SONATINA

Mihail Jora

Ediţie dedr. ILINCA DUMITRESCU

GRAF OART

op. 44 (1961)

2018

INTEGRALA CREAŢIEI PENTRU PIANvol. 1

PRE

VIZU

ALIZ

ARE

Descrierea a Bibliotecii Naţionale a RomânieiCIPJORA, MIHAIL

Sonatina pentru pian op. 44 (1961) / Mihail Jora ;ed. de Ilinca Dumitrescu. - Bucureşti : Grafoart, 2018

ISMN 979-0-707657-98-0 ISBN 978-606-747-085-7I. Dumitrescu, Ilinca (ed.)78

În elaborarea prezentei ediţii s-au utilizat sursele:Manuscris autograf, 1961.

, Editura Muzicală a U.C., Bucureşti, 1963Mihail Jora Sonatina op. 44 pentru pian, ., , Editura Muzicală a U.C., Bucureşti, 1966Mihail Jora Sonatina op. 44 pentru pian .

Ilustraţia copertei 4 : , 1963, Grădina Botanică din Bucureşti.Mihail Jora

E MDITURA UZICALĂ GRAFOART®

Bucureşti, Str. Braşov nr. 20

L MIBRĂRIA UZICALĂ George EnescuBucureşti, Piaţa Sfinţii Voievozi nr. 1

TEL.: 0747 236 278 ; 021 315 07 12(07- )GRAFOART

E MAIL- : GRAFOART GMAIL COM1991@ .COMENZI ON LINE- : WWW RO. .LIBRARIAMUZICALA

Tehnoredactare muzicală : .Andreea Larisa Retegan

©2018. Toate drepturile rezervate.Copierea, chiar şi parţială, se poate efectua exclusivcu acordul scris al Editurii Muzicale .GRAFOART®

Prezentare grafică: .Matei Bănică

Fotografii şi manuscrise : arhiva dr. .Ilinca Dumitrescu

PRE

VIZU

ALIZ

ARE

Mihail Jora cu Ilinca DumitrescuGrădina Botanică din Bucureşti, 1963.PR

EVI

ZUAL

IZAR

E

- 4 -

MIHAIL JORA

Mihail Jora (1891, Roman - 1971, Bucureşti) este, după George Enescu, marea personalitate reprezentativă a muzicii româneşti. Compozitor, profesor, dirijor, pianist, critic muzical, primul director muzical al Societăţii Române de Radiodifuziune (1928-1933), vicepreşedinte al Societăţii Compozitorilor Români, membru al Academiei Române, laureat al Premiului „Herder” (Viena), a fost creatorul baletului şi liedului modern la noi. Discipol al lui Max Reger la Leipzig şi al lui Florent Schmitt la Paris, în tinereţe în avangarda muzicală a epocii (alături de prietenii săi parizieni Filip Lazăr, Stan Golestan sau Marcel Mihalovici), revenit în ţară, creează şcoala românească modernă de compoziţie.

S-a dăruit muzicii, elevilor, semenilor săi cu o verticalitate de caracter rar întâlnită. În cazul lui, calităţile artistice de excepţie s-au împletit cu acelea morale, umane la cel mai înalt nivel. A fost veteran din Primul Război Mondial, invalid de război. Şi-a iubit enorm ţara.

Mihail Jora a compus mult, a creat până în ultimele clipe ale vieţii. Pagini remarcabile de muzică simfonică (suita Privelişti moldoveneşti op. 5, Simfonia în Do major op. 17…), muzică de teatru (tabloul coregrafic La piaţă op.10, baletele Demoazela Măriuţa op. 19, Curtea veche op.24, Întoarcerea din adâncuri op.39…), muzică vocal-simfonică, muzică de cameră (cvartete de coarde, sonate pentru vioară / violă şi pian...), muzică pentru pian (suita Joujoux pour Ma Dame op. 7, Sonata op. 21, Variaţiuni pe o temă de Schumann op. 22, cele trei caiete Poze şi pozne op. 25, 41 şi 48, 13 Preludii op. 42, Sonatina op. 44 ş.a.), muzică corală, muzică vocală (zeci de lieduri – „cântece”, cum îi plăcea să le intituleze –, organizate în cicluri, pe profunde versuri româneşti de Eminescu, Arghezi, Goga, Bacovia, Blaga, Mariana Dumitrescu ş.a., sau de Nietzsche şi Rilke...), pagini ce stau cu cinste în albumul atât de variat şi contradictoriu al muzicii sec. XX. PR

EVI

ZUAL

IZAR

E

- 5 -

SONATINA op. 44 pentru pian

Sonatina op. 44 este penultima creaţie pentru pian a lui Mihail Jora, scrisă înaintea Caietului III op. 48 de Poze şi pozne. Compusă în 1961, în perioada de început a anilor ’60, timp în care muzicianul este preocupat, absorbit de problematica muzicii de cameră (cicluri de lieduri, Sonata pentru vioară şi pian op. 46), Sonatina ne apare astăzi drept un reper solid, de sine stătător, ce dăltuieşte cu meşteşug forma şi materia sonoră, etalând cu artă stilul de maturitate deplină al compozitorului.

Şi aici, ca şi în cazul ciclurilor de Poze şi pozne sau al Preludiilor, scopul didactic iniţial este evident depăşit. Acele ,,sonate în miniatură”, de obicei alcătuite din trei părţi, cu o tehnică facilă şi deci la îndemâna începătorilor (vezi Clementi, Kuhlau etc., sau Sonatele pentru tineret ale lui Schumann), în a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi începutul secolului următor capătă prestanţă, devenind nişte sonate concentrate, aduse la esenţă, pline de dificultăţi tehnice şi interpretative. Apariţii moderne, sonatinele câştigă teren, spre exemplu, în creaţia pentru pian a unor compozitori ca Ravel, Roussel, Bartók, Casella, Prokofiev, Kabalevski ş.a.

În muzica românească, în legătură cu problematica sonatinei, şi referindu-mă nu numai la creaţia pentru pian, aş remarca unele lucruri: 1) s-au scris destul de multe sonatine, dintre care unele reuşite ; 2) în general, compozitorii au scris sonatine în tinereţe (Dinu Lipatti, Marcel Mihalovici, Mihail Andricu, Constantin Silvestri, Paul Constantinescu, Marţian Negrea, Ion Dumitrescu, Mihai Brediceanu, Tiberiu Olah, Doru Popovici, Liviu Glodeanu) ; 3) alţii (mai puţini) au compus sonatine în anii deplinei maturităţi: Mihail Jora, Tudor Ciortea, Sigismund Toduţă, Mircea Chiriac ; 4) unele lucrări au intrat în repertoriul curent şi s-au menţinut drept reprezentative pentru compozitorii respectivi (Jora, Constantinescu, Silvestri, Lipatti, Golestan, Andricu, Negrea, Ciortea ş.a.).

Sonatina lui Mihail Jora este vizibil scrisă cu avânt, ,,dintr-o suflare”. Impresia aceasta mi-a fost reconfirmată şi de rândurile aşternute de compozitor pe manuscrisul noii lucrări dedicate mie, manuscris dăruit cu ocazia Mărţişorului 1961 : „Pentru Ilinca Dumitrescu, ca să o cânte cu aceeaşi plăcere cu care autorul a scris-o – M. J. – 1 martie 1961”.

Compozitorul Dumitru Bughici remarcă de asemenea „paginile muzicale pline de frământare şi exuberanţă tinerească” ale Sonatinei, ca şi faptul că lucrarea (ca şi Sonata pentru vioară şi pian op. 46, compusă în 1962) „continuă cu perseverenţă tradiţiile clasice şi romantice în ceea ce priveşte problemele de formă, ca şi concepţia de bază asupra ciclului de sonată, îmbogăţindu-le cu noi valenţe melodice, armonico-modale şi ritmice”1.

Partea I (Allegro moderato, în măsura 4/8), lapidară şi concentrată, dezvoltă o tematică şi o ritmică suav populare. Totul se „roteşte” în jurul unui vag La major, tonalitate caldă şi „prietenoasă” (ca şi în partea a III-a de altfel). Cadrul formei este strict de sonatină, în care un rol preponderent îl deţine tema I. Această temă, axată pe cvartă (interval mult iubit de compozitor), intonată la mâna dreaptă, este secondată de linia dinamică a mâinii stângi, ce o contrapunctează voios şi o susţine dinamic. Tema a II-a (piano, ma sonoro, cu ale sale pătrimi marcato) are un caracter oarecum nostalgic (ce va trebui evidenţiat net, contrastant, în construcţia părţii). Dezvoltarea, ce prelucrează tema I, aduce ritmuri sincopate şi punctate, o linie frântă prin intervale mari şi disonante, sonorităţi metalice, ca de fanfară (fortissimo). Din punct de vedere interpretativ, aici este importantă trepidaţia ritmului, susţinerea tempo-ului, chiar o uşoară accelerare ce va face şi mai binevenită reapariţia temei a II-a din reexpoziţie (a tempo, mezzoforte). După reluarea primei teme, o scurtă coda (ce aduce la mâna stângă, concluziv, un crâmpei din această temă, pe un fundal de acorduri placate în fortissimo, în registrul acut) încheie partea I printr-un acord larg desfăşurat, în care reverberează insolit un re diez (la mâna stângă) şi un do diez (la mâna dreaptă).

Aceeaşi septimă, aici descendentă (do diez – re diez), deschide şi partea a II-a (Andante espressivo), aducând, printr-o progresie coborâtoare, un caracter tensionat, dramatic. Scrisă într-o formă concisă de lied, cu inflexiuni modale şi diverse cromatisme, această parte face un contrast binevenit cu voioşia de esenţă folclorică a părţilor I şi III. Variata desfăşurare metrico-ritmică (7/8, 5/8, 3/8, 6/8, 12/16) nu fragmentează nicidecum linia, ci din contra, îi sporeşte dramatismul. Aici, deoarece fiecare notă are sensul său expresiv, recomand o rostire declamatorie, o scoatere în relief – cu deosebită atenţie – a fiecărei întorsături de frază (ben espressivo, aşa cum doreşte şi compozitorul). Revenirea temei A se realizează printr-o scriitură mai ornamentată (măs. 29, tempo I, forte), cu un caracter patetic, ce se va topi pentru scurt timp în sonorităţi dolce (măs. 34—35), pentru a rezolva mai apoi scurta parte printr-o coda cu sonorităţi de clopot (acorduri cu accente, detaşate, sempre forte). Ultimul acord (vibrato) ne duce într-o ambianţă tonală

PRE

VIZU

ALIZ

ARE

- 7 -

Note:

1 Bughici, Dumitru – Suita şi Sonata, Ed. Muzicală a U.C., Bucureşti, 1965, pp. 291-292. 2 Bentoiu, Pascal – Mihail Jora, în : Studii de muzicologie, vol. II, Ed. Muzicală a U.C., Bucureşti, 1966, pp. 111-131. Vezi p. 124. 3 Lidia Cristian (1912-1971) – pianistă concertistă, solistă a Filarmonicii George Enescu, profesoară la Conservatorul de Muzică din Bucureşti. Elevă a profesorilor C. Erbiceanu, L. Lévy şi A. Cortot. A colaborat în concerte cu George Enescu. Soţul său, Vasile Cristian (1912-1998, Paris) – muzicolog, poet, traducător, publicist. 4 André Gorog (n. 1938, Paris) — pianist concertist francez, a studiat la Conservatorul Naţional din Paris, laureat al mai multor concursuri, frumoasă carieră internaţională. La Concursul George Enescu a obţinut premiul II. 5 Filarmonica „George Enescu” a organizat un concert cu ocazia deschiderii ciclului „Antologie de cântec şi poezie românească”. Recitalul („Mihail Jora şi poezia lui Eminescu, Goga, Bacovia, Arghezi, Blaga, A. Maniu, Al. O. Teodoreanu, Mariana Dumitrescu”) a fost prefaţat de cuvântul compozitorului Theodor Grigoriu şi s-a bucurat de concursul unor artişti ca Emilia Petrescu, Martha Kessler, Lisette Georgescu, Ilinca Dumitrescu, Ioana Bentoiu, actriţa Irina Răchiţeanu-Şirianu, Valentin Teodorian, Nicolae Florei, Dan Grigore, Ştefan Rodescu. 6 Programul a fost prezentat de muzicologul dr. Carmen Stoianov şi a mai cuprins lucrări de A. Webern, D. Gheciu, V. Nikolovski, C. Petra-Basacopol, S. Barber. Pentru ciclul de recitaluri „Decenii contemporane” am primit Premiul Criticii Muzicale (A.T.M.) pe anul 1984. 7 Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor – Filiala Iaşi, Inspectoratul pentru Cultură al Jud. Iaşi şi Studioul de Radioteleviziune Iaşi au organizat, cu ocazia centenarului compozitorului, în sediul Postului de Radioteleviziune Iaşi, în ziua de 27 august 1991, un Simpozion omagial şi un recital vocal-instrumental Georgeta Stoleriu — Ilinca Dumitrescu (transmis în direct pe postul de radio Iaşi), ce a cuprins 5 Cântece op. 11 pe versuri de O. Goga, Sonata în Re bemol major op. 21, pentru pian, 4 Cântece op. 16 pe versuri de T. Arghezi, 3 Cântece op. 36 pe versuri de R. M. Rilke, Sonatina op. 44 pentru pian, 5 Cântece op. 31 pe versuri de Mariana Dumitrescu. 8 Acelaşi program cu cel de la Iaşi – 27 august 1991. 9 Gheciu, Radu – Recital omagial…, în : Actualitatea muzicală, Bucureşti, nr. 37, II/septembrie 1991, p. 2. 10 Bentoiu, P. – op. cit., p. 124.

dr. ILINCA DUMITRESCU

fragment din studiul „Mihail Jora – Creaţia pentru pian şi scriitura pianistică”. În : „Mihail Jora – Studii şi Documente” – vol. I (ediţie îngrijită, note şi comentarii

de Ilinca Dumitrescu), Ed. Muzicală a U.C.M.R., Bucureşti, 1995.

*

Nume de prestigiu al artei interpretative româneşti, personalitate artistică de anvergură internaţională, Ilinca Dumitrescu (n. 1952) a fost ultimul discipol al lui Mihail Jora. Compozitorul i-a dedicat cele 13 Preludii op. 42, Sonatina op. 44 şi Caietele II şi III de Poze şi Pozne op. 41 şi 48. În 1991, cu ocazia centenarului maestrului, a interpretat – pentru prima oară – integrala lucrărilor pentru pian (la Ateneul Român şi Studioul de Concerte Radio) şi a primit Premiul Uniunii Interpreţilor, Coregrafilor şi Criticilor muzicali din România pentru activitatea pianistică şi muzicologică legată de această sărbătorire.

Cu volumul Mihail Jora – Studii şi Documente – I a obţinut, în 1995, cea mai înaltă distincţie culturală din România, Premiul Academiei Române. În 2006 a obţinut titlul de Doctor la Universitatea Naţională de Muzică Bucureşti, cu calificativul maxim „summa cum laude”, susţinând teza Mihail Jora - Creaţia pentru pian şi scriitura pianistică.

A interpretat lucrări ale compozitorului în numeroase turnee, în cadrul unor festivaluri internaţionale (SUA, Cehia - Festivalul Boemiei de Sud, patronat de Lord Yehudi Menuhin, Germania, Ungaria ş.a.).

PRE

VIZU

ALIZ

ARE

- 8 -

MIHAIL JORA

Mihail Jora (1891, Roman - 1971, Bucharest) is, after George Enescu, the major representative personality of Romanian music. Composer, professor, conductor, pianist, musical critic, first music director of the Romanian Radio Broadcasting Society (1928-1933), vice-president of the Society of Romanian Composers, member of the Romanian Academy, winner of the Herder Prize (Vienna), he was the creator of the modern Romanian ballet and song. A disciple of Max Reger in Leipzig and Florent Schmitt in Paris, in his youth a member of the musical avantgarde of the day (along with his Parisian friends like Filip Lazăr, Stan Golestan, Marcel Mihalovici), he created the modern Romanian Composition school on his return to the country.

He dedicated himself to music, to his students and to people, with a high morality such as is rarely to be encountered. His exceptional artistic qualities were intertwined with moral and human qualities of the highest caliber. He was a veteran of the First World War, during which he was wounded. His love of his native land was boundless.

Mihail Jora was the author of numerous works, and he continued composing to the very end of his life. His remarkable symphonic music (the Moldavian Landscapes suite, op. 5, and Symphony in C Major, op. 17…), theatrical music (At the Market choreographic tableau, op. 10, the ballets Mademoiselle Măriuţa, op. 19, The Old Court, op. 24, Return from the Depths, op. 39…), vocal-symphonic music, chamber music (string quartets, violin/viola and piano sonatas...), piano music (Joujoux pour Ma Dame suite, op. 7, Sonata op. 21, Variations on a Schumann Theme, op. 22, the three piano books Photos and Capers, op. 25, 41 and 48, 13 Preludes, op. 42, Sonatina op. 44…), choral music, vocal music (dozens of songs – “cântece”, as he liked to call them –, structured in cycles, on profound Romanian poems by Eminescu, Arghezi, Goga, Bacovia, Blaga, Mariana Dumitrescu and others, as well as Nietzsche and R i l k e…) a r e worthy pages in the so various and contradictory album of twentieth-century music.

*

The Sonatina op. 44 (1961), dedicated to Ilinca Dumitrescu, masterfully sculpts acoustic form and matter, artfully displaying the composer’s mature style. It is a concentrated sonata, reduced to its essence, full of technical and interpretative difficulties, like the sonatinas of Ravel, Roussel, Bartók, Casella, Prokofiev and Kabalevsky.

PhD Ilinca Dumitrescu

PRE

VIZU

ALIZ

ARE

- 9 -

*

A prestigious name in Romanian music and leading figure in the international arts, pianist Ilinca Dumitrescu (b. 1952) was Mihail Jora’s last disciple. The composer dedicated to her the 13 Preludes op. 42, the Sonatina op. 44, and Books II and III of Photos and Capers op. 41 and 48. In 1991, to mark the Maestro’s centenary, she performed for the first time his complete piano works (at the Romanian Athenaeum and the Romanian Radio’s “Mihail Jora” Concert Hall). As a result of this celebration, she was awarded the Prize of the Union of Romanian Music Performers, Choreographs and Musical Critics for her pianistic and musicological work.

In 1995, she was awarded the Romanian Academy Prize, Romania’s highest cultural distinction, for her book Mihail Jora - Studies and Documents -I. In 2006, she was awarded the title of Doctor, summa cum laude, by the National University of Music Bucharest for her thesis Mihail Jora - The Piano Work and Pianistic Writing.

She has played works by the composer during numerous tours and at international festivals (for example, in the USA, the Czech Republic – at the Southern Bohemia Festival patronized by Lord Yehudi Menuhin, Germany, Hungary and so on).

English Version: Alistair Ian Blyth.

Traducere în engleză de Alistair Ian Blyth. Fragment din textul apărut în bookletul albumului (dublu-CD) „Radio Legende.

Recital Mihail Jora. Pian: Ilinca Dumitrescu“, apărut la Editura Casa Radio, Bucureşti, 2013.

PRE

VIZU

ALIZ

ARE

- 10 -

PRE

VIZU

ALIZ

ARE

- 11 -

PRE

VIZU

ALIZ

ARE

- 13 -

PRE

VIZU

ALIZ

ARE

„Pentru Ilinca Dumitrescuca să o cânte cu aceeaşi plăcere cu care autorul a scris-o. (1 martie 1961)“

Mihail JoraOp. 44 (1961)

SONATINA

I

LUCRARE PROTEJATĂFOTOCOPIEREA

( )CHIAR ŞI PARŢIALĂESTE INTERZISĂ

© 2018. GRAFOART - 14 -

PRE

VIZU

ALIZ

ARE

II

- 19 -

LUCRARE PROTEJATĂFOTOCOPIEREA

( )CHIAR ŞI PARŢIALĂESTE INTERZISĂ

PRE

VIZU

ALIZ

ARE

III

- 22 -

LUCRARE PROTEJATĂFOTOCOPIEREA

( )CHIAR ŞI PARŢIALĂESTE INTERZISĂ

© 2018. GRAFOART

PRE

VIZU

ALIZ

ARE

- 33 -

PRE

VIZU

ALIZ

ARE

PUTEŢI ACHIZIŢIONA LUCRĂRILE NOASTRE DIN

L MIBRĂRIA UZICALĂ George EnescuBucureşti, piaţa Sfinţii Voievozi nr. 1(lângă Liceul de muzică George Enescu)

SAU

PUTEŢI COMANDA ONLINE VIZITÂND

WWW RO. .LIBRARIAMUZICALA

E MAIL- : 1991 .GRAFOART GMAIL COM@TEL.: 0747 236 278 (07- )GRAFOART

ACEASTĂ LUCRARE ESTE PROTEJATĂDE LEGEA DREPTULUI DE AUTOR !

V !Ă MULŢUMIM DACĂ NU VEŢI FOTOCOPIA ACEASTĂ LUCRARE INTEGRAL SAU PARŢIAL

RESPECTAŢI EFORTUL AUTORULUI ŞI AL ECHIPEI REDACŢIONALEŞI SUSŢINEŢI PUBLICAREA ALTOR LUCRĂRI SIMILARE !

PRE

VIZU

ALIZ

ARE