http://www.clujeanul.ro/articol/ziar/cluj/in-cautarea-lui-eliade/5110/38/

CLUJEANUL

Numarul 261 - Pana in 21 Martie 2005

ÎN CĂUTAREA LUI ELIADE

17 Martie 2005

de Letitia CAMPAN

Eliade a fost şi va rămâne o "modă". Indiferent că a fost vorba despre proza sa fantastică, despre monumentalul său tratat de istorie a religiilor sau, în ultima vreme, despre orientarea sa politico-ideologică. Nu puţini au fost autorii români sau străini care, în ultimii ani, au abordat, mai mult sau mai puţin obiectiv, ceea ce cu toţii au numit "legionarismul lui Mircea Eliade".

Raportându-se la teoriile lor, tânăra Mihaela Gligor, doctorand în anul III la Facultatea de Istorie-Filosofie din cadrul UBB, a încercat să realizeze un soi de "reconstituire" obiectivă a lui Mircea Eliade, prin prisma apropiaţilor savantului, fie ei români sau din Occident.

Proiectul său - "Întâlniri cu Mircea Eliade/Encounters with Mircea Eliade" - a fost lansat săptămâna aceasta la Cluj, şi face deja "carieră".

Corespondenţa

Practic, volumul conţine amintiri despre Eliade, studii pe textele savantului român - realizate de specialişti de prima mână din domeniul cercetării şi istoriei religiilor, unii dintre ei publicaţi în premieră în România - fotografii şi documente inedite. Atât pentru lucrarea de licenţă, cât şi pentru masterat şi pentru viitoarea teză de doctorat, tema abordată de Mihaela Gligor a fost şi va rămâne aceeaşi: Eliade. Totuşi, "sâmburele" cărţi a apărut în 2003, când Mihaela a început corespondenţa cu cercetătorul american Mac Linscott

Ricketts, căruia savantul român i-a fost profesor şi mentor. Ea l-a contactat pe Ricketts prin intermediul Internetului, pentru a o ajuta cu o serie de materiale. "Îi trimiteam tot ce scriam, el îmi dădea sfaturi şi-mi trimitea materiale", explică Mihaela.

Ce nu s-a mai scris

"Ricketts mi-a dat vreo 30 de nume mari şi contactele lor. Eu le-am scris tuturor, rugându-i să-mi trimită texte despre Eliade, cu lucruri pe care să nu le fi dezvăluit înainte. În decembrie am început să primesc materialele, prin e-mail sau colet. În carte le-am lăsat aşa, cu textul original în engleză (cartea are patru texte în română,

Mircea Eliade (1907-1986), la Washington, cu un an înainte de decesul său. Fotografiile prezentate de

CLUJEANUL fac parte din arhiva personală a lui Norman J. Girardot şi a lui Mac Linscott Ricketts, fiind publicate în premieră în presa din România

În 1978, cu Mary Stevenson, Norman Girardot, Matei Călinescu şi Virgil Nemoianu (foto, de la stânga la

dreapta)

restul fiind în engleză - n.r.), dar acum lucrez la traducere şi până la toamnă va fi gata. Ricketts munceşte, în paralel, la versiunea integrală în engleză. Cunoaşte bine româna, a fost cu bursă aici, în '82", precizează Gligor.

Despre omul Eliade, aşa cum apare din amintirile publicate, s-ar putea spune că era foarte grijuliu cu cei din jur, încercând să-i ajute pe studenţi cu cărţi, sfaturi, bani sau chiar să le găsească slujbe etc. Pe de altă parte, în perioda sa americană, Eliade era destul de rupt de lume, uitând, în mod repetat, să-şi "alimenteze" pipa cu tutun.

Antisemit?

Cât despre aşa zisul antisemitism al lui Eliade, concluzia tinerei autoare este clară: "Eliade nu a fost antisemit. Ar putea fi considerat mai degrabă anti-maghiar - nu-i convenea că în Transilvania se vorbea atât de mult maghiara. A avut mulţi prieteni foarte buni evrei, iar lucrările sale la care se face referinţă ca fiind antisemite au, cel mult, tentă legionară. Mai nou toată lumea e <specialist> în Eliade şi este foarte la modă aşa-zisul său <antisemitism>. Şi ultima carte a Alexandrei Laignel-Lavastine îl face <cu ou şi cu oţet>, la fel ca şi pe Cioran şi Ionescu".

Autoarea mărturiseşte că, prin volumul pe care l-a coordonat, nu a încercat neapărat să-l "salveze" pe Eliade, ci să-l prezinte pe maestru sub toate aspectele personalităţii sale. Mult mai complexe decât ar vrea unii.

"Uitarea fascismului"În 2002, la Paris a apărut o carte care a stârnit reacţii puternice atât în România, cât şi în Franţa. Alexandra Laignel-Lavastine, autoarea volumului "Cioran, Eliade, Ionesco: Uitarea fascismului", susţine că simpatiile faţă de extrema dreaptă ale celor trei n-ar fi doar simple "păcate ale tinereţii", ci însuşi fundamentul întregii lor opere. Apariţia ediţiei româneşti, în 2005, s-a soldat cu un nou scandal, editura Humanitas refuzând să difuzeze cartea în reţeaua sa de distribuţie.

Performanţă publicistică

Mihaela Gligor (foto) a reuşit să-i adune sub acceaşi "umbrelă" editorial, printre alţii, pe: Gregory D. Alles - istoric al religiilor şi preşedinte al Asociaţiei Nord-Americane pentru studierea religiilor, Douglas Allen - preşedinte al Society for Asian & Comparative Philosophy, precum şi pe cel mai reputat teolog american, Martin E. Marty. Din "partea română" textele au fost semnate de Mihaela Gligor, Matei Călinescu, Liviu Bordaş şi Mircea Handoca .

Cu excepţia autorilor mai tineri (doi români şi doi americani), restul semnatarilor - 14 la număr - l-au cunoscut personal pe autorul "Istoriei credinţelor şi ideilor religioase".

"De ce cred în biruinţa Mişcării Legionare?"

Cel mai controversat dintre textele atribuite lui Eliade (foto, alături de Charles Long) este cel apărut în numărul 244 al ziarului "Buna Vestire", pe 17 decembrie 1937, sub titlul: "De ce cred în biruinţa Mişcării Legionare?". Savantul român a negat tot timpul că ar fi scris acel articol, care se încheie cu următoarea concluzie: "Cred în destinul neamului nostru; cred în revoluţia creştină a omului nou; cred în libertate, în personalitate şi în dragoste. De aceea cred în biruinţa Mişcării Legionare, într-o Românie mândră şi puternică, într-un stil nou de viaţă, care va transforma în valori spirituale de

universală circulaţie bogăţiile sufletului românesc...".

"Dacă există antisemitism, apoi acesta se datoreşte huliganilor. Este suficient să fim oameni de omenie, ca orice umbră de antisemitism să dispară...... Dacă eşti naţionalist, adică dacă iţi iubeşti ţara, crezi în destinul ei şi te sacrifici, în măsura însuşirilor tale, măririi şi întăririi ei - eşti antisemit? Atunci toţi bunii cetăţeni ai tuturor ţărilor sunt antisemiţi. Sau eşti antisemit dacă faci deosebire între cetăţenii aceleiaşi ţări?..."Mircea Eliade, "Iudaism şi antisemitism. Preliminarii la o discuţie", articol apărut în 22 iulie 1934, în numărul 347 al ziarului "Vremea"