AUDIT APTITUDINI

1. Caracteristicile fundamentale ale auditului statutarAuditul statutar are 3 caracteristici fundamentale:- caracter legal ( este singurul tip de audit reglementat – de standarde, Directiva 2006/43)- independenta absoluta a auditorului- autonomia organismului din care face parte auditorul.

2. Categoriile de riscuri in auditul statutarIntr-o intreprindere, auditorul se confrunta, de regula, cu urmatoarele categorii de riscuri:a) Riscuri generale, specifice intreprinderii-sunt riscuri de natura sa influenteze ansamblul operatiilor intreprinderii (

activitatea intreprinderii si sectorul din care face parte, organizarea si structura intreprinderii, politicile generale ale intreprinderii, perspectivele de dezvoltare, organizarea administrative si contabila, politicile contabile ale intreprinderii)

b) Riscuri legate de natura operatiilor tratate: date repetitive, date punctuale, date exceptionale.c) Riscuri legate de conceptia si functionarea sistemelor.d) Riscul de nedescoperire cu ocazia auditului: alegerea de catre auditor a procedurilor, a intinderii si datei

interventiilor antreneaza inmod obligatoriu un anumit nivel de risc, pe care auditorul trebuie sa-l diminueze tot mai mult. Riscul de audit consta in faptul ca erori semnificative exista in situatiile financiare si ca auditorul, nedescoperindu-le, formuleaza o opinie eronata. El trebuie insa sa conceapa programul de lucru astfel incat sa obtina o asigurare rezonabila ca nu exista riscuri semnificative in situatiile financiare si sa limiteze astfel riscul de aaudit la un nivel minim acceptabil.Riscul de audit se divide in 3 componente:- riscul inerent consta in posibilitatea ca soldul unui cont sau ca o categorie de operatiuni sa comporte erori semnificative, isolate sau impreuna cu erorile din alte conturi sau categorii de operatiuni, datorita unui control intern insufficient.- riscul legat de control consta in faptul ca o eroare semnificativa in cont sau intr-o categorie de operatiuni, izolata sau impreuna cu alte solduri de cont sau categorii de operatiuni, nu este nici prevenita , nici descoperita si corectata prin sistemul contabil si de control intern utilizate.- riscul de nedescoperire consta in faptul ca controalele declansate de auditori nu reusesc sa descopere o eroare semnificativa in soldul unui cont sau intr-o categorie de operatiuni, izolata sau impreuna cu alte solduri sau categorii de operatiuni.

3. Ce sunt domeniile, sistemele si conturile semnificative?Este semnificativ orice element ( grup de elemente) care este susceptibil s aaiba o influenta asupra situatiilor financiare si a utilizatorilor acestora ( actionari, creditori, investitori)Domeniile semnificative pot fi clasate in sisteme semnificative si conturi semnificative.Prin sistem semnificativ, de regula, se intelege orice sistem existent in entitate care asigura inregistrarea si transcrierea operatiilor repetitive, cand valoarea cumulate a acestora este ea insasi semnificativa in raport cu situatiile financiare. Sistemele semnificative commune tuturor intreprinderilor sunt cele privind: cumparari-furnizori, vanzari-clienti, plati personal, trezorerie, productie-stocuri.Conturile semnificative sunt acele conturi a caror valoare reprezinta o parte importanta din situatiile financiare sau cele care prin natural or ar putea reprezenta o parte importanta din acestea si care pot ascunde erori ori inexactitati semnificative a caror importanta relative e direct legata de regularitatea contabilitatii, influentand semnificativ aceste situatii financiare.

4. Cum explicati rolul si obiectul auditului statutar?

O misiune de auditare a situatiilor financiare are ca obiectiv exprimarea de catre auditor a unei opinii potrivit careia situatiile financiare au fost

stabilite in toate aspectele lor semnificative, conform unei referinte contabile identificate. Pentru a exprima aceasta opinie, auditorul va folosi formula „dau o imagine fidela” sau “ prezinta in mod sincer, in toate aspectele lor semnificative” care sunt expresii echivalente.

Opinia auditorului intareste credibilitatea situatiilor financiare furnizand o asigurare ridicata, dar nu absoluta.

5. Definiti auditul in general si enumerati elementele principale ale definitiei (5 elemente).Definitie: Auditul in general reprezinta examinarea profesionala a unei informatii efectuata de un specialist competent si independent in vederea

emiterii unei opinii motivate prin raportarea la un criteriu de calitate care poate fi un standard, norma sau reglementare.Elemente principale:- examinarea unei informatii trebuie sa fie exclusiv o examinare profesionala- obiectul examinarii il constituie o informatie- examinarea se efectueaza de un specialist competent si independent

1

- scopul examinarii il constituie emiterea unei opinii motivate- examinarea trebuie sa se faca nu oricum, ci dupa anumite reguli dinainte stabilite, cuprinse intr-un standard sau norma

legala sau profesionala care constituie criteriu de calitate.

6. Definiti auditul financiarDefinitie: Auditul financiar reprezinta orice interventie in contabilitatea unei entitati cu caracter de control, inspectie, revizie, studiu sau cercetare,

efectuata de un profesionist contabil competent si independent daca toate celelalte elemente fundamentale ale definitiei auditului in general sunt indeplinite.

Elemente principale:- examinarea unei informatii financiar contabile trebuie sa fie exclusiv o examinare profesionala- obiectul examinarii il constituie orice informatie financiar-contabila- examinarea se efectueaza de un specialist competent si independent care este in acest caz un profesionist contabil- scopul examinarii il constituie emiterea unei opinii motivate- examinarea trebuie sa se faca nu oricum, ci dupa anumite reguli dinainte stabilite, cuprinse intr-un standard sau norma

legala sau profesionala care constituie criteriu de calitate.

7. Definiti auditul statutar si enumerati principalele elemente ale definitiei.Definitie: Auditul statutar reprezinta examinarea profesionala efectuata de un profesionist contabil competent si independent asupra situatiilor

financiare in ansamblul lor in vederea emiterii unei opinii motivate in legatura cu imaginea fidela, clara si completa a pozitiei financiare, deci patrimoniul, a situatiei financiare (starea de sanatate) si a performantelor financiare inregistrate de entitate prin raportarea la standardele nationale sau internationale de audit.

Elemente principale:- examinarea situatiilor financiare trebuie sa fie exclusiv o examinare profesionala- obiectul examinarii il constituie situatiile financiare in ansamblu- examinarea se efectueaza de un profesionist contabil competent si independent - scopul examinarii il constituie emiterea unei opinii motivate in legatura cu imaginea fidela- examinarea trebuie sa se faca nu oricum, ci dupa anumite reguli dinainte stabilite, cuprinse in standardele nationale si

internationale de audit.

8.Definiti si explicati auditul intern si controlul intern.Auditul intern este un compartiment din cadrul unei întreprinderi care efectuează verificări pentru aceasta; face parte

din controlul intern al entităţii şi are ca obiective de bază verificarea sistemelor contabile şi de control intern. Auditul intern se poate realiza şi pe baze contractuale cu o firmă de audit, alta decât cea care efectuează auditul asupra situaţiilor financiare ale acelei entităţi.

Sistemul de control intern reprezintă un ansamblu de politici şi proceduri puse în aplicare de conducerea unei entităţi în vederea asigurării, în măsura posibilului, a unei gestionări riguroase şi eficiente a activităţilor acesteia.

Controlul intern al unei entităţi se referă la totalitatea procedurilor şi la realizarea lui participă întreg personalul entităţii respective.

Auditul intern al unei entităţi se referă la controlul existenţei şi aplicării procedurilor din entitatea respectivă.9. Enumeraţi şi explicaţi 8 diferenţe între auditul extern şi auditul intern.

1. Statutul: auditorul extern este un prestator de servicii independent din punct de vedere juridic, în timp de auditorul intern face parte din personalul întreprinderii.

2. Beneficiarii: auditorul extern auditează conturile pentru toţi cei care au nevoie, de regulă terţii, iar auditorul intern lucrează în folosul responsabililor întreprinderii.

3. Obiectivele: auditul extern certifică imaginea fidelă, clară şi completă a poziţiei şi situaţiei financiare, precum şi a rezultatelor (performanţelor) obţinute de o entitate, în timp ce auditul intern apreciază bunul mers al procedurilor de control intern şi recomandă acţiunile necesare pentru îmbunătăţirea acestora.

4. Domeniul de aplicare: în cazul auditului extern este tot ceea ce participă la elaborarea situaţiilor financiare, în sensul că auditul extern vizează sistemele de informare; auditul intern are ca domeniu de aplicare toate funcţiile întreprinderii.

5. Prevenirea fraudei: auditul extern se preocupă de fraudă în măsura în care aceasta are sau se presupune că are legătură cu situaţiile financiare, în timp ce auditul intern se preocupă de orice fraudă.

6. Independenţa: auditorul extern trebuie să fie independent faţă de client, în timp ce auditorul intern este angajat.7. Periodicitatea: auditul extern este o activitate intermitentă, în timp ce auditul intern este o activitate permanentă.8. Metoda: auditorii externi lucrează după metode verificate (prevăzute în standarde), în timp ce auditorii interni au o

metodă de lucru specifică.

10.. Imaginea fidela in auditul statutarImaginea fidela in auditul statutar este strans legata de 2 calitati ale contabilitatii: regularitatea si sinceritatea.Regularitatea presupune preluarea in politicile contabile proprii a principiilor si regulilor prevazute in referentialul contabil adoptat.Sinceritatea presupune aplicarea cu buna credinta a principiilor si regulilor prevazute de referentialul contabil adoptat.

2

Situatiile financiare sunt fidele daca indeplinesc 6 criterii de calitate:- criteriul exhaustivitatii: presupune ca toate tranzactiile si operatiile privesc intreprinderea si au fost inregistrate in

contabilitate,- criteriul realitatii: presupune ca tranzactiile si operatiile sunt reale si nu fictive si pot fi sustinute cu inscrisuri sincer

intocmite,- criteriul perioadei corecte: presupune ca tranzactiile si operatiile se refera la perioadele corespunzatoare, cu

respectarea principiului independentei exercitiilor,- criteriul evaluarii corecte: presupune ca activele, datoriile, veniturile, cheltuielile, tranzactiile si operatiile sunt

aritmetic exacte si au fost determinate cu respectarea regulilor de evaluare prevazute in referentialul contabil adoptat.- criteriul imputarii corecte: presupune ca tranzactiile si operatiile au fost inregistrate in conturile corespunzatoare, cu

respectarea regulilor de recunoasterecriteriul preluarii corecte din analitic in sintetic, din conturi in balante si din balante in situatiile financiare, pe componentele prevazute in referentialul contabil.

11. Independenta auditoruluiComponentele independenţei sunt:

- Independenţa de spirit (a raţionamentului profesional) caracterizată prin starea de spirit care înlesneşte obţinerea unei opinii

neafectate de influenţe care pot compromite raţionamentul profesional, permiţând profesionistului contabil să acţioneze cu integritate, obiectivitate şi prudenţă profesională;

- Independenţa în aparenţă (comportamentală) caracterizată prin evitarea faptelor şi circumstanţelor care pot fi atât de semnificative

încât o terţă persoană, logică şi informată (deţinând toate informaţiile relevante şi aplicând toate măsurile de prevedere necesare), ar putea ajunge la concluzia că integritatea, obiectivitatea şi prudenţa profesională ale cabinetului/societăţii sau grupului sau ale unui membru al acestora au fost compromise.

Prin independenţă nu trebuie să se înţeleagă că o persoană care exercită un raţionament profesional trebuie să fie izolată de relaţiile sale economice, financiare sau de altă natură, ci doar că importanţa acestor relaţii trebuie evaluată şi din punctul unei terţe persoane, rezonabilă şi informată, care, având toate informaţiile relevante, ar putea trage concluzia în mod firesc că sunt inacceptabile.

12. Metodologia auditului statutarO misiune de audit statutar, in primul an de activitate, presupune 3 faze si 10 etape de lucru.

Faza EtapaFaza I 1. Acceptarea mandatului si contractarea

lucrarilor de audit2. Orientarea si planificarea auditului

Faza II 3. Evaluarea controlului intern al entitatii4. Controlul conturilor5. Examenul de ansamblu al situatiilor financiare

Faza III 6. Evenimente posterioare inchiderii exercitiului7. Utilizarea lucrarilor altor specialisti8. Alte lucrari necasare inchiderii9. Raportarea10. Documentarea lucrarilor ( memoria misiunii)

1. Acceptarea mandatului si contractarea lucrarilor : - cunoasterea generala a intreprinderii viitor client: identificarea riscurilor misiunii, se realizeaza din surse externe:

ORC, MF, Reviste, mass-media- examenul de independenta- examenul de competenta- examenul sumar analitic- se elaboreaza fisa de acceptare a clientului care trebuie validata de ierarhia superioara- contractarea lucrarii: exista 2 forme ale contractului: contract de prestari servicii de audit si scrisoare de misiune ( de

angajament)2. Orientarea si planificarea cuprinde:- examenul in detaliu al situatiilor financiare ale firmei- scopul este depistarea eventualelor riscuri- identificarea domeniilor, sistemelor si conturilor semnificative din contabilitatea firmei

Semnificativ in audit insemneaza tot ce poate conduce la prezentari eronate in situatiile financiare si tot ce poate conduce la prejudicii pt firma sau pt terti.

Domeniile semnificative sunt de regula activitatile cu caracter repetitiv ( ex.: ciclul vanzari-clienti, ciclul cumparari-furnizori, productie-stocuri, plati de personal etc)Conturile semnificative sunt conturile care, prin natura lor, sunt purtatoare de erori ( ex.: conturile rectificative, de regularizare, precum si conturile cu solduri mici, dar cu tranzactii importante: conturi productie, sau conturile cu denumiri

3

improprii sau solduri anormale- conturi de trezorerie cu solduri negative, clienti cu solduri creditoare-care pot ascunde tranzactii nedeclarate, conturile de estimari contabile- amortizari, provizioane)- determinarea pragului de semnificatie al misiuniiPragul de semnificatie reprezinta acea masura, acel nivel, peste care auditorul considera ca orice eroare, orice inexactitate sau orice omisiune este de natura a influenta negativ deciziile utilizatorilor situatiilor financiare.Rolul pragului de semnificatie:

- orientarea mai buna si planificarea misiunii- evitarea lucrarilor inutile- justificarea deciziilor referitoare la opinia emisa.- definirea pragului de semnificatie permite auditorului inca de la inceputul misiunii sa aprecieze cat mai bine

sistemele si conturile susceptibile sa contina erori sau inexactitati semnificative, iar la sfarsitul misiunii sa aprecieze daca anomaliile pe care le-a descoperit trebuie sa fie corectate in cadrul exercitiului, in scopul de a emite o opinie fara rezerve.

- elaborarea planului de audit- cuprinde toate obiectivele de control, precum si resursele necesare pentru realizarea acestora. Planul de audit se defalca in programe de lucru pentru fiecare membru al echipei.

3. Evaluarea controlului intern: 2 etape- etapa preliminara cand auditorul foloseste tehnici precum testele de conformitate, interviul, observatia, studiul functiilor incompatibile din întreprindere.- evaluarea finala- auditorul trebuie sa concluzioneze daca sistemul de control intern cuprinde toate functiile si compartimentele intreprinderii si el functioneaza, caz in care el considera ca este putin probabil ca erori semnificative sa se strecoare in situatiile financiare. In acest caz, el revizuieste planul de audit, elaborand un plan de audit restrans.

Daca concluzioneaza ca sistemul de control intern lipseste sau prezinta lacune grave, auditorul va revizui planul de audit, elaborand un plan de audit extins.

4. Controlul conturilor are drept scop determinarea elementelor probante, adica acele inscrisuri, fapte, pe baza carora urmeaza sa-si fondeze opinia de auditPentru obtinerea elementelor probante, principalele tehnici de audit sunt:- pentru auditul activelor, inspectia fizica si observatia consta in participarea la inventariere a auditorului, iar

neparticiparea la inventariere il obliga pe acesta sa emita alt tip de opinie decat opinia curata13. Utilizarea lucrarilor altor specialisti : Din ratiuni de etica sau de competenta, auditorul este obligat sa recurga la lucrarile

altor specialisti ( de ex. lucrarile altor auditori, lucrarile auditorului intern, lucrarile unor experti in IT, evaluari, avocati etc)

In toate cazurile, raspunderea o poarta exclusiv auditorul.14. Raportul de audit are un dublu rol:

- instrument de comunicare a auditorului cu utilizatorii situatiilor financiare- instrument de confirmare a increderii publicului si actionarilor in situatiile financiare prezentate de o entitate- instrument de identificare a responsabilitatilor pentru auditor si pentru conducerea entitatii auditateRaportul de audit este standardizat ( ISA 700-799) si are 7 elemente de baza:- titlul: raportul auditorului independent, pentru a-l distinge de rapoartele care pot fi elaborate de alte persoane.- destinatarul: Consiliul de Administratie sau Consiliul de Supraveghere. Raportul de audit trebuie sa fie adresat

destinatarului corespunzator, infunctie de circumstantele care caracterizeaza misiunea si obligatiile legale. In mod obisnuit, raportul se adreseaza fie actionarilor, fie consiliului de administratie al unitatii ale carei situatii financiare au fost auditate.

- paragraful introductiv : identificarea responsabilitatilor conducerii si auditorului ( responsabilitatea asupra intocmirii situatiilor financiare

revine conducerii; responsabilitatea auditorului este aceea de a exprima o opinie asupra acelor situatii financiare) si identificarea situatiilor financiare auditate, data si perioada la care se refera.

- paragraful privind intinderea misiunii de audit : normele de audit aplicabile, o garantie ca in situatiile financiare nu sunt erori semnificative, o

declaratie ca in audit au fost puse in lucru cele mai potrivite tehnici si proceduri si o mentiune ca auditul se bazeaza pe sondaje, faptul ca auditul a fost planificat astfel incat sa asigure in mod rezonabil ca situatiile financiare nu comporta anomalii semnificative.

- paragraful opiniei :Raportul de audit trebuie sa prezinte clar opinia auditorului asupra faptului daca situatiile financiare dau o imagine fidela pozitiei, situatiei financiare

si rezultatelor obtinute (sau prezinta in mod sincer in toate aspectele lor semnificative), in accord cu referintele contabile si, daca este cazul, daca ele sunt conforme prevederilor legale.

Termenii utilizati pentru exprimarea opiniei auditorului sunt:- dau o imagine fidela sau- prezinta in mod sincer in toate aspectele lor semnificativeAceste doua formulari semnifica, intre altele, ca auditorul nu ia in considerare decat elementele semnificative privind situatiile financiare.In scopul de a-l aviza pe cititor asupra contextului in care notiunea de fidelitate este exprimata, opinia auditorului va preciza referinta in raport cu care situatiile financiare sunt stabilite, utilizand termini ca: in conformitate cu IAS/OMFP 3055.

4

Opinia in audit poate fi de 4 tipuri: opinia fara rezerve ( curata) , se emite atunci cand auditorul nu are constatari cu impact semnificativ sau a avut astfel

de constatari, dar intreprinderea a rectificat situatiile financiare.Opinia fara rezerve, dar cu un paragraf de observatii se emite atunci cand auditorul are unele constatari, care desi nu au

un impact semnificativ, el considera ca e bine sa fie cunoscute de utilizatorii situatiilor financiare Opinia cu rezerve se emite atunci cand auditorul are constatari cu impact semnificativ, intreprinderea refuzand

rectificarea situatiilor financiare, precum si atunci cand nu a participat la inventariere si nici nu s-a convins, prin metode alternative de control, de certitudinea stocurilor inscrise in bilant.

Opinia defavorabila se emite atunci cand auditorul are mai multe constatari cu impact semnificativ, dar unele din acestea au la baza dezacorduri grave cu privire la aplicarea principiilor contabile.

Imposibilitatea emiterii unei opinii are loc atunci cand, din diferite motive, auditorul a fost impiedicat sa puna in lucru tehnicile si procedurile pe care le-a considerat necesare.

- semnatura personala sau personala si sociala a auditorului- data raportului: raportul auditorului trebuie sa poarte data de la sfarsitul lucrarilor de audit. Cititorul este astfel

informat ca auditorul a apreciat efectele asupra situatiilor financiare si asupra raportului sau, evenimentelor si tranzactiilor intervenite, de care el a avut cunostinta pana la aceasta data. Intrucat responsabilitatea auditorului consta in emiterea unui raport asupra situatiilor financiare si prezentate de conducerea entitatii, raportul sau nu trebuie sa poarte o data anterioara celei la care situatiile financiare au fost inchise si aprobate.

14. Normele de referinta in audit.In auditul situatiilor financiare ale unei entitati sunt folosite doua categorii de norme de referinta: norme contabile si norme d eaudit.Normele (standardele) contabile sunt stabilite de organismele de reglementare din domeniul contabilitatii care sunt, de regula, organisme de interes public, autonome. Normele contabile sunt comune si obligatorii pentru toti cei care stabilesc, controleaza si utilizeaza situatiile financiare.Normele contabile cuprind:

- standarde internationale de raportare financiara (IAS/IFRS)- standarde sau norme contabile nationale ( OMFP 3055/2009, OMFP 1917/2005 etc)- alte referinte contabile bine precizate si recunoscute, aplicate pentru elaborarea si prezentarea situatiilor financiare.

Normele de audit reprezinta un ansamblu de reguli definite de o autoritate profesionala la care se refera auditorul pt calificarea muncii sale. Acestea pot fi:

- Standardele Internationale de Audit (ISA), Practicile Internationale de Audit (IAPS), Standardele Internationale privind Angajamentele de Revizuire (ISRE), Standardele Internationale privind Angajamentele de Asigurare (ISAE), Standardele Internationale pt Misiuni Conexe ( ISRS).

- Norme nationale emise de un organism professional recunoscut ca fiind autoritate in domeniu.Normele de audit permit tertilor sa aiba asigurarea ca opinia auditorului va fi emisa in functie de criterii de calitate omogene; ele permit insa si auditorului sa defineasca scopurile pe care le are de atins prin punerea in lucru a celor mai potrivite tehnici.Normele de audit se clasifica in 3 categorii, acoperind intreaga activitate a audditorului:

- norme profesionale de lucru- norme de raportare- norme generale de comportament.

15. Proceduri (diligente) Capitaluri proprii- Precizaţi forma juridică a societăţii, numărul de acţiuni sau părţi sociale, structura cap social, structura acţionariatului.

Asiguraţi-vă că toate acţiunile sau părţile soc au acelaşi regim juridic sau unele din ele prevăd dividende majorate, prioritare, fără drept de vot sau cu drept de vot dublu.

- Pentru societăţile pe acţiuni precizaţi dacă capitalul social subscris a fost în întregime eliberat (vărsat). Dacă nu a fost decât parţial vărsat, verificaţi respectarea dispoziţiilor legale şi consecinţele asupra vărsării dividendelor.

- Evaluaţi dacă suma capitalurilor proprii este inferioară cotei de 50% din capitalul social; Dacă da, obţineţi hotărârea AGE prin care s-a hotărât continuarea activităţii de exploatare.

- Luaţi copii ale documentelor juridice ale exerciţiului: procese verbale ale reuniunilor organelor de conducere (consilii de supraveghere, comitetul

de direcţie, consiliul de administraţie). Analizaţi-le şi reţineţi faptele sau deciziile care au avut sau vor avea o infuenţă semnificativă asupra viitorului societăţii sau care permit o mai bună înţelegere a evoluţiei activităţii în cursul exerciţiului auditat. Pt orice informaţie semnificativă analizaţi tratamentul contabil;cel mai adesea această analiză a documentelor menţionate contribuie la identificarea de provizioane pt riscuri şi cheltuieli omise în bilanţul auditat.

- Luaţi copii ale proceselor verbale ale AGO sau AGE. Analizaţi modul de statuare asupra repartizării rezultatului contabil la sfârşitul exerciţiului precedent: distribuirea de dividende, punerea în rezerve etc.

- Verificaţi dacă rezerva legală la sfârşitul exerciţiului precedent a fost deja constituită conform normelor legale şi statutare.

- Verificaţi tratamentul contabil al tuturor operaţiilor legate de rezervele legale.- Verificaţi tratamentul contabil al tuturor operaţiilor legate de rezervele statutare.

5

- Dacă în cursul exerciţiului au avut loc majorări, micşorări de capital, verificaţi dacă există rapoarte independente asupra acestor operaţii (cenzori, experţi contabili, auditori, etc.).

- Dacă în cursul exerciţiului au avut loc operaţiuni de fuziune, divizare, asocieri cu părţi ale întreprinderii, referiţi-vă la respectarea textelor legale care reglementează astfel de operaţiuni.

16. Proceduri (diligente) Clienţi şi venituri din exploatare- Stabiliţi un tablou de sinteză, din care să rezulte evoluţia, în timpul exerciţiului, a conturilor de activ şi de pasiv privind

clienţii: creanţe în activ, avansuri primite în pasiv, venituri constatate în avans în pasiv; confruntaţi soldurile cu sumele din bilanţ; asiguraţi-vă că în bilanţ nu s-au făcut compensări între soldurile debitoare şi creditoare.

- Verificaţi dacă societatea înregistrează distinct clienţii, în funcţie de regimul de TVA (ceea ce va facilita controlul TVA).

- Obţineţi o balanţă analitică a clienţilor la închiderea exerciţiului şi comparaţi-o cu sumele din balanţa generală şi cele din bilanţ.

- Identificaţi clienţii cu solduri creditoare; normal, ele reprezintă avansuri primite sau sume plătite peste cele normale; asiguraţi-vă că nu este vorba de contabilizarea unor încasări (clasa 5 la clasa 4) fără înregistrarea cifrei de afaceri corespunzătoare (clasa 4 la clasa 7).

- Circularizaţi soldurile clienţilor- Obţineţi o balanţă analitică a clienţilor la data închiderii şi grupaţi clienţii pe vechime; selecţionaţi creanţele cele mai

vechi şi cu sumele cele maiimportante; verificaţi care din aceştia au fost încasaţi până la data când efectuaţi auditul, studiind fie creditările contului clienţi, fie extrasele de bancă sau conturile de trezorerie.

- Studiaţi principiile avute în vedere pentru trecerea unei creanţe în categoria celor care trebuie provizionate: calculul unui provizion rezultă dintr-o reglementare sau dintr-o analiză specifică fiecărui client în parte; apreciaţi respectarea principiilor prudenţei şi permanenţei metodelor

- Obţineţi un calcul detaliat al provizioanelor pentru depreciere şi comparaţi-l cu cel din exerciţiul anterior; asiguraţi-vă că o creanţă nu a făcut obiectul unui dublu calcul de provizionat.

- Verificaţi ca creanţele luate în calculul provizioanelor să fie fără TVA.- Pentru creanţele depreciate la închiderea exerciţiului, asiguraţi-vă că, iniţial, au fost înregistrate în conturile de venituri

(şi în venituri anticipate); în caz contrar, contul de rezultate va fi de două ori micşorat prin provizioane.- Concluzionaţi în ce priveşte caracterul justificat al provizioanelor pentru depreciere şi în ce priveşte valoarea netă

contabilă a creanţelor.

17. Proceduri (diligente) imobilizari corporale si necorporale:- Pentru fiecare cont de imobilizări se disting valorile brute, amortizarea acumulată, eventualele provizioane pentru

depreciere şi valorile nete contabile şi se elaborează un tablou, care să scoată în evidenţă variaţiile exerciţiului.- Verificaţi soldurile de deschidere şi de închidere cu cele din bilanţ şi confruntaţi amortizarea înregistrată pe conturi cu

creşterea amortizărilor evidenţiată în bilanţ.- Apreciaţi ponderea activului net imobilizat în totalul activului bilanţier şi în totalul capitalurilor proprii ale

întreprinderii.- Analizaţi vârsta medie a echipamentelor întreprinderii şi consecinţele asupra structurii financiare a întreprinderii.- Identificaţi achiziţiile exerciţiului- Verificaţi dacă contabilizarea s-a făcut efectiv la data recepţiei.- Verificaţi facturile furnizorilor, pentru a vă asigura că întreprinderea este proprietara activului cumpărat, că valoarea

achiziţiei a fost bine determinată.- Identificaţi imobilizările produse de întreprindere (ea însăşi).- Controlaţi soldul contului “Producţie imobilizată”- Asiguraţi-vă că cheltuielile care conduc la creşterea valorii sau a duratei de viaţă a activului imobilizat, au fost

înregistrate în activ.- Verificaţi şi asiguraţi-vă că cheltuielile de întreţinere, a căror finalitate este să conserve bunul în starea în care se află,

sunt contabilizate în cheltuielile perioadei.- Verificaţi şi asiguraţi-vă că cheltuielile de reparaţii, având ca scop menţinerea bunului în stare de utilizare, sunt

contabilizate în cheltuielile exerciţiului.- Verificaţi modul de calcul şi de contabilizare a amortizării.- Identificaţi ieşirile de imobilizări corporale şi necorporale ale exerciţiului: prin vânzare sau prin casare.

18. Proceduri (diligente) Datorii şi cheltuieli de exploatare - Identificând ansamblul creanţelor şi datoriilor legate de conturile de furnizori care figurează în activul şi pasivul

bilanţului; faceţi un tablou comparativ al soldurilor contabile de la un exerciţiu la altul; verificaţi concordanţa soldurilor cu cele din balanţa generală;

- Asigurându-vă că prezentarea în bilanţ a soldurilor de furnizori nu se face compensând solduri debitoare şi creditoare;

6

- Verificând dacă sunt înregistrate în conturi distincte operaţiile care se referă la furnizorii din exploatare, furnizorii de imobilizări şi la eventuale

reţineri în contul garanţiilor; atenţie mare se dă furnizorilor din exploatare, deoarece orice ajustări aduse acestor conturi au un impact direct asupra rezultatului contabil, pe când cele asupra conturilor de furnizori pentru imobilizări influenţează numai modul de prezentare în bilanţ şi masele contabile şi finaniare; - Confruntând soldurile conturilor de furnizori din balanţa generală cu balanţa analitică a conturilor de furnizori; pot să

apară diferenţe datoratefaptului că anumite operaţii referitoare la furnizori au fost înregistrate în jurnalul de operaţiuni diverse şi trebuie văzute motivele;- Pornind de la balanţa analitică a furnizorilor, identificaţi soldurile debitoare ale unor furnizori; acestea pot apare, de

regulă, ca urmare a încasăriiunor avansuri sau plăţii unor sume mai mari decât cele datorate; selecţionaţi principalele solduri debitoare şi analizaţi originea acestora; asiguraţi-vă că acestea nu se datorează unei erori de contabilizare, plată unor tranzacţii neefectuate;- Precizând dacă întreprinderea dispune de programe informatice pentru cumpărări şi plata furnizorilor.- Selecţionaţi principalele solduri de furnizori la data închiderii şi verificaţi preluarea lor corectă în exerciţiul următor;- Verificaţi primele plăţi din exerciţiul următor şi asiguraţi-vă că ele corespund datoriilor reflectate în bilanţ;- Identificaţi şi analizaţi conturile “furnizori-garanţii reţinute”; verificaţi dacă nu sunt reţineri în contul garanţiei care nu

au fost eliberate la cererea furnizorilor, deşi trebuiau eliberate, şi care constituie de fapt profituri latente.- Verificaţi jurnalul de cumpărări al ultimei luni din exerciţiu şi al primei luni a exerciţiului următor, selectaţi câteva

cheltuieli contabilizate şi confruntaşi facturile cu celelalte documente de livrare (bonuri de lucru, bonuri de recepţie, avize de expediţie, scrisori de trăsură, contracte etc.) pentru a vedea dacă se referă la exerciţiul auditat sau nu;

- Prin procedura circularizării externe, verificaţi soldurile contabile prin confruntarea cu sumele comunicate de furnizori; pot rezulta cazuri de impact asupra rezultatului: cheltuieli neînregistrate (facturi de primit, de exemplu);

19. Proceduri (diligente) Imobilizări financiare- Obţineţi o situaţie nominală a împrumuturilor acordate personalului şi confruntaţi suma totală cu cele înscrise în bilanţ.- Stabiliţi un tablou de mişcări ale împrumuturilor în timpul exerciţiului, verificaţi soldurile la deschidere, analizaţi noile

împrumuturi acordate în timpul exerciţiului, a rambursărilor şi soldurile la sfârşitul exerciţiului.- Controlaţi, prin sondaj, corecta reflectare în contabilitate a clauzelor din contractele de împrumut- Controlaţi corecta contabilizare a dobânzilor.- Pentru fiecare societate în participaţie, analizaţi situaţia financiară de ansamblu: situaţia capitalurilor proprii, rezultatul

exerciţiului, evoluţia cifrei de afaceri; pentru societăţile cu dificultăţi, analiza este mult mai profundă.- Identificaţi noile achiziţii ale exerciţiului; pentru fiecare achiziţie, obţineţi documentele juridice care validează

transferul de proprietate şi asiguraţi-vă că ele au fost înregistrate în contabilitate la data transferului de proprietate.- Identificaţi societăţile în participaţie susceptibile să distribuie dividende.- Analizaţi regimul fiscal al dividendelor primite. - Asiguraţi-vă că societatea nu a comis erori în contabilizarea avansurilor din dividende acordate în cursul exerciţiului;

verificaţi temeinicia juridică a acestor avansuri şi asiguraţi-vă că aceste avansuri nu sunt înregistrate în rezultatul exerciţiului.

- Identificaţi ieşirile de titluri de participare în cursul exerciţiului.

20. Proceduri (diligente) Provizioane pentru riscuri şi cheltuieli- Verificaţi dacă cifrele reportate în conturile de provizioane sunt cele din conturile aprobate AGA pentru anul

precedent, atât ca sumă cât şi ca post (cont)- Stabiliţi un tablou al mişcărilor;- Obţineţi explicaţii pentru orice mişcare semnificativă- Confruntaţi mişcările din bilanţ cu cele din contul de profit şi pierdere- Verificaţi dacă principiile şi politicile contabile utilizate de întreprindere sunt conforme principiilor general admise şi

nu au fost schimbate faţă de exerciţiul precedent;- Dacă există schimbări, verificaţi regularitatea acestora, şi dacă au fost corect şi complet prezentate în anexe şi în

raportul general.- Verificaţi modul de calcul;- Verificaţi tratamentul fiscal al provizioanelor- Obţineţi declaraţii scrise ale conducerii privind evaluarea, realitatea şi exhaustivitatea provizioanelor pentru riscuri şi

cheltuieli- Identificaţi litigiile care prezintă riscuri de cheltuieli pentru întreprindere cu caracter probabil de a se produce;- Comparaţi provizioanele contabilizate cu cele presupuse de eventualitatea producerii riscurilor.21. Proceduri (diligente) Trezoreria- Stabiliţi un tablou comparativ al evoluţiei de la o închidere la alta a soldurilor conturilor bancare înscrise în balanţa

generală, separaţi soldurile pozitive de cele negative şi verificaţi dacă la prezenterea în bilanţ s-a respectat principiul necompensării soldurilor;

- Verificaţi dacă soldurile la închidere au fost corect preluate la deschiderea exerciţiului următor;

7

- Studiaţi lista persoanelor care sunt autorizate să aprobe şi să efectueze mişcări ăn aceste conturi: funcţii, poziţie ierarhică, incompatibilităţi;

- Identificaţi conturile fără mişcare şi verificaţi justeţea preluării soldurilor;- Confruntaţi soldurile cu extrasele de cont bancare de la data îchiderii şi cu cele de la deschidere, stabiliţi diferenţele şi

explicaţiile acestora:- Circularizaţi la bănci şi confruntaţi soldurile primite cu cele din extensie şi din contabilitate;- Controlaţi conversia la data închiderii soldurilor în devize- Studiaţi natura tranzacţiilor prin casă;- Dacă soldurile sunt mari şi estimaţică procedurile interne sunt insuficiente, procedaţi la verificarea fizică a soldului de

casă la data auditului;- Studiaţi, în timp, soldurile casei şi asiguraţi-vă că nu sunt solduri creditoare;- Pentru casa în devize, asiguraţi-vă de corectitudinea aplicării conversiei la data închiderii.

22. Proceduri (diligente) Stocuri- Identificaţi diferitele categorii de stocuri în funcţie de activitatea întreprinderii: mărfuri, materii prime, în curs de

fabricaţie, produse finite.Asiguraţi-vă că societatea a respectat distincţia ce trebuie făcută între stocuri şi imobilizări pe de o parte, şi între stocuri şi cheltuielile constatate în avans, pe de altă parte.- Identificaţi cazurile de stocuri existente fizic în întreprindere dar care nu îi aparţin.- Analizaţi unităţile de măsură reţinute de întreprindere pentru inventariere: greutate, cantitate, lungime, etc.; dacă

acestea sunt conforme naturii fizice a producţiei în stoc- Analizaţi derularea practică a măsurării efectuate la inventarul fizic sub aspectele următoare:

componenţa echipei de numărare, măsurare; exhaustivitate; toate produsele în stoc au făcut obiectul numărării, măsurării? cum sunt identificate articolele deja măsurate (numărate); există o procedură de măsurare (numărare) dublă? calitatea instrumentelor folosite pentru măsurare, numărare; persoanele implicate în inventariere au cunoştinţe suficiente despre produsele în stoc? Există riscul

confundării?- Analizaţi procedurile de colectare a listelor de inventariere; procedura folosită asigură prevenirea riscului ca anumite

liste de inventariere să nu fie centralizate?- Dacă întreprinderea utilizează metoda inventarului permanent, obţineţi stocul teoretic (scriptic) existent la finele

exerciţiului, pentru stocurile cu valori mai importante şi comparaţi-l cu cel obţinut prin inventariere fizică.- Dacă întreprinderea utilizează metoda inventarului intermitent comparaţia se face între stocul obţinut la inventarul fizic

şi cel obţinut pe baza stocului de la inventarul fizic de la închiderea exerciţiului precedent şi a rulajelor de intrări şi ieşiri din cursul exerciţiului auditat . (Si + I – E = Sf).

- În cursul vizitei la locurile de depozitare, identificaţi stocurile depreciate sau fără mişcare.- Concluzionaţi în legătură cu calitatea inventarului fizic al stocurilor- Asiguraţi-vă că stocurile care sunt pe teren dar nu aparţin întreprinderii nu au fost cuprinse în soldul de la sfârşitul

exerciţiului, iar cele care se află la terţi au fost cuprinse- Elaboraţi un tablou al evoluţiei provizioanelor pentru deprecierea stocurilor de la un exerciţiu la altul.

- .

8