Intrebari Test MV LICENTA

„ Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului „ UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ

„„ION IONESCU DE LA BRAD” DIN IAŞI “University of Applied Life Sciences and Environment”

Aleea Mihail Sadoveanu nr. 3 Iaşi, 700490, România

T: +40 0232 407.407 F: +40 0232 260.650

www.uaiasi.ro [email protected]

ÎNTREBĂRI PENTRU EXAMENUL DE LICENTA 2012 la FMV IASI PROBA I. a. : GRILA SI SUBIECT UNIC

1. Unde este situat limfocentrul parotidian? 2. Care este limfocentrul ce recoltează limfa primară de la ochi? 3. Care este limfocentrul ce recoltează limfa primară de la articulaţia temporo-mandibulară? 4. Unde sunt situate limfonodurile mandibulare la taurine? 5. Cine recoltează limfa primară din cavităţile bucală şi nazală? 6. Limfonodurile retrofaringiene laterale sunt plasate: 7. Limfonodurile retrofaringiene mediale sunt plasate: 8. Unde sunt situate limfonodurile cervicale superficiale la taurine? 9. Unde se găsesc limfonodurile mediastinale craniale? 10. Unde sunt situate limfonodurile mediastinale mijlocii? 11. Limfonodurile mediastinale caudale la taurine se particularizează prin: 12. Limfonodurile traheo-bronşice craniale la taurine sunt: 13. Limfonodurile axilare proprii sunt situate: 14. Limfonodurile axilare ale primei coaste se găsesc: 15. Cine recoltează limfa primară de la nivelul acropodiului toracic la taurine? 16. Care limfonoduri recoltează limfa primară de pe faţa laterală a spetei şi braţului? 17. Unde sunt situate limfonodurile subiliace? 18. Unde sunt situate limfonodurile poplitee? 19. Limfonodurile inghinale profunde la taurine se găsesc: 20. Limfonodurile inghinale superficiale se găsesc: 21. Limfonodurile mamare la taurine se găsesc: 22. Cine recoltează limfa primară de la autopodiul pelvin la taurine? 23. Artera pudendă externă se descoperă astfel: 24. Inelul inghinal superficial la vier apare sub formă de fantă, situat: 25. Traiectul inghinal reprezintă: 26. Pungile testiculare sunt inervate de: 27. Procesul vaginal are originea în: 28. Pungile testiculare la câine sunt irigate de: 29. Artera dorsală a penisului la ecvine provine din: 30. Anestezia tronculară a nervului dorsal al penisului se realizează: 31. Diverticulul prepuţial se găseşte: 32. Cordonul testicular cuprinde: 33. Muşchiul cremaster extern provine din: 34. Cine inervează senzitiv pielea de pe faţa dorsală a carpului la ecvine? 35. Care sunt structurile vasculo-nervoase care trec prin mica teacă postcarpienă: 36. Care sunt structurile vasculo-nervoase care trec prin marea teacă carpienă? 37. Puncţia sinovialelor articulare ale articulaţiei antebrahio-carpiene se efectuează:


T: +40 0232 407.407 F: +40 0232 260.650


38. Artera digitală comumă II este vasul principal al regiunii metacarpului la ecvine şi se găseşte:

39. Care este succesiunea dorso-palmară a tendoanelor de pe faţa palmară a regiunii metacarpiene:

40. Unde este locul de elecţie pentru anestezia muşchiului interosos median? 41. Care este baza anatomică a articulaţiei metacarposesamofalangiană? 42. Unde se face puncţia sinovialei articulare a articulaţiei buletului? 43. Structurile vasculo-nervoase din regiunea buletului la ecvine se evidenţiază: 44. Locul de elecţie pentru anestezia nervului digital posterior este: 45. Care este ordinea dorso-palmară a structurilor vasculo-nervoase de la nivelul chişiţei? 46. Care sunt structurile care fac parte din aparatul de amortizare ale copitei: 47. Ce structură delimitează pe faţa soleară a copitei ţesuturile vii de cele moarte? 48. Unde şi la ce nivel fac anastomoză arterele digitale proprii la ecvine? 49. Cine inervează cuzinetul şi talpa? 50. Originea venelor digitale la ecvine este: 51. Care sunt structurile care asigură creşterea în lungime a cutiei de corn? 52. Unde se proiectează cecumul la cal? 53. Unde se proiectează colonul ascendent la cal? 54. Ficatul la ecvine, pe partea dreaptă, are următoarea arie de proiecţie: 55. Colonul descendent la ecvine se proiectează: 56. Jejunul la ecvine se proiectează: 57. Aria de proiecţie a reţelei la taurine este: 58. Aria de proiecţie a foiosului la taurine este: 59. Vezica biliară la taurine se proiectează : 60. Aria de proiecţie, la nivelul peretelui abdominal, a rumenului la rumegătoare este: 61. Membrana celulară este alcătuită 62. Plasmalema are grosimea de: 63. Glicolema are grosimea de: 64. Citoscheletul membranei are grosimea de: 65. Plasmalema este: 66. Principala componentă structurală a plasmalemei este: 67. Lipidele complexe din plasmalemă sunt molecule: 68. Molecula amfifilă (amfipatică) prezintă: 69. Participarea fosfolipidelor în plasmalemă este de: 70. Participarea colesterolului în plasmalemă este de: 71. Proteinele extrinseci ale plasmalemei sunt distribuite: 72. Proteinele intrinseci din plasmalemă sunt distribuite: 73. Porii din plasmalemă au diametrul de: 74. Porii plasmalemei sunt delimitaţi de: 75. Proteinele intrinseci din plasmalemă sunt: 76. Proprietăţile generale ale plasmalemei pot fi explicate prin: 77. Glicolema este alcătuită din: 78. Glicolema este localizată: 79. Grosimea glicolemei este de: 80. Glicolema conţine: 81. Ca2+ face legătura între: 82. Cartea de identitate a celulei” este reprezentată de: 83. Heterogenitatea glicolemei este dată de: 84. Glicolema are rolul de depozit pentru: 85. Galactoza din lanţul oligozaharidic din structura glicolemei ocupă:


T: +40 0232 407.407 F: +40 0232 260.650


86. Uzura celulei înseamnă pierderea: 87. Citoscheletul membranic este o reţea de proteine extrinseci de pe: 88. Grosimea citoscheletului membranei este de: 89. În structura citoscheletului membranic intră: 90. Complexul spectrină, anchirină şi proteină integrală din citoscheletul membranei

reprezintă dispozitivul de legătură cu: 91. Complexul spectrină, actină şi proteina benzi–4,1 din structura citoscheletului membranic

reprezintă dispozitivul de legătură cu 92. Platoul striat este localizat: 93. Microvilozităţile platoului striat sunt în număr de: 94. În zona centrală a microvilului platoului striat sunt localizate: 95. Marginea în perie se evidenţiază la: 96. Cilii sunt localizaţi la: 97. Axonema cilului este structurată din microtubuli organizaţi după modelul: 98. Subfibra „A” a dubletului periferic din structura axonemei cilului conţine: 99. Corpusculul bazal al cilului este structurat din microtubuli organizaţi după modelul: 100. Stereocilii sunt localizaţi la: 101. Axonema flagelului este organizată din microtubuli după modelul: 102. Microfilamentele de actină au diametrul de: 103. Microfilamentele de actină se formează prin polimerizarea: 104. Microfilamentele de actină constau în: 105. Tropomiozina, in celulele musculare, corespunde la: 106. Troponina C din microfilamentele de actină: 107. Troponina T din microfilamentele de actină: 108. Troponina I din microfilamentele de actină: 109. Microfilamentele de miozină au diametrul de: 110. Moleculele de miozină au aspectul de: 111. Capul moleculei de miozină prezintă: 112. Sub aspectul alcătuirii polipeptidice molecula de miozină este formată din: 113. Molecula de miozină conţine: 114. Subfragmentul 1 al meromiozinei grele (H-meromiozină) are activitate: 115. Microfilamentele de miozină din celulele musculare se formează prin polimerizarea 116. Microfilamentele de miozină sunt prezente în miofibrilă în: 117. Microfilamentele de actină sunt prezente numai în: 118. Microtubulii au diametrul de: 119. La structurarea microtubilor prin polimerizare participă: 120. La polimerizarea dimerilor de tubulină participă : 121. Procesul de asamblare – dezasamblare a microtubulilor este controlat de: 122. Microtubii au rol în: 123. Centrozomul este format din: 124. Corpusculul bazal al cililor este: 125. Centriolul şi corpusculii bazali ai cililor sunt organizaţi după modelul: 126. Mitocondriile sunt: 127. Enzimele marker pentru mitocondrii sunt: 128. Mitocondriile la microscopul optic apar dub formă de: 129. Hepatocitul poate avea: 130. Diametrul mitocondriilor este de: 131. Mitocondriile în flagelul spermatozoidului se dispun: 132. Cristele mitocondriale sunt pliuri ale: 133. Mitocondria prezintă:


T: +40 0232 407.407 F: +40 0232 260.650


134. Particulele elementare (particule F1) se evidenţiază: 135. ADN mitocondrial este de tip: 136. Ribozomii mitocondriali din celulele la eucariote sunt: 137. În starea de contracţie cristele mitocondriale devin: 138. Ribozomii au fost descoperiţi de: 139. Ribozomii au dimensiunea de: 140. Ribozomul din celulele eucariote este format din: 141. Ribozomii din celulele eucariote sunt de tip: 142. Agregarea ribozomilor în grupuri denumite polimeri (di-, tri-, tetra-, etc.) este dată 143. Ribozomii au rol în sinteza: 144. Ribozomii sunt uniţi pentru a structura poliribozomii: 145. Ribozomii conţin: 146. Biogeneza ribozomilor are loc în: 147. Reticulul endoplasmic se evidenţiază la: 148. Reticulul endoplasmic este în legătură cu: 149. Reticulul endoplasmic rugos structurează în neuron: 150. Ribozomii sunt ataţaşi de membrana reticulului endoplasmic prin: 151. Reticulul endoplasmic neted este prezent în celulele care elaborează: 152. Sinteza proteinelor de export are loc în: 153. Reticulul endoplasmic neted are rol în: 154. Complexul Golgi a fost descoperit de: 155. La microscopul optic, în neuron complexul Golgi apare sub formă de: 156. Cisternele apratului Golgi au faţa cis (imatură): 157. Cisternele apratului Golgi au faţa trans (matură): 158. Microveziculele (veziculele de transfer) se formează: 159. Microveziculele (veziculele de transfer) au dimensiunea de: 160. Macroveziculele aparatului Golgi au diametrul de: 161. Veziculele de secreţie (de condensare) se formează din aparatul Golgi pe faţa: 162. Enzimele marker pentru aparatul Golgi sunt: 163. Complexul Golgi participă la înnoirea : 164. Complexul Golgi secretă: 165. În spermiogeneză, complexul Golgi structurează: 166. În ciclul secretor, etapa I - sinteza proteinelor are loc în: 167. Transportul intracelular al proteinelor - etapa a II-a a ciclului celular se face prin: 168. Care este etapa a IV-a a ciclului celular: 169. Etapa a V-a a ciclului secretor – exocitoza este dependentă de: 170. Diametrul lizozomilor este de: 171. Membrana lizozomală lipoproteică are grosimea de: 172. Agenţii stabilizatori ai membranei lizozomale sunt: 173. Lizozomii primari au durată de viaţă: 174. Lizozomii conţin: 175. Enzimele marker pentru lizozomi sunt: 176. Lizozomii secundari se formează prin fuziunea lizozomilor primari cu: 177. Fagolizozomul rezultă prin fuziunea lizozomului cu: 178. Pinolizozomul rezultă prin fuziunea lizozomului cu: 179. Organitele îmbătrânite sunt reînnoite prin intervenţia: 180. Lizozomii care şi-au terminat funcţia digestivă se numesc. 181. Sinteza enzimelor lizozomale are loc in: 182. Cele mai excitabile tesuturi sunt 183. Polaritatea electrica a membranei celulare in stare de repaus este reprezentata de:


T: +40 0232 407.407 F: +40 0232 260.650


184. Pentru celulele excitabile, potentialul membranar de repaus are valoare de: 185. Depolarizarea membranara de prag are valori de: 186. Spike potential-ul celulelor supuse actiunii agentilor excitanti are valori de: 187. In stare de repaus, membrana celulara este mai permeabila pentru: 188. Concentratia ionilor de Na+ si K+ pe cele doua fete ale membranei celulare este diferita.

Astfel: 189. Sub actiunea agentilor excitanti, membrana celulara devine permeabila pentru: 190. Depolarizarea membranara se realizeaza prin modificari de permeabilitate a membranei

urmate de: 191. Repolarizarea membranara se realizeaza prin: 192. Potentialul de actiune reprezinta: 193. Potentialul de repaus reprezinta: 194. 13.Functionarea pompei de Na+ – K+ asigura : 195. Durata potentialului de actiune al celulei nervoase este de : 196. Rolul sistemului nervos somatic aferent (senzitivo-senzorial) este de: 197. Structurile ce apartin SN somatic aferent sunt: 198. Segmentul periferic al unui analizor este reprezentat de: 199. Segmentul central unui analizor este reprezentat de: 200. Segmentul intermediar al unui analizor este reprezentat de: 201. Sensibilitatea exteroceptiva reprezinta: 202. Sensibilitatea proprioceptiva include: 203. Sensibilitatea epicritica reprezinta: 204. Sensibilitatea protopatica reprezinta: 205. Sensibilitatea kinestezica se refera la: 206. Sensibilitatea vestibulara se refera la: 207. Sistemul nervos nu receptioneaza informatiile din mediul intern sau extern in forma lor

originala, ci sub forma de: 208. In organism, informatia externa sau interna este transformata in limbajul accesibil SN de

catre: 209. Receptorii electromagnetici sunt stimulati de: 210. Termoceptorii sunt stimulati de: 211. Mecanoceptorii sunt stimulati de: 212. Nociceptorii sunt stimulati de: 213. Mesajele externe sau interne ajung de la receptori la SNC prin: 214. Mesajele sensibilităţii exteroceptive şi proprioceptive ajung de la etajele nervoase

inferioare la centrii nervoşi superiori prin căi ascendente corticopete incluse în: 215. Fasciculele Goll şi Burdach transmit cortexului mesaje ale sensibilităţii: 216. Fasciculele Goll şi Burdach transmit cortexului mesaje ale sensibilităţii: 217. Fasciculele spino-talamice (lateral şi ventral) transmit cortexului mesaje ale sensibilităţii: 218. Fasciculele spino-cerebeloase (Flechsig şi Gowers) transmit cortexului mesaje ale

sensibilităţii: 219. Mesajele sensibilităţii cutanate şi proprioceptive din regiunea trunchiului şi membrelor au

proiecţie corticală: 220. Al treilea neuron al căilor de transmitere a mesajelor periferice la cortexul cerebral este

localizat în: 221. Aria corticală somatoestezică, de integrare a mesajelor cutanate, este localizată în: 222. Aria corticală acustică, de integrare a mesajelor provenite din urechea internă, este

localizată în: 223. Aria corticală vizuală, de integrare a mesajelor fotonice, este localizată în: 224. Aria corticală olfactivă este localizată în:


T: +40 0232 407.407 F: +40 0232 260.650


225. Sistemul nervos somato-motor (somatic eferent) are rol de: 226. Locomoţia este o activitate motorie complexă din categoria: 227. Pentru realizarea activităţilor motorii voluntare, sensul conducerii influxului nervos este: 228. Centrii motori corticali sunt localizaţi în: 229. Activităţile motorii voluntare sunt coordonate de: 230. Coordonarea şi reglarea tonusului muscular este realizată de: 231. Neuronii motori inferiori au dublă localizare: 232. Arhicerebelul intervine în: 233. Paleocerebelul intervine în: 234. Neocerebelul intervine în: 235. Axonii motoneuronilor alfa realizează conexiuni sinaptice cu: 236. Axonii motoneuronilor gamma realizează conexiuni sinaptice cu: 237. Inhibiţia recurentă de tip Renshaw are rol în: 238. Inhibiţia reciprocă conjugată are rol în: 239. Calea motorie piramidală face legătura, fără întrerupere sinaptică, între: 240. Calea motorie piramidală include: 241. Calea motorie extrapiramidală include: 242. Calea motorie piramidală este denumită, după rolul său, şi: 243. Calea motorie extrapiramidală este denumită, după rolul său, şi: 244. O unitate motorie este reprezentată de: 245. Mediatorul chimic al sinapsei neuromusculare este: 246. Caracteristica sinapsei neuromusculare este: 247. Rolul sistemului nervos vegetativ este de: 248. Structurile SNV aferent sunt: 249. Căile vegetative corticopete (medulo-corticale) sunt: 250. Sistemul limbic este considerat: 251. Este considerat “creier vegetativ”: 252. Rolul general al SNV parasimpatic este de: 253. Rolul general al SNV ortosimpatic este de: 254. Centrii vegetativi parasimpatici sunt localizaţi în: 255. Centrii vegetativi ortosimpatici sunt localizaţi în: 256. Calea eferentă vegetativă transmite informaţii organelor interne: 257. SNV eferent ortosimpatic îşi are originea în: 258. SNV eferent parasimpatic îşi are originea în: 259. Ganglionii SNV eferent ortosimpatic sunt: 260. Ganglionii SNV eferent parasimpatic sunt: 261. Fibrele nervoase eferente ortosimpatice sunt incluse în: 262. Fibrele nervoase eferente parasimpatice sunt incluse în: 263. Nervul vag este: 264. Inervaţia ortosimpatică a organelor capului este asigurată de: 265. Inervaţia parasimpatică a organelor capului este asigurată de: 266. Glanda suprarenală primeşte inervaţie vegetativă prin: 267. Cordul dispune de inervaţie vegetativă: 268. Irisul dispune de inervaţie vegetativă: 269. Glandele salivare dispun de inervaţie vegetativă: 270. Vasele de sânge dispun de inervaţie vegetativă: 271. Sinapsele interneuronale ganglionare ale SNV sunt: 272. Sinapsele neuro-efectoare parasimpatice sunt: 273. Majoritatea sinapselor neuro-efectoare ortosimpatice sunt: 274. Receptorii sinapselor neuroefectoare ortosimpatice sunt:


T: +40 0232 407.407 F: +40 0232 260.650


275. Receptorii sinapselor neuroefectoare parasimpatice sunt: 276. Receptorii sinapselor ganglionare ale SNV sunt: 277. Este considerat inhibitor specific al receptorilor muscarinici: 278. Sunt considerati inhibitori specifici ai receptorilor nicotinici din SNV: 279. Receptorii cardioacceleratori sunt: 280. Receptorii cardioinhibitori sunt: 281. Receptorii vasoconstrictori sunt: 282. Stimulul fiziologic al reflexelor miotatice este: 283. Reflexele miotatice sunt considerate: 284. Reflexele miotatice se produc prin stimularea: 285. Reflexele miotatice se verifică prin: 286. Reflexul rotulian reprezintă: 287. Reflexul achilean reprezintă: 288. Reflexul supracarpian reprezintă: 289. Reflexul de flexie este: 290. Reflexul de flexie este iniţiat prin: 291. Răspunsul normal aşteptat la acţiunea unui stimul dureros asupra unui membru este: 292. Reflexele cutanate constau în: 293. Reflexele de defecaţie, micţiune şi reflexele sexuale sunt: 294. Reflexele statice si statokinetice sunt: 295. Reflexele fotomotorii sunt: 296. Analizatorul vestibular deserveşte următoarele simţuri: 297. Receptorii vestibulari sunt localizaţi în: 298. Receptorii vestibulari otolitici sunt localizaţi în: 299. Receptorii vestibulari ampulari sunt localizaţi în: 300. Stimulii fiziologici pentru receptorii otolitici sunt: 301. Stimulii fiziologici pentru receptorii ampulelor canalelor semicirculare sunt: 302. Protoneuronul căii vestibulare este situat: 303. Al doilea neuron al căii vestibulare este situat în: 304. Al treilea neuron al căii vestibulare este situat în: 305. Componenta cerebelului considerată centrul echilibrului este: 306. Aria senzorială vestibulară este localizată în cortex, într-unul din lobii: 307. Aparatul vestibular influenteaza tonusul musculturii scheletice prin descărcarea de

impulsuri motorii pe cale: 308. Aparatul vestibular influenţează mişcările globilor oculari, datorită conexiunii cu: 309. Un câine are următoarele semne clinice: devierea capului spre dreapta, deplasare în cerc

spre dreapta şi mişcări compensatorii ale globilor oculari. Disfuncţia ar putea fi localizată în:

310. In sindromul vestibular drept, tonusul muscular este diminuat în: 311. Cuplarea excitaţiei cu contracţia musculară este realizată de potenţialul de acţiune care,

ajuns în interiorul fibrei musculare, determină 312. Rolul complexului Ca++-troponină în fibra musculară este de: 313. Tropomiozina este o proteină reglatoare care, in timpul contracției musculare,: 314. In procesul molecular al contracţiei musculare, scurtarea sarcomerului se datorează: 315. Suprapunerea completă a filamentelor de actină cu cele de miozină se realizează prin: 316. Succesiunea celor 4 etape ale ciclului crossbridge (formarea puntii transversale actina A -

miozina M) este : 317. Sistemul endocrin utilizează ca limbaj de transmitere a mesajelor: 318. In transmiterea paracrina a mesajelor intervin: 319. In transmiterea endocrină a mesajelor intervin:


T: +40 0232 407.407 F: +40 0232 260.650


320. In transmiterea neurocrină a mesajelor intervin: 321. Prostaglandinele provin din: 322. Catecolaminele au ca precursor: 323. Modul general de actiune a hormonilor la nivelul celulelor țintă presupune: 324. Un hormon cu acțiune membranara determină: 325. Mesagerii secundari generați de cuplul hormon-receptor membranar sunt: 326. In cazul creșterii nivelului cortizolului sanguin, reglarea secreției endocrine presupune: 327. Creșterea postprandială a nivelului glucozei sanguine este reglată prin: 328. Caile clasice de actiune in sindromul general de adaptare sunt urmatoarele cu o exceptie: 329. Sunt considerati agenti stresanti toti factorii din mediu care determina la nivelul

organismului: 330. Actiunea agentilor stresanti determina la nivelul organismului in primele doua faze

urmatoarele reactii cu o exceptie: 331. Mediatorii chimici ai reactiei de alarma din cadrul sindromului general de adaptare sunt: 332. Poliglobulia din faza de alarma a sindromului general de adaptare este rezultatul stimularii

urmatoarelor mecanisme cu o exceptie: 333. Reactiile din faza de rezistenta sau de adaptare a sindromului general de adaptare sunt

rezultatul interventiei urmatoarelor mecanisme: 334. Faza a III a, de epuizare, din sindromul general de adaptare prezinta urmatoarele reactii cu

o exceptie: 335. In solicitarile acute ale organismului creste secretia de: 336. In cantitati mari glucocorticoizii produc: 337. În sindromul general de adaptare sunt activate unele sisteme neuroendocrine care au ca

rezultat: 338. Faza de rezistenţă a sindromului general de adaptare se caracterizează prin: 339. Fenomenele de contraşoc din faza de alarmă a sindromului general de adaptare sunt

reprezentate de: 340. In sindromul general de adaptare hipertrofia şi hiperplazia corticosuprarenalelor se produc

în: 341. Cauzele certe generatoare de soc sunt urmatoarele: 342. Manifestarile clinice la animale in starea de soc sunt urmatoarele : 343. Reactiile adaptativ-compensatorii din soc vizeaza urmatoarele: 344. In soc la nivelul metabolismului lipidic se produc urmatoarele modificari, cu o exceptie: 345. Hiperlactacidemia in soc reprezinta: 346. Cresterea volumului sanguin in soc se realizeaza prin urmatoarele mecanisme cu o

exceptie: 347. Faza de soc ireversibil se caracterizeaza prin urmatoarele modificari: 348. Modificarile metabolismului protidic in soc sunt urmatoarele: 349. In soc perfuzia celulara este oglindita cel mai fidel de: 350. In soc tulburarile hemodinamice de la nivelul microcirculatiei sunt dependente de: 351. Printre consecintele acidozei metabolice din starea de soc se numara urmatoarele: 352. Tulburarea microcirculatiei in soc este consecinta: 353. Ca urmare a tulburarilor metabolice in soc se produc urmatoarele modificari umorale: 354. Elementul fiziopatologic central al oricarei forme de soc este: 355. Modificările hemodinamice cu caracter adaptativ-compensator din starea de şoc vizează: 356. Toate tipurile de şoc debutează prin: 357. În stările de şoc la nivel tisular scade: 358. Cresterea VSH in inflamatie este consecinta: 359. Durerea in inflamatie este rezultatul acţiunii urmatorilor mediatori: 360. Cresterea precoce a permeabilitatii in focarul inflamator se realizeaza sub actiunea:


T: +40 0232 407.407 F: +40 0232 260.650


361. Mediatorii cu rol vasodilatator in focarul inflamator sunt urmatorii: 362. Exsudatul inflamator asigura functia de aparare prin urmatoarele capacitaţi: 363. Activarea fosfolipazei A2 membranare la nivelul fagocitelor are ca rezultat urmatoarele

reactii: 364. Amplificarea fenomenelor vasculo-exsudative in focarul inflamator sunt rezultatul

urmatoarelor interventii: 365. Blocarea caii cicloxigenazelor are ca efect: 366. Procesul inflamator este insotit de urmatoarele modificari: 367. Hiperemia activa din prima faza a inflamatiei acuta explica: 368. Staza venoasa caracteristica fazei a doua a inflamatiei determina urmatoarele modificari

locale: 369. În general la nivelul focarului inflamator mediatorii chimici ai inflamaţiei produc: 370. Reacţiile generale în inflamaţie sunt următoarele: 371. În focarul inflamator activarea factorului XII Hageman determină 372. Glucocorticoizii acţionează în inflamaţie prin: 373. Interleukina 1 denumită şi pirogen granulocitar intervine în inflamaţie prin: 374. Reactia febrila este: 375. Au efect piretogen urmatorii factori: 376. Originea pirogenului endogen este: 377. Reactia febrila este declansata de: 378. Pentru perioada de stare a reactiei febrile sunt caracteristice: 379. Faza de crestere a temperaturii din reactia febrila se caracterizeaza prin: 380. Mecanismul de termoreglare in perioada de stare a reactiei febrile este identic cu cel din: 381. Pentru perioada de stare a reactiei febrile sunt caracteristice: 382. Mecanismul supraîncălzirii este reprezentat de: 383. Mecanismul de termoreglare din reacţia febrilă este identic cu cel din: 384. In faza de creştere a temperaturii din reacţia febrilă se produce: 385. În faza paralitică din hipotermia acută se produc: 386. Cresterea hematocritului, proteinelor plasmatice, a compartimentului intracelular

concomitent cu scaderea volumului plasmatic semnifica: 387. Scaderea hematocritului, proteinelor plasmatice, a compartimentului intracelular

concomitent cu cresterea volumului plasmatic semnifica: 388. Lipsa senzatiei de sete este specifica urmatoarei tulburari a echilibrului hidroelectrolitic: 389. Mecanismele compensatorii în deshidratarea izotonă sunt: 390. Între mecanismele de apariţie a edemului se numără: 391. Consecinţele hiperhidratării hipotone sunt: 392. Consecinţele hipocalcemiei asupra organismului sunt 393. Consecinţele hiperpotasemiei asupra organismului sunt reprezentate de: 394. Consecinţele hiperfosfatemiei asupra organismului: 395. Complementul este un sistem seric alcătuit din: 396. Care sunt macrofagele fixe din piele: 397. Care fracţiune a complementului intervine în fenomenul de opsonizare şi imunoaderenţă: 398. Macrofagele ca celule “prezentatoare” de antigen intervin în: 399. Bacilul tuberculozei fagocitat de macrofage poate suferi următoarele acţiuni: 400. Celula NK este implicată în: 401. Cantitatea cea mai mare de complement se găseşte în: 402. Specificitatea unei molecule de antigen este determinată de: 403. Antigenele “FORSSMAN” sunt: 404. Care sunt antigenele CMH (complexul major de histocompatibilitate) care intervin în

discriminarea selfului de non self:


T: +40 0232 407.407 F: +40 0232 260.650


405. Care sunt limfocitele implicate în imunitatea umorală: 406. Lanţurile grele (H) şi uşoare (L) din structura unei molecule de imunoglobulină sunt legate

între ele prin: 407. Care sunt imunoglobulinele care protejează pielea şi mucoasele: 408. Ce clasă de imunoglobuline traveresează placenta: 409. Care clasă de Ig se numesc şi “reagine” şi intervin în fenomenele alergice: 410. Ce clasă de Ig au în structura lor lanţul “J” şi o piesă secretorie: 411. Situsurile de fixare a Atg din structura unei molecule de Ig sunt aşezate în: 412. IgM are o structură: 413. Cea mai importantă proteină din granulaţiile celulelor NK este: 414. Care subpopulaţie de limfocite T reprezintă pivotul răspunsului imun: 415. Care subpopulaţii de limfocite T sunt implicate în imunitatea celulară antivirală şi

antitumorală: 416. Biosinteza Ig se realizează în interiorul: 417. Opsonizarea este un mecanism important al fagocitozei care facilitează etapa de: 418. Procesul de degradare al Ig se realizează: 419. Prima Ig care apare în răspunsul imun primar este: 420. Antigenele CMH de clasa a I a: 421. Antigenele CMH de clasa a II a: 422. Antigenele sechestrate sunt: 423. Serurile monoclonale se deosebesc de serurile clasice prin aceea că: 424. Citokinele sau interleukinele sunt: 425. IL-1 este secretată de: 426. THNF alfa sau “casectină” este produsă de: 427. Timusul este: 428. LfB “virgine”: 429. Receptorul pentru antigen al LfT se numeşte: 430. Limfocitele T cu markerul CD4 sunt: 431. Limfocitele T cu markerul CD8 sunt: a. 38. Celulele Killer distrug celulele ţinta: 432. Celulele NK distrug celulele ţintă: 433. Celulele infestate cu virusuri, secretă: 434. Imunitatea activă se realizează prin: 435. Care din următoarele afirmaţii sunt corecte: 436. Ig G este: 437. Imunitatea activă este: 438. Imunitatea pasivă apare: 439. Ig. M este: 440. Celulele care participă la formarea anticorpilor monoclonali sunt: 441. Rata cea mai ridicată de fuzionare a celulelor ce participă la formarea Atc monoclonali, se

obţine prin 442. Termenul de muraminidaza se utilizează pentru: 443. Activarea complementului pe cale clasică poate fi realizată de către: 444. Complementul este: 445. Opsonizarea reprezintă: 446. Lizozimul realizează liza bacteriilor: 447. Interferonii alfa şi beta sunt eficienţi în apărarea: 448. Interferonii imuni (IFN gamma) sunt produşi de: 449. Anticorpii naturali se caracterizează prin aceea că: 450. Beta-lizinele determină:


T: +40 0232 407.407 F: +40 0232 260.650


451. Particula fagocitată se numeşte 452. Digestia completă a materialului fagocitat este realizată de către: 453. Termenul de fagocitoză este utilizat pentru particule: 454. Digestia parţială a non-selfului (fagocitoză imună) este realizată de către: 455. Care sunt macrofagele fixe din ficat? 456. Care sunt celulele implicate în imunitatea naturală: 457. Grupările determinante ale unei molecule de antigen poartă denumirea de; 458. Care subpopulaţie de limfocite T realizează eliminarea celulelor tumorale: 459. Ig care predomină cantitativ în răspunsul imun secundar este: 460. Anticorpii monoclonali sunt: 461. În imunitatea de tip celular responsabilitatea stării de rezistenţă revine: 462. Vaccinurile conţin: 463. Imunitatea activă este consecutivă: 464. Vaccinurile vii atenuate conţin: 465. Anatoxinele sunt: 466. Imunitatea activă: 467. Imunitatea pasivă: 468. Dilataţia cardiacă se întâlneşte la suine în: 469. Hemosideroza viscerală generalizată apare în: 470. În congestia pasivă cronică, la proba plutirii fragmentul de pulmon: 471. Exsudaţia fibrinoasă se produce în una din următoarele faze ale bronhopneumoniei

crupale: 472. În etiopatogeneza pneumoniei cu celule gigante intervin: 473. În icterul hemolitic, la nivelul ficatului pigmenţii biliari se depun în: 474. Pericardita seroasă se întâlneşte la găini în: 475. Miocardita limfhistiocitară din salmoneloza aviară se manifestă macroscopic prin: 476. Infarctele roşii din splina porcilor cu pestă au ca punct de plecare: 477. Limforeticulita hemoragică în focare sau ganglionul marmorat apare la suine în: 478. În edemul pulmonar, căile respiratorii intrapulmonare exprimă: 479. În faza de pancreatizare a bronhopneumoniei catarale modificarea histologică principală

constă în: 480. Infarctizarea intestinală apare ca o cale de evoluţie în: 481. Miocardita limfohistiocitară apare la câini în: 482. Cu micul rinichi încreţit este denumit procesul patologic: 483. Miopatia de nutriţie sau boala muşchilor albi are ca leziune histologică iniţială o: 484. Pentru sinciţializarea celulară se mai utilizează şi termenul: 485. Hipotrepsia constă în generalizarea uneia dintre următoarele tulburări de creştere tisulară: 486. Edemul pulmonar apare la toate speciile în intoxicaţia cu: 487. Termenul distrofie este sinonim cu: 488. Excesul de fibre de colagen este denumit şi: 489. In icterul de stază, la nivelul ficatului pigmenţii biliari se depun iniţial în: 490. Cu termenul vitiligo este denumit procesul: 491. Guta aviară are în etiologie, printre altele: 492. Enterita difteroidă focalizată (butonii difteroizi) este o leziune specifică în: 493. Celula tumorală prezintă cele mai importante modificări la: 494. În hidronefroză parenchimul renal suferă o atrofie de: 495. Hemoragia bronhopulmonară urmată de eliminarea sângelui pe cale bucală se numeşte: 496. Tromboza generalizată sau microtromboza se mai numeşte: 497. Calcificarea localizată (distrofică) se produce în condiţii de: 498. Guta aviară are, pe lângă localizarea viscerală, una:


T: +40 0232 407.407 F: +40 0232 260.650


499. Inflamaţia fibrinoasă profundă (a mucoaselor) se numeşte şi: 500. Empiemul este inflamaţia purulentă ce afectează: 501. Tumorile maligne au un mod de creştere: 502. Hipertrofia de suprasolicitare apare: 503. Cea mai frecventă cale de evoluţie a trombilor de dimensiuni mari este: 504. Cea mai eficace metodă de evidenţiere histologică a depunerilor de hemosiderină este: 505. Ectazia şi supraîncărcarea cu pigmenţi biliari a canalelor şi a

canaliculelor biliare se observă în icterul:

506. Calcificarea generalizată (metastatică) poate să apară în: 507. In faza de hepatizaţie cenuşie a bronhopneumoniei crupale, în spaţiile aerofore se

acumulează: 508. Hepatita fibroasă cu etiologie infecţioasă sau toxică mai poartă denumirea de: 509. Tumorile se clasifică în benigne şi maligne după: 510. O categorie celulară care suportă frecvent fenomenul de fuziune celulară o constituie: 511. Hiperplazia glandulochistică din peretele uterului la pisicile şi căţelele cu piometru este un

exemplu de: 512. Hialinoza interstiţială (vasculară) este leziunea fundamentală în: 513. Inflamaţia catarală este o inflamaţie exsudativă a: 514. Peritonita fibrinoasă la porc apare în: 515. Abcesul este inflamaţia purulentă de formă: 516. O caracteristică esenţială a tumorilor maligne o constituie: 517. Paratuberculoza ovinelor are ca leziune intestinală: 518. Tumora bazei cordului la câinii brahicefalici este denumită şi: 519. Emfizemul pulmonar interstiţial la taurine este leziune specifică în: 520. Edemul pulmonar apare la câini în: 521. Bronhopneumonia hemoragiconecrotică apare la suine în infecţia cu: 522. În infecţia cu Mycoplasma suipneumoniae se observă: 523. Cu pericardită adezivă este denumită: 524. Cu cordul tigrat al lui Kitt este denumită: 525. Congestia pulmonară pasivă apare în: 526. Granulomul colibacilar la păsări are ca particularităţi structurale: 527. Granulomul pulmonar aspergilar are ca particularitate structurală: 528. La câine şi la pisică metastazează în pulmon: 529. Pasajul paracelular al apei și al ionilor este mai activ la nivelul: 530. În inflamația fibrinoasă exsudatul are drept caracteristică biomorfochimică: 531. CID (coagularea intravasculară diseminată) este asociată cu: 532. Cauza principală a CID (coagularea intravasculară diseminată) este reprezentată de: 533. Păstrarea arhitecturii și structurilor celulare de bază este caracteristică: 534. Necroza de lichefiere este specifică: 535. Calea de evoluţie ale necrozei poat fi: 536. Atrofia (distrofia) seroasă a țesutului adipos poate afecta orice depozit de grăsime? 537. La animalele domestice steatoza hepatică apare cel mai adesea ca urmare a: 538. Foaia semnaletică conţine date despre: 539. Foaia de observaţie este: 540. Termenul de habitus semnifică: 541. La nivelul pielii toracelui există o formaţiune care la palpaţie prezintă fluctuenţă 542. Care este metoda specială ce trebuie aplicată : 543. Formaţiunile glandulare ale pielii sunt reprezentate de: 544. Culoarea normală a pielii este determinată de: 545. Sclerodermia semnifică:


T: +40 0232 407.407 F: +40 0232 260.650


546. Termenul de asteatoză semnifică : 547. Discromiile sunt manifestate prin: 548. Vitiligo semnifică : 549. Ephidroza se manifestă prin: 550. Acumularea infiltrativă de lichid seros în ţesutul conjunctiv subcutanat este întâlnită 551. Abcesul cutanat este: 552. Termenul de colurie defineşte 553. Proba lui Adler la urina se referă la: 554. Sedimentul urinar se examinează: 555. Sedimentul urinar este format din: 556. Poziția ortopneică adoptată de animal se traduce prin: 557. Efelidele sunt : 558. Proteinuria apare în caz de : 559. Proba celor trei pahare se referă la : 560. Epicriza semnifică: 561. Sedimentul urinar est eformat din : 562. Vomitarea incoercibilă se referă la: 563. Jaboul esofagian se referă la: 564. Faringita acută este însoţită de: 565. Disfagia esofagiană se caracterizează prin: 566. Xeroza se referă la : 567. Termenul de fagedenic se referă la : 568. În gastrită acidă la câine se remarcă: 569. Torsiunea stomacului la câine este vizibilă radiologic astfel: 570. În ulcerul gastric la câine vomismentul se prezintă astfel: 571. În inflamaţia catarală a faringelui se aplică următoarea metodă specială: 572. În gastralgie la cal se remarcă: 573. În supraîncărcarea stomacului la cal se aplică: 574. Sensibilitatea profundă a animalului se referă la: 575. Termenul de hipoestezie semnifică: 576. Proba lui Babinschi constă în: 577. Termenul de ataxie semnifică: 578. Zgomotul de pitpalac se datorează : 579. Focarele de ascultaţie reprezintă : 580. Suflurile endocardiace se produc datorită : 581. Extrasistola reprezintă: 582. Blocul atrioventricular se referă la: 583. Zgomotele cardiace supraadaugate sunt definite ca: 584. Alegeţi varianta corectă: 585. In stenoză timbrul suflurilor cardiace este: 586. Tahicardia poate fi cauzată de: 587. Suflurile endocardice organice produse în urma îngustării orificiilor poartă numele de

suflu/zgomot: 588. Când egalizarea pauzelor zgomotelor cardiace se face fară creşterea frecvenţei, aspectul

semiologic poartă numele de: 589. Mărirea ariei cardiace se constată în: 590. Apoplexia reprezintă: 591. În cazul examinării sistemului nervos vegetativ se verifică următoarele reflexe: 592. Amauroza se referă la: 593. Proba planului mobil se aplică pentru:


T: +40 0232 407.407 F: +40 0232 260.650


594. Astazia reprezintă: 595. Proba lui Romberg se referă la: 596. Mişcările forţate se exprimă prin: 597. Bradikinezia semnifică : 598. Ataxia cerebeloasa se caracterizeaza prin:

TEME PRPUSE PENTRU SUBIECTUL CLASIC Anatomia animalelor Limfonodurile capului si gatului la taurine Organele din cavitatea abdominala la taurine: ariile de proiectie la nivelul peretilor cavității Colateralele viscerale ale aortei abdominale și distribuția lor la ecvine Biologie celulară, histologie și embriologie Ribozomii Reticulul endoplasmic Complexul Golgi Fiziologie Conceptul de reflex Analizatorul vestibular- rol, receptori, căi de conducere și segment central Transmiterea mesajului hormonal și modul de acțiune a hormonilor la nivelul celulelor țintă Fiziopatologie Sindromul generral de adaptare Etiopatogenia șocului Etiologia și patologia reacției febrile Imunologie și imunopatologie Factorii implicați în imunitatea naturală sau esențială: factorii celulari Factorii umorali ai răspunsului imun: structura imunoglobulinelor și clasele de imunoglobuline Efectorii celulari ai imunității dobândite: ontogeneza limfocitelor B Anatomie patologică Bronhopneumonia fibrinoasă Steatoza hepatică Hipertrofia Semiologie Tulburări funcționale ale pielii: tulburările de culoare Examenul și semiologia esofagului Examenul contractilității: hiperkineziile

DECANATUL FMV IASI

Intrebari Test MV LICENTA

Documents

Transcript of Intrebari Test MV LICENTA