% CURSULUIII. f§ GHERL'A, 4/16 DECEMVRE 1879^ § NRULU 11. ( f ^ f t ^ ^ f c * ^ ^ ^Şfc«t5fc*- t^rŞ^h (^^*rfe*

PENTRU

INSTRUCŢIUNE si DISTRACTSUNE.

"V-j*1 Va csî in fie-care septemana odată : ' f -> -

Marti'a. — Pretiulu de prenumeratinne pre unu anu intregu e 4 fi. v.'a. [10 franci — lei noi] pre unu cursu semestralu 3 fl. v. a. [5 franci — lei noi.]

Catev'a cuvinte asupr'a cestiunei femeiloru.

(Fine.)

Traditiunea si natur'a suntu cele doue poteri mari la cari se provoca aderenţii teoriei dezvoltate in nuinerulu precedente, sperandu a'-si pote aretâ din acestea legitimitatea procedufeî lorii. — dar' daca vomu cerca lucrulu mai de aprope vomu află ca ambe aceste poteri pledeza espressii pre lângă ameliorarea sortiei femeiloru.

Si anume antâiu amu pote dîce direptu respunsu; Ce ne importa traditiunea? Si ce istori'a? Cunos-cemu o auctoritate mai poternica decâtu consemiie-mentulu generalu alu omenimeişi ace'ae: justiti'a — dreptulu. Chiar' si deca istori'a subordinatiunei scla-vice a femeiloru clin veacurile trecute se-ar' pro-hingi inca preste mii de veacuri, nici atunci nu s'ar' pote strivi dreptulu stravechiu predominante asupr'a toturoru prejudecieloru, - - dreptulu nelimi­tata de perfecţionare, care l'au dobasuditu tote fien-tiele la creatiunea loru. — Înainte de revolutiune numai unulu-doi cugetători singurateci sau oe-upatu cu ide'a eliberarei sclaviloru, — ins'asi ide'a acest'a de eliberare nu e mai vechia de unu diumatate de seculu; si ore se se pota deduce din acest'a câ ti-tululu de dreptu alu eliberarei sclaviloru ar' esistâ numai de siese-dieci ori optu-dieci de ani si ca acel'a si-ar' fi luatu inceputulu numai dela apelulu facutu prin Yillelmu I'enn ? Inpregiurarea ace'a ca umanitatea intrega a conveniţii in tienerea femelei in stare de subordinatiune nu comprobeza altu-ceva

ilecâtu ca acesta subordinatiune esista forte de

multu, prin urmare este o necesitate ardenta de a o delaturâ, ajutându pre femei in calea de a se redicâ.

Dar' lasându la o parte acesta ratiocinare si demustrare fundata a nostra, ne unimu si noi cu omenii traditinnei in ace'a ca: „Ori-ce reforma 'si deriva indreptâtîrea si tari'a s'a din ,reportulu for­mei in care se afla facia de precedintiele; a dene-gâ trecutulu e totu atât'a câtu a ne denegâ pre noi insîhe." — .,Dies posterior prioris est discipu-lus = Diu'a urniatoria este invetiaceu'a dilei pre­cedenţi. — d. e. diu'a de astadi este invetiaceu'a dilei de. eri."

După acestea dara, incâtu cu privire la cestiu-nea femeiloru de sene-si urmeza câ trebue se lu-cramu pentru de a redicâ pre femei, pentru ca starea loru de astadi ce e dreptu e stare de sub­ordinatiune facia de starea in care trebue se fia in vehitoriu, dara luandu in consîderatiuhe desvol-tarea de până acuma a loru, starea loru de astadi areta o redicare din starea in care s'au âflatu ele in trecutu. Si asia omenii traditinnei chiar' si preste voi'a loru inca sprigenescu progresulu, pentru ca ori-ce progresu presupune traditiune.

Se mai face provocare inca la diversitatea na-turei si a insusîrilom femeiloru de câtra a băr­batului.

Departe se fia dela mene, câ imitându pre anumiţi socialişti se voiescu a negă acesta diver­sitate si a identifică acestea doue secse! Căci chiar' acesta identificare ar' fi celu mai poterosu niotivu la subordinarea femeieloru, intru câtu tota fienti'a lipsita de drepturile s'ale naturali ipso facto e re-

©B.C.U. Cluj

94

dusa la starea de subordinatiune. — Nu! înaintea, mea femei'a este o fientia esentialmente diferenţa de barbatu, dara in acesta differentia eu nu vedu nici celu mai micu motivu alu subordinatiunei s'ale, vediu inse cu atâtu mai multu necesitatea ardenta a redicarei ei. — Intru adeverii un'a din doue; seu trebue se reducemu vieti'a femeieloru la cer-culu familiei si se edicemu ca totu dreptulu de domnire a lorii se restringe intre barierele acestei'a, prin urmare chiar' pre bas'a differentiei esistente intre femeia si barbatu trebue se edicemu ca fe­mei'a in cerculii seu, adecă in giurulu căminului seu este regina, nelimitata, — însuşirile loru speciale le dau o auctoritate deosebita; la care casu chiar' inimicii loru voru fi astrensi ale eliberă avendu intre ele fiice, socii si mame. Seu din contra trebue se estindemu influenti'a femeiloru si asupr'a vietiei politice-sociale :— si după conceptulu meu acest'a e mai legitima, — si in acestu casu chiar' diffe-renti'a secsuala si naturala a loru e ace'a de ce avemu mai mare lipsa. — Valorea a loru doue fien-tie o redica mai multu differenti'a decâtu analogi'a loru. Femeile deca se primescu in vieti'a politica-sociale nu nimicescu influinti'a barbatiloru, ci prin ocuparea locuriloru vacanţi voru se-si redice spiri-tulu profundu si aventatu la inalt'a lui valore.

După acestea secululu alu XlX-lea trebue se se acomodeze conceptului nostru si se considere pre femeia de fientia egala bărbatului, cu privire la dreptu, — dara differenta de elu cu privire la na­tura. — Si eu intetiescu libertatea femeiloru chiar' pre bas'a opiniunei acelor'a, cari suntu cei mai es-presi inimici ai acestei libertăţi, — adecă pre bas'a opiniunei acelor'a, cari' sustienu subordinatiunea fe­meiloru din motivulu traditiunei si a differentiei secsuale, — documentându ca traditiunea poftesce progressu si diferenti'a secsuale nu esclude egali­tatea sociale.

Pre noi ne sustiene istori'a, conscienti'a si chiar' si natur'a; istori'a impune femeiei ca se se silesca spre libertate, era natur'a i-i desemna calea spre ace'a, direptiune in differenta de cea a bărba­tului.

Conduşi de principiulu nostru, fora de cea mai mica temere inaintamu spre tient'a nostra. Domne-dieu a creatu doue secse umane; noi numai unui'a secsu î-i damu tote drepturile cuvenite omului. Na­

tur'a dîce doue, noi dîcemu unulu, — precându ar* trebui se ascultamu cuventulu naturei. Unitatea nu numai ca nu se pericliteza prin acesta admittere la drepturile umane si a secsului femeninu, ci din contra numai prin acest'a .se intregesce, adecă nu­mai prin acest'a ajimgemu la ace'a câ doue poteri consone un'a altei'a se conlucre cu eficacitate câ si o singura potere mare spre unulu si acel'asiu scopu.

Si din acest'a va dobândi statulu intocma câ si famili'a.— Spiritulu femeiloru nu e mortu, ci nu­mai e suffocatu; si prin confiniile nepazite da sem­ne despre esisteuti'a <;vieti'a) s'a. Xu ni e iertaţii a suffocâ o potere care o-a creatu Domnedieu; nici se stingemu o făclia care o-a aprinsu-o elu insusiu. Er' acesta poteri' alin tuta dela tient'a s'a se de-seca pre sene ins'asi in locu de a se desfasiuni; acesta făclia se mţgtue pre sene ins'asi in locu de a-si respândi lumfn'a.

Se damu locu liberii acestui nou elementu; căci avenui lipsa de elu.

Noi inscriemu pre stindardulu nostim, pre lân­gă devis'a de Libertate si Egalitate inca si ace'a de Fraternitate; dar' acest'a nu e de ajunsu câ se se inscrie pre stindardulu fâlvaietoriu, nici e de ajunsu câ se se proclame de lege. ci ea trebue inca se se plante adencu in animele nostre!

Numai femeiele potu se fia apostoli adeverati ai Fraternitatiei. — Libertatea si Egalitatea suntu semtiemente barliatesci. respective semtieiiieiite ja-luse, prepuitore. cari totu-de-un'a se revela in nu­mele dreptului. Fraternitatea inse vorbesce in nu­mele iubirei; si iubirea este spiritulu femeiei. — Acestu spiritu voiimu noi a-lu insufla in vieti'a omenimei, câ prin trensulu se renască din nou famili'a si so­cietatea umana!

S e v o r b i m n r o m a n e s e e !

Cugetarea romangsca Are portulu romauescu: Nu lasâti dar' s'o cîontgBcâ Ce-i ce limb'a ai-o pocescu.

Cându Romanulu se 'ndârjesee Din tietiena câudu mi-lu scoţi, Elu 'ti turna ronuiuesee Unu blastemu de siepte coti. Candu de dragoste s'aprinde Elu vorbesce liau si blându, Incâtu dorulu te cuprinde Dulcea-i vorba ascultându.

©B.C.U. Cluj

95

Nici odată alta limba, De pre buse româneşti, Nu se 'ndoie, nu se schimba După gândul u ce gândeşti.

La mânia, la iubire, La suspinu si chiuitu, După chiar' a nostra fire Graiulu nostru e croitu. La iubire, la mânia, La chiotu si la suspinu, Români'a-i România Cu faguru si cu pelin'u.

Sucindu limb'a românesca, Stricându graiulu stramosiescu, După mod'a frantiuzesea, I Seu cu modulu latinescu, Ne-anm strînsu mintîle cu fraculu Si semtiulu ni-amu imbracatu Cu hain'a, de unde draculu Copii si-a intîercatu.

Romanimea câtu traiesce Graiulu nu sî-lu va lasâ; Se rorhlmu dar' romanesce Ori ce neamu in limb'a s'a!

B. P. Hasdeu,

ELU TREBUE SE SE INSORE. Novela de Măria S c h w a r z .

(Continuare.)

VII.

In demaneti'a unnatoria Ev'a se preumbla putinii prin orasiu, si dupa-ce a cercetaţii totu ce era demnii de privitu, se re'ntorse la locuiiiti'a s'a, unde pre trep­te se întâlni cu barbatulu cehi cu ochilari verdi, care o intimpinâ cu cuvintele:

— 1'utinu ca nu ti-ani pierduţii desevorsîtu urm'a, acesta ealetoria multa in cdce si in colo era se me se­ducă pe deplinii.

•— E bine câ esci aici amiculu meu, pentru-ca inca in or'a acest'a caletorescu in dereptu.

— Me bucurii; si eu te urmezu, — dara unde a disparutu anglesulu nostru ? Din ospetaria s'a indepar-tatu inca asta nopte.

— Intru adeverii ? — striga Ev'a cu ingrozire. Eşti securu de ce'a ce dici?

— Da, deplinii securu. Probabilminte s'a obosiţii in acesta petrecere ? — dîse barbatulu teneru; — si in ca-sulu acest'a am dobândiţii remasiagulu.

Vomu vede acuşi! Ev'a demândâ soeiei s'ale se se gate de plecare,

ce'a ce se si intemplâ preste o ora. Caret'a Evei intru adeveru fîi petrecuta cu fidelitate de barbatulu teneru £U care vorbise mai înainte.

Cumca Ev'a nu era pre bene dispusa, se vediii de acolo, câ tragiindu-se in unu coltiu alu caretei se părea a se cugeta despre cev'a cu tota einotiunea.

Intru aceste a trebuiţii se schimbe caii, si Ev'a,— de sî ospetari'a nu avea unu pros-pectu pre" ademenitoriu, — se hotari a se cobori si a pansa puşinu.

Cându i-se opri in curte caret'a, unu individu, esîtu câ din pamentu, sari inainte si deschise usi'a acelei'a offerindu Evei man'a cu cuvintele acestea:

— Concede-mi domnisiora se te ajutu! — Dlu Milnes! — striga Ev'a surprinsa, si apoi

adause cu unu viersu care mai multu tradâ bucuria, decâtu mania: — D'apoi câ d.-t'a mi-ai proinisu, câ nu me vei urmă mai departe câ o umbra eterna?

— Acest'a e adeveratu, si chiar' pentru ace'a am caletoritii înaintea d.-t'ale.

Ajungiuidu la usi'a salei. Milnes saluta cu eomple-santia si dîcfindu:

„Yietia fericita, dra Evaî" grăbi prin curte in strata unde-lu asceptâ caret'a, in care se arunca indata.

— Ha, ha. ha! — rise cu gloria unu barbatu te­neru de lângă Ev'a, care stătea câ si o statua in lo-culu acel'a din care o părăsise Milnes: „Asie se vede câ de aci inainte tu o se caletoresei după densulu. Ah! Eva. tu făptura celesta, acuma dora poţi vede, câ ti-ai pierduţii remasiagulu.

•— Nici decum. Ma acuma 'su mai aprbpe de sco-pulu mieu, decâtu odiniora, — respunse Ev'a mtrându in spayios'a sala a ospetariei in care o intimpinâ o fe­meia de statura înalta, intrebâridu-o decumva i pote servi cu ceva?

— Ba, cu nemicu! fii respunsulu scurtu. Ev'a paşi la o terestra înaintea carei'a erâ o mesa

venata: pe mesa jacea o epistola adresata ei. Luâ in mâna epistol'a si chiar' voia se-o desfacă, candu dîse Gunnar, — pentru-câ elu a fostu barbatulu celu cu ochi­lari verdi:

— Acest'a vene de securu dela anglesulu teu, care te incunosciintieza in modulu acest'a, câ elu fuge de tene.

— Asie credi ? •— întreba Ev'a cautându la verulu. seu. Ai curagiu a te remasî si a dou'a ora?

— Fia, nu-mi pasa: dar' anume asupr'a ce ? — Asupr'a contienutului acestei epistole. Eu credu. '

câ ea contiene o noua dechiaratiune de amoru. — S? pote, numai câ la acest'a va fi adausu si

ace'a, câ d.-lu Milnes dupa-ce nu voiesce a se neferici* fuge atâtu de tene, câtu si de amorulu seu!

Ev'a invertf câtuva tempu epistol'a printre dege­tele s'ale, apoi dîse suridiendu:

— Nu pote se contiena nici unu adausu de acest'a, — Bine, se ne remasîmu dara! Gunnar 'si întinse mân'a catra Ev'a.

©B.C.U. Cluj

%

— E bine, fia, deca intru adeveru se afla in ea acestu punctu, indata vei si primi afirmativulu „da" —

>6r' deca nu, vomu remane pre lângă remasiagulu nostru celu vechiu.

— Asie se fia! Acuma Ev'a rupse couvert'a, si nu afla pre papiru

decâtu aceste trei cuvinte: „Eu te iubescu!" Ev'a risc- din anima si intinse epistol'a lui Gunnar — Ei bine, ce dici acum'a iubitulu meu ?* — Adausulu e cuprinsu in ace'a, ca dinsulu a ca-

letoritu, după ce te-a ajutaţii afora din caret'a fa, si s'a assecuratu că nu-lu vei mai urma.

— Ace'a e numai poveste. Celu ce rîdeinurma, acel'a rîde mai bine. Adu-ti amente de ce'a ce ti-am dîsu, că „e lu t r e b u e se se i n s o r e ! "

In ospetari'a cea mai de aprope Milnes era se iv înaintea caretei Evei, ca se o ajute.

— Si d.-t'a, d.-le Milnes nu o tîeni ac6st'a dreptu urmărire ?

— Ti-am promisu, d.-siora, câ nu te voiu urma si eu mi-am tienutu cuventulu. Impregiurarea câ eu te ajutu a te cobori din careta, credu câ nu se pote luă dreptu isgonire seu urmărire. Eca, d.-lu acest'a cu ochi-lari verdi, — acest'a e care te urmaresce.

— D6ca elu o face acest'a, o face pentru-câ are dreptu se o facă. Se pote câ va veni si tempulu acel'a candu lu-voiu numi barbatu alu meu.

— Acest'a nu se va intemplâ, d.-ra Eva, nici odată, nici odată!

— Si pentru ce nu ? — Pentru-câ eu nu voiu concede.

După acestea Milnes facil unu complimentu inaintea Evei; si in momentulu urmatoriu deja erâ in caret'a s'a, care grăbi cu repediune mai departe.

Candu Ev'a intra in chili'a de ospeti, i veni inainte o feta tenera, adudtndu in mâna o epistola si o intrebâ

— D.-t'a eşti, d.-sior'a Horner? Am de a-ti adma-nuâ o epistola.

Ev'a desfăcu scrisorea, si ceti: — „Eu te iubescu." Intregu cuprinsulu epistolei si acum consta numai

din aceste trei cuvente.

La cea de antâia staţiune, candu Milnes erasiu stete la usi'a ca.etei, Ev'a î-i reflecta cu unu tonu aspru:

— De ce me ascepti totu-de-a-un'a cu epistole atâta de lungi ?

•— Pentru ca voiescu a-ti amenti unu lucru, care me temu câ l'ai pote' uită, si care chiar' pentru ace'a nu potu se-lu repetiescu destulu de adese-ori. *

— Dara ce vofesci a ajunge cu acest'a.

— A sculpta atâtu de adencu in aniiu'a d.-t'ale aceste cuvente, incâtu intr'o dî se mi le dîci acelea ins'a-ti d.-t'a mie.

— încerca dara a face si ace'a câ sorele se re-sara dela apusu.'

— Crede-me d.-siora. câ nemicu nu e inpossibilu. deca voiimu cu tuta seriositatea, si eu voiescu câ d.-t'a se me iubesci.

— Dara eu erasiu nu voiescu: si de ce se laşi câmpulu de bătaia cu victoria d.-t'a si nu eu?

— Pentru-ca d.-t'a eşti femeia, care are de-a re­mane' de v insa.

•— Er' eu te potu assecurâ, câ victori'a luptei nd-stre va fi pe partea mea.

Milnes făcu unu completnentu de despărţire, di-cundu :

— Eu nu ceru deeâtu trei cuvente. — Da, inse pentru câ se le potu esprimâ acelea

trei cuvente, eu trebue se le senitiescu in anim'a mea, câ-ci limb'a are de a. fi aici numai telcultoria.

— Asie' e, d.-t'a trebue se me iubesci! — Nici odată, d.-lu meu. nici odată! Ev'a' facii unu complementu, si Milnes pasî in ca­

ret'a s'a, aruncându asunr'a lui Gunnar, — care numai acuma descinse din careta, — o privire nu pre amicale.

Erâ ser'a tardîu candu ajunse caret'a Evei in J. Din josu de trepte, inaintea casei, sta Milnes si î-i intinse braşiulu.

— Domnulu meu, d.-t'a eşti nesuferibilu, — striga Ev'a. Candu vei incetâ cu chinuirile d.-t'aleV

— Cându d.-t'a vei dice, câ me iubesci. — D.-t'a eşti preste mesura cerbicosu. — Dara pentru-ce nu me poţi iubi d.-t'a? — in­

trebâ Milnes, ajutându pre Ev'a a se urcă pre trepte in susu.

— Pentruca nu te iubescu. •— Desî eu sum unu omu frumoşii, si precum dîcu

omenii, unu conversatoriu placutu. — dise Milnes cu surisu siluftu.

— Se pote, dara pentru mine nu.

Candu in demaneti'a dîlei urmatoria Ev'a merse spre a se urcă pe coperementulu naiei, câ se se re'n-t6rca in Stockholm, la trepte afla pe ceneva, care fa-cundu-i unu complementu plinu de reverintia, i intinse braciulu: si acestu ceneva nu erâ altulu decâtu angle-sulu nostru.

— E bine d.-ra! asie dara celu alaltu cavaleru nu e in urm'a d.-t'ale ? — intrebâ Milnes după câteva mo-minte, in cari ocupa locu pe o sofa verde lângă Ev'a.

— De securu nu sciu, inse eu sperezu câ "da. — Indesiertu sperezi, — o asecurâ Milnes ri-

diendu. — De unde scii d.-t'a acest'a?

©B.C.U. Cluj

97

•— De acolo câ insocitoriulu d.-t'ale inca ddrme ilusu; si cugeta câ nai'a va plecă numai la siepte ore5

adecă doue ore mai târdiu. — Si cine l'a sedusu ? — Eu. •— Domni'ata? — Da, d.-ra Eva, si camerier'a a fostu bine re­

munerata, pentru câ in locu de cinci ore se-lu descepte ia siepte.

— Dar' acest'a e o impertinentia! — In lupta e iertata tota insielatiunea intre păr­

ţile inimice. Si apoi d.-lu Hjortli si eu suntemu doi inimici, cari vofimu a ajunge in posesiunea acelui'a-si tesauru.

— Intru adeverii mi-ar' place forte multu a de-barc'a si a te lasâ singurii in acesta naia.

— E tardîu pentruca s'au trasu in lontru trepte­le ! — Acuma d.-siora Eva doue dîle întregi ne vomu continuă lupt'a pre acesta naia.

Inse eu me voiu inchide in caiute'a mea, pentru ic-a incungîura societatea d.-t'ale.

— Remâi numai te rogu pre unu momentu si pri-vesce la laculu Wetern. Asie dara câ e farmecatoriu?

Flecariturile comice in adeverii le intrerupse o eontemplatiune poetica, in care Milnes descrise cu cu­vinte sublime tabloulu farmecatoriu ce se desfasiurâ înain­tea loru . . . Si in adeveru erâ unu prospectu farme­catoriu, cum nai'a paraşi portulu lunecându mai departe pre surfa9i'a neteda a apei, care se desfasiurâ inaintea loru câ si o placa de cristalu, de-asupr'a s'a cu negura flotanta, care asemenea unui velu se trăgea totu mai de­parte si mai departe, aurindu-se de stralucitoriale radie ale sorelui, cari salutau cu surisulu loru placutu pre fru­muşele dîne ale apeloru. Deca priviau mai departe, acolo vedeau ivindu- e Visingsuîu câ si unu suveniru intune-.''osii a tempiloru trecuţi.

Ev'a oră dotata dela natura cu unu spiritu suscep tibila si cu unu semtiu poeticii, care se scie insuflet* pentru totu ce e frumoşii, sublimii si nobilii. — Si ace­st'a icona maiesto.sa a, naturei făcu se-i palpite anim'a cu vioitiune. Ea respiră fruniseti'a acestui tablou cu totu foculu spiritului seu si cu totu picurulu de sânge ala animei s'ale; si cu tota vioitiunea semtiementeloru s'ale curate si necorupte dădea espressiune insufletîrei produsa intrens'a prin acesta'privelisce frumosa. — Deca Ev'a hi totu-de-a-un'a erâ plăcuta,'—apoi in momintele acelea in cari i cuprindea sufletulu ceva idea seu sce­na măreţia', cu totu dreptulu se pote dîce fermecatoria.

La sublimitatea-acestei icone, care se estindea înain­tea loru, ea 'si uita de couiedi'a inceputa cu Milnes î densii mai bene de doue inc conversară cu totu foculu spiritului loru despre acesta regiune incantatoria, — r.e-

j vclându-si inca si mai multu sublimitatea animei loru le câte ori prin preschimbările regiuniloru se desemna

I ,1'ugetariloru loru câte o noua direcţiune din ce in ce mai frumosa si mai plina de farmece.

De securii câ si-ar' fi continuaţii si mai departe

observatiunile loru deca nu-i intrerumpe' unu viersu, nur chiar' melodicii, cu întrebarea s'a prosaica.

Yoiiti a be cafea? — Fora indoiala, — respunse Milnes, — mai multu

pentru câ se scape de individulu sosftu in acestu mo­mentu inconvenabile, pentru câ abie se pote crede se fia fostu deplinii consciu despre întrebarea ce i s'au pusu si respunsulu ce a datu elu.

•— Ah. d.-le Milnes numai acuma observezu, câ intru atât'a ne-am cufundatu in admirarea frumsetieloru naturei, incâtu eu mi-am uitatu a me retrage in caiu­te'a mea si ambii ni-am uitatu de inimiciti'a nostra.

•— Eu asiu ave o propunere d.-ra Eva ? •— Si anume ce propunere ? — Se lasamu la o parte cu acest'a ocasiune ini-

micitieîe nostre, si se ne nisuimu a fî unulu altui'a soşiu de caiet oria placutu si amabilu.

— Bine, nu-mi pasa, fia: eu nu voiu risca nimica; ast'feliu celu puţinii nu trebue se me inchidu. Asie" dara s'a hotaritu, câ sul) totu tempiilu nu vomu vorbi de­spre a . . .

-— Despre amorulu meu, voiai se dîci. •— Despre fantasi'a nebuna a d.-t'ale, d.-lu meu, —

acest'a e numele ei celu adeveratu. — D.-siora Eva! — striga Milnes intr'unu tonu

nu pre convenienţe. — D.-le Milnes! — respunse Ev'a in acel'asiu tonu-— Bine dara, eu nu voiu vorbi nici unu cuventu •

despre acest'a, până ce vomu fi pe vaporu. — Bene, si eu inca apromitu, câ asie voiu fi de

amabile catra d.-t'a precum . . . — Precum ai fostu pana ce nu mi-ai facutu pr i -

m'a dechiaratiune. •— Precum asiu fi si catra nun omu cu minte, am

voiitu a dîce. — Asie dara d.-t'a me socoti de nebunu. — Cam asie ceva: dara despre obiectulu acest'a.

nu-mi este iertatu a vorbi — Numai unu cuventu: deca eu suin nebunu, apoi

am inebunitu atunci, candu m'am amorisatu de d.-t'a. •— Asie dara amorulu dt'ale e o nebunia ? — Sii câ cuventulu acest'a e eschisu din gur'a

mea, până ce vomu fi pe acestu acoperementu. •— Bine dara. Intru acest'a aduseră cafeu'a: — si Milnes condu­

se conversatiunea la unele suveniri de caletoriâ. Descrise câteva regiuni orientale cu trasure bine

nimerite; si acesta conversatiune 6rasiu i-cuprinse intru I atât'a, incâtu ambii aflara o adeverata plăcere in pre-; schimbarea ideiloru asupr'a regiunei.

Afora de ace'a la fie-care pusetiune istorica pre lângă cari treceau, precum si la Waldstein, Ev'a totu-

I de-a-uu'a făcea unele esplicatiuni pline de umorii yioia \ si de observatiuni ingeniose.

Candu regele dîlei, disparendu printre frundiele I padurei, lasâ orizonulu acoperitu de-o rosietia purpuria,.

©B.C.U. Cluj

08

si noptea se gata a imbracâ pamentulu cu vest'mentulu seu intunecosu, Milnes si Ev'a se aflara pe deplenu sur­prinşi, câ s'a finitu diu'a atâtu de curundu. Ev'a se re-dicâ si 'si intinse man'a d.-lui Milnes. Acest'a apucându-o dîse cu tonulu celu mai semtiementalu:

— Primesce multiemit'a mea, pentru acesta dî,, a carei'a suvenire va tfali pururea in anim'a mea. Asta-dî am invetiatu ântâia-si data a cunosce femei'a si a o pre-tiui după meritu.

Multiamita d.-ra Eva; pana acum nu am cunoscuţii sub numele de femeia decâtu numai nesce flori delicate.

— Ah, d.-le Milnes, •— d.-t'a cugeti in niodulu acest'a, numai până candu eşti inca su impresiunea mo­mentului. Mâne si eu voiu fi numai o asie flore câ si celealalte. Nopte buna d.-lu meu!

Ev'a după aceste dispăru pe treptele conducatore in caiute'a s'a.

Milnes radiemendu-se de grilagiu remase totu in loculu seu si ficsându-si privirea spre surfaci'a neteda a apei, medita intru sene:

— Intru adeverii o iubescu, pentrucâ o pretiuescu si o onorezu. Dens'a e amesteculu admirabila alu vietiei focului, veseliei, sincerităţii; si are nescari semtiemente m ultu mai nobile si concepte multu mai intieleginte, de­câtu cum ani crediutu câ ar' pote ave vre-o femeia; si apoi vointi'a ei firma, acesta independentia rapltoria. tote, tote se pani a fi create anume pentru de-a me face câ se me hotarescu la cea mai mare nebunia — la căsătoria. O! femeia, femeia, tu cea mai mare inimica chiar' si a celoru mai firme propusuri ale nostre!

Er' Ev'a dându-si in susu perulu, tienu intru sene aeestu monologu:

Domnedieu intru adeverii a creaţii pre barbatu, câ se răpească anim'a si mintea sermaneloru femei. Si intru adereru cu amendoue stârnii pre reu. — Anim'a mea inca in ern'a trecuta a sboratu departe dela loculu seu, dara mintea mi-o retienuse-mi. Astadi deja eram pre calea câ se-o pierdiu si pre acest'a, •— inse trebue se fiu cu buna paza câ se-mi potu ajunge scopulu, — câ se aretu adecă in urm'a urmeloru, câ: „Elu trebue se se insore!"

(Finea va urmă.)

JTu se in . . .

JYM sciu de ce cate-odata Semtiu ca inim'a-mi tresare, Candu audu plangundu cu jale Cordele unei ghitare;

Dara semtiu e/o cor da franţa Plânge si 'n anim'a mea, De o tainica durere Ce nu s'a mai vindeca.

Const. Morariu

Societatea de cultura Macedo Romana. (Vedi si nrulu 7 Cursulu III.)

„Domnule directorii a diuariului „Amiculu Fami­liei!" Avemu onore de a ve comunică aci anexaţii, sta­tutele „Societăţii de cultura niacedo-romana," care s'a constituiţii si a inceputu a funcţiona. Rogandu-ve, dom­nule directorii, câ se benevoiti a da acestora statute cea mai intinsa publicitate prin stimabilulu d-v. organu. subsemnaţii ne credemu autorisati a declara, câ Socie­tatea pune interessele ei sub patronagiulu nefalibilu alu pressei naţionale, aeestu mediulocu sublimii de cultura alu măreţiei nostre epoce.

Noi nu ne indoimu unu singurii minutu despre triumfulu causei ce sustienemu, de inclata ce pres'a, prin urmare si poterniculu d-v. organu de publicitate, ne va acorda conciirsulu seu pretiosu. Si care este ore Gestiu­nea naţionala, pe care pres'a n'a sustienutu-o si n'a triumfalii? Au dora unirea, instrucţiunea publica gratu­ita, iriproprietarirea clacasiloru, secularisarea averiloru mqnastiresci. cutropite de călugării străini; regimulu constituţionalii, independinti'a tierei si altele, nu suntu pe atâtea triumfuri reportate de naţiune cu conciirsulu inainte mergătorii! alu pressei romane?

Câtra pressa dar' facemu antaiulu nostru apelu, câ se descepte si se atragă băgarea de sema a naţiunii asupra romanescei si plina de viitoriu Asociatiuni ce s'a infiintiatu, spre a scapă din ghiarele ignorantiei si ale peirei, doue milione de fraţi ai nostru de preste Dunăre, ce cu lacrimi implora ajutoriulu „României libere", nu spre alta, ci spre facere de beserici, scole si tipărirea de cârti, in sfant'a si armonids'a ndstra limba. Ast'feliii au se pota si ei a se bucură, celu pucinu, de astadi inainte. de dreptulu, pe care Creatoriulu l'a acordaţi* tuturoru popdraloru, dreptu de a invetiâ detoriile si prerogativele omului, dreptulu in tine, de a Comunica cu semenii sei in limb'a natala, care pentru toţi romanii cis-Danubieni, câ si pentru trans-Danubieni, trebuie se fia, se cere se fia romanesca si numai romaneasca. Au ddra, nu trainm noi, in secolulu alu XlX-lea, secolulu desceptarii nationalitatiloru ?

Redicati dar', voi organe romanesci vocea vtfstra autorisata si ascultata; redicati-o si nu puneţi pen'a josu, pana ce in fia-care comuna romanesca de preste 'Dunăre nu se va infiintiâ o scula si-o beserica romanesca. Si fiţi bine incredintiati, câ in curendu cele doue mili­one Romani de acolo nu voru mai roşi in faci'a unui bulgarii, a unui grecu, a unui serbu seu turcii: ci voru ave si ei o beserica, o scdla, o limba romanesca; după cum bulgarulu, serbulu, greculu si turculu cu care in-preuna vietiuescu fraţii nostrii de secoli, au scolele loru. templele loru, cărţile loru, fâra câ nimene se-i perse-ente pentru esercitiulu acestui dreptu forte naturalii. după cum de secoli suntu persecutaţi si sîncanati prin tote modurile Romanii din peninsul'a balcanica.

Aeestu resultatu Domnedieescu dobendindu-se -va detori in mare parte si concursului d-vostre domnule directorii.

Multiemindu-ve de mai inainte, in numele intregu-lui consiliu alu societăţii, ve rogamu domnule directorii se binevoiţi a primi asigurările nostre cele mai caldu-rose de stima si inalta consideratiune.

G. Ch i t iu , G. Goga, Y. A. Urechie, G. Missailu. M o ţ a : Ori ce incassari de bani au a se face numai de catra

cassierulu societăţii d-nu Cotodi in modurile si locurile ce se voru indica prin publicitate. — Ori ce colecte de pereone străine socie-tatei seu fora permissiunea espressa a societăţii, voru fi urmărite conformu legei.

©B.C.U. Cluj

99

Statutele societatei de cultura macedoromâna. Art. I. Societatea de cultura Macedo-romana are

de scopu: a) A respandi prin scoli, incependu dela cele pri­

mare, in limb'a romana, invetiatur'a intre locuitorii Romani de preste Dunăre si de preste Balcani;

b) A stărui pentru bun'a stare a besericeloru co-numitatiloru romanesci, de a drept'a dunărei si de preste Balcani:

c) A priveghiâ mersulu scoleloru existente in ace'asi parte si a lucra la imbunatatirea lorii sporitore:

d) A Je dotă cu cârti, bibliotece, aparate. A intre-prjnde ins'asi si a indemnâ editarea de cârti pentru Ro­manii din acele parti.

Art. II. Soc. de cultura Macedo-romana va potea primi legaturi si donatiuni, ce i se voru face de bine­voitorii Roinaniloru trans-danubieni.

Art. III. Soc. de cultura Macedo-romana va fi de-tore a vegliiâ si a stărui, pentru câ ori ce donatiune seu legatu, chiar' anteriormente făcute coustituirei socie-tatiei se nu se distraga dela destinati'a loru, ci se se aducă iutocmai la îndeplinire, după vointi'a testatoriloru si donatoriloru.

Art. IY. Soc. de cultura Macedo-romana se va sili a aduce buna invoire intre diversele naţiuni conlocuitore si intre Romanii de preste Dunăre si Balcani, facundu-le prin pressa si prin missiuni si cu ori ce midiloce a in-tielege, câ salvarea comuna este asigurata numai dela înfrăţirea sincera, er' nu dela persecutarea reciproca, nici prin teiidintie fatale de desnationalisare mutuala.

Art. V. Fia-cine pote deveni membru Societatiei -de cultura Macedo-romana, faefmdu cerere pentru ace­st'a comitetului societatiei.

Art. VI. Fia-care membru este obligaţii la o coti-satiune de 40 lei pe anu, plătiţi după vointia, seu îna­inte seu anticipativu pre trimestru.

Art. VII. Person'a care doneza Societatiei fonduri mai mari de câtu 1000 (o mie) lei noi, se declara rneni-,bru fundatorii alu Societatiei.

Arf. VIII. Administratiunea Societ, in vedere cu scopurile s'ale, este incredintiata unui consiliu compusu din 35 membrii aleşi dintre membrii Societatiei, pe unu periodu de 3 ani.

Art. IX. Alegerea consiliului se face la fia-care trei ani in diu'a de 15 Octobre, cu ori câţi membrii voru ti presinti, după prealabil'a convocare publicata celu piu-inu prin trei jurnale romane.

. Art. X. Consiliulu alesu numesce imediaţii din sinulu seu indata după constituirea s'a unu cjmitetu compusu din trei membrii, pentru conducerea afaceriloru So-eietatiei.

Durat'a funcţionarei membriloru din acestu comi-tetu este legata cu ace'a a insusi consiliului.

Art. XI. Unu regulamentu elaboratu de consiliu va determina atributiunile consiliului si ale comitetului.

Art. XII. Consiliulu va tiene siedintia de câte ori* va fi iuvitatu de comitetu, era la 10 Octobre si 10 Maiu se va aduna in siedintia fora nici o convocare speciale, spre a se ocupă de lucrările Societatiei si a cercetă despre mersulu acestora lucrări, sub conducerea comite­tului diligente.

Ait. XIII. Comitetulu se aduna de câte mi tre-buinţi'a cere, dara negresitu odată pe luna la 30 a .tiacarei luna.

Art, XIV. La 15 Octobre a fiacarui anu se va tîe—• ne o adunare generala a tuturora membriloru Societa­tiei, anuntiandu-se acest'a si prin foile romane.

Acest'a adunare asculta darea de sema a consiliu­lui si alege (la fia-care trei ani) pre membrii lui, ori si in fia-care anu inlocuesce pre cei cari din unu motiva plausibile au lipsitu dela indetorire.

Art, XV. Consiliulu pote convocă adunări generale si la alte date, după trebuintiele Societatiei.

Art, XVI. Fondurile Societ, se constitue din: a) Cotisarea membriloru. b) Subventiuni, legaturi, donatiuni. Art. XVII. Consiliulu fixeza budgetele fia-carui anu,

după care comitetulu se conduce la lucrările s'ale. Consiliulu primesce dela comitetu darea de sema

de niodulu întrebuintiarei fonduriloru si la rondulu seu o da si in consciinti'a adunarei generale dela 15 Oct.

Art. XVIII. Presiedintele consiliului este si pre-siedinte adunarei generale a Societ. Acest'a inse alege la fia-care sessiune a s'a mai mulţi vice-presiedinti si secretari.

Art. XIX. Pentru prim'a data alegerea membriloru consiliului societatiei si a comitetului dirigentu se va face cu derogare dela datele ficsate la articolii de mai susu din acestu statutu. Asemenea si dat'a primei adu­nări generale o va fixă consiliulu Societatiei.

Art, XX. "Statutele de fagia, supuse de consiliu aprobarei guvernului romanii, nu se potu modifică de câtu de adunarea generala si numai asupr'a unei cereri a consiliului, Întemeiata pe experienti'a de 3 ani de funcţionare.

Noiitie folositorie. Foeiilîs c s e a t u tliu a p r i n d e r e a petrolen-

l u i se stinge la momentu tornându-se lapte asupr'a lui. — Se pote inse si preveni deca in tigai'a lampei adecă in glaj'a in care e a se pune petroleulu se va pune sare bene-maruntîta cu unu verva de cutîtu. Sarea pusa odată ajunge pentru 3—4 seri si numai totu la a 4—5-a sera ea se pune din nou, spalându-se mai ântâiu bene glaj'a, — Prin acest'a procedura se ajunge ace'a ca petroleulu da lumina mai vederosa, tubulu ce se urca din glaj'a in care se torna pe­troleulu nu crepa nici d6ca acel'a arde cu flacăra mai ma-risiora decâtu de ordinariu, si versându-se petroleulu a-prinsu pre ori-ce obiectu se stinge la momentu.

B a r o m e t r u e c o n o m i e u se pote face in modula urmatoriu: lâ 50 centigrame de camforu, totu atât'a sare de nitru si sare de amoniacu. Pune se se topCsca deosebita fie-care din aceste substantie in spirtu curatu, punendu sticl'a in care se afla camforulu in apa calda pentru câ se se topiasca mai curendu. Amesteca apoi aceste trei

lini iur.i ini r'o sticla lunga i i trîmta, cum suntu de esemplu stivielo cu apa de Coloni'a. Astupa după ace'a sticl'a cu unu dopu sigileza-o cu cera rosîa si o aterna spre nordu. — Deca licuidulu din sticla sta limpede e semnu ca va fi tempu frumosu. Deca se tulbura este seninii de ploia. Deca se formeza norisiori suspendaţi in licuidu e semnu ca va urmă furtuna. Deca aceşti nori­siori suntu mai deşi si mai grămădiţi e semnu ca va urmă ploia seu zăpada. Deca in partea de susu a'sticlei se a-reta firicele norose, e semnu că va urjnâ venin. Deca li­cuidulu are fagia ceti6sa e semnu ca va urmă tempu u-medu si scliimbatiosu. /

/ ©B.C.U. Cluj

100

REVISTA-Independenti'a României o-a recunoscuţii in dîlele

acestea si Regatulii Italiei: sî in urm'a acestei'a a tra-inisu la Bucureşti de ministru representante alu afface-riloru s'ale pe Corniţele Tornielli.

A. S. Regale Domnulu României in 18/30 nov. a asistaţii la serviciulu religioşii celebratu in beseric'a ar­meneasca de P. S. S. Choren Xar Bey, arcliiepiscopu de Besictasi principe de Lusignan. Prea Iiialtiatulu Dom-nitoriu a fostu intempinatu la intrare de câtra epitropii si notabilii coniunitatiei armene, si in curtea besericei erau asiediate scolele patronate de acesta comunitate. După seversirea liturgiei s'a celebratu unu Te - Deum pentru Altetiele Loru Regale si P. S. S. archiepiscopulu a rostitu unu euventu bine semtîtu, multiamindu pentru protectiunea dedare Armenii s'au bucuratu totu-dea-una in Romani'a si pentru iubirea fratiesca in care co­munităţile de acestu ritu convietiuescu cu concetatienii loru români.

Concertuiu Reuniunei romane de caniari din Sabiiu arangiatu in L8/30 novembre a. c. avii unu succesu străluciţii. Debutanţii si-au esecutatu cu dexteritate ma^stra rolurile loru si publiculu numeroşii ce a par-îecipatu la acestu concertu a avutu una sera intru-adeveru plăcuta si amusanta. — Concertuiu s'a inceputu ea „ M a n d o l i n a t ' a " de E. Palabilde, esecutata de co­rulu vocalu; apoi a urniatu „ S c e n e de b a l e t u " de Beriot, esecutate pre violina de Victorii Rosc'a cu acom-paniamentu pe fortepiano de I. Diedek: si in urma s'a gatatu prin „ V e r f u l u cu d o r i i - balada naţionala iu 3 parti, tecstu de N. Laroc (M. S. Regala Domn'a Ro­mâniei) musica de C. Liubiz. Cuprinsulu acestei balade, alu carei'a tecstu fii impartîtu publicului partecipante iu brosiure de lucsu, apărute in editiunea Reuniunei, este urmatoriulu:

Dintre Carpati se 'naltia fir' piscu-i stralucesce \ nu munte pân'ia nori, Cu flori acoperiţii Verfvlu cw dorn si astadi Acolo'n vremea veche Se chiama de pastori Unu tinerii a moritu; Din umedi vai, din codri O ierna petrecut'a

Cu umbrele adenci In codru singurelu De fagi podtfba 'naltia Pân' ce unu dorn de morte ]v> umeri-i de stanei. Topi ânima'n elu.

Si eta câte astadi Din omeni mai ascultu, Că s'a intemplatu acolo In vremea de de nmltu!

esulu strălucita alu acestei balade este de a se multiami ddmneloru A n n ' a Alog'a n. B o l o g a , Mi-n e r v a B r o t e, domnisioreloru E 1 e n ' a b r. de P o p u, M a r i 'a B o 1 o g ' a si M a r i ' a !î o sc 'a, doniniloru I o-s i f u P o p e s c u si P. C i o r ' a ; si C o r u l u i v o c a l u alu Reuniunei. precum si dirigintelui acelui'a d-lui C. Fruhling.

Siedinti'a publica a Societăţii de lectura „Andreiu Slagun'a" t i e n u t a in 2!) nov. 4 d e c e m v r e , a suc­cesu forte bene spre deplen'a multiamire a numerosului publicu, care a umplutu tote unghiurile salei senrina-riale, in care s'a intrunitu acest'a siedintia. Program'a esecutata intru tote punctele s'ale cu precisiune si des-teritate —,a siedintiei acestei'a a fostu urmatori'a: 1. L a o r o n d u r e la , poesia de D. Bolintinenu — ese­cutata de c o r u l u voca l i i , 2. C u v e n t a r e o c a s i o -

n a l e , rostita de G e r a s i m u Serb i i , 3. B e s e r i c ' a r i ­s i p i t a poesia de V. Alesandri, dechiamata de N i c o l a i t B o r z u , 4. D o m n e d i e u l u n o s t r u , poesia de I. Al. Lapedatii, esecutata de c o r u l u vocal i i , 5. C r e s t i -n i s m u l u si i n f l u i n t i ' a lui a s u p r ' a d e s v o l t a r e i i n t e l e c t u a l i disertatiune de G. Bobes iu , li. Danii că­p i t a n i i de p l a i u poesia de V. Alesandri dechiamata de I o a n u Micu, 7. F e c i o r ' a Mar i ' a poesia de D. Bo­lintinenu esecutata de corulu vocalii. La sfefsîtu Părintele archimandritu si vicariu metropolitanu N i c o l a e Popea adresa teiierimei cuvinte parentiesci incuragîndu-o a inainteâ pre calea începută.

Bulgari'a se arta in mare fierbere. Ministeriutu a abdîsu. Capulu opositiunei D. Karaveloff, care a. fostu incredentiatu cu formarea unui nou cabinetu, a decnia-ratu ca acest'a nu i-e cu potentia, negasindu elementeli de lipsa. Principele a disolvatu Camer'a si e posibilii ca va li nevoiitu a suspinde si Constitutiunea.

Sv. Miieticîu care — invinuindu-se cu less-maies-tate — fuse judecaţii la inchisore de 5 ani, iu dilele acestea a fostu agratiatu si pusu pe picioru liberii. Preste puyinu se crede câ va reintra iu Camer'a Un­gariei câ deputaţii in loculu lui An t , H o d s i c i u care­va se abdica iu favorea densului.

Au fostu esundate mai multe tienuturi ale Transilvaniei si Ungariei: si deca nu urma unu inghietiu grabnicii era se suferimr. daune neprecaleulabile.

Procopiu Ivacicoviciu a fostu pensionatu, acordându-i-se pre anu o suma de 24000 fl., er' in loculu densului de administratore a patriarchatului serbescu iii numitu Episcopulu G e r m a n u A n-g e 1 i c i u.

Jidanii din părţile de susn alo Ungariei -4 do prin Galiti'a emigreza in Americ'a. .

Timbre noue se \ oiu pune iu circulatiune dela 1 ianuarie ISrtO st. n.

In Spani'a s'a constituiţii unu nou ministeviu su presiedenti'a Dlui C a n o y a s de C a s t i l l o .

Pana candu o fi pace? In provinciale de apusu ale Rusiei suntu cu multu mai multe oştiri grămădite de câtu s'ar' cere pen­tru nabusirea elementului polonesu. In orasiele mici cu câte 10000 locuitori suntu asiediate mai multe batalione de infanteria, cava­leria si artileria. In Varsiovia se afla 10 regimente de infan­teria. In cercurile oficiariloru domnesce o mare agitaţiune in con­tra Austriei si Germaniei. Ei vorbescu cu o nespusa plăcere despn isbucnirea unui resbelu la prima-vera.

I l j - m c i i . Se eununâ: Regele Spaniei Alfonso cu Arclii-duces'a M a r i ' a G r i s t i n a in 17 29 novembre.

Membrii „Convenirei" suntu avisati a-si face relatiunile anu­ale, conformii statutului, la : P r e s i d i u in G h e r 1 a.

2Ieerolog.i l . Arepausatu: E l î s ' a R e g e s c u recte ii e-g e p u . un'a din cele mai virtuose fiice, sora 4 amica, membra zeiosa a. „Reuniune! dameloru rom. din Temisior'a" in etate de 2:; ani la 16/28 noemvre in Temisior'a.

D i n e r o r c a remasu neamentita intre D e s i e g a t o r l i G a c i t u r e i din numerulu 7 Domnisiâr'a D r a g i na M e t ' a din Siri'a, care in urm'a sortirei a si dobândita 1 cârti eu premiu.

P O S T ' A R ' E D A C T I U N E I . D o m n ' a E l e n ' a primesca respectuds'a nostra multia-

mita pentru gentil'a-i apromisiune de-a remane pururea iidela „Ami­cului Familiei." — Ceriulu se->i reverse iu abundantia darulu si benecuventarea s'a asupr'a D-s'ale si a onorabilei s'ale familia!

C. 31. , K. L.., H. F î . M., SI. 1. X. si A. I î . Mnltia-mita sincera. Voru urmă in numerii mai de-aprope.

€A. I". Rusi'a are 10 inilionc locuitori. Noi nu tienemu a fi de cev'a mare interesu pentru publiculu nostru cetitorii!: comu­nicarea tnturoru atcntateloru, sinucideriloru, omoruriloru >i altoru criminalităţi de care geme diurnalistic'a străina.

Floric ica mandra flore . . . O am pus'o la recore.

Proprietarii!, Editoru si Redactoru respundjetoriu : X i ^ j u l a e J F \ ^ e gjr n j ^ u .

Gherl'a. Imprimari'a „Georgiu-L&zaru." 1879. ©B.C.U. Cluj