OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiuneTop of FormAcasa|Publicitate|Contact|Redacia|AbonamentPremiile Observator culturalSumarArhivaBlogTranslationBottom of FormNr.760din 20.02.2015Istorie culturalFocusEditorialEvenimentActualitateEvocareOpiniiInformaiiPoliticLiteraturFilozofieEseuMemorialisticArteRubriciInternaionalCarmen MUATOvidiu IMONCADoina IOANIDBianca BURA-CERNATAdina DINIOIUSilvia DUMITRACHECezar GHEORGHEIulia POPOVICIAlina PURCARUUN CristianMihai FULGERerban FOARBedros HORASANGIANCristian PRVULESCURadu Clin CRISTEACristian CERCELMarius OPREAPaul CERNATDaniel CRISTEA-ENACHEClaudiu TURCUBogdan-Alexandru STNESCUAndreea RSUCEANUDana PRVAN-JENARULiviu ORNEAMihai PLMDEALOvidiu PECICANOvidiu DRGHIAObservator culturalvezi toti autorii

CEL.roDepozitul de calculatoareAcasa | Arhiva | 2003 | Februarie | Numarul 154 | Sa fii un actor adaptabil. Interviu cu Alexandru PAPADOPOLSa fii un actor adaptabil. Interviu cu Alexandru PAPADOPOLAutor:Svetlana CRSTEAN|Categoria:|0comentariiRecomanda articolul prin: Tipareste paginaMarime textActorii si promisiunile

Zimbesti aproape tot timpul.

Da, sint un om foarte fericit si foarte implinit. Imi spunea cineva ca, de fapt, fericirea e un lucru simplu: daca iti doresti un lucru si l-ai realizat, esti ferici; daca ti-l doresti si nu l-ai realizat, esti nefericit. Atita tot. Mi se pare cea mai buna definitie a fericirii. Eu am realizat ce mi-am dorit. Si mai am o gramada de lucruri de facut. As mai juca un rol frumos, as mai filma un film, as mai lucra cu un regizor bun.

Mai e suparat tatal tau pentru ca nu ai facut facultatea pe care si-ar fi dorit-o el?

Acum nu mai e suparat. Era inainte. Se gindea la viitorul meu cu ingrijorare, pentru ca actoria nu e o meserie foarte banoasa. In ceea ce ma priveste, pot spune ca am avut mult noroc. Daca nu as fi avut atita noroc, temerile lui ar fi fost indreptatite, iar eu as fi murit de foame in casa. Actoria e o meserie, si daca reusesti sa traiesti la un nivel decent, atunci esti un om realizat. Daca nu as fi facut televiziune, as fi fost mort.

Il intrebam si pe Dragos Bucur daca vede in povestea asta cu televiziunea uncompromis. Sint multi care ar spune asta.

Sint, intr-adevar, dar nu ma intereseaza. Mi-au spus multi asta, dar oricum au existat destui care m-au injurat si pentru ceea ce am facut bun, pentru Marfa si banii si Occident, lucrurile cele mai bune din viata mea. Acesti oameni ii injura din principiu pe cei care realizeaza ceva. Si trebuie sa spun ca, in acelasi timp, cu multi dintre acestia te intilnesti la televiziune, la castinguri, la probe. Mi s-a intimplat asta cind am dat probe pentru sitcom-ul 2+2 de pe postul Acasa. Eu nu ma dezic de televiziune, consider ca a fost o sansa pentru mine. Am terminat facultatea ca student premiat si super-premiat, cu doua Cannes-uri si un Salonic la activ, eram o mica vedeta, dar nu aveam nici un fel de promisiune din partea vreunui teatru. Prima oferta pe care am primit-o a fost de la Acasa. Nu mai aveam bani, parintii ma purtasera deja prin doua facultati, era penibil ca la 27 de ani sa mai stau pe banii lor. Am cazut de comun acord ca finantarea lor sa se incheie. Si eram in aer. In naivitatea mea, credeam ca la Gala absolventilor, unde am fost premiat drept cel mai bun actor, se vor bate pe mine directorii de teatre. Dar nu s-a intimplat nimic. Si sa stii ca actorii pot trai si din promisiuni. Daca cineva iti spune Vei juca rolul asta peste sase luni, orice ar fi, rabzi, in tot timpul acela visind la rolul pe care il vei face. Dar eu nu aveam nici o promisiune. Oferta de la Acasa a venit exact atunci cind aveam nevoie de ea. Ei sint primii care mi-au intins o mina, si le voi fi recunoscator pentru asta toata viata.

A fi sau a nu fi popular

Totusi, dincolo de bani, crezi ca faci lucruri marete la teatru si lucruri minore la televiziune?

Incerc sa-mi fac peste tot treaba cit mai bine. Ma uit la actori, insa. La Florin Piersic, pe care l-am vazut recent pe un post de televiziune. El nu a facut mai nimic din 90 pina acum, in Romania. Nici film, nici teatru. Cu toate acestea insa, e considerat actorul-emblema. Pina la urma, cota unui actor se masoara si in popularitate. Iar pe Florin Piersic, televiziunea e aceea care l-a consacrat. Vorba lui Dem Radulescu: Exista actori care nu au nevoie de buletin, pentru ca ii recunoaste toata lumea, si actori care au carti de vizita. Si tot el ne spunea: De astia din urma sa va feriti cit puteti, ca sint cei mai nefericiti oameni. Nu vreau sa fiu un actor cu carte de vizita. Vreau sa fiu un actor care nu are nevoie de buletin. Si, oriunde m-as duce in tara, sa ma recunoasca lumea.

Ce inseamna de fapt popularitatea?

Am sa-l citez tot pe Dem Radulescu, care mi-a fost profesor el, Cristi Mungiu si Cristi Puiu sint oamenii care m-au influentat cel mai tare si care m-au format profesional; imi era rusine de ei, nu ma puteam prezenta in fata lor fara sa fiu pregatit. Dem Radulescu spunea: Cea mai mare calitate a unui actor este, pina la urma, adaptabilitatea lui. Nu talentul, nu munca. Sint foarte multi actori talentati sau muncitori care traiesc ca vai de ei. Trebuie sa fii un actor adaptabil, adica un actor care stie sa faca de toate. Asta inseamna un actor complex, total, care poate acoperi mai multe zone. Cind a murit Dem Radulescu, ma minunam de inmormintarea pe care a avut-o. Atitia oameni, care nu-l cunosteau decit de la televizor, plingeau si doreau sa il vada pentru ultima data. Atunci am inteles ce inseamna popularitatea. Era un actor genial, care a jucat Caragiale, a jucat in piese serioase, in Baranga, in Shakespeare, in Trolius si Cresida, dar oamenii il stiau de la televizor din gaguri, scheciuri. Ar fi putut fi un actor genial, dar necunoscut. La cimitir am observat, uitindu-ma pe aleea actorilor, un alt mormint proaspat pe care nu era asezata inca marmura. M-am uitat si am vazut ca acolo era inmormintat Petrica Gheorghiu. Murise de trei luni si nu mi-a venit sa cred, pentru ca nu stiam nimic. Ma pregatisem cu el, o vreme, pentru facultate. Era un actor de-a dreptul genial, coplesitor, dar care nu avea acea aura a popularitatii, probabil tocmai pentru ca nu facuse televiziune.

E foarte ciudat cum se fac jocurile popularitatii, mai ales printre tinerii de acum. Am auzit de exemplu niste pusti care spuneau pe strada: Cica s-a apucat de cintat si tatal lui Enrique Iglesias. Mi s-a parut extraordinar. Daca intreb acum de Petrica Gheorghiu, putini sint aceia care vor sti despre cine e vorba. Si e mare pacat. Acel moment mi-a schimbat viziunea asupra meseriei mele. Asta nu inseamna neaparat ca vreau, la inmormintarea mea, multa lume si flori frumoase. Dar, daca e sa spunem adevarul, atunci cind visezi prima data sa fii actor, nu te gindesti la faptul ca ai vrea sa te daruiesti tuturor, ci ca vrei in primul rind sa fii celebru.

E interesant ca spui asta. In general, oamenii, si mai ales aici, nu sint dispusi sa-si recunoasca asemenea dorinte si prefera sa le imbrace in motivatii cit mai inalte si cit mai artistice.

Un lucru e foarte clar, totusi. Daca faci numai televiziune nu inseamna ca esti actor, ramii la stadiul Tociu si Palade. Pina la urma, si Toma Caragiu a facut scheciuri, dar acestea au ramas, pentru ca in tot ce facea se simtea actorul din el. Televiziunea ar trebui sa fie doar o latura a meseriei, pe care sa o faci cit de bine poti. Am acceptat rolul din 2+2 pentru ca este un rol adevarat, intruchipez un personaj. Altfel nu as fi acceptat. Trebuie sa faci niste roluri serioase si eventual sa iti asiguri popularitatea prin televiziune. Dar daca renunti la rolurile serioase esti sters, esti mort. Teatrul si filmul trebuie sa fie o zona cu totul aparte, care sa constituie meseria ta de baza. Daca miine Cristi Mungiu face un nou film, in care sa am si eu un rol, si ma apuc sa joc ca la televizor, nu e bine. Trebuie sa stii sa desfaci foarte bine lucrurile, caile si mijloacele actoricesti. Trebuie sa iti adaptezi mijloacele si sa ai grija ca diferitele zone in care te misti sa nu se intrepatrunda.

Ce ai mai invatat, in ceea ce priveste meseria de actor, de la Dem Radulescu?

Am invatat nenumarate lucruri. Ar trebui sa vorbim mult ca sa intelegi. Oricum, era un om minunat si un profesor extraordinar, poate cel mai bun profesor de teatru care a existat vreodata, pentru ca iti lasa o libertate fantastica. Era un mare actor in primul rind, si nu-l mai interesa sa aiba orgolii. Nu mai dorea sa demonstreze nimic. Si de aceea ne iubea fara limite, ne aducea pateuri si vin la scoala, stateam de vorba. Am petrecut doi ani minunati alaturi de el.

Fii firesc, daca poti!

Te-ai pregatit, in patru ani de facultate, sa devii actor de teatru. Cine te-a format ca actor de film?

In materie de film, am avut drept profesor unul dintre oamenii care se pricep cel mai bine la film in Romania, pe Cristi Puiu. Bazele acestei meserii le-am invatat de la el. Lucrul cu Cristi nu e deloc lejer sau comod. A trebuit sa darim tot ce stiam. La facultate, in anul I, invatasem despre asumare, energie, dictie, ca trebuie sa arunci cuvintele si sa cauti conflictul cu orice pret. Exact opusul actoriei de film. Am lucrat la Marfa si banii chiar in vacanta de dupa anul I. In doar trei saptamini, a trebuit sa darim tot ce invatasem. Iar eu eram un fanatic al meseriei, in primii ani de scoala. Aveam scris pe pereti De ce?, Unde? si Cind?, toate aceste intrebari din care trebuia sa apara personajul meu. Imi placea sa stiu totul despre lumea piesei in care jucam. Daca aparea in text un oras, citeam despre el, ca sa stiu daca avea universitate, aeroport, culegeam orice informatie care imi putea fi de folos. Eram un fanatic, o fiara, ma dedicam complet meseriei.

La ce ai renuntat in consecinta, stilistic vorbind, cind ai inceput sa joci in film?

Am renuntat la mijloacele teatrale, la ceea ce se cheama arta actorului. In film nu exista arta actorului. In film exista firesc si naturalete, pe care le cistigi foarte greu. Lucrurile simple se cistiga in general foarte greu. Fii firesc, daca poti! Trebuie sa muncesti foarte mult pentru asta. Am muncit, iar Cristi Puiu a crezut foarte mult in mine. El era debutant. Teoretic, nu trebuia sa isi ia in rolul personajului principal tot un debutant. E o problema elementara de strategie: un actor bun, experimentat poate salva un film. Cristi a avut un curaj extraordinar.

Rolurile tale din filmele Marfa si banii si Occident au ceva in comun. Merg pe imaginea baiatului dragut, bun la suflet, nevinovat, dar nu intrutotul, care se chinuie sa distinga binele de rau.

Am citit, intr-o carte a lui Michael Redgrave, un principiu formulat in legatura cu jocul actorului de teatru valabil, insa, si in film. Redgrave spunea: Dati o nota de vulnerabilitate personajului. Orice om este vulnerabil in felul lui. E o moda, acum, ca si mafiotii sa apara drept vulnerabili. In film, regizorul te alege dupa fizic, pentru ca el isi inchipuie intr-un anumit fel personajul. La ce bun sa plusezi si sa faci tu personajul inca o data? Personajul a fost deja facut, iar regizorul te ia pe tine pentru ca tu trebuie sa fii cit mai natural, mai firesc, si sa sustii partitura respectiva. Sint actori care sustin aceasta partitura mai prost sau mai bine, mai teatral sau mai putin teatral, cu mijloace mai bune sau mai proaste. Avea Cristi Puiu o vorba: Un actor nu poate sa fie ceea ce nu este el de fapt. Fiecare actor are emotiile lui, gindurile, mijloacele lui, conceptia lui despre lume. Fiecare actor vrea sa se arate pe el insusi in cit mai multe ipostaze. Fiecare actor are fortareata lui si trebuie sa stea intre acele ziduri. Poate incerca sa le largeasca, dar nu le va indeparta complet. De aceea, exista roluri care pot sa nu iti iasa cu nici un chip. Sau roluri pe care le faci corect, iti ies bine, dar sint cu totul lipsite de stralucire. Rolurile din Marfa si banii si Occident au fost dupa sufletul meu. Cind am citit scenariul de la Occident, am plins. Si nu sint o persoana hipersensibila. Insa m-am regasit extraordinar, la nivel emotional, in acea poveste, la nenumarate niveluri. Este meritul lui Cristi Mungiu ca a scris un asemenea scenariu. M-am inteles foarte bine cu acest regizor la filmari; mi-a daruit un rol minunat si multa caldura. Sa nu vorbesc cu dictie, sa nu gifii, sa nu teatralizez, toate acestea le-am invatat de la Cristi Puiu. ABC-ul filmului, de la el l-am invatat. Am avut un noroc fantastic mai intii pentru ca am lucrat cu el la primul meu film, iar mai tirziu pentru ca l-am intilnit la cel de-al doilea pe Cristi Mungiu. Un prim rol bun il pot face multi, dar cu al doilea e mai greu. Publicul e o fiara. Daca te vede impiedicindu-te pe scena, ride, nu realizeaza ca pentru tine e o drama.

Arta actorului

La ce ar trebui sa se rezume cultura generala a unui actor?

Un actor trebuie sa aiba o inteligenta specifica in ceea ce priveste actoria. Se spune ca trebuie sa fii foarte destept intr-o prima etapa: cind faci prima lectura, cind desfaci textul. E important sa te informezi corect asupra piesei respective, asupra epocii, asupra moravurilor. Intr-o a doua faza, e bine sa lasi deoparte inteligenta, sa devii prost, daca se poate spune asa, si sa te arunci cu credinta in rol. Atit. Sa nu te mai intereseze De ce?, Unde?, Cind?. Ion Cojar spune in cursul sau: Tu, ca actor, trebuie sa ai o mentalitate primitiva. Omul inteligent se detaseaza de lume analizind-o. Omul primitiv se arunca in lumea respectiva traind-o. Intii trebuie sa te detasezi, ca sa vezi care sint raporturile, apoi trebuie sa uiti toate astea, sa le inmagazinezi undeva, sa actionezi in cunostinta de cauza si sa te arunci cu toata fiinta in lumea respectiva.

Asta ar fi adevarata arta a actorului. E un soi de involutie.

Da, dar e o involutie eficienta si asumata. Insa de la aceasta teorie si pina la practica e drum lung, pentru ca poate sa nu iti iasa. Vorbim noi acum chestii culturale, dar tot ce am spus pina acum e, in fond, relativ, pentru ca poate pur si simplu sa nu iti iasa.Recomanda articolul prin: Cele mai citite articoleAsul de pic latSuprataxarea cititorilorDictatura procurorilorSchimbarea la oase i la carne a RomnieiTraian Bsescu, amoralulCele mai comentate articoleAsul de pic latTANDEM. ntre ziduriDictatura procurorilorSuprataxarea cititorilorBIFURCAII. nsemnriCele mai recente comentariintr-adevr!@ Aramis@InimaRea@Aramis@***Parteneri observator culturalTermeni i Condiii|Confidenialitate|Publicitate|Ajutor|RSS Feed|NewslettersCopyright 2008 Observator Cultural