Intoxicatia cu organofosforice

Compusii organofosforici sunt un grup divers de produse chimice utilizate atat in domeniul industrial cat si in cel casnic. Exemple de organofosfaţi includ insecticide (malathionul, paration, diazinon, fention, diclorvos, clorpirifos, etion), gaze nervoase (Soman, sarin , tabun, VX), agenţi de oftalmice (echothiophate, isoflurophate), şi antihelmintice (trichlorfon). Erbicide (tribufos [DEF], merphos) sunt tricresyl-fosfat ce conţin produse chimice industriale.

Mecanismul principal de acţiune al pesticidelor organofosforice este inhibarea hidrolazelor ester carboxil, în special acetilcolinesterază (AChE). Acetilcolinesteraza este o enzimă care degradează neurotransmitatorul acetilcolina (ACh) în acid acetic şi colină. ACh se gaseste in sistemul nervos central şi periferic, la nivelul jonctiunilor neuromusculare, şi in celulele roşii din sânge (RBC). Organofosfaţii inactivează acetilcolinestera fosforiland gruparea hidroxil a serinei situata la nivelul situsului activ al acetilcolinesterazei. Fosforilarea are loc prin pierderea unui grup organofosforic şi stabilirea unei legături covalente cu acetilcolinesteraza

Odată ce AChE a fost inactivat, ACh se acumulează în întregul sistem nervos, rezultând suprastimularea receptorilor muscarinici şi nicotinici. Efectele clinice se manifestă prin activarea sistemului nervos autonom şi central, şi la nivelul receptorii nicotinici din musculatura scheletica.

Odată ce un organofosforic se leaga la acetilcolinesteraza, enzima poate suferi una din următoarele:

-hidroliza endogena a enzimei fosforilate de către esterazele sau paraoxonases -Reactivarea de un nucleofil puternic, cum ar fi pralidoxime (2-PAM) -inactivarea enzimei legate ireversibil şi permanent (îmbătrânirea)

Organofosfaţii pot fi absorbiti prin piele, ingerati, inhalati sau injectati. Deşi majoritatea pacienţilor devin rapid simptomatici, debutul şi severitatea simptomelor depind de compozitia specifica, cantitatea, calea de expunere, şi rata de degradare metabolica.

Semnele şi simptome de intoxicaţie cu organofosforice pot fi împărţite în 3 categorii largi: efecte pe receptorii muscarinici, efecte pe receptorii nicotinic, şi efecte la SNC

Dispozitivele Mnemonice folosite pentru a aminti de efectele muscarinice ale organofosfaţilor sunt SLUDGE (salivaţie, lăcrimare, urinare, diaree, tulburări gastro-intestinale, vărsături <emesis>) şi DUMBELS (diaforeză şi diaree, urinare, mioză, bradicardie, bronhospasm, bronchorrhea, vărsături, lăcrimare excesiva şi salivaţie ). Efectele muscarinice asupra sistemelor de organe includ următoarele:

Cardiovasculare - bradicardie, hipotensiune arterială Respiratorii - rinoree, bronchorrhea, bronhospasm, tuse, detresa

respiratorie severa Gastrointestinale - hipersalivaţie, greaţă şi vărsături, dureri abdominale ,

diaree, incontinenţă fecală Genito-urinare - Incontinenţă Oculare - Vedere înceţoşată, mioza Glandele - creşterea secreţiei lacrimale, diaforeză

Semnele şi simptomele nicotinice includ fasciculaţii musculare, crampe, slăbiciune, şi eşecul diafragmatică. Efectele autonome nicotinice includ hipertensiune arterială, tahicardie, midriază, şi paloare.

Efecte asupra SNC includ anxietate, labilitate emoţională, nelinişte, confuzie, ataxie, tremuraturi, convulsii,comă si chiar moartea

Bibliografie:http://emedicine.medscape.com/article/167726-overview