Inul pentru fibre

• ImportantaFibele de in sunt deosebit de valoroase, avand o

mare rezistenta la rupere si putrezire, luciu matasos si o buna conductibilitate la caldura.

Fibra scurta se utilizeaza la obtinerea hartiei pentru tigarete, a sacilor, prelatelor, materialelor netesute fono- si termoizolante. Partea lignificata a tulpinii rezultate de la prelucrarea inului pentru fibre se folosesc drept combustibil la topitorii, la confectionarea de placi aglomerate cu caracteristici deosebite.

Pleava rezultata la treieratul capsulelor de in se foloseste in furajarea ovinelor cu lana fina si ca materie prima la fabricarea furfurolului.

• Raspandire

Inul pentru fibre s-a cultivat in lume pe 1,43 mil. ha in perioada 1979 – 1981, pe 1,17 mil. ha in anul 1990, pe 0,61 mil. ha in anul 1996, pe 500 mii ha in 2005 si pe 231 mii ha in 2010.

In Romania, suprafetele cultivate cu in pentru fibre au fost de 13800 ha in anul 1938, apoi au crescut treptat, astfel ca in anul 1989 suprafata cultivata era de 70900 ha.

In anul 1990, suprafata a scazut la 21300 ha, in 1991 la 10800 ha, in 2001 s-au cultivat 2200 ha, in anul 2005 200 ha, iar in anul 2010 o suprafata de doar 30 ha.

• Compozitia chimica

Compozitia fibrelor este destul de variabila, depinzand de soi, conditiile pedoclimatice, tehnologia de cultivare, tehnica de separare a fibrei de tulpina. • Celuloza - este componenta principala a fibrei de in,

proportia mare determinand calitatea acesteia.• Lignina - la inul recoltat la maturitate tehnica, lignina

reprezinta circa 2%, in timp ce intarziind recoltarea poate depasi 4 – 5%, fibra depreciindu-se prin supralignificare.

• Substantele pectice – constituie cimentul care leaga fibrele de celelalte tesuturi ale tulpinii. Ele sunt transformate de catre bacterii si ciuperci la topitul inului, permitand separarea fibrelor de partea lemnoasa a tulpinii.

• Substantele ceroase – ajung in fibra din epiderma si cuticula, in procesul de prelucrare a inului, impregnand-o, conferindu-i luciu, tuseu, flexibilitate si culoare. Ceara contribuie la imbunatatirea rezistentei fibrei, daca aceasta nu este uscata brusc la temperaturi ridicate sau in prezenta acizilor sau bazelor.

• Cenusa – contine, cu precadere, oxid de calciu, oxid de potasiu si oxid de siliciu.

• SistematicaInul pentru fibre apartine speciei Linum

usitatissimum L. subspecia usitatissimum Var. Et Ell. convar. elongatum caracterizata prin tulpini inalte (70 – 120 – 150 cm) cu putine ramificatii in partea superioara, flori mici albe sau albastre, capsule si seminte mici.

Principalele soiuri de in pentru fibre ce se cultiva in Romania sunt: Ada, Adria, Alin, Brazil, Codruta, Cosmin, Louis, Monica, Nineta, Paula, Rares, Sumuleu.

• Particularitati bilogice. Radacina

Radacina este pivotanta, slab dezvoltata, prezinta ramificatii subtiri ce se dezvolta pe o raza de 25 cm. Radacina principala patrunde pana la 100 cm adancime, sau aproximativ cat lungimea tulpinii epigee.

Radacinile au o crestere rapida la inceputul perioadei de vegetatie, apoi cresterea si acumularea substantei uscate incetinesc, oprindu-se complet la 52 – 55 zile de la rasarire.

Radacinile au o capacitate redusa de absorbtie a elementelor nutritive.

•Tulpina

Este erecta, glabra, cilindrica si fistuloasa la maturitate, cu inaltimea de 70 – 130 (150) cm, neramificata pe o portiune mare.

Planta de in, smulsa la maturitatea tehnica, cuprinde un rest de radacina (5 – 9%), hipocotilul (3 – 6%), partea neramificata sau lungimea tehnica (70 – 90%) si partea ramificata reprezentand 2 – 15% din greutatea plantei fara seminte.

Grosimea tulpinilor oscileaza intre 0,5 si 3 mm. Tulpinile zvelte, inalte sunt cele mai valoroase.

• FrunzeleIn numar de 8 – 100 (200), sunt ingust-

lanceolate, sesile si cad la maturitate.

• FlorileSunt hermafrodite, dispuse in cime pauciflore,

fiind pe tipul cinci cu petale de culoare alba sau albastra. Ovarul superior, din cinci carpele formeaza cinc loji cu cate doua ovule in loja si se continua cu cinci stiluri cu stigmate maciucate.

O floare este apta pentru fecundare 4 – 5 ore, iar o planta 3 – 5 zile; polenizarea este autogama.

• Fructul

Este o capsula aproape sferica, cu varful mucronat, cu 10 loje false, adapostind 5 – 10 seminte. Semintele sunt ovale, turtite, cu un rostru la varf intors intr-o parte, cu suprafata neteda, lucioasa, de culoare brun-inchisa, castanie-rosiatica, bruna-verzuie, cu celule mucilaginoase in tegumentul seminal, vand MMB 3,0 – 6,5 g, iar MH de 64 – 70 Kg.

• Relatii cu factorii de vegetatie.Temperatura

Cerintele fata de caldura sunt modeste, necesitand, de la semanat pana la recoltare (84 – 115 zile), 1600 - 1900˚C. Temperatura medie de germinare este de 2 – 3˚C, dar pentru o rasarire mai uniforma temperatura maxima zilnica nu trebuie sa coboare sub 11˚C. In faza aparitiei cotiledoanelor la suprafata solului, temperaturile de -1...-2˚C, care se mentin 1 – 2 zile, distrug plantele, in timp ce in faza de 2 – 3 perechi de frunze inul rezista pana la -4...-7,5˚C.

La temperaturi peste 22˚C tulpinile raman scurte, sarace in fuior si cu continut ridicat in calt.

• Umiditatea

Conditioneaza cantitatea si calitatea productiei inului pentru fibre, consumul ridicat datorandu-se numarului mare de stomate pe unitatea de suprafata, desimii mari a plantelor, radacinilor mai slab dezvoltate. Valorile consumului specific de apa oscileaza intre 400 si 1039.

Pentru germinatie semintele necesita 120 – 180% apa fata de greutatea lor uscata.

Consumul maxim de apa se inregistreaza in faza imbobocire-inflorire, spre maturitate fiind necesara o vreme mai calda si insorita.

• Lumina

Inul pentru fibre manifesta pretentii mai reduse pana la inflorit, fiindu-i prielnice zilele noroase si secetoase. Este o planta de zi lunga.

Prin semanatul mai timpuriu (zile scurte) se obtine o lungime tehnica mai mare la plante (portiunea de la cotiledoane la prima ramificatie a tulpinii). Este considerata planta ombrofila si nefelofila (iubioare de umbra si roua).

• Solul

Cerintele inului pentru fibre fata de sol sunt mari, necesitand soluri uniforme cu relief plan, textura luto-nisipoasa, nisipo-lutoasa sau lutoasa, profunde, permeabile, structurate, fertile, cu capacitate mare de retinere si inmagazinare a apei, curate de buruieni, cu reactia solului considerata optima la pH = 6 – 6,2 pe soluri usoare si pH = 6,3 – 6,8 pe solurile mai argiloase.

Tehnologia de cultivare a inului pentru fibre

• Amplasarea culturii

Inul pentru fibre este pretentios la planta premergatoare. Cele mai bune premergatoare sunt: graul de toamna, leguminoasele anuale, borceagul, precum si cartoful sau sfecla pentru zahar, daca au fost fertilizate corespunzator. Nu se vor folosi ca plante premergatoare si nici postmergatoare canepa si rapita.

Pe acelasi teren inul pentru fibre nu trebuie sa revina mai devreme de 6 ani din cauza asa-numitei „oboseli a solului”.

Dupa inul pentru fibre pot urma toate plantele de cultura, cu exceptia celor cu boli comune (cartof, sfecla).

• Administrarea ingrasamintelorPentru o tona de substanta uscata recoltata, inul

pentru fibre extrage din sol 12 Kg N, 4,9 Kg P2O5 si 18 Kg K2O. Desi nu consuma cantitati mari de elemente nutritive, inul pentru fibre este foarte pretentios la fertilizare, din urmatoarele considerente: are perioada scurta de vegetatie; radacina este slab dezvoltata si cu capacitate redusa de a folosi elementele mai greu solubile din sol; coeficientul de utilizare a ingrasamintelor este scazut; absorbtia intensa a elementelor nutritive are loc timpuriu si intr-un termen scurt; insamantarea in randuri apropiate exclude posibilitatea favorizarii solubilizarii elementelor nutritive, prin executarea unor lucrari in timpul vegetatiei.

Azotul – favorizeaza cresterea tulpinii, formarea frunzelor, intensifica asimilatia clorofiliana, determina randamentul in fibre si calitatea acestora.

Fosforul – in cantitati suficiente, atenueaza efectul negativ al azotului, scurteaza perioada de vegetatie, favorizeaza sporirea numarului de fibre elementare in fascicule si depunerea celulozei in peretii celulelor, influenteaza favorabil uniformitatea maturarii, productia de seminte si ulei.

Potasiul – asigurat in cantitati optime, favorizeaza formarea fasciculelor compacte, biosinteza celulozei si rezistenta fibrelor.

Microelementele – au influenta pozitiva asupra productiei si calitatii acesteia. Folosirea borului a determinat sporuri de 120 – 200 Kg/ha la fibre si 100 – 160 Kg/ha la seminte.

Manganul a determinat cresterea randamentului de fibre, marirea rezistentei acestora, iar cuprul a marit activitatea fotosintetica. Zincul aplicat prin incorporare in sol sau extraradicular in timpul vegetatie, a determinat sporuri de productie in zone mai reci si mai umede din Franta.

Gunoiul de grajd – nu se aplica direct inului pentru fibre, deoarece duce la caderea in vetre sau pe toata suprafata, datorita excesului de azot; de asemenea, imburuieneaza solul, nu este folosit complet datorita perioadei scurte de vegetatie, reduce procentul de fibre in tulpini si rezistenta acestora la rupere, recomandandu-se la planta premergatoare.

• Lucrarile solului

Lucrarile de baza se efectueaza in functie de planta premergatoare si grosimea stratului arabil. Se efectueaza o aratura adanca la 23 – 25 cm dupa plante premergatoare ce elibereaza terenul timpuriu si la 28 – 30 cm dupa cele tarzii, incorporandu-se bine resturile vegetale, terenul mentinandu-se afanat si curat de buruieni, nivelat pana la venirea iernii.

Primavara, patul germinativ se pregateste cu multa atentie, fara a pulveriza solul. Cu ajutorul combinatorului se pregateste patul germinativ, maruntindu-l pe adancimea semanatului, iar sub aceasta adancime solul sa fie tasat.

• Samanta si semanatul

Samanta trebuie sa apartina soiului zonat, sa fie sanatoasa, cu puritate minima de 99%, germinatia minima 85%, cu MMB cat mai mare posibil, sa fie lipsita de cuscuta, omogena, lucioasa.

Epoca de semanat. Temperatura minima de germnatie este de 2 - 3˚C, dar semanatul se efectueaza cand in sol, la adancimea de 4 – 5 cm, se realizeaza, 2 – 3 zile la rand, la orele 7 dimineata, temperatura de 4 - 5˚C.

Semanat in epoca optima, inul formeza tulpini inalte, neramificate, cu fibre lungi, reistente la cadere, imburuienare si purici.

Desimea la semanat. Cercetarile din tara noastra si din alte tari au evidentiat ca desimea optima la recoltare a inului pentru fibre este de 1800 – 2000 plante/m². De la semanat si pana la recoltare se produc pierderi de 27 – 35% fata de numarul semintelor incorporate in sol. Ca urmare, desimea semanatului trebuie sa fie de 2400 – 3000 plante/m², in functie de fertilitatea solului, epoca semanatului si rezistenta soiului la cadere.

Distanta intre randuri folosita in Romania, este de 12,5 – 15 cm, in timp ce in unele tari din vestul Europei, distanta este de 6,25 – 7 cm, iar in Olanda si Franta chiar de 4 cm.

Adancimea semanatului este de 1,5 – 2 cm pe solurile mai grele si mijlocii si 2 – 3 cm pe cele mai usoare.

Cantitatea de samanta necesara este de 120 – 180 Kg/ha in functie de soi, desimea la semanat, si valoarea culturala a materialului de semanat.

• Lucrarile de igrijire

Combaterea buruienilor. Din cauza cresterii lente in primele faze de vegetatie si umbririi reduse a solului, inul poate fi invadat de buruieni ce pot produce pagube de 25 – 50% din valoare productiei. Combaterea buruienilo prin pliviri manuale este costisitoare si greu de efectuat, singura cale de distrugere fiind combaterea integrata din care nu lipseste folosirea erbicidelor.

Pentru combaterea buruienilor monocotiledonate anuale si unele dicotiledonate se utilizeaza erbicidele: SELECT SUPER (120 g/l cletodim) in doza de 0,8 – 1,0 l/ha postemergent si DUAL GOLD 960 EC (960 g/l S – metolaclor) in doza de 1 l/ha preemergent.

Buruienile dicotiledonate anuale si perene se combat cu: GLEAN 75 DF (75% clorsulfuron) si RIVAL 75 PU ( 75% clorsulfuron) in doza de 10 – 15 g/ha, cu aplicare in faza de bradisor a inului.

Pentru combaterea buruienilor dicotiledonate anuale se pot folosi erbicide compuse, cum ar fi BASAGRAN FORTE (480 g/l bentazon + 150 g/l wettol – muiant) in doza de 2 l/ha postemergent.

Pe terenurile infestate cu buruieni rezistente la toate erbicidele, trebuie evitata amplasarea inului.

La efectuarea erbicidarilor postemergente se vor folosi 200 – 350 l/ha solutie pentru tratamente corecte.

Combaterea daunatorilor. Puricii (Aphtona euphorbiae) se combat in momentul rasarii plantelor de in, cand produce cele mai mari pagube, utilizandu-se insecticidele NAVADIM PROGRESS EC (dimetoat 400g/l), 3 Kg/ha sau FASTAC 10 EC 0,1 l/ha in 300 – 400 l apa/ha.

Tripsul inului (Thrips linarius), care ataca in verile mai secetoase din faza de 30 cm inaltime a inului pana la inflorire, se combate cu insecticidul FASTAC 10 EC (100 g/l alfa-cipermetrin) in doza de 0,1 l/ha produs comercial.

Combaterea bolilor. Fainarea, rugina, putrezirea plantutelor de in, antracnoza, patarea bruna, fusarioza, septorioza, se efectueaza prin tratarea semintelor, iar in timpul vegetatiei, la avertizare, cu FUNDAZOL sau cu alte fungicide.

Irigarea inului este necesara in zonele si anii cu vreme secetoasa, prin care se asigura realizarea unor productii mari, cantitativ si calitativ, si se efectueaza prin aspersiune, aplicandu-se udarea de rasarire cu 200 – 250 m³/ha, iar in timpul cresterii intense, 2 – 3 udari cu 600 – 700 m³/ha.

Recoltarea inului se efectueaza la maturitatea tehnica, prin smulgere cu mijloace mecanizate sau manuala a plantelor. Smulgerea manuala a inului se efectueaza in manunchiuri mici, care se scutura de pamant si se aseaza in pale pe categorii de lungime si culoare.

Recoltarea mecanizata se realizeaza cu combina ruseasca LKV-4 T, care smulge plantele, le dacapsuleaza si le leaga in snopi.

Tot mecanizat, inul pentru fibre se poate recolta si cu combina TLZV-4, care smulge plantele, leaga tulpinile in snopi sau le poate lasa in brazda continua, cand se renunta la aparatul de legat.

Solele recoltate mecanizat trebuie sa fie plane, curate de buruieni, cu plante uniforme. Capsulele recoltate pe diferite cai, se treiera cu combina C universala, reglata in acest scop sau cu masini speciale in topitorii.

Productiile soiurilor actuale, in conditii favorabile si cu tehnologii corecte, oscileaza intre 4500 si 8000 Kg/ha, din care 70% sunt tulpini uscate, 10% seminte si 20% pleava.

In urma topirii inului se obtin circa 14 – 27% fibre, din care 47 – 76% fuior si 60 – 24% calt.