Instrumente si modalitati de plata in Romania

Termenii de „plata” si „transfer de fonduri” nu sunt sinonime, mai ales in raporturile juridice bancare. Plata desemneaza, de regula, o operatiune de transfer de fonduri intre doi parteneri initial si raportului juridic, transfer care il descarca pe platitor, care este debitor al raportului juridic obligational, de obligatia de a face. In timp ce orice plata presupune neconditionat un trasfer de fonduri, nu orice transfer de fonduri presupune o plata.

Mijlocul traditional si cel mai direct de transfer al fondurilor banesti intre subiecte non-bancare il constituie utilizarea numerarului. In descarcarea obligatiilor de plata, prin utilizarea numerarului, decontarea este individuala si imediata. Aceasta modalitate de plata este folosita in deosebi pentru tranzactiile de valoare mica. Pe masura ce valoarea tranzactiei creste, se accentueaza si tendinta de inlocuire a platii in numerar prin alte instrumente de plata. Pe plan international aceasta modalitate de plata prin alte instrumente de plata constituie regula.

Instrumentele si modalitatile de plata oferite de bancile romanesti clientilor lor sunt urmatoarele :

1. Cecul2. Cambia (sau trata)3. Biletul la ordin4. Ordinul de plata5. Sistemele de plata electronice

1. Cecul

Cecul este un inscris prin care o persoana, denumita tragator, da ordin bancii sale ,denumita tras, de a plati in favoarea unui tert, numit beneficiar, o suma de bani de care tragatorul dispune. Cecul este in fapt o instructiune scrisa pe care un client al unei banci il da acesteia de a plati din contul sau o anumita suma unei persoane specificate sau nespecificate.

In conformitate cu legislatia romana, pentru ca un cec sa fie valabil trebuie sa contina anumite mentiuni obligatorii astfel cum acestea sunt specificate in art. 1 din Legea nr. 59/1934, modificata prin Legea nr. 83/1994.

Mentiunile obligatorii ale cecului sunt :

1. Denumirea de cec trecută în însuşi textul titlului;2. Ordinul necondiţionat de a plăti o anumită sumă de bani care trebuie inscrisa in cifre si

litere cu indicarea monedei de plata;3. Numele celui care trebuie să plătească (tras) – respectiv banca la care tragatorul are

deschis contul;4. Arătarea locului unde plata trebuie făcută – respectiv localitatea si adresa bancii unde

urmeaza a se face plata;5. Arătarea datei şi a locului emiterii cecului.6. Semnătura autografa a celui care emite cecul (trăgătorul)

1.1 Tipuri de cecuri

Din punct de vedere al beneficiarului, cecurile sunt de trei tipuri. Astfel :

1. Cec cu clauza „nu la ordin”. Acest tip de cec poate fi achitat numai beneficiarului inscris pe document. Aceste cecuri nu pot fi transmise prin gir, ci numai pe calea cesiunii.

2. Cec cu clauza „la ordin”. In textul acestuia este mentionat numele beneficiarului si clauza „la ordin”. Aceasta mentiune permite beneficiarului sa transmita cecul prin gir altor persoane, transferul prin gir nefiind limitat. Este tipul de cec cu cea mai larga utilizate.

3. Cec cu clauza „la purtator”. Poate fie sa nu contina nicio mentiune, fie mentiunea „la purtator”. Acest tip de cec este platibil oricarei persoane care il prezinta la ghiseele bancii.

1.2 Girarea cecului

Transferul cecului, cu exceptia celui cu clauza „la ordin”, se poate face prin gir. Girarea se face prin completarea pe versoul documentului a numelui si a semnaturii celui care transfera cecul si a celui care il primeste, precum si a datei la care are loc operatiunea. Noul beneficiar poate la randul sau sa transfere cecul altei persoane samd.

2. Cambia (trata)

Cambia sub forma sa de trata este un instrument de plata si in acelasi timp un titlu de credit prin care o persoana, denumita tragator, da ordin altei persoane, denumita tras, de a plati la vedere sau la termen o suma de bani unei terte persoane, denumita beneficiar, sau la ordinul acesteia unei alte persoane indicate.

Pentru ca o cambie sa fie valida din punct de vedere juridic, trebuie sa contina mentiunile obligatorii astfel cum acestea sunt prevazute in Legea nr. 58/1934 privind cambia si biletul la ordin. Aceasta lege a fost modificata prin Legea nr. 83/1994.

Mentiunile obligatorii ale cambiei :

1. Denumirea de cambie trecuta in insusi textul titlului; 2. Ordinul neconditionat de a plati o suma determinata, trecuta in cifre si litere cu indicarea monedei de plata; 3. Numele aceluia care trebuie sa plateasca (tras); 4. Aratarea scadentei – data la care cambia devine exigibila; 5. Aratarea locului unde plata trebuie facuta; 6. Numele aceluia caruia sau la ordinul caruia plata trebuie facuta; 7. Aratarea datei si a locului emiterii; 8. Semnatura autografa a celui care emite cambia (tragator).

Prin acceptarea cambiei, trasul devine obligatul principal, ceea ce semnifica faptul ca s-a angajat sa plateasca suma inscrisa oricarui posesor legitim al cambiei. Prezentarea pentru acceptare a unei cambii se face la domiciliul trasului, iar acceptarea se da pe fata cambiei prin

formula „acceptat”, urmata de semnatura trasului. Trasul nu este obligat sa accepte cambia, dar odata acceptata isi asuma obligatia de plata.

Ca si in cazul cecului, cambiile pot circula prin gir sau anglosare. Prin gir posesorul transfera toate drepturile ce decurg din cambie unei alte persoane. Noul dobanditor are la randul sau dreptul de a transmite cambia, prin gir, altei persoane.

Toate operatiunile de girare trebuie sa fie neconditionate si semnate de catre girant. Girul presupune mentiunea in scris pe versoul cambiei a ordinului neconditionat, cu indicarea noului posesor si semnatura celui ce o transfera.

2.1 Avalizarea, scontarea si protestul cambiei

a) Avalul reprezinta un act prin care o persoana garanteaza plata cambiei. Cel ce da avalul se numeste avalist, iar cel pentru care s-a dat se numeste avalizat.

Avalul se va inscrie pe cambie, utilizandu-se expresia „pentru aval” si semnatura avalistului. Este obligatoriu pentru avalist sa indice persoana pentru care a fost dat avalul, pentru ca fara aceasta mentiune avalul se considera dat in favoarea tragatorului.

Din punct de vedere al dreptului obligational, avalul este un act juridic unilateral care creeaza in sarcina celul care il da o obligatie, obligatia de plata a sumei de bani inscrisa pe cambie in cazul in care trasul refuza plata cambiei. In sarcina tragatorului, avalul creeaza un drept, cel de a incasa de la avalist suma de bani pe care trasul refuza sa o plateasca. Trasul beneficiaza si el de un real avantaj, de a garanta avalistului care echivaleaza cu solidaritatea codebitorilor.

b) In eventualitatea in care posesorul cambiei are nevoie de lichiditati, el va vinde cambia la o banca, obtinand valoarea nominala a cambiei, mai putin scontul (dobanda pentru suma platita calculata din momentul scontarii pana la scadenta).

Taxa scontului este in fapt, dobanda perceputa de banca ce a acordat creditul la punerea in circulatie a cambiei. Banca achizitoare va deveni astfel beneficiara cambiei pentru intreaga suma de bani inscrisa in cambie, platibila la scadenta de catre tras. Spre deosebire de gir, in cazul scontarii, beneficiarul cambiei nu poate fi decat o banca comerciala.

c) Daca trasul refuza plata cambiei la scadenta, posesorul cambiei trebuie sa initieze procesul de protest la judecatoria locului platii. Daca beneficiarul este o banca, protestul trebuie inaintat de catre banca. Exista si protest de neacceptat daca trasul refuza acceptarea cambiei. Daca protestul este admis, urmeaza executarea silita.

3. Biletul la ordin

Biletul la ordin este tot o specie de cambie, fiind un inscris prin care o persoana, denumita emitent, se obliga sa plateasca unei alte persoane, denumita beneficiar, sau la ordinul acesteia o suma de bani. In cazul biletului la ordin intervin doua persoane, emitentul (debitorul obligatiei de plata) si beneficiarul (creditorul care are dreptul sa incaseze suma de bani). Ca si in cazul tratei, pentru a fi valid biletul la ordin trebuie sa cuprinda mentiunile prevazute de Legea nr. 58/1934, astfel cum a fost modificata.

Regulile care se aplica in legatura cu plata, scadenta, grirarea si protestul cambiei sunt aplicabile si pentru biletul la ordin cu exceptia operatiunii de acceptare, emitentul fiind chiar din momentul emiterii titlului principalul obligat la plata inscrisa in titlu.

4. Ordinul de plata

Ordinul de plata este o dispozitie neconditionata data de un client bancii in care are deschis contul de a pune la dispozitia unui beneficiar o anumita suma de bani. O astfel de dispozitie este considerata ordin de plata numai daca:

1. banca respectiva dispune de fondurile banesti echivalente cu suma inscrisa in ordinul de plata;

2. nu se prevede in cuprinsul ordinului ca plata trebuie sa fie facuta la cererea beneficiarului.

Pentru a fi valabil, ordinul de plata trebuie sa contina anumite mentiuni obligatorii :

a) emitentul – bancar sau non bancar – persoana care emite un ordin de plata pe cont propriu;b) platitorul – care in acelasi timp este client al bancii, este primul emitent;c) beneficiarul – persoana desemnata prin ordin sa incaseze suma de bani;d) societatea bancara initiatoare – prima societate bancare care emite un ordin in cadrul unui

transfer de credit;e) societatea bancara destinatara – ultima societate bancara care receptioneaza si accepta un

ordin de plata, fie in numele sau, fie pentru a pune la dispozitia beneficiarului o anumita suma de bani in cadrul unui transfer de credit.

Principalele operatiuni pe care le efectueaza bancile in cadrul transferului credit sunt :

a) receptia – procedura prin care o societate bancara receptioneaza ca a primit un ordin de plata;

b) autentificarea – operatiunea prin care se determina autenticitatea documentului;c) acceptarea – recunoasterea ca valabil de catre banca a ordinului de plata receptionat;d) refuzul – operatiunea prin care o societate bancara refuza sa execute ordinul, fie ca nu este

posibil (clientul nu are bani), fie ca executarea ar determina costuri excesive;e) executarea – operatiunea prin care o societate bancara pune in aplicare ordinul de plata

anterior acceptat.