Introducere în Istoria Relaţiilor Internaţionale

Introducere

Scopul celor doi autori, respectiv Pierre-Renouvin si Jean Baptiste Duroselle este de a ne

explica relaţiile internaţionale, cum acestea crează legături între state şi implicit între oamenii

acelor state, fără a fi implicate interesele personale ale statelor.De aceea, cei doi constată că

există o legătură între relaţiile internaţionale şi condiţiile vieţii materiale.

De asemenea, relaţiile internaţionale presupun implicarea a doi sau mai mulţi actori, de regulă

masa de oameni a statului si conducătorul respectivului stat.Ele se pot desfăşura pe mai multe

planuri: politic, cultural, militar. Mijlocitori între relaţiile internaţionale şi această multitudine

de planuri sunt diplomaţia şi diplomaţii,dar cu siguranţă nu sunt explicate numai prin

intermediul lor.

Jean Baptiste Duroselle, în partea a doua a cărţii va arăta importanţa opiniei publice care

influenţează,adesea, deciziile omului de stat.

Condiţiile vieţii umane- partea I

Viaţa comunităţilor a fost influenţată de-a lungul timpului de factori geografici precum clima,

relief, hidrografie, bogăţiile subsolului cât şi de calitatea solului.Toate presupun fluctuaţi(de

temperatură, de înălţimi în cazul reliefului,de precipitaţii etc) care se răsfrâng asupra

activităţii umane.Tot ele influenţează şi creşterea sau descreşterea populaţiei în diferite zone

ale globului, cât şi dezvoltarea economică a unui stat (relieful are un impact vizibil în

dezvoltarea economică, cât şi hidrografia; ele creează graniţe între state, furnizează resurse de

hrană statelor care le deţin si conduc la dezvoltarea de relaţii internaţionale între state, prin

dorinţa fiecărui stat de a deţine monopolul lor- aşa cum în 1936 Turcia primeşte controlul

strâmtorii Bosfor-Dardanele, care erau dorite, în acelaşi timp şi de Marile Puteri)

Însă aceste resurse au reuşit să fie controlate şi chiar modificate de om, graţie tehnologiilor

inventate de el care au presupus metode de îmbunătăţire a solului, noi metode de a cultiva

ceea ce a făcut posibil creşterea agriculturii chiar şi în zonele defavorizate, lipsite de o calitate

a solului bună sau de o climă temperată care să ofere culurilor un mediu propice dezvoltării

lor.

Aceste tehnologii au transformat şi condiţiile de trafic şi transport, creând reţele internaţionale

de drumuri(atât terestre, cât şi acvatice sau aeriene), astfel favorizând dezvoltarea de relaţii

internaţionale între state.

Urmarea oarecum negativă a acestei dezvoltări tehnologice este creşterea populaţiei (în unele

zone mai mult decît în altele). Această creştere a populaţiei a afectat în mod substanţial

relativa economiei şi a puterii statului.

Migraţiile fac parte din factorii care a dus la creşterea inegală a populaţiei în diferite zone ale

globului.Ele au atât aspecte pozitive, cît şi negative: pe de o parte, aspectele negative sunt: din

punct de vedere economic, prin banii pe care emigranţii îi trimit în ţările lor natale, duce la o

dezvoltare economică mai bună a statului respectiv; din punct de vedere politic, emigrarea

generează o garanţie a păcii interne. Pe de altă parte, aspectele negative sunt: devitalizarea

ţărilor emigranţilor plecaţi şi implicit îmbătrînirea populaţiei respectivului stat; cât şi

reducerea forţei armate, în cazul vreunui conflict militar.

Ca urmare a dezvoltării unor state, mai bine, pe plan politic decât altele, a condus la rivalitate

economică si conflict. Marile economii naţionale cu resurse naturale superioare sau cu

tehnologii mai avansate pot creşte sau reduce activităţile economice ale altui stat prin

extinderea sau contractarea volumului de cumpărare. Asta conduce la conflicte economice

între state, schimbarea politicilor comerţului sau competiţie pentru pieţele de export.

Şi, tot datorită acestor pieţe care se dezvoltă din ce în ce mai mult şi începe să îi ofere omului

din ce în ce mai multe varietăţi de produse, ia naştere nevoia de a împrumuta capital din

afară.Însă statul, înainte de a întreprinde un astfel de împrumut, ar trebui să aibe în vedere

dacă finanţarea sau investiţiile străine vin în sprijinirea intereselor naţionale, deoarece scopul

prim al investitorilor străini este de a face profit.

Sensul de naţiune

Istoricul, vede in fiecare punct al relaţiilor internaţionale expresia colectivă a emoţiilor sau

ideilor. Ele se dezvoltă în cadrul unei comunităţi care este pregătită, în caz de conflict cu alţii,

să se sacrifice sau mai bine zis să-şi sacrifice interesele individuale în detrimentul comunităţii.

Aici nu avem nimic altceva decât elemente ale sentimentului naţional.Dar acest sens de

naţionalitate şi de ideologie naţională ia diferite forme de la un stat sau regiune, la altul.

Aceste diferite forme de definire a naţionalităţii sunt urmarea a diferitelor nivele de civilizaţie

sau a inegalului progres al „libertăţii” şi „democraţiei”.

Însă, deşi acest sentiment naţional se manifestă diferit de sentimentele naţionale ale celorlalte

comunităţi, nu trebuie să devină o forţă dominantă, ci să respecte drepturile celorlalţi.Dar, de-

a lungul istoriei, vom vedea că acest lucru nu a fost respectat. De multe ori, în această istorie,

ideea de sentiment naţional a coincis cu interesele conducătorului, ceea ce a făcut din

naţionalism să devină o forţă majoră pe scena internaţională ( de exemplu: naţionalismul

german hitlerian, care dorea ca rasa ariană, rasă considerată de Hitler ca fiind cea mai pură, să

conducă lumea, toţi ceilalţi dinafara ei fiind exterminaţi în lagărele de concentrare naziste).

Omul de stat- partea a II-a

Nimeni nu poate realiza mai bine decît istoricul multitudinea variată a personalităţii umane.

Fiecare om e diferit, complex, ambiguu, cu personalitate unică. De aceea şi în atitudinea

omului de stat, pe ai cărui umeri stau cele mai importante decizii şi responsabilităţi, se pot

găsi elemente imprevizibile şi uneori inexplicabile. Această importantă cunoaştere a

personalităţii omului de stat nu a scăpat guvernului şi diplomaţiei. În secolul XVIII,

ambasadorii, de exemplu, aveau multe descrieri despre suveranii sau miniştrii ai acelui secol.

Unele decizii precum „interesul naţional” semnifică alegerile pe care autorităţile

guvernamentale le face în unele alegeri între posibile obiective în politica externă. Cu alte

cuvinte, omul de stat împreună cu autorităţile guvernamentale decid, opus intereselor lor, cu

cine să se alieze pe plan extern ori cu cine să facă schimb de mărfuri etc .

Însă, aceste decizii pot fi dirijate de două influenţe:

- influenţa forţelor de bază exercitate asupra omului de stat

- influenţa omului de stat asupra acestor forţe de bază

Influenţa forţelor de bază exercitate asupra omului de stat

Există o relaţie între forţele colective care constituie „infrastructura” relaţiilor internaţionale şi

care-l privilegiază, în mod individual, pe omul de stat. El, la urma urmelor, este unul dintre

oamenii care garantează aceste forţe economice şi individuale. De aceea, la rândul ei, această

influenţă a forţelor de bază poate fi exercitată asupra omului de stat printr-o presiune directă-

cînd omul de stat acordă foarte mult timp din timpul său pentru a primi oameni, în audienţe,

dialogând cu grupurile de interes sau printr-o presiune indirectă- redată de activităţile acestor

grupuri în rândul oamenilor sau în rândul liderilor de opinie.

Omul de stat trebuie, deasemenea să încerce să constate condiţia generală a naţiunii şi a

economiei naţiunii. Câteodată are încredere în instituţiile sale, dar cel mai adesea caută

informaţie brută- din articole, din discuţii, din rapoartele de subordonare, de la ambasadori-

pentru a se informa despre părerea străină, din opiniile publicului din ţara lui.De exemplu, în

democraţiile Occidentale, dorinţa poporului este exprimată prin alegeri periodice.Asta aruncă

în lumină, pentru puţin timp, dorinţa opiniei publice. Noile metode de a lua sondaje de opinie

publică, a permis urmărirea mai îndeaproape a fluctuaţiilor opiniei populare.

George Gallup, principalul inventator al acestor sondaje, indentifică voinţa poporului şi

opinia publică.

Dar opiniile publice şi forţele economice nu sunt singurele forţe care impulsionează statul să

acţioneze. Ele sunt totodată entităţi maleabile pe care omul de stat poate încerca să le

influenţeze sau chiar să le schimbe.

Influenţa omului de stat asupra forţelor de bază

Puterea omului de stat de a influenţa un anumit eveniment este de necontestat.Asta este

funcţia lui şi responsabilitatea lui, ori în a reacţiona împotriva mişcării altei naţiuni, ori în

iniţierea politicii.

El, deasemenea, poate probabil să modifice circumstanţele printr-o serie de acte deliberate de

el.

O adevărată problemă este dacă un om al statului poate, în acţiuni susţinute să transforme

decisiv si tragic structura de bază a propiului stat. De aceea şi aceste acţiuni de încercare a

transformării statului, în mod radical, se împart în două sfere de influenţă:

- încercări de a influența forțele economice și sociale

- încercări de a influenţa opinia publică naţională

Încercări de a influența forțele economice și sociale

Omul de stat şi implicit guvernele pot contribui la luarea unor decizii drastice asupra unor

acţiuni care au un impact negativ asupra politicilor guvernamentale.Un exemplu în acest sens

este creşterea demografică.

Guvernele pot contribui la această creştere demografică prin diferite iniţiative legislative sau

administrative: interzicerea avortului-măsură luată în România, în perioada comunismului,

spre a creşte populaţia României şi totodată forţa de muncă; prin reducerea riscului

epidemiilor şi a stărilor generate de foame care conduc tot la o sporire a creşterii populaţiei.

În sens invers, în state precum Japonia, s-au luat măsuri drastice pentru a stopa creşterea

populaţiei, deoarece se depăşise cu mult numărul de locuitori pe care Japonia putea să îi

întreţină- în 1929, guvernul Japonez a dat o lege a avortului, pentru a putea controla numărul

de naşteri. Astfel, guvernul Japonez îşi atinge scopul: populaţia scade de la 22% rata de

naşteri anulale , la doar 16,2 %.

Încercări de a influenţa opinia publică naţională

Eforturile guvernamentale de a transforma sau modifica opinia publica curentă sunt

legiunile.Într-o democraţie parlamentară sau guvernamentală, se produce o mişcare de

echilibrare dintre stat care încearcă să câştige suportul publicului şi dintre voinţa populara

care, în cele din urmă, alege cine îi va reprezenta public. Este un complex de echilibrare

pentru guvern, deoarece trebuie sa satisfacă atât voinţa populară cât şi opinia publică.

Concluzia

Pentru a stabili un fel de ierarhie printre aceste explicaţii ar fi la fel de nefolositor precum

stabilirea unor legi.

Această carte nu încearcă nici mai mult nici mai puţin decât să studieze legăturile

internaţionale dintre state si chiar cele dintre naţiune si omul statului, parcurgând diferitele

sfere de influentă mijlocitoare între aceste relaţii.