INTRODUCERE Istoric N.A.F.T.A.:

Extinderea procesului de regionalizare la scară planetară prin apariţia unor noi

grupări de cooperare şi integrare economică, a determinat ţările dezvoltate din America

de Nord să se gandească la o formă de asociere care să le reprezinte mai bine

interesele şi să le acopere de risc în relaţiile economice cu celelalte state ale lumii,aflate

şi ele în astfel de raporturi.Ştiind că grupările regionale promovează relaţiile dintre

statele partenere iar în raport cu terţii adoptă o politică diferenţiată şi privind lipsa

perspectivei constituirii unei astfel de grupări între ţările continentului nord-american,ce

ar fi condus la pierderi considerabile în relaţiile comerciale cu parteneri precum Uniunea

Europeana sau ASEAN, s-a avut în vedere un prim pas de rezolvare a acestei

probleme regionale şi anume, semnarea unui acord privind liberalizarea comerţului între

Statele Unite ale Americii şi Canada.Deşi Mexicul era un stat cu economie în curs de

dezvoltare,aderarea la principiile fundamentale ale comerţului liber a constituit una din

deciziile cele mai importante pe care trebuia să o adopte după o lungă perioadă de

protecţionism,această hotărâre fiind luată datorită oscilaţiilor preţului petrolului,datoriilor

externe foarte mari,precum şi nivelului redus al eficienţei muncii. Un motiv al creerii NAFTA l-a reprezentat şi dificultăţile întâmpinate de GATT în definitivarea negocierilor referitoare la reducerea taxelor vamale şi a protecţionismului ;

scopul iniţial al realizării acestei grupări de integrare fiind acela de a crea o zonă de liber schimb,cu funcţia prioritară de alternativă şi contraponderare la cea vest-europeană. La apariţia sa, NAFTA a avut mai multe semnificaţii: NAFTA a reprezentat schimbarea politicii SUA în direcţia regionalizării, în

pofida vechilor ei concepţii despre multilateralitate; NAFTA este o grupare economică integraţionistă între superputerea economică a

lumii, SUA, şi două ţări cu un potenţial diferit: Canada (ţară membră G7) şi Mexic, o ţară cu economie în dezvoltare; alăturarea a două ţări cu venit pe locuitor foarte ridicat si a uneia cu un venit

substanţial mai scăzut, ne conduce la concluzia că unul dintre scopuri a fost şi acela de a deplasa axa de dezvoltare economică spre sud; NAFTA nu a luat naştere din nisip, ci s-a bazat încă din faza negocierilor pe

îndelungatele relaţii comerciale dintre SUA şi Canada, respectiv SUA şi Mexic.

CARACTERIZARE NAFTA La 12 august 1992, şefii de stat ai SUA (George W. Bush), Canadei (Brian

Mulroney) şi Mexicului (Carlos Salinas de Gortari) au semnat Tratatul de Comerţ Liber

al Americii de Nord, cunoscut sub denumirea de NAFTA, după iniţialele în limba

engleză ale documentului „North American Free Trade Agreement”.

Acordul Nord – American de Liber Schimb (NAFTA) este un pact menit să

elimine barierele tarifare şi netarifare la majoritatea bunurilor produse şi comercializate

în America de Nord, acesta devenind funcţional între Statele Unite ale Americii, Canada

şi Mexic la 1 ianuarie 1994. În decembrie 1993 acordul a fost semnat de către liderii celor trei ţări: George W. Bush – SUA, Brian Mulroney – Canada, Carlos Salinas de Gortari – Mexic. În cele 22 de capitole si 9 anexe, Tratatul de Comerţ Liber reglementează derularea tranzacţiilor comerciale dintre SUA, Canada şi Mexic, în perspectiva eliminării

barierelor tarifare şi netarifare. Prevederile documentului se referă la 7 domenii

importante de activitate: accesul pe pieţe, reguli de origine, reglementări comerciale,

comerţul cu servicii,investiţii, reguli pentru asigurarea proprietăţii intelectuale şi

soluţionarea controverselor. Obiectivul major al NAFTA îl constituie stabilirea unei zone de comerţ liber între membrii săi prin :

promovarea competiţiei loiale ;

creşterea oportunităţilor de investiţii în teritoriul părţilor;

recunoaşterea şi protejarea eficientă a dreptului de proprietate pe

teritoriul fiecăreiţări semnatare; cunoaşterea procedurilor eficace pentru aplicarea reglementărilor Tratatului şi soluţionarea eventualelor controverse; stabilirea strategiei pentru dezvoltarea cooperării trilaterale şi multilaterale, în

perspectiva aderării la Tratat şi a altor ţări din regiune. Mai multe state latino- americane

au manifestat interesul de a adera la NAFTA, dar nivelul scăzut de dezvoltare al

acestora,pe de o parte, şi imposibilitatea administraţiei SUA de a negocia în regim „fast

track”, pe de altă parte, îndepărtează această perspectivă.

NAFTA asigură reducerea sau suspendarea taxelor vamale între ţările membre,

dar fiecare dintre acestea menţine un tarif vamal şi măsuri protecţioniste proprii în

relaţiile cu terţii.

Spre deosebire de Uniunea Europeană, statele NAFTA nu au o poziţie comună faţă

de terţi în domeniul taxelor vamale şi, totodată, îşi menţin independenţa propriilor lor

economii naţionale.

Potrivit prevederilor NAFTA, taxele vamale vor fi eliminate în termen de 5 ani

pentru majoritatea produselor industriale, în 10 ani pentru servicii şi unele produse

specifice şi de 15 ani pentru o categorie de produse denumite sensibile, inclusiv textile

şi agricole. Pe lângă desfiinţarea barierelor comerciale, Tratatul mai conţine o serie de angajamente în materie de servicii de telecomunicaţii şi financiare, investiţii, proprieta

intelectuală, agricultură, etc., precum şi norme comerciale de salvgardare, antidumping

şi compensatorii. Fac excepţie de la liberalizare sectoarele energetic şi petrochimic

mexicane care , potrivit constituţiei, pot fi exploatate şi valorificate numai de cetăţenii

mexicani.

Prin intrarea în vigoare a Tratatului, SUA şi Canada au desfiinţat barierele tarifare

la exporturile mexicane proprii în proporţie de 84% şi, respectiv, 79 %. Conform

principiului asimetriei prevăzut în Tratat, Mexicul a desfiinţat barierele tarifare pentru

43% din importurile din SUA şi 41 % pentru cele provenite din Canada. Printre efectele imediate şi pe termen mediu ale intrării în vigoare a NAFTA amintim următoarele:

• consolidarea stabilităţii economice în regiune;

• sporirea considerabilă a fluxurilor comerciale şi de capital între statele

semnatare;

• asigurarea condiţiilor pentru menţinerea capacităţii concurenţiale a firmelor

americane şi canadiene în competiţia cu cele europene şi asiatice prin folosirea mâinii de lucru ieftine mexicane; • creşterea globală a producţiei în regiune şi sporirea numărului locurilor de muncă,

îndeosebi în Mexic; • dezvoltarea tehnologică a Mexicului şi sporirea capacităţii sale de a atrage

investiţii străine directe, atât de pe pieţele SUA şi Canadei, cât şi, în general, de pe pieţele internaţionale; • potenţarea rolului politic al Canadei pe plan regional şi a capacităţii sale de a

consolida statutul de stat federal; • sporirea considerabilă a capacităţii concurenţiale a Mexicului.

Pe această bază, Mexicul a fost în măsură să încheie acorduri de liber schimb cu

unele ţări latino – americane (Chile, Columbia, Venezuela), precum şi un acord similar

NAFTA cu Uniunea Europeană (la presiunea europenilor, interesaţi să asigure firmelor

europene pe piaţa mexicană condiţii similare celor oferite firmelor americane şi

canadiene).

Pentru a avea acces pe piaţa NAFTA, ţările cu o dezvoltare economică medie,

inclusiv România, vor trebui să se orienteze cu precădere spre Mexic, al cărui nivel de

dezvoltare este similar.

Sectoarele cele mai afectate de intrarea în vigoare a Tratatului sunt, în special,

cele aferente produselor pentru care au fost eliminate tarifele vamale între ţările

semnatare, în condiţiile menţinerii de taxe vamale ridicate faţă de terţi (industria de

textile, automobile, maşini – unelte, produse agricole etc.). Ca mărime, NAFTA reprezintă a doua zonă de liber schimb a lumii, unind 365 milioane de consumatori din cele 3 state într-o singură piaţă liberă.

Cu exporturi în valoare de 40 mld $ şi importuri din SUA în anul 1993 de 41 $,

Mexic era deja al treilea partener de comerţ al SUA, după Canada şi Japonia în

momentul semnării contractului.

Cel mai important impact, l-a avut NAFTA asupra comerţului dintre SUA şi Mexic

(Canada s-a alăturat negocierilor doar pentru a se asigura că interesele sale sunt

protejate). Cele şapte instituţii pe care se bazează NAFTA sunt:

1.Comisia pentru Liberul Schimb (Free Trade Comission)

2.Comitetele NAFTA şi grupurile de lucru

3.Secretariatul NAFTA

4.Comisia pentru Cooperare în Domeniul Muncii

5.Comisia pentru Cooperare în Domeniul Mediului înconjurător (CEC)

6.Banca Nord-Americană de Dezvoltare (NADB)

7.Comisia pentru cooperare cu statele vecine în domeniul mediuluiînconjurător (BECC)

Trebuie să se înţeleagă că NAFTA este în mare măsură un proces în evoluţie, ale

cărui obiective se vor valida sau nu în decursul timpului, iar câţiva ani de funcţionare nu

sunt suficienţi pentru a concluziona care este “desenul exact al acestui produs”.

Procesul nu trebuie privit exclusiv din punct de vedere al politicianului pentru care există

“doar acum şi aici”, chiar dacă acest lucru este favorabil sau nu, ci din punctul de

vedere al analistului obiectiv care caută determinanţi, calculează efecte şi oferă soluţii

de redresare.

Forma de integrare economică: Teoria integrării economice se referă la aplicarea unei politici comerciale discriminatorii a unor ţări, prin care se elimină barierele comerciale şi se liberalizează

comerţul numai pentru ţările care creează aceaste zone de liber schimb, pieţe comune sau uniuni vamale.

Gradul de integrare economică, care diferă în funcţie de angajamentele

preferenţiale economice stabilite între ţările partenere, poate creşte de la nivelul zonelor

de comerţ liber, la uniuni vamale imperfecte, la pieţe comune şi până la nivelul de uniuni

economice.

În septembrie 1985, SUA a negociat cu Israel un acord de piaţa liberă. Acesta a

fost primul acord de comerţ bilateral semnat de SUA. Acordul a adus reduceri pentru

barierele tarifare în comerţul cu bunuri dintre cele două ţări. Comerţul cu servicii a fost

de asemenea liberalizat si unele demersuri au fost făcute pentru protecţia drepturilor

intelectuale de proprietate.

Deşi SUA şi Canada au avut un acord de comerţ liber pentru autoturisme din 1965,

evoluţiile din economia mondială, şi mai ales din spaţiul european au determinat apariţia

unui astfel de acord pentru toate produsele.

În 1998 un astfel de acord a fost în cele din urmă negociat. Când acordul a intrat în

vigoare la 1 ianuarie 1998, Canada era deja cel mai mare partener de comerţ al SUA,

cu 150 mld dolari canadieni din comerţ (75% din sumă venea din sistemul comercial

liberalizat). Pactul a avut ca scop eliminarea barierelor tarifare şi netarifare între cele

doua ţări până în 1998.

S-au stabilit de asemenea pentru prima dată un set de reguli pentru comerţul cu

servicii, în care fiecare ţară trebuia să fie de acord şi să trateze sectorul de servicii a

ţării vecine exact ca şi pe propriul său sector şi să reducă costurile la serviciile ce ţin de

contabili, avocaţi şi ingineri sau alte profesii care se execută pe linia graniţei. În plus,

acordul a eliminat toate restricţiile care au mai rămas în domeniul investiţiilor pe piaţa

celor două ţări. NAFTA a fost rezultatul unei mişcări integraţioniste a economiilor nord-americane, care, devenind tot mai puternică, a făcut posibilă încheierea acestui acord.Factorii care au

influenţat comerţul regional în cadrul NAFTA sunt:

♦reformele comerciale aplicate în cadrul NAFTA;

♦aplicarea, din partea concurenţilor de pe piaţa mondială, a reducerilor, respectiv

eliminărilor tarifelor comerciale negociate la Runda Uruguay;

♦creşterea relativ rapidă a economiei SUA;

♦deprecierea pessos-ului mexican, care s-a produs datorită recesiunii mexicane din

1995, dar şi invaziei pieţei mexicane cu importuri din celelalte două ţări membre

NAFTA.Având în vedere aspectul tarifar al comerţului regional în cadrul NAFTA, se

constată o sporire considerabilă a gradului de deschidere a pieţei mexicane. Bunurile şi serviciile SUA şi ale Canadei au acces pe piaţa mexicană. Prin intermediul NAFTA, tarifele mexicane au fost reduse de la 10 % la 3 %, iar importante bariere netarifare (mai ales în sectorul industriei de automobile) au fost eliminate.

Şi la început de mileniu III, NAFTA continuă să fie unul din principalele motoare ale creşterii comerţului mondial. Astfel, importurile de mărfuri ale acestei regiuni au crescut în 2001 cu 129 miliarde USD, reprezentând mai mult de o cincime din importurile mondiale de mărfuri şi aproape jumătate din creşterea comerţului mondial.

Schimburile între ţările Americii de Nord reprezintă 40 % din exporturile regiunii,

fiind cu 10 % mai mari decât importurile. În 2001, scăderea de 2,7 miliarde USD a

exporturilor SUA de produse alimentare a fost compensată într-o oarecare măsură de

creşterea exporturilor SUA de avioane (3,4 mld. USD), echipamente de birou (1,7 mld.

USD) şi de creşterea exporturilor canadiene de combustibil (2,4 mld. USD). NAFTA, UE şi Asia de Est domină în prezent economia lumii, cuprinzând 80 %

din producţia şi comerţul mondial. Şi în cadrul NAFTA, ca şi în cadrul UE şi/sau Asia de

Est, ţările membre desfăşoară schimburi comerciale şi cu ţări din afara regiunii respective, comerţul intraregional crescând astfel mai rapid decât comerţul interregional.

Comerţul în cadrul NAFTA În principiu, NAFTA este un acord comercial şi, ca atare, are ca scop principal

perfecţionarea structurilor economice ale ţărilor participante. În vederea creării unei zone de liber schimb în cadrul NAFTA, s-a pus accent pe înlăturarea progresivă a taxelor vamale şi a barierelor netarifare în calea comerţului cu mărfuri între ţările membre.

Sub auspiciul NAFTA , au fost eliminate toate barierele netarifare la schimbul cu produse agricole între SUA şi Mexic. Aceste bariere, incluzând politica Mexicului de "permitere a importurilor" (care fusese singura şi cea mai mare barieră la vânzările de produse americane în Mexic), au fost transformate fie în taxe pe valoarea adăugată, fie în taxe normale. În plus, multe taxe vamale au fost imediat eliminate, altele urmând a fi eliminate pe parcursul a 5, 10 sau 15 ani. Eliminarea imediată a taxelor vamale s-a aplicat unui mare număr de produse agricole. De fapt, mai mult de jumătate din valoarea comerţului cu produse agricole a devenit "duty-free" chiar când acordul a intrat în vigoare. De la înfiinţarea sa, NAFTA trebuia abordat în primul rând, din punct de vedere al politicii comerciale a SUA. De la începuturile NAFTA, preşedintele Bush şi mai apoi

preşedintele Clinton au avut ca scop principal lansarea proiectului lor pentru iniţierea tratativelor de creare a unei zone de comerţ liber a Americilor, care mai târziu s-a concretizat în FTAA. S-ar putea spune că o lărgire a UE a adus o lărgire a Zonei Libere Nord Americane sau viceversa.

De la crearea NAFTA, SUA a înregistrat o creştere considerabilă a comerţului cu celelalte două ţări membre, Canada şi Mexic. În vederea reducerii barierelor din calea comerţului între ţările membre NAFTA, nivelul mediu al taxelor vamale mexicane s-a situat la 10 % în 1993, de 2,5 ori mai mare decât cel al SUA, în timp ce în 1999, nivelul taxelor vamale mexicane a scăzut la 2 %, iar barierele netarifare au fost eliminate în cea mai mare măsură. În cazul relaţiilor comerciale între SUA şi Canada, situaţia a continuat să fie aceeaşi celei dinaintea creării NAFTA, cu menţiunea că aproape toate schimburile de mărfuri între cele două ţări sunt în prezent scutite de taxe vamale.

Ponderea comerţului NAFTA în comerţul mondial total a crescut simţitor în 2000

faţă de 1999 . Exporturile intra-NAFTA , ca pondere în cadrul exporturilor mondiale, au

crescut de la 35,6 % în 1990 la 39,6 % în 2000, în timp ce importurile au scăzut cu

numai un procent, de la 27,1 % la 27,0 %. Astfel, balanţa comerţului intra-NAFTA a

înregistrat o creştere a excedentului comercial de la 8,5 % în 1990, la 12,6 % în 2000.

ŢĂRI SEMNATARE 1.SUA SUA a efectuat în perioada încheierii acordului o trecere surprinzătoare de la vechile sale idei de multilateralism, la o opţiune mai rezervată în domeniul comerţului internaţional, şi anume regionalismul. Această schimbare de politică a avut la bază două cauze: • Mai întâi, erau frecvente şi supărătoare nemulţumirile grupurilor americane cu

privire la procesul de liberalizare comercială impus de GATT. Desigur că o economie ca

cea americană nu se putea simţi mulţumită să negocieze de la egal la egal cu state mult

mai puţin dezvoltate şi să nu-şi poată impune punctul de vedere datorită regulilor GATT.

Stagnarea comerţului internaţional în unele domenii foarte dinamice cum ar fi serviciile,

investiţiile şi drepturile de proprietate

intelectuală este atribuită, de asemenea, tot tipului de relaţii comerciale impuse de GATT. • A doua mare cauză a înclinaţiei SUA către regionalism a fost extinderea şi

adâncirea Uniunii Europene. Pentru SUA devenea clar faptul că în Europa

regionalismul a devenit o politică activă şi eficientă. Adâncirea integrării europene nu a

fost însă cauza principală a declanşării procesului de integrare american, ci a constituit

un context favorabil pentru lansarea sa. NAFTA nu era văzut atunci ca un adversar al

UE, ci se aştepta ca, la un moment dat, să se producă o apropiere între aceste puteri

regionale. De ce a vrut SUA să realizeze acest acord tocmai cu Canada şi Mexic?

Canada era de mult timp în relaţii comerciale strânse cu firmele americane.

Departamentul de Comerţ al SUA aprecia că aproximativ jumătate din exporturile SUA

către Canada reprezintă livrări către filiale sau sucursale americane de pe teritoriul

Canadei şi, ţinând cont de volumul mare de exporturi al SUA către Canada, deducem

că economia SUA era încă dinaintea încheierii acordului foarte strâns legată de cea a

Canadei. Era deci normal ca marile concerne americane să susţină iniţiativele de

regionalizare.

Şi în privinţa Mexicului lucrurile sunt clare: mai mult de 40 % din exporturile

mexicane de produse prelucrate erau schimburi între companii, cea mai mare parte din

acestea fiind desigur americane. Totodată, intrarea Mexicului în GATT şi

supravegherea strictă a politicilor comerciale, a reprezentat o problemă pentru

economia mexicană şi implicit pentru investiţiile americane în Mexic. Beneficiile SUA în urma existenţei NAFTA au fost sporirea competiţiei produselor

şi pieţele de resurse; la fel ca şi reducerea preţurilor la multe bunuri consumate de

americani. De fapt, între 1994 şi 1999 comerţul bilateral SUA - Mexic a crescut la 130%.

Deoarece economia SUA este de 20 de ori mai mare decât cea a Mexicului, câştigurile

din NAFTA comparate direct proporţional cu PIB –ul ei (ale SUA) au fost mai mici decât

cele ale Mexicului. Mai mult decât atât, se aşteaptă ca NAFTA să aducă pierderi de 150

000 locuri de munca necalificate, dar câştiguri de 325 000 locuri de muncă calificate

având o creştere generală de angajări în jur de 175 000 de locuri de muncă în SUA. De

fapt, în 2002 s-a estimat un câştig de locuri de muncă în America variind în jurul

sumelor

de 90 000 până la 160 000, ca rezultat al existenţei NAFTA. Ariile cu o salarizare mai

mică din SUA, cum ar fi Alabama sau Arkansas au avut de suferit, în timp ce ariile cu

salarizare mai mare au câştigat o indexare de 3 mld dolari pentru muncitori; această

sumă fiind în detrimentul zonelor defavorizate. Accesul la comerţul liber în Mexic a

permis industriilor din SUA să importe masiv componente din Mexic şi să menţină alte

operaţiuni mai degrabă în SUA, decât să piardă locurile de munca în industrie în faţa

ţărilor cu salarizare mică.

Unele dintre locurile de muncă câştigate de Mexic nu au venit de fapt din SUA, ci

din alte ţări precum Malayesia, unde în zilele noastre salariile sunt aproximativ egale cu

cele din Mexic.

Ca şi o condiţie NAFTA, SUA a mai negociat o serie de acorduri suplimentare cu

Mexic în ceea ce priveşte locurile de muncă şi standardele mediului înconjurător (pentru

a preveni ca firmele din SUA să-şi mute sediile în Mexic, unde pot avea mai multe

avantaje în ceea ce priveşte legile de mediu, salarizarea şi forţa de muncă) dar în

acelaşi timp să-şi protejeze unele industrii americane de unele importuri, care le-ar

putea periclita integritatea şi balanţa comercială.

2.CANADA Canada nu are o istorie îndelungată în privinţa politicilor de liberalizare a comerţului

internaţional. De fapt, Canada este ultimul stat industrializat care s-a aliniat la procesul

de liberalizare a schimburilor comerciale (schimbare petrecută în cadrul Rundei Tokyo,

finalizată în 1979). Chiar şi acum, media tarifară canadiană este de peste 8 %, valoare

de două ori mai mare decât a SUA. În perioada premergătoare lansării NAFTA, Canada

avea o activitate economică dominată de crearea de filiale şi sucursale cu activităţi

productive puternic protejate de importuri şi cu desfacere îndeosebi pe piaţa SUA.

Productivitatea medie a muncii în Canada se situa cu peste 25 % sub cea a SUA, iar

Canada nu reuşea să obţină succese notabile în diversificarea pieţelor sale de export.

Canada avea câteva motive bine întemeiate să susţină regionalizarea. Canada avea în

primul rând nevoie de investiţii pentru a realiza economii de scară şi deci se impunea o

anumită liberalizare a procesului investiţional. O altă speranţă a Canadei era să

reuşească să spargă barierele vamale americane devenite mai restrictive şi mai

rafinate. Canada a fost prima care a solicitat, după crearea NAFTA,

instituirea unei comisii cu sarcina de a armoniza legislaţia comercială din cele trei ţări.

De asemenea, Canada era conştientă de rolul ei de punte de legătură între nou-

formatul acord şi vechea Uniune Europeană (cu care Canada are legături mai profunde

decât celelalte două state, dintr-o inerţie a istoriei).

3.MEXIC ÎnMexic erau încă la modă idei conform cărora integrarea economică nord-

americană ar duce la dependenţa statelor mai puţin dezvoltate de economiile statelor

dezvoltate. Aceste idei erau în special alimentate de un sentiment cu rădăcini istorice

de suspiciune faţă de orice iniţiative americane.

Însă, odată cu lansarea unei noi strategii economice a Mexicului, de substituire a

importurilor şi de extindere a exporturilor, era imposibil de ignorat imensa piaţă nord-

americană. Atunci când conducătorii mexicani au început să realizeze că investiţiile

străine directe provenind din Europa nu vor fi suficiente şi că piaţa europeană nu se va

deschide semnificativ pentru produsele industriale mexicane, ideea unei zone de liber

schimb americane a părut o scăpare pentru economia acestui stat cu o industrie

emergentă.

Un alt aspect care a contat mult în decizia finală a Mexicului a fost faptul că

majoritatea leader-ilor politici şi economici mexicani erau de formaţie americană, fiind

absolvenţi ai marilor universităţi din SUA şi având adânc înrădăcinată concepţia

economiei de piaţă. Astfel, s-a creat un adevărat curent în cercurile economice

mexicane care susţinea în modul cel mai vădit realizarea acordului de liber schimb. S-a

lansat atunci un pachet de reforme care făcea ireversibil cursul economic pentru orice

echipă guvernamentală ulterioară şi motiva autorităţile din SUA să privească “cu alţi

ochi” eforturile vecinului mai puţin dezvoltat. Cercurile de interese din Mexic exprimau

un sprijin masiv pentru crearea NAFTA, sprijin mai important decât cel oferit de unele

grupuri de interese din SUA. Se apreciază însă că gradul de cunoaştere şi înţelegere

reală a efectelor creării zonei de liber schimb era mai redus în Mexic decât în SUA.

Datorită compoziţiei şi atitudinii diferite a Senatului şi a Camerei Deputaţilor, guvernul

mexican a avut grijă ca problema participării la NAFTA să fie lansată în Senat şi nu în

Camera

Deputaţilor, unde oponenţii erau mult mai numeroşi. Cea mai mare parte a media, îndeosebi televiziunea, a sprijinit iniţiativa NAFTA.

Astfel, deşi este relativ simplu de analizat raţiunea autorităţilor mexicane în acest

domeniu, este mult mai dificil să se aprecieze şi să se evalueze exact percepţia publică

faţă de

participarea la NAFTA şi de modificarea atitudinii faţă de SUA.Mexic a beneficiat de NAFTA astfel: 1. exporturile au crescut datorită accesului la enorma piaţa americană 2. s-a încurajat „reîntoarcerea” de capital ( capital ce a părăsit Mexicul în căutarea unor pieţe mai mari şi mai sigure în străinătate, cu precădere în SUA) 3. reforme structurale interne mai rapide.

Cu toate acestea, Mexic-ul a suferit o pierdere de locuri de muncă şi « intrări » în

agricultură, dar aceste pierderi au fost mai mult sau mai puţin acoperite de « intrările »

în industrie.

Tabelul următor prezintă rezultatele estimate pe termen lung ale impactului NAFTA

asupra Mexicului în 2005. Între 1995-2005, PIB-ul real al Mexicului este estimat să

crească cu o rată de 5.2% pe an cu NAFTA, iar fără NAFTA cu doar 3.8%. Alte

rezultate aşteptate: 1. NAFTA a sperat de asemenea să reducă rata inflaţiei din Mexic de la 14.5% la 9.7% per an, iar rata de interes pe termen scurt de la 18.3% la 13% 2. să sporească intrările de investiţii directe străine de la 6 mld $ la 9.2 mld $ şi să

crească exporturile de la 8.3% la 10.4%

3. sa mărească deficitul de comerţ de la 9.7 mld $ la 14 mld $ şi intrările de capital

de la 10.6 mld $ la 14.7 mld $ per an. Exceptând 1995 (când Mexicul a suferit o gravă

criză economică şi financiară) şi perioada 2000-2002 (când Mexicul a fost afectat de

creşterea lentă şi de recesiunea din economia Americii). Mexic s-a descurcat foarte

bine în realizarea obiectivelor sale.

Tabel : Impactul NAFTA asupra economiei mexicane, veniturile anuale estimate pentru anul 2005

Sursa: A. Krueger – „NAFTA s Effects: A Preliminary Assessment”, The World Economy, June 2000, p.61 – 76

Cu timpul, creşterea pieţei muncii şi mărirea salariilor în industrie vor fi motive

pentru care se va reduce presiunea asupra mexicanilor de a emigra spre SUA. Mexic a

trecut peste adâncs criză financiară în anul 1997 şi peste recesiunea din 1995,

concentrându-se apoi pe o creştere pe termen lung rapidă. Succesul înregistrat de

NAFTA a încurajat alte ţări din lume să iniţieze diverse forme de integrare la nivel

regional. Chiar dacă aceste forme de integrare au avut sau nu succes, efectul major al

acestei integrări economice între ţări este distribuţia câştigurilor printre / între membri.

De fapt, beneficiile sunt în mare măsură alocate celor mai avansate ţări din grup.

De ce NAFTA nu vrea să fie mai mult decât o zonă de liber schimb?

NAFTA este o zonă de liber schimb de un tip aparte şi nu s-a pus problema, până

în prezent, să evolueze în direcţia creării unei pieţe comune care să permită pe larg şi

libera circulaţie a factorilor de producţie. Există cercuri de interese în toate cele trei ţări

care critică această omisiune din tratat, ele argumentând că din moment ce se prevede

o liberă circulaţie a capitalului este eronat că nu se prevede şi libera circulaţie a celuilalt

factor de producţie şi anume forţa de muncă. Această atitudine nu a depăşit stadiul

retoricii pentru că a fost evident că o liberalizare mai cuprinzătoare nu va obţine acordul

în SUA şi Canada, care se opun ideii că forţa de muncă mai puţin calificată şi mult mai

ieftină din Mexic să primească acces liber pe pieţele lor. Aceasta este o realitate

inexorabilă în cazul integrării între ţări cu nivel mediu al veniturilor redus şi ţări cu

venituri pe locuitor mult mai mari. Statisticile arată că mişcările de forţă de muncă între

Mexic şi SUA, legale sau clandestine, sunt mult mai pronunţate decât între ţările

membre UE. INTEGRAREA ECONOMICĂ ÎN AMERICA DE NORD Autopact (1965)

O incursiune în istoria relativ recentă a relaţiilor intra-nordamericane evidenţiază că

NAFTA este, într-un fel, o urmare firească a credinţei nestrămutate în forţa comerţului şi

investiţiilor libere.

NAFTA apare ca o abordare modernă şi o continuitate a drumului deschis în

perioada postbelică a doi precursori celebri: Autopact şi FTA.Experţii au considerat

Autopact drept un model pentru un acord sectorial de comerţ liber.

Evenimente 1 ianuarie1964- Federaţia Rhodesia şi Nysland este dizolvată. 3 ianuarie- senatorul Barry Goldwater anunţă că el va căuta nominalizarea pentru preşedinte. 5 ianuarie- se hotărăşte că pentru fiecare cinci vânzări de autoturisme noi, în

Canada trei altele noi vor fi făcute acolo. The Canada-United States Automotive Agreement este cunoscut şi sub

denumirea Pactului Auto între Canada şi Statele Unite. Acesta a fost semnat de către

Primul-ministru Lester B. Pearson şi Preşedinte Lyndon B. Johnson în luna ianuarie a

anului 1965. Sunt eliminate taxele vamale pentru maşini, camioane, autobuze, pneuri şi

piese auto între cele două ţări, care beneficiază în mare măsură de marii producători

americani de automobile.

Aceasta a permis producătorilor de autoturisme din ambele ţări să-şi programeze

mai bine producţia. Graniţa dintre SUA şi Canada a înregistrat în 1995 un flux reciproc

de schimburi cu autovehicule şi componente auto de circa 70 mld. USD. Practic, un

sfert din schimburile intra-nord-americane (exclusiv Mexic) sunt reprezentate în prezent

de schimburile de autovehicule şi componente auto. Extrem de sugestivă este opinia

profesorului Paul Wonnacott care, în cea mai recentă lucrare de referinţă privind

acordurile de comerţ liber, considera că „o problemă centrală pentru industria

prelucrătoare canadiană a fost cum să obţină economii de scară. Cea mai bună

speranţă a constat în piaţa de export şi aceasta a însemnat, în primul rând, piaţa SUA,

deoarece aproape 3/5 din exporturile canadiene mergeau spre SUA. Pactul Auto

din 1965 ilustrează avantajele comerţului liber fără taxe vamale între două ţări.

Uzinele canadiene au avut posibilitatea de a se specializa în câteva modele de

autoturisme, cea mai mare partea a producţiei lor fiind trimisă în SUA în schimbul unor

modele care nu se produceau în Canada. În perioada 1965 –1985 a avut loc o revoluţie

în atitudinea oamenilor de afaceri din Canada faţă de comerţul liber cu SUA; aceasta a

fost considerată într-o măsură crescândă drept cea mai bună speranţă pentru a deveni

competitiv în economia mondială. Anul 1985 marchează iniţierea informală a

negocierilor Canada –SUA pentru un acord general de comerţ liber. Acesta intră în

vigoare începând cu 1 ianuarie 1991. Cunoscut sub denumirea simplă de FTA

FTA (Canada – United States Free Trade Agreement), Acordul de comerţ liber

între cele două ţări a decis eliminarea totală a taxelor vamale în schimburile reciproce.

Eliminarea se putea face fie imediat, fie pe perioade de 5 sau 10 ani. În 1996, taxele

vamale au dispărut în comerţul reciproc cu maşini şi utilaje, calculatoare, mobilă, hârtie,

ţiţei pentru ca în 1998 să fie eliminate şi restul taxelor vamale de la o serie de produse

considerate mai sensibile ca, de exemplu, confecţii, medicamente, produse alimentare.

Acordul a inclus şi alte prevederi privind facilitarea accesului mărfurilor canadiene

pe piaţa SUA, ameliorarea tratamentului investiţiilor străine reciproce, reglementarea

schimburilor de energie. Astfel, Canada a primit asigurarea că industria americană nu

va mai folosi inechitabil legile din SUA pentru a se proteja de mărfurile canadiene care

au preţuri mai scăzute. O serie de restricţii asupra investiţiilor americane în Canada au

fost înlăturate, investitorii americani nemaiavând obligaţia procurării de inputuri din

Canada sau a efectuării unor anumite activităţi de cercetare utilizând capacităţile din

Canada.

În comerţul cu energie, SUA a primit asigurări că livrările canadiene de ţiţei nu vor

fi diminuate şi că preţul acestora nu va fi mărit în perioada de deficit de energie, în timp

ce SUA s-a angajat să nu impună taxe la importul de ţiţei, gaze şi energie electrică

importate din Canada. Acordul de comerţ liber SUA – Canada (1989)

De la 1 ianuarie 1989, cea mai lungă graniţă existentă între două state ale globului,

graniţa Canada – SUA, a devenit liberă de taxe vamale.La sfârşitul mileniului II, în

spaţiul nord-american, relaţia gard – vecini are o semnificaţie contrară înţelegerii din

secolele trecute sau din alte regiuni cu garduri de sârmă ghimpată.

Semnificativ este faptul că în 1996, schimburile reciproce de mărfuri Canada –

SUA au atins un volum de 381 mld. dolari canadieni, ceea ce înseamnă că la graniţa

dintre cei doi vecini nord – americani are loc în fiecare zi un flux reciproc de mărfuri care

depăşeşte un miliard de dolari canadieni. Impactul NAFTA, care a continuat şi a extins zona de comerţ liber FTA incluzând Mexicul, se consideră deosebit de pozitiv în accelerarea fluxurilor de mărfuri, servicii şi investiţii. Studiul „NAFTA un parteneriat de lucru” elaborat de experţii de la Ministerului

Afacerilor Externe şi Comerţului Internaţional (MAECI) din Canada apreciază că

„exporturile canadiene spre SUA au crescut mai rapid (atât ca volum valoric, cât şi ca

volum fizic) la unele sectoare liberalizate din FTA şi NAFTA (maşini şi utilaje industriale,

echipamente de birou, materiale textile, bunuri deconsum), decât în sectoarele unde

taxele vamale erau deja scăzute sau egale cu zero. Importurile Canadei din SUA

evidenţiază trenduri similare (îndeosebi în domenii ca: alimente şi băuturi, confecţii,

mobilă, echipamente de transport şi articole de uz casnic).

Ca volum valoric, în perioada 1988 –1995, exporturile Canadei spre SUA la

produsele liberalizate prin FTA şi NAFTA s-au majorat cu 140 % , în timp ce creşterea

pe ansamblu a exporturilor a fost de 100 %. În mod similar, importurile de produse

liberalizate ale Canadei din SUA s-au majorat cu aproape 100%, în timp ce importurile

totale au crescut cu 75%.” Dar efectele NAFTA asupra economiei Canadei sunt mult

mai profunde. NAFTA şi predecesorul său FTA au înregistrat progrese semnificative ale

productivităţii şi specializării în economia canadiană şi au promovat economii crescânde

la scară, precum şi o creştere a calităţii produselor şi a competitivităţii privind costurile.

Rezultatul final a fost creştere competitivităţii exporturilor canadiene de bunuri şi

servicii.În sfârşit, consideraţii pozitive se emit şi la adresa procesului investiţional.

NAFTA a contribuit la creşterea atractivităţii Canadei pentru investitorii străini.

Prevederile NAFTA asigură o mai mare certitudine şi stabilitate pentru deciziile de

investiţii garantând un tratament echitabil, transparent şi nediscriminatoriu al

investitorilor şi al investiţiilor acestora în întreaga zonă de comerţ liber. Contribuţia

NAFTA la creşterea productivităţii printr-o concurenţă sporită şi inputuri la preţuri mai

competitive a atras, de asemenea, un volum sporit de investiţii în Canada. Totodată, un

studiu similar elaborat de experţii Administraţiei SUA care şi-au propus evaluarea

primilor trei ani de funcţionare NAFTA, ajunge la concluzia că NAFTA a avut efecte

pozitive pentru SUA în ceea ce priveşte exporturile, veniturile, investiţiile şi locurile de

muncă, întrucât taxele vamale aplicate de Mexic s-au redus drastic. Raportul

evidenţiază că în primii trei ani de existenţă „comerţul reciproc cu partenerii noştri

comerciali din NAFTA a crescut cu 44 % comparativ cu majoritatea de 33 % înregistrată

în comerţul cu restul lumii”. Diferenţe şi asemănări :NAFTA-UE •

NAFTA este doar un acord de liber schimb, fiind un model de cooperare de tip

interguvernamental, fără a dispune de organisme supranaţionale;pe când UE este o

uniune economică şi monetară. •

NAFTA asigură reducerea sau suspendarea taxelor vamale între ţările membre, dar

fiecare dintre acestea menţine un tarif vamal şi măsuri protecţioniste proprii în relaţiile

cu terţii. •

Spre deosebire de Uniunea Europeană, statele NAFTA nu au o poziţie comună faţă de

terţi în domeniul taxelor vamale şi, totodată, îşi menţin independenţa propriilor lor

economii naţionale. •

NAFTA se diferenţiază faţă de alte aranjamente integraţioniste (UE) deoarece nu este

dotată cu instrumente executive de tipul Comisiei Uniunii Europene. Există un fel de

Comisie a NAFTA cu sediul la Mexico City, dar aceasta nu este un organ executiv cu

acţiune permanentă şi nici o autoritate autonomă cu iniţiativă legislativă. Ea are, în

special, rolul de a sprijini rezolvarea diferendelor între cele trei părţi şi de a servi ca un

forum de discuţii între ele. Ea seamănă mai mult cu Consiliul European decât cu

Comisia Europeană. •

NAFTA diferă, de asemenea, de Uniunea Europeană şi prin faptul că nu este dotată cu

mecanisme de gestionare a transferului de resurse de la economiile mai puternice către

Mexic. Crearea acestor mecanisme ar fi făcut improbabilă aprobarea acordului în SUA

şi Canada. Cu toate acestea, informal, când Mexicul, confruntat cu marea criză

financiară, a avut nevoie de sprijin financiar la finele anului 1994, acesta a fost oferit

totuşi, cu destulă promptitudine şi generozitate. Cu toate acestea, NAFTA funcţionează

cu ajutorul unor organizaţii care sunt în aşa fel create încât să fie perfect adaptabile

condiţiilor schimbătoare ale unor relaţii internaţionale de schimb foarte dinamice. •

Tratatul nu are obiective de natură politică spre deosebire de Uniunea Europeană; •

Gradul de integrare al NAFTA este total diferit de cel al Uniunii Euopene (care constituie exemplul concludent de integrare pluridimensională a unei regiuni).

bibliografie

1. Hufbauer, G.C; Elliott, K.A – „Measuring the Cost of Protection in the United States”, Washington, D.C., Institute for International Economics, 1994 2. Ilie,A.G. – Integrare şi regionalism pe continentul american,www.bibliote ca- digitala.ase.ro 3. Krueger, A. – „NAFTA s Effects: A Preliminary Assessment”, The World Economy, iunie 2000 4. R.H.Snape - NAFTA, the Americas, AFTA and CER:Reinforcement or Competition for APEC, Pacific Economic Papers, aprilie 2001. 5. Raport anual OMC 2007. 6. *** - U.S. Internationl Trade Commission – A Reviewof Recent Developments in

the U.S.Automobile Industry Including an Assessment of the Japanese Voluntary RestraintAgreements, Washington D.C., Februarie 1985