7/27/2019 Interviu Mircea Nedelciu Diana.doc

http://slidepdf.com/reader/full/interviu-mircea-nedelciu-dianadoc 1/4

Interviu Mircea Nedelciu

1.Î: Există o amintire a copilului Mircea Nedelciu ce persistă şi acum?

R: Momentul întâlnirii mele cu eroul romanului „De veghe în lanul de secară” a fost crucial pentru alegerile mele ulterioare; era mai mult decât o carte, era un bun personal pe care nu vroiamsă-l împrumut nimănui. Aveam pe atunci senzaţia că dacă altcineva ar fi citit acea carte mi-ar firăscolit într-un fel lumea.

Anii de liceu i-am petrecut la internat. Poate tocmai acolo am realizat cu adevărat o paralelă întremine şi personajul lui Salinger, între mediul internatului şi conţinutul cărţii şi valorile postmoderniste de mai târziu.

2.Î: Cât din perioada adolescenţei predomină încă în dvs.?

R: Refuzul de atunci al tiparelor şi modelelor la nivel social este continuat şi se manifestă în postmodernism şi implicit în cărţile mele unde totul este oarecum „pe dos”din acest punct devedere. Amintirile mele sunt hiperrealiste tocmai datorită faptului că eram un student care refuzasub impulsurile nestăvilite ale gândirii halucinante orice forma de uniformizare. Am descoperitrelativ târziu Biblia, poate tocmai de aceea nevoia mea intrinsecă de întoarcere „cu faţa” de lasacralizare către atipic.

3. Î: Poate fi considerat postmodernismul un purgatoriu literar şi existenţial al eului liric şitotodată al omului contemporan?

R: Postmodernismul s-a născut din dorinţa de a „încifra” informaţia acelui „cenzor” care ar fi vrutsă o cuprindă în sfera sa limitată. Limbajul nostru deşi părea un zmeu era în realitate o chemare,

un strigăt. Ei bine acest curent a apărut tocmai în ideea de a „salva” eul de la disoluţia sa literarăşi materială. Lumea este într-o permanentă goană şi tocmai de aceea artistului îi trebuie un timpsă se lămurească asupra statutului său. Apare aici ceea ce eu numesc „inginerie textuală” , procedeu care disecă textele proaspăt scrise tocmai pentru a înţelege mecanismul lumii şi care semanifestă nu doar la nivelul „placentei personajului” ci şi al eroului real.

4.Î: Putem să vorbim de supremaţia scriitorului?

R: Desigur, scriitorul este capabil prin intermediul actului creaţiei să-şi asume statutul demiurgic,căpătând astfel valenţe luciferice. Tinerilor scriitori contemporani le lipseşte lectura ca materiecapabilă nu neapărat să dea o valoare expresivă ci o conotaţie simbolică plurivalentă.Talentul

relevă din capacitatea de a lua un fapt brut şi a-l transforma într-o operă de artă prin simboluri.Asumându-ţi statutul demiurgic, îţi asumi involuntar o mască pe care interiorul ţi-o proiectează pe deasupra.

5.Î: Care este raportul Mircea Nedelciu-I.L.Caragiale din punctul de vedere al perspectivei?

R: Eu n-am privit niciodată lumea printr-un „ochean întors” astfel încât latura sa deformată nu

7/27/2019 Interviu Mircea Nedelciu Diana.doc

http://slidepdf.com/reader/full/interviu-mircea-nedelciu-dianadoc 2/4

mi-a străbătut niciodată operele. Cred cu tărie că fiecare om pe care-l cunoaştem, provoacă cevaîn fiinţa noastră, poate că şi Caragiale a provocat o stare permanentă de regăsire, de actualitatetocmai datorită faptului că nici el n-a privit niciodată altceva decât realitatea.

6.Î: Încearcă naratorul în volumul „Efectul de ecou controlat”, să controleze reacţia cititorului?

R: Nu încearcă să-l „controleze” cât încearcă să-l generalizeze. De exemplu ,Nora este vocea uneivârste, capabilă de naivitate şi dăruire completă, inconştientă; ea este „zâna” care crede în toatemiracolele apuse iar Doru este tânărul pentru care Nora este una dintre zâne. Scânteia pasiunii nurezistă însă trecerii timpului. Capra neagră este un lait-motiv al textului ce simbolizează raritatea,libertatea şi singurătatea. Se naşte astfel o paralelă între destinul Norei (captivă a amintirilor şideziluziei primei iubiri) şi destinul animalului sălbatic. Am folosit elementele cadrului natural camijloc de reliefare a destinului uman. Astfel, natura este martoră la o nuntă, asemenea celei din„Mioriţa” dar care se realizează însă doar la nivel pur imaginativ.

7. Î: Şi aşa se realizează trecerea de la poezia sentimentului de dragoste la proză...

R: Exact. Nora eliberează la sfârşitul textului „animalul” sălbatic,încercând să se elibereze astfel pe sine. Prin lacrimi, Nora vrea să-şi purifice statutul ontologic şi trecutul. Am folosit ca tehniciironia şi parodia nu doar pentru a anula efectul melo-dramatic ci şi pentru a reliefa multiplelereprezentări pe care poate să le preia un sentiment combinat cu materialitate. Fericirea, tristeţea,curajul, absenţa şi absurdul ne definesc în aceeaşi măsură. Suntem poate un semi-prototip al luiSisif în ceea ce priveşte dragostea şi trebuie să ne curăţăm de toate „rămăşiţele” interioare pentrua nu ne simţi împovăraţi. Astfel, Nora ajunge la final să privească viaţa printr-un "ochean întors".

8. Î: V-aţi structurat opera asemenea „Divinei comedii”?Cu treceri bruşte de la paradis la infern?

R: Nu ştiu, iar dacă am făcut-o a fost probabil involuntar. Dar am suprapus o serie de infinitecondiţii şi prototipuri umane pe care le-am tăiat pe din două şi le-am amestecat.

9. Î: Dvs. urmaţi cursul epocii destrămând graniţele genurilor literare pentru a putea permitetextului să stea „dezbrăcat” de orice urmă de îndoială. Care sunt consecinţele acestui fapt?

R: Tocmai aici pot spune că mă identific cu I.L.Caragiale. Fiind eliberat de acuzarea forţată deinteriorizare a unor concepte politice sau ideologice, textul poate în sfârşit „respira”, reflectândastfel doar realitatea, care deşi este prezentată de o voce cât se poate de subiectivă, îşi asumă unstatut colectiv. Scriitorul nu se formează astfel solitar, ci se lasă „plămădit” de semenii săi.

10. Î: Ce simbolizează de fapt titlul operei „Zmeura de câmpie”?

R: Titlul atrage atenţia asupra condiţiei omului sihastru, înstrăinat de lume, trădat de memorie şide istorie, incapabil de recuperarea trecutului autentic.

11. Î: Credeţi în simetria compoziţională a vieţii? Poate ea să preia forma unei poezii binestructurate şi să se încheie circular, ca o „horă” a destinului, o „nuntă” cosmogonică sau uninterval între două extreme?

7/27/2019 Interviu Mircea Nedelciu Diana.doc

http://slidepdf.com/reader/full/interviu-mircea-nedelciu-dianadoc 3/4

R: De la un timp am început să cred într-adevăr că aşa este. Locul în care m-am născut, a devenitoraş în anii `89 iar începutul anilor `90 îl simt ca pe o conexiune neîncetată şi parcă programată.Poate că în viaţa mea, trecerea de la rural la urban se face printr-un singur prag, simbol al faptuluică în om pot exista concomitent o sumedenie de contradicţii care îi definesc treptat existenţa, dela origini până la maturitate.

12.Î: Reuşteşte Nora să dărâme zidurile lumii sensibile şi să pătrundă în cea inteligibilă?

R: Anamneza i se revelează Norei, dar nu o lămureşte, nu o lasă să recupereze trăirea autentică cio face să se „risipească” în căutarea pieselor pierdute, care în alt plan ar putea să-i expliceconexiunea dintre ea şi Doru. Nu doar fiinţa iubită poate fi sacrificată de dragul unui lucrudurabil, cum este în cazul meşterului Manole, ci şi sentimentul dragostei poate fi sacrificat dedragul vidului sau mai degrabă de frica acelui lucru care ar putea să-l înlocuiască.

13. Î: În opera dvs. se simte un dialog cu literatura populară şi totodată o întoarcere către arhetipalca mijloc de recuperare a „timpului pierdut”.

R: Literatura mea este o lume pe care o conturez şi apoi o întorc invers, tocmai pentru ca personajele mele, căzând pe pământ să-şi asume statutul de fiinţe imperfecte, întoarse cu faţacătre un mediu picaresc.

14. Î: Cât este de fragil raportul realitate-ficţiune?

R: Eu nu îmi aleg eroii din sfera supranaturalului şi nu le împrumut destine perfecte tocmai pentru că nu vreau să-mi las cititorii să se prăbuşească într-o lume ireală. Cititorul meu îşi asumăla începutul textului pactul fictiv, însă nu părăseşte niciodată cu adevărat sfera umanităţii.

15.Î: Cum poate cititorul să descifreze titlurile textelor dvs?

R: Cititorul va afla semnificaţia titlului abia la sfârşitul textului, după ce va fi dezlgat simbolurile.

16. Î: Suferă personajele nedelciene de o „claustrofobie” a sinelui?

R: Nu ştiu dacă mă pot limita chiar la acest termen, dar cu siguranţă simptomele unor „fobii”există şi sunt permanent reactualizate de fiecare personaj în parte. Chiar personaj fictiv fiind,acesta simte şi se refugiază „în sine”, atunci când ceva din exterior îl tulbură.

17Î:.Parcurg eroii dvs. un traseu iniţiatic?

R: Consider că folclorul este o sursă incontestabilă de simboluri şi valori statornice pentru temeliaoricărei opere. Personajele mele păşesc pe Luntrea lui Caron, străbătând drumul de la arhetipuri până în prezent. Luntrea nu simbolizează altceva decât moartea la nivel spiritual şi totodatăreconstituirea. Când în măduva eroilor mei se sfârşeşte o epocă, se aplatizează tradiţiile şi renaşteactualitatea.

18 .Î: Îl putem privi pe Luca (personajul din „Tratament fabulatoriu”) drept o reprezentareauctorială?

7/27/2019 Interviu Mircea Nedelciu Diana.doc

http://slidepdf.com/reader/full/interviu-mircea-nedelciu-dianadoc 4/4

R: Am adaptat personajului o componentă specifică tuturor: timpul. Meteorolog fiind, Luca îşiasumă o influenţă „meteopsihică” care vine din exterior şi care produce în conştiinţa lui odezrădăcinare din real. El vrea să cuprindă cu braţele sale întreg spaţiul şi să-l interiorizeze. Lucasunt eu şi tot Luca poate fi oricare dintre noi în măsura în care conştientizează grandoarea şitirania timpului.

Holban Diana

-Colegiul Naţional Pedagogic "Constantin Brătescu"-