INTOXICAȚIA ACUTĂ CU

DIGITALICE

Glicozizii cardiaci sau digitalicele reprezintă un grup de substanțe extrase din plante.

Din punct de vedere al structurii chimice acestea sunt alcătuite din :

o o grupare sterolică șio o grupare glucidică. Digitalicele nu acționează deloc sau acționează foarte slab la omul sănătos : scad ușor frecvența cardiacă, scad conducerea atrio-ventriculară și cresc puțin forța de contracție a cordului.

La pacienții cu insuficiență cardiacă efectul este spectaculos :

• cresc contractilitatea (inotrop pozitiv) și volumul-bătaie;• anulează vasoconstricția periferică;• normalizează tensiunea și pulsul;• diminuează vasoconstricția

sistemică și pulmonară;• scade pre- și post-sarcina;• ameliorează condițiile de

lucru ale cordului;• normalizează debitul

cardiac;• efect cronotrop negativ

(scade frecvența cardiacă);• dispare tahicardia reflexă;• crește excitabilitatea fibrei miocardice (efect batmotrop

pozitiv) –> pot apare aritmii. Pe scurt, digitalicele anulează hipertonia

simpaticoadrenergică caracteristică insuficienței cardiace.

DIGITALICE FOLOSITE ÎN PREZENT:Digoxinul Digitoxinul

Deslanozidul

EFECTE ELECTROFIZIOLOGICE

La concentraţii serice de 0,5-1,9 ng/ml:o Reducerea automatismului şi creşterea potenţialului

membranar de repaus în celulele atriale şi nodale;o Creşterea presarcinii;o Reducerea vitezei de conducere nodală;

La concentraţii mai mari :o Bradicardie sau oprire sinusală;o Alungirea conducerii atriov-ventriculare sau bloc atrio-

ventricular;o Aritmii (creştere activităţii SN simpatic, creşterea Ca2+

intracelular).

Datorită întrebuințării largi, fiind cele mai importantemedicamente pentru tratamentul insuficienței cardiace, cu prețuri relativ mici, preparatele digitalice ajung deseori la îndemâna copiilor.

Una dintre caracteristicile acestor medicamente este aceea că intervalul între doza terapeutică și doza toxică este foarte mic.

Doza toxică pentru sugari e obținută la concentrația serică de 4-5 ng/ml, în timp ce nivelele considerate toxice la copilul mare sunt de 3 ng/ml.

Alte diferențe țin de : vârstă echilibru electrolitic prezența unor boli inflamatorii miocardice prezența disfuncției renale hipotiroidism hipoxemie alcaloză

Depleția de potasiu poate predispune la apariția fenomenelor de supradozaj digitalic, aceasta trebuie identificată și tratată precoce.

De asemenea, hipomagnezemia și hipercalcemia pot agrava sau complica toxicitatea.

FOLOSIREA CONCOMITENTĂ A ALTOR MEDICAMENTE POATE :

EXACERBA TOXICITATEA DIGITALICĂ

SCĂDEA CONCENTRAȚIA SERICĂ

Quinidina Salbutamol

Procainamida Rifampicină

Amiodarona Sucralfat

beta-blocantele Colestiramină

diureticle (incluzând Spironolactona)

*Hipertiroidienii au rezistenţă la Digoxin

Eritromicina și Tetraciclina (ce pot crește nivelul seric de

digoxin)

SIMPTOMATOLOGIE: Semnele cele mai precoce de supradozaj digitalic

întalnite la sugarii tratați cronic cu glicozizi cardiaci sunt: stările de greață, vărsăturile și anorexia.

Manifestările cardiace sunt reprezentate de :• tulburări de conducere • intracardiacă cu blocuri • de diferite grade• aritmii amenințătoare de viață• ectopiile supraventriculare • și ventriculare(frecvent) • apariția tahicardiei ventriculare

bidirecționale(patognomonic) • tulburări variate de ritm și conducere(pe traseu EKG)

Manifestările SNC pot include : o letargie și astenieo confuzieo cefaleeo halucinațiio modificări vizuale care includ aberații ale

perceperii culorilor (discromatopsie) o și halou galben în jurul luminilor (xantopsie)o ambliopie tranzitorie sau scotoameo scăderea acuității vizualeo rar convulsiio sincopă

Dintre tulburările digestive pot să apară : greață și vărsături diaree anorexie cu scădere ponderală dureri abdominale

TRATAMENT În primul rând trebuie întreruptă terapia cu

Digoxin. În intoxicațiile cu digitalice pe cale orală trebuie

făcută de urgență spălătură gastrică, urmată de administrarea de cărbune activat.

Diureza forțată prin administrarea unei cantități crescute de fluide intravenos și de Furosemid este în general ineficientă, deoarece drogul se fixează rapid, în cea mai mare parte în fibra miocardică, iar cantitatea existentă în sânge se leagă de proteinele plasmatice.

Anti-aritmicele care pot fi folosite sunt Fenitoina și Lidocaina. În cazuri refractare care nu răspund la nici un fel de anti-aritmice sau la tratamentul cu anticorpi sau în caz de aritmii instabile se folsește cardioversia cu nivele scăzute de energie (10-25 J).

TRATAMENT ANTIDOTIC Potasiul este considerat substanța antidot-

like a intoxicației cu digitalice (intră în competiție cu acestea din urmă pentru receptorii miocardici). Potasiul reduce automatismul crescut al centrilor etopici care apar în intoxicație.

Administrarea de potasiu este considerată ca terapie de elecție în tahicardia paroxistică supraventriculară (cu bloc atrio-ventricular), ca și ritmurile joncționale. Anticorpii antidioxină, fragmente Fab, constituie tratamentul antidot modern al formelor grave de intoxicație. Hemoperfuzia cu absorbanții de tipul rezinelor poate fi soluția, dacă anticorpii anti-dioxină nu sunt disponibili.

VĂ MULȚUMIM!

BARTICEL MĂDĂLINA GABRIELA

BOLOHAN BIATRICE IOANA