Investeşte în oameni! Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013 Axa prioritară 1: „Educaţia şi formarea profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societaţii bazate pe cunoaştere” Domeniul major de intervenţie 1.2: “Calitate în învăţământul superior” Titlul proiectului: „Curriculă îmbunătăţită şi forme interactive de predare-învăţare pentru specialităţi din programul de studii de licenţă de la facultaţi de medicină” Contract: POSDRU/86/1.2/S/63827 Beneficiar: Universitatea de Medicină şi Farmacie “Iuliu Haţieganu”, Cluj Napoca Coordonator proiect: Şef lucrări dr. Raed Arafat

Intubaţia endotraheală dificilă

Se consideră intubaţie dificilă, atunci când pacientul prezintă: gât scurt și musculos, gură îngustă și adâncă, protruzia incisivilor superiori, limba voluminoasă.

Există diferite clasificări pentru predicţia unei intubaţii dificile. Clasificarea Mallampati asociază dificultatea intubaţiei cu gradul de vizualizare al structurilor faringiene prin laringoscopia directă ( figura 1).

Fig. 1 Aprecierea dificultăţii IOT în funcţie de aspectul faringian vizualizat la laringoscopie

Tehnici alternative de intubaţie

A. Manevra BURP (Backwards, Upwards and Rightwards Pressure)

Constă în comprimarea antero-posterioară a cartilajului tiroid apoi deplasarea sa în sus și la dreapta

pacientului (figura 2).

Figura 2 Efectuarea manevrei BURP

B. Mandrenul: se introduce în lumenul sondei un mandren flexibil ce permite imprimarea unei anumite

curburi (figura 3)

Figura 3. Mandrenul se introduce fără a depăşi capătul

endotraheal al sondei de intubaţie

C. Videolaringoscopia

Dispozitive ce permit vizualizarea indirectă a orificiului glotic.

Principii de funcţionare:

- mini cameră video plasată la extremitatea distală a lamei laringoscopului. Acest principiu se aplică în cazul

dispozitivelor Glidescope™, Mac Grath™ și Pentax AWS™ (figura 4)

- un alt principiu, folosit în cazul Airtraq™, transmite imaginile printr-un ansamblu de prisme și se folosește

mai ales în faza prespital. Acest dispozitiv are următoarele avantaje: de a fi ușor de utilizat, puţin

traumatizant, ieftin, se poate utiliza atunci când se suspectează o leziune a coloanei vertebrale. (figura 5)

Figura 4. Utilizarea Glidescope pentru vizualizarea glotei în intubaţia dificilă

Figura 5. Airtraq – utilizat în intubaţia dificilă în prespital

D. Oxigenarea transtraheală

Cricotiroidostomia pe ac constă în introducerea unui cateter intravenos (branulă) de 14 Gauge prin

membrana cricoidiană sub un unghi de 45º. Printr-un adaptor (de obicei, de la sonda IOT cu diametrul de 5 mm),

cateterul se conectează la balonul Ruben (figura 6).

Figura 6 Cricotiroidostomia pe ac

E. Minitraheostomia

Utilizează canule speciale care se introduc prin membrana cricoidiană (figura 7).

Figura 7 Dispozitiv de minicricotiroidotomie şi ventilaţia pe canula de minitraheostomie

F. Intubaţie cu ”piolet”

Tehnică elaborată de medicii de urgenţă elveţieni, în condiţii montane dificile, când operatorul nu se

poate plasa la capul pacientului. Operatorul se poziţionează în faţa victimei, prinde laringoscopul în mâna dreaptă

și îl introduce în gura pacientului ca un piolet. Se exercită o tracţiune ușoară pe mâner în direcţia picioarelor

pacientului pentru a permite expunerea corectă a glotei și corzilor vocale. Se introduce apoi sonda de intubaţie cu

mâna stângă, cu concavitatea orientată în jos. Se recomandă folosirea unui mandren pentru a facilita ghidajul

sondei spre orificiul glotic. Când balonașul sondei de intubaţie dispare dincolo de corzile vocale, acesta se umflă

cu aer, fixând astfel sonda (figura 8).

Figura 8 Intubaţie la un pacient aflat în poziţie dificilă ce nu permite accesul decât din faţă. Larigoscopul se ţine ca

şi un piolet.