o a t e o d e c l a r a ţ i e : <> Tri­buna Poporului » n u e s t e f o a i a e p i s c o ­

piei a r a d a n e , d u p a c u m e s t e « Telegra­ful Ruman» f o a i e a m i t r o p o l i t u l u i . X u !

Ci l egă tura i n t r e n o i ş i P . S . S a K p i - ;

scopul G o l d i ş e s t e a c e e a a c r e d i n c i o - i

şilor c ă t r e c a p u l b u n ş i b l â n d a l b i s e - j

ridi lor. X e s t r â n g e m in j u r u l 1'. S .

Sale cu t o t d e v o t a m e n t u l p e n t r u a- i

ajuta să i u d i e p t e z e s c ă d e r i l e d i n e p a r ­

chia A r a d u l u i s i z i d s ă f o r m ă m î n e o l i ­

tra a o r i - c e r e u . I n l r u - c à t s c ă d e r i l e d i n

biserică s u n t o u r m a r e ş i a d o m n i e i

episcopului M e ţ i a n u . a m a v u t p r i l e j

să d o v e d i m . A z i n u e s t e R o m â n —

afară d e « n e a m u r i » — c a r e s ă n u l i e

• convis d e s p r e a t â t e a s t r i c ă c i u n i c ă z u t e

' csupra e p a r c h i e ! A r a d u l u i p r u t c o n d u ­

cerea d u h o v n i c e a s c a a f o s t u l u i n o s t r u

episcop M e ţ i a n u ş i p r i n f e l u l c u m a

ştiut el c h i v e r n i s i .

Că in r ă s t i m p d e 2 4 a n i . c â t n i - a

fost e p i s c o p , s a u f ă c u t s i l u c r u r i b u n e ,

cine o t ă g ă d u e ş t e . 1 A r ii f o s t t r i s t , c a

un pătrar d e v e a c . c e a m a i b o g a t a ş i

mai m a r e e p a r c h i e ( -•--•- '

pe loc . D a

mai pria V

au p a r t e a i o r ş i ;

insă v e n i t a s u p r a

năvălirea p e s i e re

din A r d e a ! i d e !\>

îndoiala c a nuna politii! ш M e i i a n LI

S ă n u o i a u t c i

prea d e .«--lis. ş i m a i a i e - ;

înfăţ işeze d e m o r a l i s a ; o r

nu ne a l r i b u e noué p a i .

însuşi l e -a s a v i r . ş i t . S a iu.

scă pe not c ă s p a r g e m

a r u n c ă m h u l ă a s u p r a c a

şi că a m u n e i ' u i n • p o t r i v a c e l o r d r e p ţ i

şi buni . c i s ă - ş ; a d u c ă I. P . S . S a

aminte d e u r m ă t o a r e l e :

Cel care întâia oara a uneltit îm­potriva capului bisericii ortodoxe, a fost Episcopul Meţianu. In c a s a l u i

s'au adunat d-nii Babeş Mocsonyi şi ccialalli pentru a pune ta cale d e t r o ­

narea m i t r o p o l i t u l u i Л і і п т , pe care il declarase n e v r e d n i c pentru purtarea sa in biserică.

Cel care inviuuise î n t â i a o a r ă de apostasie pe vicarul Go/a'is, înaintea si­nodului episcopesc. tot episcopul Me­ţianu a fost. Şi dacă t. P. S. Sa se va mai încumeta să ne ia prea de sus, ü vom aminti noi pe larg de chipul peijid cum s'au pus la cale învinuirile aduse vicarului (Eddis, rolul trist ce a jucat atunci episcopul Meţianu si reha-bilitarea ce s'a dat. sub presidentia mi­tropolitului Miron. vicarului (ioldlS.

Cel, care orl-şi-cât a fost prigonit de mai marele eparchie! sale a fost actualii! episcop Goldiş. Nici odată insă P. S. Sa nu s'a dus nici să se plângă, nici să acu\e i n f o i l e u n g u r e ş t i . Atacu­rile din urmă împotriva episcopului Goldiş şi a sfetnicilor set, a u f o s t î n s ă

t r i m i s e d i n c a n c e l a r i a n e p o t u l u i d i n

A r a d a l I. P . S . S a l e M c t r o p o l i t u l u i

. M e ţ i a n u . Asta o ştim din isvor sigur!

Prigonii! de episcopul I. Meţianu au murit profesorii delà institutul pe-

D o a m n e , f e r e ş t e b i s e r i c a r o m â n ă

d e p r e l a ţ i a t â t d e p ă t i m a ş i !

N o i î n ţ e l e g e m

dagogic-iiologic elin Arad: Dr. Petroviciu. Atanasiu Tnditccscu şi La-ç u r Eescula ; persecutat a murit inve-ţaiul asesor şi referent şcolar Dr. Geor­giu Popa; persecutaţi au fost, dar' nu

putut frânge, profesorii Romul Ciorogariu si V. Mangra; cel din tui u a josi de lăturat delà catedră casă facă loc lui PuticI 'cuscrul episcopului Me-ţiaiiuj, al doilea a fost suspendat la /<S'(S'i> delà direcţiunea institutului, ca să facă loc lut Aug. Hamsea, n e p o t u l epi­scopului, car' la i<SSy a fost suspendat delà catedră pentru-că in adunarea con­stituantă a femeilor romane din Arad a combătut suplcmentui de statut c a r e

e s c l u d e a p e f e m e i l e r o m â n e g r . - c a t o l i c e

d e a l i m e m b r e i n r e u n i u n e ; şi in fine, suspendat este şi astă fi delà catedră pen­tru-că a luat parte in deputăţia cu Me­morandul la Viena, afacere în care episcopul in loc să-"iieie arătarea, cum făcuse mitropolitul Miron, susţinând la catedrele lor pe d-nil Dr. D. P. Bar­cianu şi D. (Emisa, deşi aceştia fuse­seră osândiţi in procesul Memorandului, l'a apăsat şi acusat chiar.

Ştim apoi, din isvorul cel mal com-tent, d a , manualul Gall a denuii

-UilUI

' 1. P .

e s t e ;

I lat formal pe l'.piscopul Goldiş la gu­vern. Aceasta pe când era in Budapesta şi теігороіііиі Sibiiuiul.

Şi însuşi articolul din minierul ac Marţi ai » T e l e g r a f u l u i R o m â n « nu este ci oare cea mal vecăioasă d e n u n ţ a r e ?

Xu il înfăţişează oare I. P. S. Sa Mi­tropolitul Meţianu pc episcopul Aradu­lui ca wlovCrăşit cu elemente primej­dioase pentru biserică şi patrie?!...

Cum vine un organ bisericesc, un mitropolit să afirme că a l e ş i i u n u i p o ­

p o r sunt elemente distructive şi că epi­scopul, care se rafimă pe m a j o r i t a t e a

a l e a s a l i b e r d e p o p o r , sein/'şeşte unpc-cal nespus de mare'/!

Cum a d i c ă : î n ţ e l e p ţ i i b i s e r i c i i s ă

l i e n u m a i n e p o ţ i i d i n e p a r c h i a A r a ­

d u l u i a i 1. P . S . S a l e , f r a ţ i i P o p e s c u

ş i f r a ţ i i H a i n s e a ! Ş i c e i c u l e p e d a r e

d e s i n e n u m a i d a l d e N . Z i g r e ş i T .

P u t i c i , c u s c r i i 1. P . S . S a l e ?

N e c u t r e m u r ă m , v e z e n d a t â t a

p a t i m ă l a u n o m b e t r â n ş i a ş e z a t î n ­

t r ' u n s c a u n a t â t d e î n a l t . S e p a r e c ă

n i c i î n ă l ţ i m e a n i c i s t r ă l u c i r e a s c a u n u l u i

s e u , n u ' i - a p u t u t i n s u l l a m i t r o p o l i ­

t u l u i M e ţ i a n u s e n i n e ta tea ş i c u m p u n e a l a ,

f ă r ă e l e c a r e m a i a l e s u n c a p î n c o ­

r o n a t a l b i s e r i c i i s e d e s p o a i e d e o r î - c e

d e m n i t a t e . ? v l i t r o p o l i t u l M e ţ i a n u e s t e

d e c i a c e l a ş i M e ţ i a n u , c a r e d e s p ă r ţ i n -

d u - s e î n c a t e d r a l a d i n A r a d d e e p a r -

c h i o ţ i î s e r o c ă r a c a î n t e r g p e c e i

c a r i a v u s e s e c u r a g i u l s ă - î s p u n ă î n

l a t a s l ă b i c i u n i l e .

c a I. P . S . S a l e

s ă - î p a r ă ă n e s p u s d e r e u p e n t r u - c ă î n

a l e g e r i l e X ă i o d a l e d i n e p a r c h i a A r a ­

d u l u i o a m e n i i s e i ş i n e a m u r i l e s a l e a u

f o s t — turtiţi, — c u v e n t u l o r i m a i b i n e :

f a p t u l a c e s t a e s t e c e m a i a l e s s u b l i ­

m e a z ă «Telegraful Român*. N u î n ţ e ­

l e g e m i n s ă , c a p e n t r u a c e a s t a I. P . S .

S a s ă s e n ă p u s t e a s c ă c u o c ă r i a sup ra aleşilor diecesel, n u m a i p e n t r u - c ă p o ­

p o r u l n"a m a i a l e s d u p ă d o r i n ţ a I. P .

S a l e ? D u p ă c u m n ' a m î n ţ e l e s , ş i n u v a

p u t e a s ă a p r o b e c i n e v a , c ă e p i s c o p u l

M e ţ i a n u a a v u t s f e t n i c o m c e r t a t c u

l e g e a , c a r e d a c ă a c u m n u e î n t e m ­

n i ţ ă , a r e s ă m u l ţ u m e a s c ă n u m a i b u ­

n ă t ă ţ i i f ă r ă m a r g i n i a e p i s c o p u l u i G o l ­

d i ş . K a r f o s t u l e p i s c o p d e a n i d e z i l e

ş t i a ş i acoperea c r i m a o m u l u i s e u , n u ­

m a i p e n t r u - c ă - I e r a s l u g ă p l e c a t ă .

Ş i t o t u ş i I. P . S . S a v o r b e ş t e a l t o r a

d e m o r a l a î n a l t ă , d e c i n s t e a b i s e r i c i i , d e

d r a g o s t e a f r ă ţ e a s c ă ş i d e î n ţ e l e g e r e a

î n t r e f i i i a c e l e i a ş i b i s e r i c i ?

I n f a ţ a a c e s t o r p o r n i r i — v o m s f î r ş i

c u v o r b e l e «-Telegrafului Român* — n i s e i m p u n e s ă l i m l a p o s t u l d e

o n o a r e ş i s ă n e r i d i c ă m v o c e a t o t ­

d e a u n a c â n d c i n e v a , l i e e l c â t d e s u s

p u s , v r e a s ă î n t u n e c e a d e v e r i ţ i ş i s ă c c a ş e z e î n c a l e a c e l o r , cari numai bi­nele biserici! îl vor.

-^~<^^^>~^ FltANCISC IOSIF LA BER­

LIN. Ştirea că Ж. Sa. Monarchul no­stru se ca duce la Berlin, unde va sosi în 3 Maia şi va sta doué zile, pentru a fi de faţa la proclamarea de maiorean a prhwipelui moştenitor al Germaniei, este Intimpinată cu mare bucurie de întreaga presa germană. Toate, foile a tr linte o deosebita însem­nătate ini revederii dintre cei doi îm-peruţi. Жи. mai sufere îndoială, că 31. Sa Жопагсіші nostru se duce nu numai pentru a fi de faţă la o paradă, unde era destul să trimită pe nepotul seu, moştenitorul de tron arcliiduce Francise Ferdinand, ci se duce să discute eu Impëratul Germaniei afa­ceri politice de cea mai mare însem­nătate.

A l e g e r i l e p e n t r u S i n o d s ' a u s f î r ş i t ş i î n e p a r c h i a A r a d u l u i . I n p a c e ş i b u n ă r î n -d u i a l a s 'a p e t r e c u t t o t u l ş i d a c ă e s t e c e v a d e s p u s , e n u m a î f a p t u l , c a o a m e n i i f o s ­t u l u i e p i s c o p , p e n t r u a n u s u f e r i î n f r â n ­g e r e , s ' a u d c c l a t l a v e c h i l e a p u c ă t u r i d i n t r e c u t . C u t o a t e a c e s t e a î n s ă , p o p o r u l a t r i m i s î n S i n o d t o t d e p u t a ţ i h o t ă r î ţ i a d a e p i s c o p u l u i l o s i f G o l d i ş t o t a j u t o r u l î n t r u c â r m u i r e a c u î n ţ e l e p c i u n e ş i b u n ă t a t e a n a î e i b i s e r i c e ş t i . P r o t i v n i c ï a i e p i s c o p u l u i ,

o a m e n i d e - a ï „ n e a m u r i l o r " c u m l i - s e z i c e ,

a b i a s ' a u a l e s v r e - o 14 . C e i l a l ţ i , p â n ă l a ( i o , s u n t c u t r u p u l ş i s u l l c t u l î n c h i n a ţ i m u n c i i d e d e s r o b i r e a d i e c e s e l , p r i n s t â r p i r e a t u t u r o r r e 1 e I o r i n c u i-b a t e s u b f o s t a s t a p â n i r e b i s e r i -c e a s c a.

A u f o s t a l e ş i î n :

COMITATUL AUA DU LUI Arad.

P r o t o s i n c e l u l V. M a n g r a , V. P a g u b a s i R . С і п г ч ц а г .

Badna. P r - p u l V . B e i e ş , I. B e l e ş ş i I. R a i c u .

Siria. P r - p u l G . P o p o v i c l , R u s s u Ş i r i a n u

s i A u g . B o ţ o c .

B.-Ineu. P r - p u l C . G u r b a n , G . F e i e r ş i V .

G o l d i ş . Chişi/neu.

P r - p u l d r . I . T r ă i l e s c u , M . V e l i c i u ş i d r . C . A r d e l e a n .

Hittem.

P r - p u l I . G i o r g i a , d r . G . P o p a ş i N . M l a d i n .

Giula. P r o t o s i n c e l u l V . M a n g r a , d r . N O n c u

ş i d r . G . P a p o v i c i .

Hălmagiu. P r - p u l I. G r o z a , P . T r u ţ a ş i d r . C .

G r o z a .

IN BANAT Belinţ.

P r - p u l G . S â r b , R . C i o r o g a r ş i d r . I. G a l i .

B.-Comloş. P r - p u l P . M i u l e s c u , d r . N . O p r e a u

ş i A u r e l P e t r o v i c i .

Lipova. P r - p u l V . H a m s e a , d r . I. S u c i u s i

A . M i c u . Temişoara.

P r - p u l T . P u t i c i , P . R o t a r i u ş i G . A r d e l e a n .

Birch is. A r c h . H a m s e a , d r . A l . M a r t a ş i d r .

E u g e n M o c s o n y i .

Vinga. P r - p u l I g n . P a p , V . B a b e ş ş i M ă r ­

g i n e a m .

/ Л BIII OK Beiuş.

P r - p u l M o g a , D . N e g r e a n u ş i P . P a p .

Beliu. P r - p u l I . S â r b , d r . I. P a p ş i P . G a -

v r i l e t t e . Bestes.

P r - p u l F i l i p , A l . F i l i p ş i I . P a p .

Tinea. P r - p u l R o x i n , i i b i r â u l R o x i n ş i s t u ­

d e n t u l R o x i n .

Oradea-mare. P r - p u l T . P ă c a l ă , N . Z i g r e ş i d r .

F I . D u m a . Vaşcău.

P r - p u l V . P a p , G e o r g i u L a z a r u ş i d r . G . C o s m a .

O a m e n i n o u i , c a r t n ' a u f o s t î n S i ­n o d u l t r e c u t , s u n t : R . C i o r o g a r i u , A u g . B o ţ o c , V. G o l d i ş , d r . C . A r d e l c a n u , 1. G i o r ­g i a , d r . G . P o p a , G . S â r b , I . G á l i , M ă r ­g i n e a m , P . G a v r i l e t t e , i i b i r â u l R o x i n ş i s t u d e n t u l R o x i n , T . P ă c a l ă , G . L a z a r , d r . I. S u c i u , d r . A l . M a r t a ş i A u r e l M i c u .

N u s ' a u m a i a l e s d i n t r e c e i c a r i a u f o s t i n S i n o d u l t r e c u t : S t . A n t o n e s c u , I . A r d e l e a n u , M . B o c ş a n , T . C e o n t e a , O c t . P u t i c i , P . F ă ş i e , L u c i a n Ş e p e ţ a n , I o a n L e n g h e r u , C . L a z a r , d r . A . L a z a r , N . P a p , d r . G . P o p e s c u , d r . T . P o p e s c u , D i o n . P o p o v i c l , P . R o s v a n , - d r . G . P r o c a , E m . U n g u r e a n u .

I n c â t e d o u e l o c u r i a u f o s t a l e ş i a m i c i i n o ş t r i V . M a n g r a ş i R o m u l C i o r o ­g a r i u , a m b i i î n a m ê n d o u e l o c u r i l e c u t o a t e v o t u r i l e .

L u p t e m a l î n v e r ş u n a t e a u f o s t la L i ­p o v a , u n d e î n s ă a m i c i i n o ş t r i d r . I. S u c i u ş i A . M i c u a u r e u ş i t c e l d i n t â i u c u a p r o a p e 1 0 0 0 v o t u r i , c e l ă l a l t c u Г ю о , i a t ă d e d r . G . P o p e s c u ş i B o g o i u , c a r i a b e a a u î n t r u n i t v r e - o p a t r u s u t e d e v o t u r i ; a p o i la B u -

2

t e n ï , u n d e î n s ă d r . G . P o p a d e a s e m e n e a a r e u ş i t c u p e s t e i o o o v o t u r i , f a ţ ă d e d r . T . P o p e s c u , c a r e n ' a a v u t n i c i 400 v o t u r i ' .

L a O r a d i a d l N . Z i g r e n u m a i aşa a r e u ş i t c u 1600 v o t u r î c o n t r a 1003 v o t u r î a l e a m i c u l u i n o s t r u d r . A . L a z a r , c ă s ' a u f ă c u t b l ă s t ă m ă ţ i î ; d e a c e e a m a n d a t u l d l u î N . Z i g r e v a ş i fi a t a c a t c u p r o t e s t .

I n c e r c u l A r a d u l u i a u f o s t 5 c a n d i ­d a ţ i , c ă c i p r o t o p o p u l B o c ş a n s e î n t o v ă r e ş i s e c u î n v e ţ ă t o r u l I o s i f M o l d o v a n s ă l u p t e î m p o t r i v a d l u ï R . C i o r o g a r . R e s u l t a t u l a f o s t î n s ă c ă d l C i o r o g a r a î n t r u n i t t o a t e v o t u r i l e , e a r ' p e n t r u l o c u l a l d o i l e a v o t u r i l e s ' a u î m p ă r ţ i t î n t r e d n i l V . P a g u b a , c a r e a a ş i î n t r u n i t m a j o r i t a t e a , ş i î n t r e d n i l A u r e l P e t r o v i c ï ( a l e s la B . - C o m l o ş ) , D r . L . G h e b e l e ş ş i I o s i f M o l d o v a n , c a r e a a v u t v o t u r i l e c e l e m a l p u ţ i n e .

L a S i r i a p r i m u l n o s t r u r e d a c t o r R u s s u Ş i r i a n u a f o s t a l e s c u u n a n i m i t a t e a v o t u r i l o r (840), e a r ' p e n t r u a l d o i l e a l o c a f o s t l u p t ă î n t r e î n v e ţ ă t o r i î A . B o ţ o c ş i I . G r o f ş o r e a n , a m ê n d o l o a m e n i h a r n i c i . I n -v i n g ë t o r a e ş i t d l B o ţ o c .

C e e a c e t o a t ă l u m e a o s â n d e ş t e , e s t e a l e g e r e a d e l a T i m i ş o a r a , u n d e p r o t o p o p u l P u t i c i a l u c r a t d i n r ë s p u t e r f s ă c a d a d l E m . U n g u r e a n , f r u n t a ş u l c u i n i m ă c a r e a t â t a b i n e a f ă c u t î n d e o s e b i c e l o r d i n T i m i ş o a r a , ş i a s c o s a l e s p e d l G . A r d e -l e a n u , u n o m f ă r ă n i c i o î n s e m n ă t a t e . T o t a ş a , e s t e d e o s â n d i t v i c l e ş u g u l p r o -t o p u l u l R o x i n , c a r e a f ă c u t , t o t p r i n u n e l t i r i , s ă fie a l e s e la T i n e a n u m a i n e a ­m u r i d e a l e D - s a l e .

F a c e - s e - v a , î n s ă , c u v r e m e , î n d r e p t ă r i î n t o a t e p ă r ţ i l e .

--HirHssH 2»v

DIN ROMÂNIA. întrunirea liberalilor. Duminecă după

ameazl partidul naţional-liberal a ţinut tn Bucureşti o marj întrunire, presidată de dl D. Sturdza.

Cel dintâiu orator a fost dl Spiru Ha-ret, fost ministru al şcoalelor, care s'a ocu­pat îndeosebi de noul proiect, devenit acum lege, prin care conservatorii au schimbat tot ce liberalii au făcut după cea mal bună a lor chibzuinţă.

Al doilea orator a fost dl Diamandi, care a arătat cum conservatorii făcuseră sgomot în giurul chestiei naţionale. Venind însă la putere, a zis oratorul, au umilit ţeara, îndeosebi prin afacerea Hallier.

Oratorul Alescianu s'a ocupat îndeosebi de dnil Delavrancea şi Fleva, numindu-I desertorî, cari după ce o viaţă întreagă au stat în partidul liberal, au trecut în urmă la conservatori, unul pentru-că l'au făcut primar, altul ca să ajungă ministru.

A mal vorbit dl O. Dragu şi la urmă dl Sturdza, care a îndemnat aderenţii par­tidului să nu desarmeze, ci strînşl uniţi, să lupte cu toţii pentru dărîmarea guvernului, pentru a se lecui relele multe făcute în timp d'un an, de guvernul conservator.

Delà Cameră. Camera, într'o singură zi, a discutat şi votat proiectul de modifl care a legii instrucţiunii publice. Raportor a fost dl Bădăran, advocat şi primar la Iaşi. Proiectul a fost susţinut îndeosebi de dl Delavrancea şi combătut de dl Săveanu

C U 1 V O T . Privitor la alegerea întemplata

Jouî în cercul Birchişuluî, primim din Căpolnaş următoarea te legrama:

Cu un vot, neîndus în lista primită şi verificată de venerabilul Consister, la ale­gerea pentru mandatul preoţesc In Sinod, a reuşit dl archimandrit Hamsea, care a întrunit 16 voturi, ear preotul Adam Rosa a avut 14 voturi.

Triste semne pentru popularita­tea d-lul archimandrit Hamsea.

POTOP.

De mal multe zile o mare parte a ţinutului din apusul Ungariei se află sub apă. In urma ploilor şi a topirii omëtului, apele au crescut atât în Aubtria-de-jos, Boemia şi Moravia, cât şi tn »pusul Un­gariei.

După ştirile mal noue, ţinutul de-a lungul riurilor Baba şi Babţi sunt ame­ninţate de primejdie mare. Toate lucrările pentru împedecarea potopului în comitatul Şopron s'au dovedit zadarnice.

In comuna Szent-András au fost pră­buşite de valuri mai multe case şi un biet ţeran s'a înecoi cu casă cu tot; în hotarul comunelor Árpás, Egyed şi Sobor peste 20.000 jugere de semenături se rusesc sub apă. îndeosebi în comuna Sobor potopul a pricinuit pustiiri grozave : 60 de case au fost demolate de valurile turbate ale apei.

Dunărea asemenea de la Viena în jos şi acuma e în continuă creştere. La Pojon apa ei a crescut ieri la îrjăiţinie de 265 centimetri, la Comorn e în creştere la 444 centimetri şi la Budapesta creşterea da la 523 centimetri s'a ridicat cu încă 34 centi­metri şi dacă creşterea continu?, primejdia nu se mai poate înlătura.

De la Budapdsta în jos Dunărea ame­ninţă cu potop toate oraşele din preajma ei până la Orşova. — Tot asemenea sunt în mare creştere şi rîurile Drava şi Sava. Apele de la mează-noapte a Ungariei au început să scadă.

După ştirile sosite din Austria, pri mejdia e mare mal ales în Boemia şi Mo­ravia. Din Praga se vesteşte, că până erl la ameazl 52 case s'au demolat în comuna Klappad şi multe altele sunt grozav ame­ninţate, aşa că în curônd va fi pustiită în­treaga comună.

In ţinutul rîuluî Morava potopul până erl a ameninţat multe comune şi ţinuturi întregi : vr'o 30 000 juqëre de semenături sunt înecate ; comuna Dimburq e înecată aproape cu totul : până erl psste 30 c< se erau sub apă.

Autorităţile au luat tn toate pătţile primejduite mösurile cele mal întinse de apërare.

Dupa cum cetitorii noştri vor fl vëzut şi fără a le atrage luarea aminte, pagina I a ziarului nostru e tipărită cu litere nouî.

Am făcut adecă jertfe, aşa că treptat-treptat, toată foaia să fie tipărită cu litere noue pen­tru ca şi în privinţa exteriorului ei, foaia noastră să se înfăţişeze cât mai plăcut abonenţilor noştri, căror Administraţia ziarului no­stru adresează o singură rugare: să-'şi reînoiască regulat abonamen­tul şi restanţieriî să-'şi achite da­toria.

Resboiul buro-englez. Burii îşi poartă steagul din biruinţă

tn biruinţă. Se pare că se împlineşte ce a prorocit bëtrânul Krüger, că adecă In 2 sëptëmânl va alunga pe englezi din Bloem-fontein.

Dacă Burii vor avea şi d'aci încolo tot norocul de până acum, această profeţie se va împlini în câteva zile. Hotărît, Englezii n'au fost nici odată aşa fără de noroc ca acuma.

Acum ne soseşte de pe câmpul de rësboiu ştirea, că englezii ear au suferit o Înfrângere sdravănă. Spre miazăzi de la

Brandtort, Ia Merhatsfontein s'a întâmplat o luptă nouă, a cărei nenorocire îngro­zitoare abia o vor putea suporta Englezii.

Ganeralul bur de Weti, ciro în zilele ţ e su t e a învina atât da strajnic Englezi, a câştigat şi lupta din urmă. E de mirat ce s'a patrecut aici. Burii au împuşcat şi rănit 600 de Englezi, eară 900 au căzut în prinsoare.

Aşadară s'au prăpădU mai mult ca 1500 de Englezi. In faţă cu acest numër uriaş, ca sunt perderila Burilor? СиьЛ morţi şi 9 răniţi

Aceasta e o vitejie ca 'n poveşti. Lu­mea íntraagá îşi ridică pălăria Inaiatea vi­tejiei Burlor...

E treab i lordului Roberts, cam şi când se va ridica din această nouă nenorocire. Armat* uriaşă a Englezilor este aşa zicôu 1 toată îacunjurată de Barl, şt chiar daeă Buller, eare se grabsst9 din Natal să I vie întrV.jutor, ar putea rësbl printre Buri, сееа-сэ nu ѳ p : sie putinţă — tot nu'l poate acoato pe lordul Ribîrss diu cuc.^ă.

Burii hotărît sunt mai isteţi şi mai buni soldaţi ca Englez:!.

Eată telegramele de Jouî :

Londra 11 Aprilie. Se vesteşte oficios că într'o luptă

purtat i la Merhatsfontein (spre miară-zi d? la Brandfort) au căzut şi au fost răniţi şase-sute de englezi, şi nouë-sute au fost prinşi. Burii au perdut 5 morţi şi 9 răniţi.

E it'4 aci încă câteva amëaunte despre păţania Englezilor pe câmoul de rësboiu :

Privitor la marea bătaie suferită de Ел-glfzi li Merlcatsfontéin, ediţia din Paris a z'a rului „NiiW-York H;r»id* a>>e din Pretoria o telegramă, care mai spune, că remăşiţa armatei engleze, bătuta de generalul De Wette, a scSpat numai în fugă mare, spre Bloemfontein.

O altă telegramă despre ce* mai nouă nenorocire a Englezilor o publică diu Lau­renz o-Marquez ,D.úly M iii'' şi zicv.

„Englezii au fost crâncen bă­tuţi şi lângă Kf oonstad şi cu per-deri uriaşe au fost siliţi să fugă de pe câmpul de luptă

Asemenea şi „Evening Journal* are din Capstadt o ştire telegrafică, care confirmă grozava înfrângere a Englezilor şi adaugă, că acum încă nu se poate statori cât de grozave au fost perderile din urmă ale Englezilor.

Miseria între Englezi.

Zilele trecuta В І Г І І au bombardat un tren englez cu muniţie şi 1 au nimicit In tot lcngul c ă i ferata trupe d ' Buri stau ziua-noaptea şi mai dau năvala în ţinuturile spre ариз de la calea ferită. Lipsa de apă în Bloemfontein e cu mult mai îngrijitoare de cum se credea până acum. In 5 1. c. n. o vijelie groaznică cu ploie toreaţială a bân­tuit In Bloemfontein. Bieţii soldaţi englezi au fo3t udaţi până la piele, din pri'ină că n'au nici corturi, unde s-* s'adăpostească. ,Cu toate acestea — spune o telegramă privată din tabëra engleză — cu bucurie am întimpinat toţi grozava vij'lie, căci ea ni a adus cel puţin apă*.

Cu data 11 Aprilie 'i-se raportează din Pretoria agenţiei tReuter':

Circulă faima, că co'onelul Baden-Po-well, apărătorul Mafekingului, a murit.

Atacul Burilor în Natal. Tot numitei agenţ i 'i-se raportează

din Ladysmith, eu data 11 Aprilie: *Azî dimineaţă Burii au început focurile împo­triva Englerilor şi din trei locuri, depărtate unele de altele, au pornit canonada asupra taberer engleze de lângă Elandslaagte. Ie

coadele au aflat că Burii au mare pntm ur­mată şi că sunt foarte întăriţi şi împrejmu­iţi cu şanţuri. Englezii au rëspuns canona­dei Burilor din tunuri de marină, la ceew ВигЛ din nou au pus în posiţie de ént uriaşul lor tun Long-Tom.

Streini în ajutorul Burilor.

Cu data 11 Aprilie m telegrafeazl din Londra :

Se raportează din Pretoria, că simitiii ile-асоіо au format o legiune notă, care ta fi condusă de doi oficerî ai stituluî major: colonelul Maximow şi căpitanul Wrangel, ear' membrii legiunii sunt : Francezi, Ga-mani, Holandezr, Italieni şi Irlandez!, jVoua legiune v% fi provezută şi cu suliţe, ca an­gara trupă de dragoni în armata Burila. Afară de această legiune s'a mai daturi Burilor ş' o trupă americană.

Londra, 12 Aprilie. In lupta dt h Wesener Burilor li-s'a stricat m kt (Englezii, cari în zilele din urmă au perdut v r e o 20 tunuri, se bucuraşi d'atâta. Red.) Azi s'a dat o noul kß la Wesener, în care Burii şi-au menţi­nut posiţiunile (Ceea ce însemnează că Englezii au mâncat bătaie. M)

Bruxella, 12 Aprilie Guvernul Trans-raalulai а trimis Portugaliei ultimat. Krü­ger declară, câ dacă aceasta mai permite ca să t eacâ pria teritoriu portughez sol­daţi englezi cu scop de a ataca Trane-raalal, consideră faptul ca declaraţie de rësboiu. Guvernul Portugaliei réspunde, că Portugalia nu face de cât să se confor­meze unul t ra ta t c<* există între ea şi En-glitera, contract în virtutea căruia şi Ei-glezil s'au legat s'o apere daeă сіпета ar ataca Portugalia.

Haga, 12 Aprilie. Se zice că biwoi confer en ţeX de pace îşi v% oferi serviciul pen­tru a mijloci o pace între Englezi şi Buni,

Bruxella, 12 Aprilie. Delega­ţia Burilor sosită în Europa are îndrumări formale privitoare la condiţiunile încheierii unei păci. Eată sub ce condiţiuni Burii ar fl dispuşi să încheie pacea:

Cele doue republici bure ú remână state neutrale, sub garan­ţia marilor puteri din Europa.

Burii şi-ar desfiinţa întăritu-rile (cetăţile), după-cum n'armai ţine nici artilerie.

ULTIME STIEL

BMin, 12 Aprilie. Consiliul co­munal a votat 50.000 mărci pentru ie-corarea tuturor stradelor pe unde м frece Impëratul Francise Iosif întrâni delà gară în oraş. Vor fi frumos împo­dobite îndeosebi Unte r den Linden pi strada Königgräiz. Impëratul Austria vu fi primit la gară de însuşi ImpèraU

Wilhelm în fruntea întregei Curţi şi a generalilor.

BUCUBESTI, 12 Aprilie. Gammt votat ieri proiectul de lege prin care Románk aderă la hotărîrile conferenţii de pace din Haaga.

Mareşal al curţii a fost numit Georqt Filipescu.

CONSTANTINOPOL, 12 Aprilie. Tewfie paşa, consilier de curte, a fost isgonit din patrie, din causă că în tipografii st a tipărit un manifest al tinerilor turd.

3

ANDREIU baron de ŞAGU1TA. Discurs rostit la Academia Română în ziua de 13 (28) Martie 1900 în şedinţă solemnă sub preşedinta MajestăţiîSah Regelui,

de

ü i e o l a e P o p e a Episcopul Caransebeşului.

Majestäten Voastră,

Alteţă Regală,

Onoraţi Colegi,

Mulţumesc mal întâiu luî Dumnezeu й m'a învrednicit să vëd cu ochii unele din cele mal însemnare şi mal avéntate gândiri (i aepiraţ'sunl ale tinereţilor mele, Încă ca Btadenf, dejn deplin realisate.

Intre acelea, la loc de frunte, se nu-mSrâ fl-eşte şi Academia Română, al cărei membru mal întâiu onorar, ear' acum activ, arai fericirea de a fl ales din bunăvoinţa Jvoastre, pentru care vë şi aduc, Domnilor Colegi, respectuoasei a mele mulţumiri.

Această Impregiurare îmbucurătoare i-a şi dat impulsul ся, pe lângă toate greu-tlţiln, să më presint astăzi In mijlocul acé­ltól Corp luminat, Intre al cărui membri ca plkere vëd mal mulţi bărbaţi eminenţi, ca tot atâţia amici buni al mei încă din tine­reţe, - pentru a-'mt împlini una din dato­ratele ce la prescriu statutele Academiei noastre.

Ciucl-zecï de ani sunt, Onoraţi ColegT, de când IntâiaşI dată piciorul meu a călcat cimentul Români-:!. A fost aceasta îa tim­pul mişcării popoarelor, ín memorabilii ani 1818-49, cara a sguduit Europa întreagă \\ prin urmare şi Monarchia noastră anstro-DDgară, si fn special şi patria noastră mal îngustă, Traiislvania când, în urma rëïboiu-lulcivil, sute şi mil de aşa numiţi .bajá­nál" trecurăm In România, căutând adăpo-Btire aici la d voastre.

Dar', ce deosebire isbitoar г latre atunci li acum! Ce schimbări radicalei Ce pro pese colosale in toate direcţiunile vieţit so­cialei Atunci Principatele Dunărene vasale, astăzi măreţul Regat independent român, graţie lnţeleptel, energicei şi eroicei ţinute Hcârmuirl a Majastaţil Sale Carol I, Re­gele României 1

Iertaţl-mT, Onoraţi ColegT, această mică digresiune, dacă se poate numi aşa, la prima nea păşire In acest Corp luminat. Român fi eu, şi ca Român, n'am putut şi nu pot ftremân indiferent faţă de progresele cul­turale, de viitorul îmbucurător al Românilor peste tot; n'am putut şi nu pot să-'ml smulg din inimă simţemintele naţionale, sădite de mina Creatorului In natura omenească.

Trecend la subiectul despre care am li vorbesc, mult më bucur că, latre margi­nile statutelor Academiei, mi-am putut alege o personalitate, al cărei nume strălucit, rö-iun&nd Intre păreţil acestui palat al ştiinţe­lor, Încă şi mal mult va coatribul la împo­dobirea nimbului Academiei noastre. Spiri tul lui Înalt, ştiinţele lui temeinice, activitatea lui neobosită, purterea lui fină şi serioasă, frumseţea lui naturală şi figura iul maiesta-tică şi impunëtoare, rari calităţi la un mu-ritor, erau tot atâtea puteri atrăgătoare, caii le cuceriau inimile tuturor.

Arehiepiscopul ui Mitropolitul Andreiu Baron de Şaguna, căci despre el e vorba, este omul istoriei. Aceasta — fie cea bise­ricească, cea naţională, ori politică — nu H poate scrie fára de istoria lui. Mal mult : i s tor ia M i t r o p o l i t u l u i Ş a g u n a e aproape i s t o r i a p o p o r u l u î r o -maaesc Însuşi din Transilvania într'un pă­trar de secol, cât timp a condus el afacerile şi destinele noastre naţionala de acolo. Aşa de strîns vieaţa lui e legată de vieaţa po­porului românesc, aşi de tare aceste doue unt ţesute într'un*, după-cum din cele următoare se va vedè.

Fericitul Bariţiu, fost membru şi ales preşedinta al Academiei, zice despre Şaguna: ,АйІ8, care II va compune biografia în spi rit obiectiv sau, după cum se exprimă Tacit line ira et studio, va bine-merita de bise­rică, de patrie şi de naţiune".

Da, grea, dar' măreaţă problemă a avut Şaguna de resolvit. El Însuşi ni o spune 1» sfinţirea sa de Episcop în Carloveţ, când lice: ,Tu, Doamne, stil că cătră scopul meu a alerga doresc, pe Românii transilvăneni din adâncul lor somn să-'l deştept şi cu voie cătră tot ce e adeverea plăcut şi bun Й-'I tragi"

Mitropolitul Şag-ша a vëzut lumina zilei în 20 Decemvrie 1808(1 Ianuarie 1809) la Mişiolţ în Ungar a, primind numele din botez Anastasie. Părinţii luî, tatăl Naum şi mama Anastasia, erau neguţători, Macedo-Românl de origine din Grabova, unde după unii şi astăzi s'ar mal 80 \ membri de al ' familiei lor. Prin urmare, el erau descen­denţi al acelor bravi fraţi al noştri, cari, în veacul al XVIl-lea şi îutr'al ХѴШ-lea, coa-dtrlnşl de Іила somilunel, părădiniu şl pa­tria cu familiile lor, împoporară oraşele din România, Transilvania şi Ungaria până la Viena şi până în Polonia, constituind multe din cele mal distinse comune bisericeşti de ale noastre, dâ'id impuls comerciulul, pe care, mal alas cel levantin, mal numai el singuri îl purtau, fundând ЬізегісІ şi scoale ln numër considerabil şi în mod elegant, dându ne mulţi bărbaţi renumiţi din sînul lor şi contribuind astfel In grad mare la cultura intelectuală şi morală şi la starea bună materială a Românilor din toate păr­ţile.

încă de timpuriu, ca student gimnasist, perzêndu 'şl pe tatăl веи, se strămută cu mamă sa şi cu fratele Avreta la unchiul seu Aanasie Grabovschi, neguţetor de frunte, om ci avere şi cu vază Iu Pesta, care luând pe mama cu copiii la sine sub oerotirta SA, pe Avreta îl dadù la neguătorie, ear' pe Auastasie îl Iasă să-'şi continue studiile gimnasiala, filosofice şi juridice, Ingnjindde el ca un adevërat părinte, ln casa unthiulul seu înveţă Anastasie şi limba ronână, pentru că Grabovschi era un bun Rmân, chiar un Мэсипаіе al Ro­mânilor, ml ales de când venise în con-t ic t cu ci mal învăpăiaţi Români de atunci: cu Petru Maior, Neagoi, Bojincă şi alţii.

Anasta»; Grabovsch' ducea casă des­chisă şi sta îi rebţiuul amicale cu persoane înalte : cu ejscopl, cu aristocraţi d a Pesta şi cu Ьэі-гі de aici din Bucureşti, cu deosebire cufamilia Goleştilor. Adese ori cu plăcere i&orisia Şaguna că bëtrânul Golescu, tatăl frfeilor Goleşti, la unchi ii seu Grabovschi ^ avea cuartirul când trecea prin Pesti Prin urmare, tinërul Anastasie Şaguna ptea aici, în casa unch'u lui seu Grabovsîh'^ă primească o creştere aleasă deplin coreounzëtoare posiţiunil sale înalte din viitor. Parte prin vaza şi trecerea unchiului su, parte prin co­nexiunile sale colegiali in şcoală, In liceu şi la Universitate el Işlfăcuse cunoscuţi şi avea Intrare In casele ele mai de frunte din Pesta. Renumitul laghiar literat şi bărbat de stat, fost ministr-., baronul Eötvö*, stetea In legaturi amicalt tu Şaguna încă din tinereţe.

Sub astfel de împrejurări favorabile : absolut jurist, înzestrat c cele mal emi­nent-? însuşi-î trupeşti şi aflateştl, crescut tn abondenţă, aveai conexam amicale cu persoane influente, tinërul vnastasie ar fi putut ?ă 'şl aleagă o altă ca^ră mal avanta-gioasă şi mal seducëtoare, cm fac cel mulţi de condiţiunea lui, stându 'I pretutindenea porţile deschise, căutând a-'ţ satisface şi ei pasiunile şi ambiţiunile sie omeneşti; dar' nu, el preferi starea preoţească, căreia se consacrase, cum ,j vede din aplecare naturală, fiind desthtf de pro­videnţă a spargă cu toiagul ln lână gheaţa şi a face cale poporului român ătră ţînta nisi inţdor şi a=>piraţiunilor sale. Nu odată îl auzirăm zicênd: ,De m'as! па*ѳ de o s Hă de ori, tot preot m'aşl face 1

Şi acest pas resolut al lui a fost de cea mal mare însemnătate ; pentr că el a fost decizôtor nu numai penu în treaga vieaţă ulterioară a tinörulu Ana stasi«, ci totodată şi pentru viitorul bericil ortodoxe române şi al poporului гоощ din Transilvania. Apucând pe altă căra? m acel moment decisiv, metropolitul Şa^na putea, fără Indoealâ, să se înalţe prin în­suşirile sale eminente până la cale ial mari demnităţi ale statului; putea, lôtri-cênd bun Român, să facă mult bine Denfcj naţiunea sa, ca şi d. e. amicul seu Gojdi dar' să desgroape o metropolie îngropată ci

150 de ani înainte de densul n'ar mal fi putut nici odată I

Un alt moment nu mal puţin în­semnat din acelaşi timp este că, cunoscêad străinii valoarea lui încă de atunci, ca stu­dent, în tot modul se încearcă a'I trage In partea lor, îndemnându-'i să-'şi păresească religiunea strămoşească ; dar' densul, spri-ginit şi de mamă-sa, o femeie ev'r-vioasă, p r e iun şi de unchiul seu, un bun ortodox, ştiu résista cu bărbăţie la toate ispitele aceste confesionale, ca şi la acele ce 'i-se făcură mal târziu ca episcop din partea altul demnitar b ;sericesc, respingend cu dispreţuire promisiunile de munţi de aur ce 'i-se oferiră din ambele părţi.

Astfel, după absolvirea drepturilor (1829) la Universitatea din Pesta, cu succesul cel mal buD, atât din îndemnul propriu, cât şi din frHemnul episcopului Minuilovics din Verset, Româi de naştere şi amic al uich ului seu Grabovschi, se duse la Ve-şeţ la ascultarea ştiinţelor teo­logice.

Dună absolvirea teologiei, celebrul metropolit séíbesc Stratimirovicï luă pe tinërul Anastasia la sine In Carlovăţ, aşe-zându-'l profesor de teologie şi notar con­sistorial şi secretar al seu. Aici, la me­tropolitul Stratimirovicï, avù Anastasie Şa­guna ocasiunea cea mal bună de a se per­fecţiona şi mal mult în sfera bisericească, de a se face mal de aproape cunoscut cu afacerile bisericeşti şi de a rëacoll archvul şi a rësfol cărţile şi foliantele din bib'i-oieca metropolitană, făcendu-'şl diversele notiţa, cari raai târziu aveau să formeze b i s a nisuinţalor şi acţiunilor sale pentru emanciparea bisericii şi restaurarea veehaî mitropolii române, precum şi a numeroaselor sale opuri canonice, după cum însuşi mărtu-risia adesa ori atât cu graiul viu, cât şi ln scriptele sale. şi anumit în precuvêitarea opului eeu : Elementele dreptului canonic din anul 1854, unde zice : „Fiind norocos a fi protosincel la metropolia noastră din Carloveţ şi, pa lângă datorinţele, ce le aveam o p ro fe t " de teologie, avênd ceasuri slobode, le întrebuinţam cu cetirea cărţilor omeneşti. Aceasta puteam să o fac cu înlesnire, căci eram şi bibliotecar al b b'iotecii metropolitane. In cărţile cano­neşti afl un multe, cari më şi sîliau a le descrie, căci nu aveam nădejde că voiu putè şi eu oare-când foliantele acelea să 'mi-le cumpër; apoi şi aceea am gândit, că cine ştie unde më va arunca soartea de la Carloveţ, putea-voiu avè şi acolo folian­tele acelea*.

Mitropolitul Stratimirovicï îl iubia mult. Nu e mirare deci, că secretarul archiepisco pese şi profesorul Şaguna înainta repede din treaptă în treaptă până la cea a r h i e ­rească. El primi cinul monachal în 1 No emvre 1833 la mănăstirea Hopova în Sir-miu, dându-i-ee numale Andreiu. Da archi mândrit, mal Intâiu titular al mănăstirii Ho­pova, s'a înaintat In 1842. ear de archi -mândrit actual al mănăstirii Co vilului în diecesa Neoplantel In 1845. In această cali­tate din urmă II află pe el moartea Episco pulul A-dealului Vaailie Moga Is anul 1845 al cSruI succesor In scaun a ajun 4 dtnsul.

Prea bsne putea archimandritul Şa­guna Bă română la SêrbI, înălţându se trep tat până la Mitropolit serbase; dară el n'a voit, ci a preferit să vină la o episcopie săracă, pentru-că era Român, şi ca Român avea o misiune îaaltă de îndeplinit. Chiar şi ca Episcop al Ardealului s'ar fl putut el întoarce la dorinţa Şerbilor, la cari era p ă :ut si stetea în mare vază, şi să urmeze Mitropolitului Rijaesic3 In scaun ; dar el nu o făcu nici aceasta, ci maî bucuros rëmase tn eparchia sa română, continuând şl lupta pentru recâştigarea drepturilor străvechi ale Bisericii române.

De aci încolo se încep faptele cele măreţe ale Mitropolitului Şagana, fapte cari fac epocă In viaţa noastră bisericească şi naţională, ţineadu-se lanţ până la sflrşi-tul vieţii sale.

Când veni Şaguna în Ardeal afla Bi­serica şi naţiunea amorţite şi înţelenite de

suferinţele cele grele seculare, lipsite de toate drepturile dumnez^eştl şi omeneşti.

Ce e drept, poporul de la ţeară nu se mal vindea acum ca vitele; preoţii româ­neşti nu mal erau tractaţi în mod înjositor, ca pe timpul Mitropolitului Sava, şi fiii lor nu se mal opriau de a se îmbrăca în haine vinete şi de a umbla la şcoală, cum erau opriţi odinioară, după cuprinsul legilor terii.

De această pată a omenimil, de acest jug ruşinător pentru demnitatea omenească, II elibera pentru tot-deau a pe Români fi­losoful şi umanul Impërat Iosif II. Dară pentru aceea starea lor totuşi era încă de tot apăsătoare, nesuportabilă de alţii decât numai de bieţii Români, crescuţi ln su­ferinţe de secole.

Românii tot se nesocotiau şi acum în patria lor, tot se priviau, după nomencla­tura leg'flaţiuniî tëriï, de misera pleb 5 con­t r i b u e r , lipsiţi de toate drepturile politice prin neomenoasele legi ale tëriï, numite Aprobate şi Compilate. Pentru că poporul de la ţeară, lucrătorul de păment, deşi acum ru mai era legat de glie ca odinioră, era însă iobagiu sau clăcaş, avea să facă zile de lucru domnului pămeatesc, care, nefand b; gat prin lege, prin vre-o normă urbanală pozitivă, îl ţinea cât vrea, de multe ori şi sëptëtnâna întreagă, ln brazdă la lucrul seu domnesc. Iobagiul era legat de voia domnului sëu astfel, că acesta putea dis­pune de el după plac. Aceeaşi soartă o aveau şi preoţii români ; el încă nu se de-osebiau mal întru nimica de poporenil lor. EI dedeau contribuţiune şi purtau greutăţile îa rînd cu celablt popor; bs, ce esta mal mult, el dedeau zecime preoţilor de alta confesiuni, pe când acjştia erau scutiţi de orl-ca d^re, de or ice greutate, socotiţi fiind în clasa celor privilegiaţî. Iară fiii Români­lor, deşi se admiteau şi el acum Ia şcoală şi le era iertat să se Imhrace şi în h u n e vinete, ce folo3 I căcî erau eschişl de la toate funcţiunile Statului, nefiind игаігі primiţi ca Români, ci numai dacă îşi schim bau religiunea şi naţ ;onalitatea, trecend adecă la vre una din cele patru confesiu"! şi trei naţiuni recepté. Trei tineri Români, cetăţeni din Braşov, jurişti absoluţi, anume: Constantin Secăreanu, Constantin Gheorgha loan şl Vasile Lacea, se judecară şi purtară proces până la Curtea de casaţie cu Saşii din Braşov, pentru-ca să fie admişi la Ma­gistratul de acolo de cancelişti, dar fără de nici un rasultit . Abia anul 1848 sparse acest zid chinezesc din Evul mediu, făcend loc şi Românilor spre înaintare.

Cât despre înveţăment, el se afla tot in starea primitivă. Afară de şcoalele lice­ale din Blaj şi de cele primare de prin co­munele mărginaşe (din judeţele săseşti), al iele nu mei existau. In cele-lalte părţi ale Ardealului, locuite mal întregi de Români, nu era nici o şcoală. De vre-o cultură mal înaltă despre profesori şl învăţători cu o cualificaţiune ştiinţifică, pedagogică, nici vorbă nu putea fi. Iară cărţile scolastice erau tot cele vechi chirilice.

Ргеза romina era representată tn acest period mal Intâiu prin .Foaia Duminecii", sub editura lui Radu Orghidan şi redacţiu nea translatorului magistratual loan Barac, în Braşov. Aceasta a fost cea dintâiu foaie periodică la Românii din Ar leal şi din care s'a născut apoi .Gazi ta Trans lvaniel" cu .Foaia pentru minte, inimă şi literatură* de G. Bariţiu, tot în Braşov Iară Ia finea a-cestul period apăru „Organul Luminării* sub redacţiunea lui Cipariu în Blaj.

Institute, asociaţiunl, reuniuni literare, industriale, comerciale, lipsiau tn timpul a-cesta la Români cu desevîrşire.

FundaţiunI, stipendii pentru ajutora­rea şi încuragearea tinerimii şcolare nu se aflau de loc.

Iară Biserica română? Aceasta, fiind de binată ca şi astăzi în cea româiă orto­doxă şi caa română unită sau greco-cato-lică, însăşi de sine ne poate înfăţişa cea mai învederată icoană a stării sale.

Biserica română ortodoxă era încă şi mal asuprită decât naţiunea română peste tot luată; pentru-că ea de mult deja îşi

4

percluse autonomia şi independenţa sa, sub-ordonându-вѳ încă în 9 Octobre 1783 şi 8 Decembre 1786, în contra canoanelor biseri­ceşti, Mitropolitului sêrbesc din Carloveţ.

Episcopul nostru, lipsit şi el de dreptu rile politice, fără vre o subsistenţă cores­punzătoare, avisât numai la contribuirile bine-voitoare ale credincioşilor şi la modes­tul salariu de 4 000 fl. din taxele sidoxiale, pe lângă aceea legat prin instrucţiunea re­gească din 21 Decemvre 1810 ce o primise la Întărirea sa de Fpiscop, era de tot măr­ginit în activitatea şi chemarea sa episco­pală, fără nici o vază si fără nici o auto­ritate. După această instrucţiune, Episcopul aveasănu-ş l uite că .clerul neunit este nu­mai tolerat" si că visitaţiunile canonice In eparchia sa avea să le facă „tn présenta a doi comisari politici."

Eară preoţii şi credincioşii Bisericii ortodoxe române erau asupriţi şi batjoco­riţi pană la extrem. La oraşe nu le era iertat a zidi biserici cu turn şi clopote şi cu frontul către stradă, ci ascunse In fun­dul unei curţi. Preoţii n'aveau salarii, nici porţiuni canonice sau sesiuni, cum aveau preoţii celor-lalte confesiuni, ci erau avisaţl numai la graţia poporenilor şi la lucrul ma­nilor, la sudoarea feţei lor spre câştigarea pânil de toate zilele pentru sine şi fami bile lor. Mal presus de toate necazurile şi suferinţele lor, era darea ce trebuiau pre­oţii noştri să o dea preoţilor de alte con­fesiuni delà veniturile lor. Eară în privinţa instrucţiunii intelectuale, încă nu stăteau mai bine. Cel ml mulţi dintre el aveau numai şcoalele elementare după sistemul vechiu şi rar ве aflau Intre preoţi cu câte una sau două clase gimnasiale.

Aceasta era starea, tn care a găsit Mitropolitul Şaguna Biserica şi poporul său din Ardeal.

Episcopul Vasilie Moga încetând din viaţă In 27 Octomvre 1845, eparchia orto doxă română a Transilvaniei devenise va­cantă. Soartea a voit ca, tn urma ingerin­ţei mitropoliei sârbeşti din Carloveţ, să se numească îu 1846 de Vicar general al epar-chiei ardelene archimandritul mănăstirii Co-vilului, Andrei Şaguna; ear In snul epocal 1848, prin resoluţiunea regească din 5 Feb­ruarie (24 Ianuarie), adusă pe basa alegerii ce se făcuse tn oraşul Turda tn 2 Decem­vre 1847, tot el să fie numit şi Episcop al acelei eparchii, primind In 18 Aprilie ace­laşi an (la Dumineca Tomii) şi chirotonia de Episcop delà Metropolitul sârbesc Raja-csics, în Carlovoţ.

Cu datul acesta o eră nouă se Începu pentru Biserica ortodoxă şi poporul român din Transilvania. însemnătatea şi valoarea Mitropolitului Şaguna, cu suirea lui pe sca unul episcopesc, îşi luară începutul. Scopul lui era ca pe Românii ardeleni din adâncul lor somn să-i deştepte şi cu voie către tot ce e adevărat, bun şi plăcut să-i tragă, cum arătai la început. Şi In adevăr, el şi rămase strlns şi serios pe lângă acest scop Înalt şi greu, pe lângă această promisiune serbătoarească, care ca un fir roşu se trage peste Întreagă viaţa lui următoare. Ori ln

FOIŢA „TRIBUNEI POPORULUI."

Coloana de atae. (Fragment).

Porniserăm din văl adânci Şi ne ttram acum pe brânci

Să nu ne prind' Osman de veste, Că năzuim la deal spre creste,

Că veste de-ar fl prins ai săi, Noi n'am mai fl eşit din văi.

Şi-aşa, cu 'ncredere veghiată Noi răsărim pe deal de-odată.

Ne văd păgânii, sar pe zid, Potop de foc spre noi deschid.

Dar noi prin foc o rupem iute, Crezôndu-ne pe sub redute.

Şi nu eraml Vedeam de sus, Că altfel e decum ne au spus.

Că pân' acolo-I lungă cale, O rtpă'n drum şi-adâncă vale.

O clipă ca 'mpetriţl am stat ; Majorul însă-a şi plecat.

ce lucru din parte-i, fie încă pe atât de mic şi neînsemnat, peste acest scop dăm, firul acesta 11 zărim tras cu multă măes-trie, cu multă seriositate, cu multă perse­verenţă.

Când Şaguna se numi Episcop, nourii cei negri deja începuseră a se Ingroşa tot mai mult pe firmamentul politic al Europei ; eară când el se sfinţi de Episcop, cata­strofa cea îngrozitoare deja isbucnise In unele părţi, eară în Тгапзііѵапіа ameninţa cu explodarea în tot minutul şi cu toată furia, ce nu peste mult produse torente de sânge. De aici se vede că el, suindu-яѳ pe scaunul episcopesc Intr? tunete şi fulgere politice, chiar la începutul mişcărilor fur­tunoase din 1848—49, a trebuit să aibă o posiţiune foarte grea din toate punctele de vedere. El însuşi ne mărturiseşte această grea situaţiune, când zice : „De unde (din Carloveţ) întorcêndu-se noul Episcop (Şa­guna) în eparchie, a avut posiţie grea din pricina mişcărilor politice, cari cu atât mai mare grije îi făceau, cu cât mai limpede a priceput că acele mişcări tăiau ln viaţa Bi­sericii şi a clerului şi poporului, atât In privinţa intereselor religionare. cât şi a in­tereselor naţionale şi politice.* (1)

Ce rol însemnat politic naţional a avut Şaguna peste tot în decursul acelor doi ani furtunoşi, cât a mai făcut şi petrecut el pentru naţiune şi biserică, s'ar cere un volum ca să sa poată scrie toate de-amănuntul. Mal întreg timpul acelor doi ani sgomotoşl îl petrecu el, între împregiu-rărî grele împreunate cu pericolul vieţii, pe la Pesta, Viena, Innsbruck, Olmiitz şi Praga, ca conducötor al numeroaselor de-putaţiunl naţionale la Tronul imperial.

(Va urma.)

Corespondenţă.

Bjzovid, 23 Martie 1900.

Deşi ln mai multe rïndurl mi s'a tri­mis din partea cassarulul < orulul Ilie Ruva vorbă, că dacă aş da răspuns la plAnsoarea coristului, publicată în Nr. 12 al .Tribunei Poporului* arunc oleu pe foc, totuşi nu pot tace, căci adevărul trebue вріз şi arătat.

Dacă corespondentul corist ar fi avut numai puţină iubire de adevăr şi droptate, s'ar fl genat de sine Însuşi dacă nu de lume — a scrie că eu, ca secretar al co rulul şi ca preot, Impedec activitatea ma gistruluï şi caut ni nicirea corului — când cunoscut este atât magistrului, cât şi mal multor fruntaşi ai comunei noastre Bozo-vici, că eu m'am interesat de cor şi ca absolvent de teologie, luând parte ca corist şi cercetând regulat oarelo de instrucţiune. Efitr' după-ce am devenit preot în comună, deşi slab în cele materiale ca Începător, totuşi am ţinut de o datorinţă sfântă a më înscrie de membru fondator al corului,

(1) Istoria bisericească, de Episcopul Şaguna t. II., p. 209 şi 210.

Şi ne-am făcut cu toţii cruce : Ei, ducă-ne 'n ce foc ne o duce/

La vale-acum, pe rlpl curênd — Un rlnd e mort, mal moare-un rtnd.

Cad bombele 'n păment şi scurmă Şi altele mai vin pe u rmă ;

Ca grindina şi plumbil cad, Se 'ntunecă, şi-X vai ca 'n Iad!

Şi-un plumb veni cumplit cu sborul Şi fără glas căzu majorul.

Atunci un oficor înalt, Cu spada 'n vént, ear celalalt

Trăgând turbat din carabină, Săriră 'n front; şi pe colină

Noi după dtnşil, cot la cot, Suiam orbiş, noi leatul tot.

Cât ai clipi, muriam o sută, Muriam mai mulţi, că din redută

Nu plumbi curgeau, ci rîu de foc Şi linii 'ntregl cădeau pe Ioc.

Şi-un căpitan, cel nalt sörmanul, Căzuse vlrfuind mormanul.

prin ce cred că nu a m căutat nimicirea, ci spriginirea lui.

Cred, că corespondentul corist s'a adresat cătră cassariul corului, ca să facă rlnd; a greşit însă adresa. — Rînd poate face omul iubitor de rînduială şi de adevăr.

Pe membrii corului la şedinţă nu ' i am chemat, pantru-că eu, ca secretar, n'am drep­tul la asta, ci preşedintele, la a cărui pro vocare sunt îndatorat In scris a Invita pe membri la şedinţă, ceea-ce da câîe ori am fost provocat, de atâtea ori am împlinit cu toată punctualitatea. Aş*, luna trecută, Ia provocarea preşedintelui am fâcut o Invi­tare în scris a membrilor pentru şedinţa ce avea a se ţine ln 13 1. trecută c. v., care Insă nu s'a ţinut, pentru că Invitarea a fost nimicită, ruptă din partea cassarului.

O altă Invitare s'a făcut pentru şe­dinţa ce s'a ţinut In 14 1. c. v. şi cu ace­stea sperez că nu am făcut nici o piedecă.

Intru cât însă preşedintele, magistrul, sau ori care fruntaş din comuna noastră, rară mustrarea conştiinţei, liniştit ar zice, că eu am lmpedecat activitatea magistrului, am stăruit la nimicirea corului şi nu m'am interesat: gata sunt a më apleca şi a zice: .vrednic sunt eu de tot dispreţul*.

Până când insă corespondentul corist nu va eşl la lumină, aducând argumente vrednice de crezomânt că eu am voit ni­micirea corului, până atunci 11 declar de un mincinos.

Nicolae Bihoiu, paroeh gr.-or. rom. şi secret, cor.

Tot privitor la afacerea corului din Bosovici am mal primit o în-timpinare şi din partea dlui Ilie Buva, care asemenea declara de neadevăruri şi învinuiri reutăeioase cele zise despre D-sa în Nr. 13 (de Duminecă) al „Tribunei Poporului*. Dl I. Buva spune hotărît, că nu din pricina D-sale au repăşit cel mal buni corişti din corul cu pricina, de care dlnsul — zice — foarte mult se interesează şi pentru care din al seu propriu a spesat până acum 5 0 — 6 0 fl. A lucrat la compunerea statutelor şi la tra­ducerea lor pentru cor, pe care în­suşi îl instruează în piese tea t ra le .

Luând act despre cele de mal sus, delcarăm totodată ca încheiată chestia aceasta. — Redacţiwtea.

m

D0EM - ÎN -5ACE. Bistriţa, Í Aprilie 1900.

Deşi suntem In Bistriţa реые 3000 Români, lângă un gimnesiu superior nem­ţesc şi şcoalele civila maghiare, totuşi nu ne aducem amintp, ca vre-un copil de Român de aici să fl absolvat gimnasiul

Ear celalalt, acel ce-ochla Muri trăsnit tn faţa mea.

Căci uite aşa văzul de bine Pe-un turc bëtrân ochind spre mine

Şi bietul c-pitan nu-ş' cum Se puse morţii drept In drum.

Am dat să-1 prind, ca să nu cadă Şi-atuncI căzui cu el grămadă —

Şi vezi, şi-acum mi-e capul prost, Că nu 'nţeleg nici azi ce-a fost.

M'am pomenit la şanţ de odată Şi-o cârp'aveam la cap legată.

De ce şi când, de mâna cui? Şi-atâta drum eu când făcui?

Voiam să 'ntreb, n'aveam pe cine, Căci tot streini pe lângă mine.

Dar cârpa, ori ce taină-avea, Atâta ştiu c'a fost a mea —

Şi-acu la şanţ! Noi rupem lanţul Şi scobortm de-a valma şanţul,

Sărim şi noi şi Turcii sar Şi-I moarte 'n şanţ, e vai ş'amar.

Întreg. In lipsă de sfaturi bune din partes conducătorilor, RomâuiI bistriţenl nu pnn mare preţ nici pe învăţământ, nici pe meserii, ceea ce se poate vede şi de acolo, că în Bistriţă, Intre 70—80 me-Striae! români, numai unul e de naştere din Bistriţă, ear' lotre 80—100 ucenici români, la toate meseriile, de naştere dia Bistriţă nici unul nu se află.

Fiind dară aici un numër mare de mese­riaş! români, încă în anul 1895 s'a fost pro­bat Înfiinţarea unei reuniuni române de me­seriaşi; durere Insă că, pe lângă toată e!ä-ruinţa eerioasăa meseriaşilor noştri pentru punerea reuniunii în activitate, statutele acesteia nici până astăzi nu s'au trimis la locurile competente spre aprobare, şi astfel meseriaşii români trăesc risipitl^şi făcânduse membri la reuniuni'e străinilor.

Avem In Bistriţa o reuniune de cântări care, sub conducerea unul dirigent român, ln timp de aproape 3 ani numai laudă ne făcea ; oameni nechibzuiţi Insă au făcut ce-aa f făcut şi diligentul român a fost alungat din ( fruntea reuniunei ; ear' în locul lui s'a adus un străia de neamul nostru, care nu ştie nici limba română, nici omeneşte m tractează cu coriştii la probe.

Tot din nepăsarea ,,conducStorilor" noştri 3000 de Români gr.-cat., cu o pa­rochie In loc şi cu 5 filiale din giur, apoi cu venite bisericeşti peste 3000 fl. la ai, noi, gr .-catolicii, numai un preot avem, Din această causă afacerile noastre bisericeşti se Împlinesc numai cu foarte mari scăderi; predice morale şi instructive de рѳ amvon nu auzim ; poporul nostru gr.-catolic de­cade vëzênd cu ochii ; mai cu seamă de când s'a înfiinţat şi biserică gr.-orientali ln Bistriţă, în care se ţin cele mai in­structive şi morale predice, — biserica noa­stră gr.-cat. e aproape Jgoală, ceea-ce nu­mai nepăsării conducătorilor noştri se poale mulţumi.

Socotelile bisericeşti ni-se fac câtîe poate de neregulat ; comitet bisericesc n'a-ѵеш ales tn regulă şi după lege.

Toate plângerile parochienilor, Îndrep­tate atât la comitetul bisericesc, cât ţi li prea veneratul Consistor dieceaan din Gherla, sunt numai mazëre aruncată In părete.

Despărţământul .Asociaţiunei români pentru literatura şi cultura poporului român', aparţinetor Bistriţei, de mai mulţi ani no nu i dă nici un sëmn de viaţă.

Ce e mai mult, scumpii noatri .con­ducători" au zădărnicit, cum se ştie, chiar şi dorinţa poporului de aici pentru tinerei tn Bistriţa la 1899 a adunării generalei

Ne batem ca'n pierzarea minţii Cu pumnii dăm, muşcăm ca dinţa

Şi piept la piept ne svtrcolim, Străbatem repezi şi rësbim.

închid de veci Nizamil gura, Ear noi ti dăm pe rlpl de-adoia

Ieşim apoi ca duşi de vént, Pe faţa negrului păment.

Pe lături ne 'ntărim şireagul: Şi iat'un căpitan cu steagul

In fruntea noastră drum făcu: Ura, băeţl, acu-I acul

Roesc turbaţi pe zid păgânii, Sub zid se 'ndeas'orbiş Romanii

Şi-aruncă scări, rösbesc prin fum. Străbat mereu făcându-şl drum.

„Trăsniţi, copil, tot după mine' Noi trăsnet după el, vezi bine.

Şi iată-1 căpitanu i виз, Pe meterez un braţ a pus,

Dar' şapte Turci pe el săriră, Şi şapte săbil-'l şi loviră,

5

isociaţirmei ; căci domnia lor pur şi simplu ia respins Invitarea comitetului central din Sibiiu.

Se ştie apoi, că s'a pornit o lucrare măreaţă pentru Casa naţională din Sibiiu. Este vorba de loteria de efecte, a cărei tragere, — după-cum s'a fost anunţat şi prin pieţe, — va fi In luna Maiu a. c ; durere msS, că despre această loterie sau afacere românească, pentru un scop atât de măreţ, to Bistriţa nimeni din clasa mijlocie şi in­terioară ou ştie, şi poate numai puţini o ştiu aceasta şi dintre inteligenţii noştri din loc.

In cestiunea eroului nostru naţional itram Iancu, până când Românii din toate colturile ţoril 'şi-au ridicat glasul în coDgre-gaţiunl ori prin foile româaeşti : Românii din Bistriţa şi din comitatul Bistriţa Năseud Ét barem o corespondenţă de ziar n'au Kris In această afacere.

Ba am ejuns PZÎ chiar acolo, că o ш& de Români din Bistriţa, pentru câte m os de ros, au frică de a se şi afirma caRomâtii, şi la multe doamne şi domni-jorre române Bistriţene limba de conver­tire at&t tn familie, cât şi în societate şi pe stradă la preumblare, le este cea streină.

Toată activitatea fruntaşilor hostri ro­mâni din Bistriţa este, că stau grupaţi pe ungă .Bistriţana* şi „Comerciantul", care le serveşte cu dividende, cu cupoane şi cu diurne destul de grase.

Mai mulţi Bistriţenl.

PARTEA E C O N O M I C A

Porniri spre întovărăşire. Istoria părintelui care 'şi-a che­

mat fiii la patul de moarte şi li-a dat nn manunchiu de smicele pe care nu j'a putut rupe nici unul, apoi le-a desfăcut una câte una şi aşa au fost rupte uşor de fle-care, din ce el li-a scos şi dat Inveţâtura, să ţie totdea­una toţi împreună şi atunci nu vor putea fi repuşl de greutăţile vieţii, dar de se vor reslăţi, vor fi frânţi aşor,—române totdeauna adeverata , şi o mare înţelepciune a vieţii.

Pornind delà acest adevër, oa­menii cu t ragere de inimă pentru Înaintarea mulţimii şi smulgerea el din braţele serăciel, au stăruit mereu ca cutare lucrare bună, pe care unul singuratic nu o poate îndeplini, deşi vede că e bună şi folositoare, să o

Şi al optulea, un Turc bărbos, Isbl turbat de sus tn jos

In piept cu acul puştii, ilara — Şi-atuncI pocnind se rupse scara

Şi bietul căpitan căzu Pe spate 'n ş a n ţ . . . şi-atâta fu,

Căci s'adunau păgânii gloată Şi-un om era reduta toată

Şi 'ntregul parapet un fee, Atâta se 'nglotiau de des.

Cădeam ca frujzele de brumă, Ear' sângele curgea cu spumă.

Nici loc să stal, nici drum să treci Şi fum de puşcă, să te 'necl,

Ce vaete, şi n'aveaî vrema Să fii milos cu cel-ce gemet

Şi ce-am vözut atunci — minune— Şi 'n groapă morţilor voiu spune 1

Nici chip de acu să mergi tn foc, Nici chip să stal sub zid pe loc.

Se dete semn atuncia oastel Să părăsească clinul coastei

facă doi, trei, zece, o sută. Căci ce unul nu poate, mal mulţi împreună vor putea cu bună samă.

Starturile de-acest fel n 'au гб-mas fără rësune t ; duhul de întovă­răşire s'a trezit, şi cu timpul au în­ceput a se ivi mal un fel, mal al­tul de întovărăşiri. Azï mal ales In ţerl înaintate, sunt pline cetăţile şi satele de fel şi fel de însoţiri. Cel bogaţi şi puternici se însoţesc ca să ajungă şi mal puternici, cel sërael pentru-ca cu puteri unite să mal scu­ture serăcia de pe el. Şi unii şi alţii îşi ating scopurile în mare parte.

Şi în ţeară la noi duhul de în­tovărăşire a luat un bun avônt, şi cele mal multe întovărăşiri se fac cu scopuri economice, adecă pentru îm­preună înaintare spre bună stare. Afară de multe însoţiri culturale, bi­sericeşti şi şcolare, sunt atâtea înso­ţiri de oameni bănoşî pentru a do­bândi hani după bani (băncile), înso­ţiri de economii pentru a-'şî procura unelte şi maşini agr ico le , însoţiri pentru a fac;* câştig din cumpërarea şi vinderea de poame, de bucate, de vinuri, însoţiri pentru ajutorarea oa­menilor la cas de boală, la cas de moarte, pentru ajutorarea economului la cas de moarte Intre vite, şi altele şi altele.

Unul din felurile cele mal noue de însoţire In ţeară la noi, sunt în­soţirile pentru valorisarea laptelui, parte vlnzôndu-l proaspët, parte pre-fâcôndu-1 In unt şi trimite ndu-1 în oraşe unde are mare căutare , şi In ţerl s t re ine!

Sunt cu miile satele In cari se află sute de economi avênd vaci ce le dau lapte mal mult decât le tre­bue pentru casă, şi cari cu prisosul nu ştiu şi nu pot face nimic, căci drumul cu o turtită de unt ori o la­u r e a t ă de smântână până la oraş, de cele mal multe ori nu li-se plă­teş te .

De aceea au venit oameni bine­voitori şi li-au zis : „întovăraşiţi-ve" cât de mulţi Intr'un sat şi vë faceţi aşezămintele de lipsă pentru a pro­duce unt mult, pe care v i l cumperă cutare şi cutare trimiţetor în ţer l streine şi în oraşe mari, şi nu vi-se va mal risipi atâta lapte nefolosit, nici veţi alerga din toată casa un om, din zeci de case zeci de oameni, cu câte o turtită, doue la oraş, oi se tri-

Şi ne am retras departe 'n văr, Striviţi, o mână de flăcăi.

FlămonzI şi uzi şi 'ntorşl din cale Cu sufletul topit de jale.

Bucureşti, Martie 1900. O. Coşbuc.

Pagini din istoria României de

G. COŞBUC. 1876-1878 .

V. Risipirea Ріетпеі.

XI.

Pe şesul Plevnei, între oraş şi Vid era o pustiire şi o jale fără de nume.

Şi de-a stânga şi de-a dreapta şoselei se vedeau numai grămezi de puşti turceşti, Дѳ tunici rupte, de fesuri, de cartuşiere, de baionete şi de IncingStori. Ici şi colo se vedeau piramide de ghiulele. Ear pe şes cât era de mare, se vedeau corturi asvtrlite în noroiu, puşci rupte, săbii perdute, fesuri, roţi sfărmate, tunuri fără telegile lor, făşine risipite, bluze rupte. Toate Intr'un amestec ca după un potop de ape.

Ear plumbii de puşcă acoperiau câmpia In tot largul ei. Atâta plumb era pe jos, Încât nu se vedea faţa pămentului. Nu erau

mite la olaltă mal uşor şi mal sigur şi cu preţ mal bun. Ce unul fie-care nu poate face singuratic, să trimită aşa de mult cât se cere la atarl tri­miteri, mulţi la olaltă, puteţi , şi de toţi va fi mal bine.

In anii 1 8 9 4 — 9 5 s'a început propovëduirea în scris şi cu graiul pentru înfiinţarea de atarl lăpteriî, dar abia s'au putut Inciripa în 1895 în ţeara întreagă cinci însoţiri de acestea.

Vestea bună însă se duce, (deşi nu aşa repede ca cea rea !...) şi aflând oamenii şi vëzênd că zëu bun lucru sunt însoţirile acestea, în anul urmă­tor s'au înfiinţat alte 8 de nou. Şi de aci încolo sporul merge astfel :

In 1895 . . . . 5 însoţiri , 1896 al te. . . 8 , . 1897 . . . . 18 . . 1898 . . . . 38 , . 1899 . . . . 57 ,

adecă sporirea merge îndouindu-se an de an.

însoţirile acestea de valorisare a laptelui şi a produselor din el, aveau :

In 1897 . . 2.767 membri . 1898 . . 10 402 . . 1899 . . 15.357 ,

Membrii Însoţirilor dădeau pentru scopul el :

In 1897 laptele delà . 5.937 vaci . 1898 , . . 19.701 „ . 1899 , . . 26 917 , Delà aceste vaci au dat lapte

proaspët spre vînzare în pieţele în­soţirilor :

In 1897 . . . 4.790.132 litri . 1898 . . . 10.531.407 . . 1899 . . . 22.147.144 . Au dat unt spre acelaşi scop : In 1897 . . . 191.254 klgr. . 1898 . . . 429 838 „ . 1899 . . . 878.174 „

Ear bani au căpetat membrii ace­stor însoţiri după laptele şi untul dat :

In 1897 . . . 539.282 cor. , 1898 . . . 1.153.456 . . 1899 . . . 2 327.202 ,

Adică: precum vedeau şi vëd oamenii bunăta tea întovărăşirilor, aşa înfiinţează altele noue, In cele înfiin­ţate Intră tot mal mulţi şi cu mal multe vaci şi fac — tot mal multe parale !

Lăsaţi singuratici, res le ţ l , oa­menii ar mal vinde ce-ar vinde din lapte, li-s'ar mal strica, Par mal lă-păda, şi prin pungă mal tare vôntul li-ar şuera... Aşa vend tot, şi nici n 'au atâta cât li-s'ar t rece !

numai pluaibi Împuşcaţi, ci asvirliţi pe jos din cartuşiere, căci în iată ce s'a dat semnul să depue armele, Turcii şi-au aruncat In vont plumbii din cartuşiere, par'că voiau să scape de ei. O companie de soldaţi ruşi a adunat tn saci plumbii de pe câmpie, şi aproape o sëptëmâna a tot avut ce s'adune.

Şi era un amestec de oameni pe câmpie, ca într'un furnicar. Printre miile de care încărcate cu întreg avutul Turcilor din Plevna, alergau de colo până colo femei plângônd cu hohote, copil ţipând şi alergând în picioarele cailor, bôtrâni c u barbelé albe căzond peste cadavre şi chemând numele lui Dumnezeu tn pierzarea minţii.

Şi pretutindeni răniţi, cu obrazul plin de sânge, răzimaţi de care şi de boii din jug; căzuţi sub roatele carelor şi sub picioa­rele bivolilor, aşternuţi câmpului, şităvălin-du-se tn sânge, cu gemete sfăşiitoare. Pre­tutindeni căruţe resturnate peste oameni care muriau sub ele, pretutindeni vaete şi ţipete, şi nechezuri de cai şi mugete de bivoli răniţi care se luptau cu moartea. Dincolo vedeai şireaguri de robiţi, mergênd la vale, dincoace şireaguri de răniţi care se Urau spre Plevna.

Ear într'acest amestec de vaete s'auziau fnesftrşitele cântece din trîmbiţe şi dobe, şi chiote; se vedeau batalioane ruseşti şi româneşti, înaintând spre Plevna cu strigăte de veselie şi cu m»sici în fruntea lor, şi se vedeau cazaci şi călăraşi luând câmpia în goană, dând peste Turci şi căutând să facă linişte pe şes.

Urmarea e : oamenii în aceste sate cu atarl însoţiri, se silesc a ţi­nea vite tot mal multe şi maî de bun soiu, mal lăptoase, pe cari le hră­nesc bine, ca să dea lapte mult şi bun, şi au apoi folos îndoit : pe lângă că au totdeauna părăluţe în casă, el când au lipsă şi ies în têrg cu vita de bun soiu : capetă îndată bani fru­moşi pe ea şi în sumă mare ! Cu un cuvent : bunăstarea şi mulţumirea lor se ridică In chip simţit. Asta e o ur­mare a însoţirii lor în scopuri eco­nomice.

Bată pentru ce stăruim şi noi din toată inima pe lângă poporul no­stru, să se închege în fel şi fel de tovărăşii, deocamdată mal ales în to­vărăşii agricole pentru procurarea de unelte şi maşini economice şi în în­soţiri săteşti de bani pentru întîmpi-narea micilor trebuinţe, căci întovă­răşirea oamenilor este într 'adevër pârghia cea mal tare , cu care îşi vor putea ridica şi prăbuşi din pragurile lor peatra mare şi grea a serăciel !

(, Bunul Econom. " ) Ioan Moţa. Ш

Ce avem de făcut în Aprilie. In curte. întoarce cu îngrijire buca­

tele ce le al înmagazinate. Alege grumpe-nele de pus. -Curăţă fântâna.

In câmp. Samonă cucuruzul, grumpe-nele şi napii. Urmează cu plivitul şi gru­patul holdelor de grâu, trifoiu şi luţernă. Fie-care loc sëmënat cu plante de nutreţ, după sëmënare lndeasă-1 cu tăvălucul peste holdele de ovös răsărite. BamSnă meiul şi mohorul. Resădeşte tutunul, dacă firele au 5 - 6 fol.

In grădină. La legnml: Grăbeşte tn luna Aprilie şi sfîrşeşte cu semënatul tuturor legumelor. Cătră capëtul lunii pune In pămont libsr, erumpene, lebeniţe şi pepeni. Salata veratică şi verzele din stratul cald le sădim afară In liber. Dacă e cald, începem in Aprilie cu udatul plantelor. Stratul cald II aeriaăm tot mal des, ear'Ia urmă cătră ameazl II lăsăm de tot liber. Plivim cu îngrijire plantele resădite şi împuternicite, când a dat buruiana.

La pomi. Curăţă omizile ce tncep a se arëta tn Aprilie. Cercetează altoile altoite In Martie. Altoeşte cu mugur cre­scând.

In viie. Urmează desgroparea, ara-cirea şi cercuirea viţel. Dă întâia sapă cât de adânc, merunţind pămentul bine.

La stupi. Fă cercetarea stupului. Vezi nu e moartă matca, dacă da, împreună stupul cu altul. Găsind lipsă de hrană, ajută dând miere.

Nu mai încăpea câmpia atâta amar de oameni, şi cu toate acestea de pe dealuri curgeau într'una regimentele Ruşilor şi ale Românilor; veniau în goana cailor cu tunu­rile de pe coaste, îmbulzindu-se în norul acela de oameni striviţi.

In marginea şesului, spre Plevna, erau fântâni pe care le săpase Osman, ca să aibă apă pentru oştire. Erau nisce bazinuri mari. Acolo s'adunaseră răniţii câţi au putut rësbate prin mulţime, unü să-şi spele rănile, alţii să-şi potolească focul setei pricinuite de perderea sângelui. Era o negrăit de jalnică \ privelişte acolo. Se înroşiseră apele de sânge; mulţi, poate sute de răniţi, s'au asvlrlit tn apă ca să-şi curme durelile şi au murit acolo. Alţii s'au adăpostit în casele Bulgarilor de pe margi­nea aceea. Aceste case erau descoperite şi ruinat de Osman, căci el neavônd lemne de foc In tabără a lăsat să dërîme casele mici de pe laturile oraşului şi a făcut foc cu lemnăria lor. In ruinele acelea au fost găsiţi sute de Turci morţi, a doua zi, mulţi cu carnea obrazului sfâşiată de ma­nile lor în năprăznicia durerilor.

XII.

Pe câmpia aceasta sosi pe la doue ceasuri după ameazi, Domnitorul nostru venind de pe dealuri de la Opanez. A fost primit de oştirile creştine cu o negrăită chiotire de bucurie. El dete poruncă unui regiment, să vie după el cu mujică, şi porni cu generalii sei spre Vid.

6

Jankó , ibifйЪг er D E R R O M A N E N .

Prin smestecul acela de oameni abia putu sä străb .ta. Aproape de podul Vidului a tntllnit pe Osman paşa Intr'o trăsura cu doftorul sëu, păzit de călăraşii noştri.

Osman vëzu de departe cum salută soldaţii cu chiote pe un general ce venea călare, îucunjurat de alţii, şi au Întrebat prin semne pe un ălăraşi să-i spue cine e om >1 pe care 11 primesc oştirile cu atâta chiot. Când i s'a spus că e Domnitorul nostru, Osman şi-a aţintit privirile asupra Lui, ear când a fost mai aproape cu trăsura s'a ridicat de pe jeţul trăsuri şi stând tn picioare şi a scos fesul.

Domnitorul nostru s'a oprit, 1-a salutat pe Osman, i-a dat mâna şi l'a lăudat pentru vitejia ce a arătat-o Intru apërarea Plevnei. Ear Osman i-a mulţumit stând tot tn picioare, cu toate că rana piciorului stâng îl durea grozav, şi n'a voit să se aşeze pe jeţ, ori cât îl ruga Domnitorul să nu se chinuiască. Însuşi Domnitorul zice, amintiniu-şi de în âlniria cu Osman: .Acest om mi a Intrat la inimă cu totul. Faţa lui 11 arata om blând şi cu porniri nobile şi ţi a mai mare dragul de е Г .

Osman era bărbat de statură mijlocie, Îndesat şi bine făcut; cu barb i neagră, nu mare, şi cu ochii frumoşi, negri şi plini de bunătatea inimii. Era om de vre-o 40 ani, liniştit la mişcări şi la vorbă, chibzuit la

întrebări şi la rëspunsurï. Avea în cap obici­nuitul fes al Turcilor, îa spate o manta de ganeral, alba3tră-des hisă ca galoane de aur. Avea numai cisma din piciorul drept ; cel stâng II era legat In cârpe, de pe sub genunchi u.

Pe câud vo?bia Domnitorul cu Osman, Marele Duce Nicolae, dete . şi el mâna cu O .iman, lăudându-1. Apoi trăsra lui Osman a plecat mai departe spre Plevna.

După plecarea lui Osman, Marele Duce a întrebat pe Domnitorul nostru, ce are de gând să facă acum şi unde va dormi la noapte. In Plevna! rőspunse герэДэ Domnitorul nostru, vesel da biruinţa zilei. Dar marelui Duce nu i venia la scotea!ă ac3st lucru li sta p î inimă să nu Intre în Plevna Domnitorul nostru Întâia, ci Ţarul Ruşilor. Era destul că în Plevna au Intrat cu puterea oştilor R imanii mai d ntâiu, asum cel puţin să fie Ruşii cei dintâiu care să l i t re cu alaiu şi cu musică.

De aceea Marele Duce a rugat pe Domnitorul nostru să nu Intre în Plevna, ci să meargă la Poradim la ţarul, ca să-i spue cum s'a petrecut lupta şi s ă i abată gândul de a veni a doua zi tn Plevna: câ nu sunt toate în bună rînduială în oraş că poate Osman să fl pua iarbă de puşcă pe sub clădiri ca să sară Plevna în aer. Adevărat e, că In Plevna nu se ştia ce este şi ce nu; şi îatr'adevër peste noapte au

ieşit din aseuntzëori câte-va companii de Cert h -zi şiau năvălit asupra oştirilor noastre. Dar atâta a fost tot.

Domnitorul nostru a Înţeles gândul Marelui Duce. Obosit cum era, n'ar fi vrut să mai facă Încă u i drum de vr'o câteva ceasuri călare până la Ţarul. Şi s'apropia şi noaptea. Dar tn urmă s'a In?oit; însă nu L'a răbdat inima să nu s'abată mergênd spre Poradim, prin Plevna. Marele Öuse vëzêid că totuşi Domnul Românilor voeşte să latre la Plevna, ca să nu-l lase singur, a plecat şi el — cel puţin să Intre amêndoi de-odată în cuibul lui Osman. Dar a mers până la un loc şi s'a întors. El ştia de ce.

Prin Plevna a t 'ecut Damaitorul nostru repede. Pe uliţele strimte ale oraşului era ua miros nesuferit de mort şi de oameni bolnavi. A b a putu să străbată de oştire. Ear generalii sëi, lu îmbulzeala cea mar-', se rupseră de El şi se per dur», aşa că Ei avea pe lângă sine numai vr'o câţi-va ofiţeri şi puţini soldaţi de pază.

Se fă use întunerec de tot. El pierdu drumul; din pricina în tune recului şi a stra-delor strimte şi îacâlcite. Pe unele sirade începură să s'audft împuşcături. Erau Cer­chezi ascunşi, care isbiau strfijile noastre. Puteau să-i atace Cerchezii, să-i ucidă ori să-i prindă.

După multă ocolire încoace şi în colo deteră de un băiat bulgar, pe care-1 întrebară româneşte, în cotro e calea Griviţu Băiatul, deşi pricepu întrebarea, se înfricoşa, voind să fugă. După ce 'i-au spus, să nu se teamă de Osman, că e bătut şi robit, băiatul i mai prins inimă şi alergând pe lângă cai, ' -a scos din oraş pe şoseaua Griviţei.

A fost o minune, că Domnitorul cu ai sëi a ajuns la Griviţa tnbună pace. Nuţi vedeai nici mâna, aşa era de întunerec, ear drumul plin de gropi. Caii s э împedecau într'una în sîrmele tăiate ale telegrafului, ÎNTR'un loc deteră de o trăsură de ambulanţi cu răniţi turci, resturnată tn şanţ şi sfárimatS, Erau înfiorătoare gemetele acestor răniţi, care aveau s4 petreacă noaptea tn marginea drumului, fără niei un ajutor.

Din satul Griviţa Domnitorul a luat o căruţă ţărăneassă şi a ajuns pe Ia nou6 ceasuri la Poradim la Ţarul. Prin sat erau numai focar, prin toate grădinile şi curţile ear p i lângă focuri s'aicau Ruşii roatâ si chioteau. Ţarul n'a voit să se Înduplece: stăruia să Intra a doua zi în Plevna, Im-reună cu Domnitorul.

Pe la zece ciasuri. Domnitorul nostru a plecat să se culce. Era amorţit de ger si obosit de tot, căci ziua întreagă nu s'a dat jos din şea Na mâncase ş< ni nu băuse nimic de ieri seară.

7

ІШЗЯ шсси. Dăm azi portretul marelui viteaz

Iancu, în fruntea oştirii sale k k 1848—49. Alăturea de Andreiu tow de Şaquna, în veacul XIX n'am mii noi un bărbat mai de seamă ca hm. Ce a făcut Şaguna prin mintea » citera,, a făcut Iancu prin vitejia sa (Sri Seemen : a mărit cinstea nea-nulul românesc.

Dăm portretul lui Iancu anume m, când ne vine ştirea, că gendarmii er1 ou sevîrşit o së'bëtacie : au smuls k ţe morméntul marelui erou trei шЫ, pe cari îi plantase acolo o Mânca cu inimă.

Români]! rugaţi-ѵё pentru odihna Ы Iancu, şi ajutaţi şl miluiţi uncie wţlintălnl vre-un Moţ, căci Moţii lui 1ш 'şi-au versat din belşug sângele pim binele şi marina neamului ro-dnesc.

faităi Arad, 13 Aprilie 1900.

Disincţiuui preaînalte. Zilele acest'-a îsjestatea 8a Monarchul nostru J a 14 personagii Înalte a dăruit .ordinul-lăna de tur". Noii cavaleri ai acestui ordin Înalt nit parte prinţi din străinătate, parte Aristocraţi austriaci şi maghiari. Dintre Ucguri de astădatt au fost distinşi cu act-st ordin următorii petru aristocraţi : Prinţul Wae Palffy, membru al casei magna­ţilor (tn vtrstă de 39 ani) ; L^dislau Szö-ţyky-Marich, ambasador al rconarchiei la Berlin (tn vlrstă de 59 ani) ; contele Bela Шку, mareşal al curţ'i (în vîrstă de 48 ui), şi contele Alexandru Károlyi, deputat (consilier intim (tn vtrstă de 69 ani). — Mai mult preocupa presa distingerea amba • Hţdorului Szögyény-Marich, care nu e nici prinţ, nici conte, nici baron, şi cu toate acestea Majestatea Sa — chiar în preajma сШогіеі Bale la Berlin, — a conferit ambasadorului Sôa din capitala Germaniei cel mai înalt ordin al casei habsburgice. IE această distincţiune presa din monarchie ii din străinătate vede o tendinţă politică.

•

Uniunea interparlamentară. Se scrie delà Bucureşti, că dl Еш. Porumbaru, foat ministru, se va duce la 18 Aprilie n. ca delegat al grupului interparlamentar din România la Bruxella, pentru a lesa parte la consultările biuroului interparlamentar, unde se va desbate* importantul proiect al unui cod de drept internaţional. Din partea Ma jhiarilor vor merge contele Apponyi şi vo iâjorul Pázmándy.

* Demonstraţie în contra reginei Vic­

toria. 8e ştie, că botrâna regină Victoria a Angliei petrece acum do mai multe zile In­tre Irlandezi, pe cari ar vré să-'i mai îm­buneze în faţa multelor nenorociri, ce Anglia le tntimpitiă în războiul cu Burii. Din cele petrecute până acum Insă Regina nu prea se vede meungiurată de însufleţire firească lato Irlandezi, căci eată ce se telegrafează din Londra cu data 11 Aprilie : O firmă din Tippemoy 'şi a trimis pe toţi muncitorii, cu ш tren separat, la Dub in, pentru a face prin aceştia ovaţiuni reginei. Când trenu i'a reîntors la Tippernry, mulţime mare din popor a insultat pe .excursionişti* şi 'i-a Împroşcat ca noroiu, şi tot atunci un mare magazin al firmei a fost aprins de făptui toii necunoscuţi, tocmai când muncitorii nu trau la îndemână eă ajute la stingerea fo­tului, ear pompierii civili n'au vrut de Ioc il iasă în faţa catastrofei. Au fost chemaţi pompierii militari, cari lasă n'au putut nici ei sa ajute nimic, deoare-ce toate ţevile tulumbelor erau tăiate.—Astfel fabrica toată a fost prefăcută tn scrum şi cenuşă, nu iai din pricină, că proprietarul a salutat pe regina prin muncitorii sei.

*

Cel mal potrivit cadou. Suntem In preajma unul praznic mare. Vin Pastile Fiecare dintre noi va avè de sigur po meva, căruia ar dori eă 'I facă de sorbă tul ceva cadou. Ce ? O întrebare, al cărei lispuDs depinde mult de la situaţia celui te voeşte eă dee cadoul, dar' şi mal mult

de la gustul acelui сіпѳѵя, căruia ar dori să-'l dee. Ear' acest gust, cân i acel cineva e ea şi nu el, are atâta sumedenie de nuanse, încât a bună-seamă poţi risca 100 contra 1 că nu'i-'l nimereşti. De aceea, pentru ca să fii sigur, că din partea dorită sadoul D-tale va fl bine primit: fă-i cadou osuri de ale loteriei Casei naţionale. Te costă un băgatei şi totuşi ai făcut cel mai potrivit cadou, pr. care un Român ce se respectă poate să-'l facă unei Românce deto şi viceversa. Losurl de acestea se capotă la

Asociaţiune* In Sibiiu şi la toate băncile şi librăriile româneşti şi costa numai o coroană unul. Eată deci resolvată pro­blema : Nu ai paradat cu bijuterii şi alte marafeturi scumpe, care pot eventual să- 'ţi dee testimoniu de risipitor şi totuşi ai făcut doue fapte bune deodată : ai dat persoanei respective un semn oare-care, că o ai cu drag tn cugetul D-tale şi ai spriginit şi o întreprindere culturală românească.

• Un dar al regelui Belgiei. Din Bru

xella se telegrafează, că în şedinţa din 11 Aprilie a camerei belgiane, ministrul-presi-dent a cetit un decret al regelui Leopold, care vesteşte, că întreaga sa avere imobilă o dăruieşte statului. Camera a Întâmpinat cu mare însufleţire dărui ea făcută de gene­rosul Suveran. Marele act de generositate regele Belgie! Га făcut din incidentul ani versăril a 65-a a naşterii sale, şi guvernul terii va présenta cameriï un proiect de lege special pentru primirea darului regese, pe seama statului.

*

.Cavalerismul' unui . redactor". Sun tem rugaţi & publica următoarele : Onora­tul public românesc are deja cunoştinţă de­spre afacerea mea cu individul Măglaş, care girează fiţuica din Arad poreclită „Veselia*. După-ce acest serman omuleţ m'a insultat tn coloanele „foaiei" ce se tipăreşte în ve­cinătatea saloanelor nocturne din .Aranykéz uteza ' , l-am dat cinstea de a-'l provoca prin martorii mei, d nil Baron Chappon şi Dr. Ioan Suciu, c i să-mi dea satisfacţie cava­lerească pentru ofensele incualificabile. Şi bietul .redactor", după-ce a umblat cu lim ba scoasă jumëtate de zi zadarnic să-şl afla secundanţi, că un singur bărbat cinstit nu s'a afltt ca s i '1 împărtăşască de această ne­meritată cinste, s'a pus să se spele tn co­loanele unei foi ungureşti din Arad, decla­rând In respectiva foaie, că .nu mi dă sa­tisfacţie*, deoare-ce eu aş ave vr'o chestie neaplanată cu dnul D. Lascu.

Ca publicul românesc să nu română în presupunerea că .adevèr a grăit gura pecălosului*, dau mal jos următoarea decla-raţiune :

Deelaraţluue.

Deoare-ce s'au făcut unele aserţiuni, că În tre mime şi d-nnl Iustin Ardelean redactorul .Vul­turului' ar exista chestie de onoare neaplanată, vin a declara următoarele :

Foştii mei martori, d-nil Lucian Solcaş şi Iustin Marşeu, primind încheierea chestiei din vorbă de afacerea lor de onoare şi aplanändn-o definitiv cu d-nul Ardelean, din parte-mi n'am decăt sä con­sider şi eu respectiva afacere — pe basa proto^ coaielor existente—de aplanată pe cale cayale reasca.

D. Lascu, m. p.

După acestea rog on. public să më scuz1? că am fost silit a mő amesteca tn t ë r î ţ e şi că din milă ara vrut să euali fie pe un iad vid, pe care de mult l-au dis cu.alifi.cat vênjoasele palme ale d-nului Meşter înaintea ctfenelei MiUch k din Budapesta. Spre oriantare. Oradea mure, la 11 Aprile, 1900 Iustin Ardele n, prim-red. la ,Vul turul*.

Autonomia catolică. .Alkotmány* scrie, că o subcomisiune a comisiunei de 27. apoi .• e ^ . ţ i guvernului ţin consultări continue (de sëptëmâni) Ia ehastia autonomiei. Con sultările erau Îngreunate până acum prin faptu', eă episcopii gr.-cat. români au Ina intat o declaraţie resboinică, tn care pro­testează tn contra autonomiei maghiare ,Acum însă, — scrie numitul ziar, — s'a ivit posibilitatea retragerei declaratiunei din partea prelaţilor români, tn schmbul unor anumite concesiuni".

Probabil că „Alkotmány" îşi exprimă numai dorinţa de a se tntômpla lucrul ace sta.

• Pentru Iancu. In primele zile

după sörbatorile Paştilor, Liga cultu raia va ţine un meeting In Bucureşti, pentru a protesta contra injuriei a duse memoriei lui Avram Iancu şi contra barbarismului maghiar făptuit, prin condamnarea celor trei studenţi

cari au depus o coroană pe mormén­tul lui Avram Iancu.

Cadou Muntenegruluî. In 10 1. c. n. a sosit în golful Antivari o mare corabie rusească, conţinând trei baterii de tunuri cu repetiţie, o mare cuantitate de corturi pentru taberă şi muniţii. Toate acestea au ost trimise de Ţarul Rusiei pe seama Mun­

tenegrului.

Faptă vrednică de laudă Nise trimit spre publicare următoarele rtndurî: Am ce­tit in numërul trecut al foii .Tribuna Po­porului* despre .tiranii m i i * , Intre cari sunt şi notarii delà sate. Şi cu tot dreptul mulţi din eÏ se pot numi .tirani mici", căci foarte mult rëu ne pot face, şi ne pot pune ma r I >iedecl căuşelor noastre româneşti şi con­fesionale, — şi din contră, acel funcţionari dacă «unt conştiî şi curaţi la inimă, — ne pot face mult bine şi mari servicii, ear ace­ştia vrednici sunt de toată lauda. Aşa In comuna Gurbeziu, notariul AUreliu Fildan a mijlocit comunei bisericeşti 16 jugëre ca-tastrale pământ din ale foştilor urbarialiştl. Cu atât este mai mare lauda pentru dl notar, cu cât în e mana Gurbeziu sunt doue confesiuni : romano-catoiică şi greco-orientală şi a lucrat într'acolo, ca comuna noastră bisericească să capete pământul acela. Amintesc totodată cu multă bucurie, că sus numitul domn notar a primit bucu ros alegerea sa ca membru tn comitetul parochial al bisericel noastre Onoare luî!

i. c. *

Concert şi teatru în Cefa. Ni-se tri­mite următoarea Invitare: Tiaërimea ro­mână şcolară din comuna Cefa (Bihor) va arangia la 10/23 Aprilie a. c. concert şi teatru tmi reunat cu dans, tn localul şcoalel noastre gr. or. din loe, la care se în vi ir-onoratul public. Taxa : de persoană 1 co­roană, de familie 2 coroane.

Pentru un preţ moderat se va capota şi cină.

Cefa, la 11 Aprilie n. Ioan Costa,

Inveţător.

Convocare. In urma înaltei ordi-naţiunl a Excelenţiel Sale domnului mi­nistru de interne din 14 Decemvrie 1899 Nr. 116 155 prin aceasta convoc adunarea generală a societăţii Infi inţânde pentru aju­torare tn cas de morb şi înmormântare .Allianz*" pe ziua de Duminecă, în 15 Aprilie 1900, înainte de ameazi la 11 oare In localităţile cabinetului de lectură al .Asociaţiunel naţionale Aradane". Obiectul adunării va fl: modificarea paragrafului 27 din statute, referitor la taxele medicului şi ale cassarulul. La această adunare generală sunt ruţraţl a se întruni toţi membrii înscrişi până acu n şi cari voesc încă a se înscrie, cu observerea, că la adunarea generală numai aceia vor avè vot, cari vor fl deja înscrişi In şirul mem br lor societăţii. A r a d , la 12 Aprilie 1900. Fetru Truţa, diractor-preşedinte.

Producţiune musi ala şi joc în Së liste. Primim următoarele rtndurî : Reuniu nea meseriaşilor din Beiişte prin comitetul subsc!H învită Ia produ.-ţiunea, pe care o va arar gea In 10/23 Aprilie 1900 (a doua zi de Sf. Paşt'), cu bnevoitorul concurs a! ,R«'uniunei române de cântări din loc" tr sala festivă a şeoalei. 8e va începe seara la 8 ore şi preţul de Intrare la locul I. e de 2. cor., locul 11 1 cor. (acavine numero­tat« ), cei cari etan tn picioare 60 bani, ear' p* galerie î 0 buni. Considerând, că veni tul curat e destinat pentru fondul reuniu nei, se primesc cu multămită şi eventuale suprasolviri, cari apoi la tiranul seu se var cuita prin ziare. D^OÄ pro;lueţ?une urmează joc. Seiişte, ia 2/15 Aprilie 1900. Comite­tul arangeator.

*

Creştini buni. Credincioşii vëduva Persida Popi, Lazar Birdean şi soţia sa Ana născ. Popi, conduşi de simţemintele evlaviei creştineşti au dăruit sfintei biserici din Checia-română un prea frumos prapor bisericesc de mătssS In preţ de 100 co­roane, care tn Dumineca a patra din sf. post s'a sfinţit tn chip serbătoresc. Primea­scă marinimoşil dăruitorl şi pe această cale adânc simţită multămită a comunei biseri­ceşti.— Gavril Selăgianu, paroch.

* Săteni bravi. Din CuiedI ni se scriu

următoarele : Fiind proiectată de domnii ma ghiarisătorl şi tn comuna Cuied (com. Ara­dului) înfiinţarea unei scoale de stat. mem­brii români din comitetul comunal, fiind tn majoritate şi cunoscëtorl de chemarea lor ca R .'mâni, — au respins cu toţii proiectul

domnilor, şi şcoala de stat a căzut tn baltă. Cinste Іі-se cuvine îndeosebi bravilor mem­bri Nicolau Mican, Qeorgiţă Stepan şi Pinteu Bad, primar, pentru ţinuta lor băr­bătească şi românească. — x.

Ce să fie pricina? Primim următoarele rtndurî: Comuna Hodiş (In com. Aradului), la stăruinţa preotului de acolo Ioan Popo­vicî, a pornit proces împotriva notarului cercual Dénes din Cuied. De atunci — se zice — au fost doue deputaţiunl la mini­strul tn afacerea aceasta, ear acum causa comunei ar fi fost urgeată acolo şi In scris. Ce I drept, eu nu ştiu, pe ce temeiu şi mo­tive a pornit părintele Popovicî acusa comunei, dar' vőd, că ea foarte puţin e luată tn socotinţă. A trecut deja anul, şi fapte nu mal vedem din toată afacerea, numai promisiuni goale, aşa că acum ni-se sftrşeşte toată îndelunga răbdare. Nu-'ml vine să cred că părintele Popovicî ar ţinti să abuseze de adevërata iubire şi încredere ce poporul 'şi-a pus-o întrînsul. — Torna.

* O întimpinare. Ni-se scrie : , ln nu­

mërul din Dumineca trecută a „Trib. Pop"-lul a apărut o .întimpinare* referitor la alegerea mea de preot tn Bêrzava. Cine voeşte să roşească, roşească, eu nu vreau pată pe a mea armă, nici pe obrazul meu. Nu ştiu cine este sau cine a fost acel domn .un alegëtor", — d cl më simt dispensat a sta la vorbă cu dtnsul, care puşcă de după copaci şi care aşa se vede că II este ruşine Bă subscrie ceea-ce spune. Pe lângă că nu-'I lucru frumos, dar' nu e nici lucru cavaleresc a ataca din umbră. Să iasă la lumină dl „un alegëtor* şi vom sta de vorbă. Bărsa, 29/111. 1900.

Avesalon Tiucra, preot.

* In prăvălia lui Lázár Gyula din Arad

au sosit şi se pot cumpëra ape minerale vindecătoare şi ape acre, In sticle umplute anul acesta ; tot asemenea recomandă, ca foarte bună, peatra albastră .raffui'.— Te­lefon : Nr. 344 (tn edificiul .Hotelului-Cen-traP).

* Se află de vênzare pe teritorul Pe tri-

lei comit. Hunedoarei, pădure de fag şi puţin brad de o exteusiune de 2?0 jugëre a proprietarului Petru Paraschiv. — Dori­torii de a o cumpëra această pădure (fructul) să binevoească a se adresa la oarochul Simeon Suciu tn Petrilla, posta PetroşenI, pentru darea de informaţiunî.

*

Poşta administraţiei. Dlul Niculae Banciu în Marpod: Abo­

namentul D-tre e plătit până 1 Iulie anul acesta

Dlor N. Bosioc şi fiul, sculptori. In Ber-îişte: Sunteţi achitaţi pe întreg anul Í900, ne datorează tnsă Nistor Bosioc, economul.

Dluî Teodor Sarafin tn Orşova: Procu-ră-ţl cartea , Amicul Poporului' delà noi, trimiţând prin mandat postal 1 cor. şi 10 fii

ULTIM CUVENT. 40 de pricini. — Un vlădic făcondu-'şî visi-

taţia canonică prin eparchie, ajunse la un sat. Preotul fusese tncunoştiinţat despre venirea

P. Sfinţitului şi trebuia, după oblceiu, să pună a se trage clopotele la Intrarea ierarchnlul In comună.

Cu mare mirare şi ciudă observând archie-reul aoeasta, chema pe preot şi-'I zise restit:

— Bine, părinte, pentru-ce nu sună clopotele ? — Să vezî, Prea Sfinţite. Nu sună pentru

patru-zecî de ouvinte. . . — Anume? — Anume, întaiu, că n'arem clopote, al doi­

lea, pentru-că... •— Destul, destul, părinte. De celelalte cuvinte

te iert. Şi se depărta rlzênd.

r M t o r : Aurel Гороѵісі-Вагсіаіш. Red. respons.: Ioan Russn Şirianu.

Nr 62

1 O O NOMIE.

Cereale (bucate).

De aci Încolo preţurile pe pieţe se so­cotesc în coroane şi după 50 chilograme, ear' nu ca şi până acum, după maja me­trică (100 chilograme).

Preţurile delà 13 Aprilie n. In Arad:

Grâul cel maî bun Grâu mijlociu . . C u c u r u z . . . . SScară . . . . Orz Ovös . . . . .

cor, 6 9 5 - 7 . 1 . 5 6.85—6.90. 4 .65-4 .70. 5 .35-5.40. 5.30. 4 .30-4 .40 .

Cursul pieţiî din Arad. Hârtle-monetu română Cump. fl. 9-48 vend 9.52 Lire turceşti » —.— Imperial! (15 E. aur) , 18.90

» ~ Lire turceşti » —.— Imperial! (15 E. aur) , 18.90 , 19.-Kuble rnseşu 100 à . 126 — , 12".-Galbeni , 5.Б8 5.68 Napoleon-d'orï , „ S.48 9.55 100 Maree germane , 58.50 58.95 Livire sterling . 11.9C 1Ï.8C

S p i F t : 2 1 lan.

Spirt rafinat; cu toptanu 55.50 „ „ c u micu 56.50

brut cu toptanu 54.50 cu mic 65.50

Porcï : (Piata Steinbruch)

Ungari; greutate: bătrâni 3 2 0 - 3 8 0 kg. 40 42. cr. p. kg. tineri 320—390 „ 44 44.5 , , „

250—390 „ 44 45 , » „ , până 250 „ 45 46 , , ;

mijlocie 240—260 , 47.5 - 48 „ „ „

Din „Noua Revistă Română", a cărei prospect şi apel Fam dat, după-cum am înregistrat deja şi su­marul celor doue numere dintâiu, a apărut minierul 4 , cu următorul cu prins bogat :

Cronica politică : Stavri Predescu : Par­tidele noastre politice. — Sp. Hnret, St. Hepites, E. A. Pangrati, D. Emmanuel, N. Cocule.cu, C. Miclescu, D. Mir; seu, D. Bun-geţianu, G. Tzitzeica, M. Ianculescu : Pro­iect de lege pentru introducerea căliudaru-lul apusean drept călindar el statului în vieaţa civilă. (Memoriu justificativ) — Et­nografie: Gustav Weigand: Românii din Serbia şi din Bulgaria-apuseană. — Litera­tură: G. Coşbuc, Elemenîele literaturel po­porale. — D. Teleor: Anton Pann (schiţă). — Pedagogie: N. Vaschide: Introducerea îa studiul aplicaţiunilor pedagogice ale cerce­tărilor psihologiei esperimental' 1. — Mişca­rea literară şi stientifică : Ioan Slavici : Vatra părăsită. — Panait Zosin- Dulci şi amare, poesil. — N. Vasthide şi Van Melle: O nouă ipotesă asupra naturel condiţiunilor fisice ale odoratulul. — Notiţe bibliografice.

Supin егЛиІ I. : Din Bucovina. - Sa plinitoriî şi legea mveţămentuluî secundar, de N: Em. Teohari, directorul gimnasiulul din Slatina. — Ateneul din Bacău. — ,Că-lindarul Poporului". — Imaginaţia şi felu­rile el la copiii (conferenţa ţinută la şcoala normală de institutoare din Iaşi).

Suplimentul II. : Ca la noî la nimeni... ,De Sfântul Ilie", de Victor Bogdănescu.— Iubire (poésie), de In an Petroviel - In În­chisoare, de Iancu Horia. — Scrisoare (poé­sie), de Nirvarj. — Călătoria dn nuntă, de Sprin S. Hasnaş. — Tristeţe, Lebăda (poe-siï), de D. Karr. — Discursul unul ambasa­dor chinez. — Ateneul român.

iii

B a n c a g e n e r a l ă d e a s i g u r a r e m u t u a l ă .

„ T R A N S I L V A N I A " 423 5 - 4 1 m SIBIIU.

asigurează pe lângă cele mai favorabile condiţiuni : 1. în contra primejdiei de foc şi de explosiuni; clădiri de orice fel,

mărfuri, producte de câmp, mobile ş. a.; 2. pe viaţa omului în toate combinaţiunile, precum : asigurări de

capitaluri în caşul morţii şi pentru terminuri fixate, de zestre şi de rente. Desluşiri se dau, şi oferte de asigurări se primesc din comitatele:

Arad, Bichls, Bihor, Ciănad, Caraş-Severm, Timiş şi Torontói

Agentura principală din Arad. Strada (Széchenyi Nr. 1, casa dlui advocat Dr. Virgil Bogdan etagiul II.)

precum şi prin agenturile cercuale şi speciale.

I

Ш

Cercaţi şi Ve v e ţ i c o n v i n g e ! !

88 І

9Sî

C ă î n „ P R Ă V Ă L I A " e e ş i - a d e s c h i s

F a b r i c a I n s o ţ i r e i e â l ţ u n a r i i o r d i n A r r d î n

p a l a t u l „ M i n e r i ţ i l o r 6 s t r a d a b i s e r i c i i

( T e m p l o m - ÍJ t e z a . ) V e ţ i g ă s i t o t f e l i u l d e

g h e t e t r a i n i c e , d e c a i i t ä t e e x c e l e n t ă , f a s o n

e l e g a n t ş i c u p r e ţ u r i i e f t i n e î n c â t o n .

p u b l i c n u m a i e s t e e x p u s s e c u m p e r e c u

b a n i s c u m p i f a b r i c a ţ i u n i s l a b e d i n s t r ă i ­

n ă t a t e .

Asortiment bogat de papuci pluş, pentru dame.

Comande după mesura se primesc şi se execută prompt.

Ne rugăm pentru spriginul binevoitor al On. public, pentru-

ca să putem valora această nisuinţâ a noastră şi ca in acest

chip sâ fie ajutaţi micii industriaşi ai oraşului nostru.

434 2—

Cu toată s t ima;

D i r e c ţ i u n e a î n s o ţ i r i i .

Fabrică de Casse. In atelierul meu se

construesc

Casse de fer obicinuite, din cel mai solid material, sigure contra focului şi spar-g e r e i .

Îasse-Panczer petit* u bunei, consimte din cel mai veritabil otel.

Oii ce spargere e ab­solu t imposibila fie cu ori-ce instrument anume meşteşugit pentru sco­

pul acesta.

(Garantez pe deplin că în termin de 24 oare casse nu se vor pntè çaurl.

Rog deci On. public, care are t rebuinţă de Casse de fer, să më onoreze cu încrederea şi cu comandele sale, asigurându-'l că va fi pe deplin satisfăcut.

Pentru biserici şi coraune liferez casse pe lângă solvire în rate după învoială.

Lista preţurilor gratuit şi franco.

Cu disti să stimă:

GUSTAW M O E S S 3 6 6 - 1 7

fabrică de casse 8ІВІШ Strada Poplâcei-mari Nr 8.

î m p r u m u t u r i i e f t i n e p e a m o r t i s a ţ i e Recomand în atenţiunea on. proprietar i de păment şi proprietari

de case în Arad centru, că prin mijlocirea mea pot obţine până Ia cele mai mari sume şi pe lângă condiţiuni foarte favorabile

împrumuturi ieftin© amortisaţionale ou amortisaţie de 1 5 - 5 0 ani.

Nu comput înainte nici un fel de remuneraţie, convertesc datorii veeb, de asemenea la dorinţă anticipez de la mine cheltuelile de întabulare.

Proyocându-më la faptul, că de mai mulţi ani la foarte numeroşi inşi î-am împlinit spre cea mai mare mulţumire a lor trebuinţele de împru­muturi, rog cu toată stima pe on. domni proprietari de păment şi proprie­tari de case, ca în propriul lor interes cu deplină încredere să se adre­seze nue cu afacerile lor de împrumuturi.

împrumuturile sunt pe carnete de 4o/„ 4&V2 ş i 5 7 0

pe lângă amortisare corespunzètoare din capital Insti tut de împrumut pe imobile şi moşii 220-71

Szües F. V i l m o s ARAD, Fő-ut Nr. 5, vis-à-vis cu moara Széchenyi.

•

Tipografia „Tribuna Poporului" Aure! Popoviciu Barcianu