Inspectoratul Direcţia Generală Proiect finanţat nr. 17 ... · Când îi voi povesti mamei mele...

Migrant în România - nr. 17, 2013 1

Inspectoratul General pentru

Imigrări

Direcţia Generală Afaceri Europene și Relații Internaționale

Proiect finanţatde Uniunea Europeană

Ministerul Afacerilor Interne UnIUnea eUroPeană

MigrantRomâniaînwww. migrant.ro

nr. 17 / 2013

Migranți în umbrăpagina 18

Arabii din România, societatea civilă şi cooperarea cu ţările arabe

pagina 26

Dincolo de AparențeJumătate de Cuvânt

pagina 6

Migrant în România - nr. 17, 20132

Revista este disponibilă şi online la www.migrant.ro.

Exemplare tipărite pot fi comandate la Institutul Intercultural Timişoara

Revista Migrant în România este editată de

Institutul Intercultural Timișoara (coordonator) în colaborare cu LADO filiala Cluj, Centrul pentru Resurse Civice – Constanţa şi Asociaţia ADIS – Bucureşti

Bd. 16 Decembrie 1989, nr. 8, 300173 TimişoaraTel. 0256 498 457, Fax. 0256 203 942E-mail: [email protected] Site: www.intercultural.ro

Acest număr este realizat în cadrul proiectului „Migrant în

România interculturală“. Contract nr. ref.: IF 11.01/04.01,

finanţat de Uniunea Europeană prin Programul General

„Solidaritatea şi gestiunea fluxurilor migratorii“,

gestionat în România de Inspectoratul General pentru

Imigrări.

Comitetul de redacţie:Oana Neştian Sandu, Călin Rus, Mbela Nzuzi, Oana Bajka, Romina Matei, Daniela Cervinschi. Grafica: Codruţ Radu Contact: [email protected]

Responsabilitatea pentru conţinutul articolelor revine în exclusivitate autorilor. Aceştia păstrează drepturile de autor pentru articolele publicate. Comitetul de redacţie primeşte propuneri de contribuţii la Revista „Migrant în România“. Detalii pe coperta 3 sau la www.migrant.ro


În editorialul numărului 9 al revistei noastre, apărut în 2011, Oana Neştian atrăgea atenţia asupra faptului că termenii utilizaţi în discursul public pot influenţa modul de gândire şi atitudinile faţă de anumite grupuri din societate şi menţiona în acest context, între altele, sintagma „imigranţi ilegali“. Tema a fost reluată în mai multe articole ale revistei, în special în cele referitoare la proiectul european „Cu alte cuvinte“ în care Institutul Intercultural Timişoara a fost partener.

O amplă dezbatere pe această temă a fost generată la începutul lunii aprilie 2013 în presa internaţională ca urmare a anunţului făcut de Associated Press (AP), una dintre cele mai influente agenţii de presă din lume, care a decis să nu mai folosească în relatări „imigranţi ilegali“. Aceasta nu înseamnă, desigur, negarea fenomenului migraţiei ilegale ci evitarea utilizării unor formule inadecvate pentru desemnarea persoanelor asociate acestui fenomen.

Foarte puţine dintre luările de poziţie faţă de decizia AP din aprilie 2013 au menţionat faptul că la originea acestei schimbări se află jurnalistul Jose Antonio Vargas, câştigător al premiului Pulitzer şi colaborator al unor prestigioase publicaţii americane, între care New York Times şi Times Magazine. În articole succesive din aceste publicaţii, în 2011 şi 2012, el a dezvăluit public statutul său de migrant fără documente legale şi a solicitat marilor publicaţii şi agenţii de presă americane să renunţe la utilizarea sintagmei „imigrant ilegal“. Susţinerea de care s-a bucurat în acest demers l-a determinat să iniţieze o campanie naţională pe această temă.

Reacţia iniţială din partea AP, din toamna anului 2012, a fost de respingere a acestei solicitări. Reprezentanţii AP declarau atunci că întrucât este vorba despre persoane intrate sau rămase în mod ilegal în ţară, sintagma reflectă realitatea. Ei contestau şi formula alternativă propusă de Vargas „migranţi fără documente“, considerând că aceasta este inexactă, întrucât numeroase persoane aflate ilegal în ţară posedă totuşi documente de identitate valabile. Acum, după câteva luni, comunicatul AP recunoaşte că utilizarea sintagmei „imigranţi ilegali“ este „dezumanizantă şi inexactă“. AP respinge însă şi formula „migranţi fără documente“ şi propune ca soluţie „migranţi fără autorizaţie“. Mai mult, în comunicatul respectiv AP se angajează să utilizeze formulări care descriu comportamente dar evită etichetarea negativă a persoanelor, nu doar în raport cu imigranţii ci şi cu alte grupuri defavorizate.

Anunţul agenţiei AP a generat numeroase reacţii, unele de aprobare, altele negative, sau interogative: va fi generalizată o asemenea decizie? Va fi ea urmată de ajustări similare şi cu referire la alţi termeni controversaţi? Cât de legitime sunt astfel de limitări? Până unde se va merge cu restricţiile de acest tip? Nu afectează ele libertatea de exprimare?

Unii susţin că o asemenea decizie este absurdă: e ca şi cum am înceta să-i numim pe cei care fură din magazine „hoţi“ şi am începe să vorbim de „cumpărători neautorizaţi“. Se uită însă că în marea majoritate a situaţiilor, migranţii neautorizaţi au acest statut din cauza unor reglementări inadecvate şi că prezenţa lor

nu doar că nu afectează drepturile altora, ci aceştia contribuie uneori semnificativ la prosperitatea societăţii în care trăiesc, fără a putea beneficia de unele drepturi fundamentale. Numeroase structuri media au salutat decizia AP şi au adoptat măsuri asemănătoare. Este de aşteptat ca impactul să fie semnificativ şi să se regăsească în perioada următoare în conţinutul relatărilor despre migraţie al miilor de abonaţi ai AP. Avem astfel dovada că şi într-o perioadă de criză, când discursul anti-imigraţie devine tot mai vizibil, pot fi promovate cu succes schimbări pozitive. Să sperăm că şi propunerile pe care le-am făcut noi presei din România vor avea în final acelaşi ecou pozitiv.

Din nou despre impactul cuvintelor

editorial

Călin RusDirector

Institutul Intercultural Timișoara


interviu

România – o țară foarte diferitădar... aici sunt acasă (rumah)!

Ira Nurika Permata Sari


Ce crezi că te-ar ajuta, pe lângă sprijinul soțului tău, să te integrezi în România?

Cand am venit aici, era zapadă mare şi am fost foarte surprinsă. Era prima dată când vedeam zapadă în afara frigiderului. Pielea mea suferă şi acum din cauza frigului. Ce m-ar ajuta?... Am nevoie să vină vara, să fie cald!

Sunt sigur ca ai facut deja „cunoștință“ cu bucătăria românească. Din ceea ce ai reușit să cunoști până în prezent, care ar fi specialitățile culinare tradiționale care te atrag mai mult? Este diferită bucătăria românească de cea din Indonezia?

Nu avem mamaligă şi sarmale în Indonezia... Când îi voi povesti mamei mele cum se foloseşte aici porumbul pentru a prepara mamaliga, n-o să mă creadă! Noi avem Nasi Goreng, Sate, Bakso, Nasi Livet, Roti şi multe altele... Bucătăria noastră tradițională este foarte diferită şi dacă aş pune toate condimentele care îmi plac în mâncarea soțului meu, sigur nu ar mânca.

Se spune că românii sunt un popor primitor. Care este prima ta impresie? Cum ai fost primită de familia ta din România? Ai reușit deja să legi prietenii aici?

Am fost primită bine dar nu pot spune că m-am adaptat. Aici oamenii vorbesc mai mult decât la noi, nu zâmbesc întotdeauna când te întâlnesc şi îți pun prea multe

întrebări. Am prieteni noi: o grecoaică din România, membrii Cenaclului „Quasar“ şi colegii mei de la cursurile de limba română pentru migranți: columbieni, arabi, albanezi.

Crezi ca vei putea ajunge să vorbesti despre Romania ca fiind „acasă“?

Sunt acasă, pentru că am decis să vin aici împreuna cu soțul meu, care este din Romania! În insula mea din Emisfera Sudică, el se simțea ca un extraterestru, aici eu mă simt ca o extraterestră, dar în rest e OK: avem două „acasă“ („rumah“) şi două familii („keluarga“, în limba mea), una în Europa şi una în Oceania.

România – o țară foarte diferitădar... aici sunt acasă (rumah)!

Marius-Constantin PopaRedactor Info Apollonia Iași

Câteva vorbe despre tine. De când ești in Romania?

Numele meu este Ira Nurika Permata Sari, sunt născută în Surakarta, în Insula Java din Indonezia şi am studii de Economie-Management. Dupa un an de logodnă pe internet... m-am întâlnit a doua oară cu Lucian Merişcă din România şi am facut cununia în stil tradițional javanez (Kejawen). Nu a fost şi nu este deloc simplu dar 10.000 de km nu mai contează atunci când dorim să fim împreună... Căsătoria a avut loc în 9 ianuarie 2013, iar de pe 20 ianuarie sunt în România, cu soțul meu.

Este diferită imaginea din realitate a României, de ceea ce știai tu, înainte să ajungi aici?

De fapt, în afară de Dracula şi Palatul Culturii din Iaşi, altceva nu ştiam despre România... Dar nici românii nu cred ca ştiu mare lucru despre cele 17.500 de insule ale țării mele...

Ce crezi că au în comun țara ta natală cu țara ta adoptivă?

Pentru mine, care vin de la Ecuator, între Oceanul Pacific şi Oceanul Indian, e foarte frig şi totul e diferit... Sunt foarte puține asemănări... Mă simt ca un extraterestru!

Din punctul tău de vedere, România este o țară în care străinii se pot integra usor?

Sunt de aici puțin timp, nu am un raspuns încă.


opinii

către Inspectoratul General pentru Imigrări în anul 2011, în perioada 01.012011-30.04.2011 au fost eliberate un număr de 834 autorizații de muncă.

În anul 2011 în județul Iaşi erau 3.703de cetățeni ai statelor terțe, fiind al treilea cel mai numeros județ în ceea ce priveşte populația de cetățeni din România.Dintre aceştia doar o micăparte lucrează în Romania, iar o parte din cei care lucreazănu au forme legale.

Nu putem compara numărulstrăinilor în Romania (care cuprinde mulți studenți, diplomați şi afacerişti în trecere prin țară) şi atitudinea majoritarilor față de aceştia, cu străini care trăiesc în număr de câteva milioane în alte state din

Uniunea Europeană. Ceea ce vreau să subliniez este faptul că sunt cam 10.000 de persoane, pentru care Autoritatea Naționalăpentru Cetățenie (ANC) trebuie să fie pregătită să le rezolve situația definitiv, prin a le oferi cetățenia. Iar obținerea cetățeniei nu trebuie considerată o favoare ce trebuie primită cu umilință pentru că ai primit dreptul tău legal.

Dacă ne gândim că din cele 10.000 de persoane doar vreo 20-30% au îndeplinit toate condițiile de a obține cetățenie română vorbim aşadar de aproximativ 2000 sau 3000 de persoane în toată țara. La un număr atât de mic, cererile ar puteasă se rezolve într-o zi, maximum o săptămână. Însă nu se întâmplă aşa. Mă întreb, de ce?

După discuții controversate legate de experiența diversității iscate după ce am citit mai multe numere din revistă, vin cu câteva critici, cu câteva prezentări pentru a înțelege situația străinilor şi dificultățile pe care le întâmpină în diferite domenii ale vieții.Sunt mai multe aspecte pe care vreau sa le pun pe hârtie şi pe care sper să le pot împărtăşi în mai multe ediții ale revistei, pentru a trece „dincolo de aparențe“ şi sper să vă placă. Dar atenție că nu le am cu cuvintele de laudă. Considerați ceea ce scriu ca fiind critica unui străin.

Am citit ceea ce au scris colegii mei, mediatori interculturali, şi alți membrii ai diferitelor comunități de migranți în numerele anterioare ale revistei şi m-au făcut să cred că trăim întru-un paradis pe pământ, niciunul nu întâmpină probleme clare.

Ca să nu fiu înțeles greşit, vreau să afirm de la început faptul că eu cred în statul de drept în care trăiesc, în legislație şi eventual în modificările ei. Am venit şi trăim în România de bună voie, aici ne-am petrecut cei mai frumoşi ani din viață şi iubim această țară, trăim cu credința că avem şansa la un viitor mai bun. Cu toate acestea, tot noi trebuie sa venim cu soluții pentru modificarea unor nedreptăți în legislație şi în modalitățile de aplicarea ei.

Rețeaua noastră de mediatori interculturali îşi propune identificarea problemelor cu care se confruntă migranţii şi când spunem migranţi ne referim la toţi cetăţenii care provin din ţări ne-membre UE.

Conform datelor statistice ale Inspectoratului General pentru Imigrări la data de 30.06.2012, în Romania se aflau înregistrați cu drept de şedere un număr de 57.259 cetățeni străini, dintre care 46.674 cu permis de şedere temporara şi 10.585 posesori ai unui permis de şedere permanentă.

Conform statisticilor publicate de

Jumătate de cuvântDincolo de Aparențe


Dr. Mohamed M. DaoudDoctor in științe Medicale

Medic Specialist Obstetrica - GinecologiePreședinteal Asociației

Centrul Cultural Orientalwww.ccoro.org

De ce trebuie cheltuite milioane de euro anual prin amânarea şi refuzarea aplicațiilor de obținere a cetățeniei.

De fapt, cred căun singur birou ar fi suficient la Ministerul Justiției pentru a rezolva această problemă, fără a fi nevoie ca o întreagă Autoritate să rămână în funcțiune şi săcheltuiască banii statului, mai ales într-o perioadă de criză mondială.

De asemenea, se pare că statutul de resortisant al țărilor terțe este interpretat şi aplicat în mod discriminativ. Înțeleg că frații noştri din Republica Moldova şi Ucraina au dreptul să obțină cetățenie mult mai uşor, prin procedura de redobândire, ei nici nu sunt obligați să aibă şederea în România. ANC declară că a deschis

câte un sediu pentru a primi aplicațiile pentru cetățenie în fiecare capitală de județ, însă doar pentru această categorie de pretendenți la cetățenie. De ce nu pot prelua aceste birouri aplicațiile şi de la ceilalți străini care îşi doresc cetățenia? Având în vedere datele de mai sus şi ținând cont de faptul că mai mult de jumătate din cei care vor să obțină cetățenia se încadrează la procedura de redobândire. Pentru toți ceilalți, există o singură zi de lucru, un singur birou şi o singură persoană care poate prelua dosare în Bucureşti. Dacă doamne fereşte se întâmplă ceva cu persoana respectivă fix în ziua în care vii de departe în Bucureşti să predai dosarul, atunci nu se mai ocupă nimeni de tine. Voi scrie în numărul următor mai multe detalii despre experiența mea personală, când mi s-a spus să vin săptămâna viitoare că doamna care preia dosarul lipseşte pentru că copilul ei are diaree. Îmi cer scuze pentru limbajul explicit, dar aşa s-a întâmplat în realitate.

În plus, aceştia trebuie să treacă un examen pentru care până nu demult nu exista nici măcar un manual, acordarea cetățeniei rămânând la latitudinea examinatorului, care putea să întrebe ce voia. Nu vad rostul examenului de limba română la o persoană care a studiat în România şi este rezident de 25 de ani, care a obținut o diplomă de limba română de la cea mai mare, veche şi apreciată universitate din Romania. Mai multe persoane aflate în această situație au absolvit Facultatea de Medicină, Politehnica, au master, specializări şi doctorat în domeniu...

O asemenea persoană poate avea un examinator de la Ministerul Justiției în vârstă de 25-30 de ani. Deci solicitantul a trăit in Romania chiar înainte de a se fi născut examinatorul. Chiar dacă după 30-40 de ani multe persoane mai fac mici greşeli de vorbire şi scriere (de exemplu, cei cu limba maternă arabă

Jumătate de cuvântau probleme de interpretare în vorbit şi scris a literelor B si P), poate pe un doctor în ştiință să îl pice examinatorul pentru că i se pare obraznic datorită câtorva greşeli la examenul scris?

Chiar şi autoritățile române fac greşeli, nu doar că îmi greşesc numele în scris, dar în multe acte apar ca medic specialist de obstretica în loc de obstetrica.

Dacă urmăm această logică şi presupunem că nu o să trec la examen, înseamnă că universitatea care mi-a acordat diploma de limba română este de doi bani, că profesorii respectivi au fost incapabili şi corupți, iar medicina am absolvit-o pe nedrept, specialitatea am cumpărat-o prin Ministerul Educației, ca să nu mai vorbim savanți şi academicieni ce controlează doctoratul. Aşadar, are rost un asemenea examen, este justificat timpul, plățile, taxele, salariile etc.?

Întrebarea e: dacă nu trec, nu înseamnă că sistemul de învățământ (universitățile în care am învățat) şi cel de sănătate(spitale prin care am muncit şi practicat) sunt nerecunoscute de Ministerul Justiției. Astfel, nu mă miră că nu mi se recunoşteau adeverințele de salariu de la ANAF (voi scrie în numărul următor mai mult despre acest lucru) sau că nu s-a obosit nimeni să studieze legislația din alte țări UE.

Cu speranța că nu v-am plictisit prea mult şi că bunul Dumnezeu ne va dărui posibilitatea de comunicare în următoarea ediție, vă las cu bine.


interviu

Străini printre străini...Oana Neștian Sandu


Pentru început, spune-ne te rog câteva cuvinte despre tine.

Sunt farmacist şi în prezent locuiesc şi muncesc în Austria. Am trăit în România din mai 1993 până în august 2012.Părinții mei au studiat în România. După absolvire s-au întors în Siria. Eu m-am născut în Siria însă părinții mei au decis să se întoarcă în România. Aşa că am ajuns să trăiesc în România, să merg la grădiniță, şcoală, liceu, facultate şi chiar să lucrez timp de un an. Am absolvit Facultatea de Medicină şi Farmacie şi am lucrat un an în domeniul farmaceutic.

Ai activat în Timișoara pentru o perioadă ca mediator intercultural, în cadrul proiectului România interculturală, cum a fost pentru tine această experienţă?

Am fost foarte entuziasmată să fiu mediator, pentru că dintotdeauna am simțit nevoia să fac ceva pentru comunitatea mea. Încercam ca, pornind de la nevoile mele într-o țară străină să aflu care sunt nevoile celorlalți membri ai comunității, să mă pun şi în locul celorlalți arabi aflați în România şi să încerc să îi ajut. Nu prea am reuşit să

fac tot ce mi-aş fi dorit, dar pentru mine a fi mediator înseamnă la început o încercare, pe parcurs o întrecere cu tine însăți, iar la sfârşit o stare de împăcare că ai încercat să faci ceva pentru cei ca tine.A fost o experiență foarte importantă în viața mea.

Care sunt principalele probleme cu care se confruntă comunitatea arabilor în România?

Problemele de zi cu zi, accesul pe piața muncii, studii, viața de familie. Dar în general arabii din Timişoara, pentru că eu acolo am trăit, nu sunt prea uniți. Adică vorbesc mai mult decât fac.Toți ne dorim să avem multe activități în cadrul comunității noastre, dar puțini se mişcă, şi atunci când se mişcă apar mii de piedici. De exemplu, studenții arabi din Timişoara şi mai ales tunisienii de la Facultatea de farmacie sunt foarte uniți. Visam la mai multe lucruri pentru că vedeam alte exemple în afara României, cât sunt de uniți arabii şi nu am reuşit să fac nimic din ce visam, iar acum am plecat... sper să le fie mai bine arabilor de acum înainte, iar cine poate, să facă mai multe pentru integrarea lor.

Consideri că s-a schimbat ceva în atitudinea oamenilor de-a lungul timpului?

În ceea ce priveşte părerea despre străini, pot spune că s-a schimbat puțin. Adică, există mai mulți oameni interesați să afle mai multe informații despre alte culturi şi religii. Mai demult oamenii erau mai sceptici. Însă în prezent, chiar dacă sunt mai deschişi, sunt uneori naivi şi cred tot ce văd sau ce aud, tot ceea ce le prezintă mass-media, fără a trece prin filtrul critic, pentru a-şi da seama în ce măsură anumite lucruri sunt adevărate sau sunt prezentate doar pentru a căuta senzaționalul.

În prezent locuiești în Austria. Ce te-a derminat să pleci de una singură?

Am urmat studiile universitare în România şi am făcut-o într-un mod serios, adică am învățat pentru că farmacia este o pasiune pentru mine, dar şi o profesie care mă face pe mine să ştiu că pot să ajut oamenii într-un fel sau altul. Chiar dacă facultatea nu a fost la nivelul aşteptărilor mele (mi-aş fi dorit mai multe dotări, mai mult profesionalism şi mai ales o mai multă

Racha Khamis


nu-şi piardă identitatea. Să nu arate o imagine proastă. Pentru că, la urma urmei, oriunde mergi eşti o imagine a țării tale. Și cel mai important lucru pe care migrantul trebuie să îl ştie – este să îşi cunoască drepturile şi obligațiile şi să fie puternic în tot procesul de integrare şi să aibă în minte că pe pământ nu eşti în Rai, deci nu poate fi totul perfect.

Care este, în opinia ta, secretul unei bune convieţuri în diversitate?

Diversitatea este ceva foarte frumos ,pentru că Dumnezeu ne-a facut diferiți ca sa avem ce învăța unii de la alții. Dar trebuie să existe respect şi toleranță, indiferent de culoare, sex, rasă sau religie.

Crezi ca te vei intoarce în România sau în Siria sau vei porni spre alte tărâmuri?

În Romania să trăiesc nu, în vizită da. Iar în Siria să trăiesc, la asta visez într-un mod conştient sau inconştient de când am plecat. Sper să se rezolve problemele de acolo şi din toate țările arabe şi din toate țările de pe lume. Nu vreau decat PACE, dar ştiu ca e greu, aşa suntem noi oamenii, de când ne ştim suntem în război.

„curățenie“, am considerat că dacă tot am facut o facultate şi am fost pe jumatăte mulțumită, atunci e timpul să fac o altă alegere, să am parte de o şansă mai bună. Am ales să lucrez în domeniul meu, într-o țară unde încă se respectă această profesie, într-o țară mai dotată, mă gândeam eu, dar am întâmpinat foarte multe greutăți şi piedici... începând cu şederea şi până la practicarea profesiei mele.

Ai observat diferențe între cele doua țări cu privire la integrarea migranților?

Aici migranții sunt mai bine integrați, adica se simt într-un procent mai mare ca în țara lor. Austria este o țară plină de migranți, dar şi o țară care iți dă multă bătaie de cap. Și mi-am dat seama că ramâi străin

oriunde te-ai duce, chiar daca ai locui în biroul Organizației Națiunilor Unite. În Austria locuitorii țării îți arată ceva si pe dinăuntru simt cu totul altceva, oamenii ştiu să ascundă anumite lucruri. În Romania nu este aşa, adică dacă în Austria simți sau ai dubii: „Sunt oare bine integrat?“ în România ştii că nu eşti bine integrat chiar dacă trăieşti de 20 de ani.

Ce sfaturi le-ai da migranţilor care vin în România? Dar celor care merg în Austria?

Oriunde ai merge nu exista 1, 2, 3, o rețetă universală pentru migranți. Părerea mea este ca migrantul să încerce să se integreze. Să încerce să creadă că este la el acasă, chiar dacă totul în jur arată invers. Să facă lucruri bune pentru comunitatea lui şi pentru ceilalți. Să

Nu ai barbă, nu eşti negru, nu porți batic, nu ai ochii migdalați?

Felicitări, ai trecut testul! Eşti acceptat în societate. Puțini oameni sunt. Altfel o să trăiesti toată viața ta uitându-te la alții care nu au nici o bulină neagră din cele cinci. Sunt aceştia oameni norocoşi? Și suntem noi ghinionişti? Avem dreptul la viață, pentru că viața nu este în mâinile societății. Dar nu avem dreptul să lucrăm într-un loc dorit, ci într-unul obligatoriu sau inexistent, care se potriveşte cu una din cele cinci buline negre pe care le ai.

Aşa ne-a fost scris să răbdam? Sau omul îşi condamnă aproapele şi îşi conferă dreptul de a scrie singur ce li se cuvine celorlalți si ce nu...?

Racha Khamis

Statia de metrou Landstrasse,Viena, 18/12/2012


europa

Conferinţa de încheiere a proiectului LRE a avut loc la Bruxelles, în 5 Martie 2013.Scopul principal al conferinţei a fost prezentarea recomandărilor în domeniile de lucru ale proiectului precum: politicile publice, educaţia, mass-media, spațiul public, sectorul privat/business. Recomandările au fost făcute de ţările participate în proiect şi au fost centralizate la nivel european de către Britsh Council.

Conferinţa a avut loc în incinta Comitetului Economic şi Social European, iar printre invitaţi s-au numărat: membri ai Parlamentului European, membri ai Comisiei Europene, membri ai Consiliului Europei, reprezentanţi ai Ministerului Educaţiei din cadrul ţărilor participante la proiect, reprezentanţi ai centrelor de cercetare, specialişti şi profesori universitari. La conferinţă au participat şi vicepreşedintele Parlamentului European - Miguel Angel Martinez şi Comisarul European pentru educaţie, cultură, multilingvism şi tineret - Androulla Vassiliou.

Conferinţa de la Bruxelles a continuat discuţiile ce au fost iniţiate la conferinţa dindecembrie la Londra, unde au fost puse bazele recomandărilor şi au fost planificate următoarele acţiuni ce vor avea loc la nivel naţional.

În total în cadrul proiectului au fost colectate 70 de propuneri, de recomandări şi acţiuni concrete şi au fost creionate 10 recomandări la nivelul UE. În general, în urma colectării rapoartelor celor 24 de ţări participante concluziile sunt următoarele: există o variaţie semnificativă

în privinţa volumului informaţiilor şi a datelor disponibile privind limbile străine şi procesul de învăţare a acestora şi nu în ultimul rând a dispoziţiilor legislative; ambiguitatea conceptelor utilizate,

făcându-se referire la limbile regionale, ale minorităţilor şi limbile străine; interdependenţa dintre

limbile regionale şi cele naţionale; nevoia organizării de campanii

pentru a convinge decidenţii politici de importanţa limbilor; dezvoltarea a programelor

de tipul Content and Language Integrated Learning (CLIL);în ţările anglofone propulaţia nu acordă importanţă învăţării limbilor străine; implementarea unor politici

la nivelul universităţilor; în majoritatea ţărilor se

utilizează dublarea şi nu subtitrarea la programele de televiziune.

Deşi a fost realizată o cercetare amplă în 24 de ţări (găsiţi descrierea în articolul din nr. 16 al Revistei

Migrant în România) au existat voci care au subliniat faptul că deşi rezultatele cercetării LRE constituie o bază solidă pentru recomandări,în unele domenii cercetate însă nu au fost selectate eşantioane reprezentative, precum: sectorul public şi cel privat. De asemenea, unul dintre invitaţi a accentuat faptul că datorită creşterii mobilităţii şi datorită monopolului limbii engleze ca limbă străină învăţată în şcoli şi universităţi s-a schimbat încă din anii 1990 relaţia dintre limba naţională, limba străină şi limbile minorităţilor. Datorită acestui fenomen, modelul folosit la nivelul ţărilor UE nu mai este dezvoltarea competenţelor interculturale, implicând diferite nivele de cunoaştere şi utilizare a limbilor, ci s-a dezvoltat un alt model, cel al învăţării progresive a uneia sau a două limbi străine.

Luând în considerare aceste realităţi au fost creionate trei recomandări în domeniul policitilor publice:

a) dezvoltarea cunoaşterii asupra limbilor vorbite şi utilizate în Europa şi asupra relaţiilor dintre ele. LRE este baza unui astfel de studiu care contribuie la centralizarea şi clarificarea informaţiilor privind limbile vorbite în Europa dar acest studiu nu este de ajuns, autorităţile relevante trebuie să fie încurajate să

anguageich

uropelre


implementeze viitoare studii statistice sau calitative în acest domeniu;

b) formula Comisiei Europene limba maternă+2 trebuie să fie dezvoltată şi updatată. Pentru multi cetăţeni, limba maternă nu se mai suprapune cu limba naţională. În practică, deseori se întâmplă în şcoli sau universităţi ca limbile străine să fie limba engleză+1 şi rareori limba engleză+ alte două limbi străine.

c) fiecare copil sau adult are dreptul de a învăţa limba oficială a ţării de reşedinţă la nivel avansat. Autorităţile ar trebui să înlăture orice obstacol prin punerea la dispoziţie a cursurilor grauite de învăţare a limbii oficiale.

În domeniul educaţiei au fost formulate recomandări precum:

a) este necesară cercetarea modului în care statutul dominant al iimbii engleze poate fi folosit mai degrabă pentru a promova şi a susţine multi/plurilingvismul decât pentru a-l distruge. O propunere este ca fondurile europene să proritizeze susţinerea pentru alte limbi decât cea engleză;

b) Încurajarea dezvoltării programelor de mobilităţi pentru profesori, de exemplu ar trebui să existe şi Erasmus pentru profesori. Guvernele ar trebui încurajate să coopereze prin organizarea de trainiguri, de schimburi de experienţă pentru profesori,

traineri, educatori şi înlăturarea barierelor în privinţa angajării pentru profesorii din alte state membre;

c) Încurajarea cercetărilor şi dezvoltării statisticilor, ca exemplu de bune practici este dat European Survey on Language Competences;

d) Limbile imigranţilor ar trebui recunoscute la nivelul UE, acestea trebuie susţinute prin fondurile UE. Oferta limbilor trebuie extinsă, astfel încât toţi studenţii, indiferent de background-ul lor cultural, să aibă oportunitatea să înveţe limba comunităţii de care aparţin.

Dacă în cadrul şcolilor nu se pot introduce şi limbi mai puţin cunoscute, autorităţile ar trebui să susţină financiar predarea acestor limbi în afara şcolii. Limbile învăţate şi vorbite trebuie să reflecte diversitatea populaţiei.

O altă recomandare viza audiovizualul, în majoritatea ţărilor europene programele TV sunt dublate şi nu sunt subtitrate, însă specialiştii au căzut de acord că cel mai repede înveţi o limbă dacă o auzi, astfel că subtitrarea este favorizată în majoritatea cazurilor. Instituţiile de la nivelul UE ar trebui să adopte politica subtitrării în materialele lor audiovizuale, astfel să promoveze competenţele lingvistice cetăţenilor şi oficialilor UE.

Discuţiile din cadrul conferinţei s-au centrat în jurul acestor recomandări şi unele voci au fost critice, altele au susţinut o anumită recomandare, iar altele au considerat că aceste recomandări nu doar că vor fi un pas mare în reconfigurarea politicii UE în privinţa învăţării limbilor, dar vor influenţa direct şi ţările participate la studiu.

Sustenabilitatea proiectului este pusă în seama partenerilor şi colaboratorilor, British Council speră că LRE a pus bazele unor alte proiecte şi iniţiative ce vor fi demarate în plan local.

Închei articolul cu concluziile reprezentantului The Language Company, Lid King. Acesta a declarat că europenii sunt prinşi între două culturi tensionate şi anume,între deschidere si închidere, între provocarea diversităţii şi uniformitatea, între includere şi excludere, întreînvăţarea prin schimb de experienţăşi învăţarea prin introspectarea propriei absorbţii, între bucuria curiozităţii şi siguranţa căminului.

Practicile, politicile și recomandările pentru promovarea plurilingvismului/multilingvismului în Europa

Daniela CervinschiLADO Cluj

Learn a second language, gain a second soul

(Proverb ceh)


europa

Prezentăm în aceste pagini două exemple de politici publice adoptate și implementate la nivel local pentru integrarea imigranţilor, unul la Reutlingen în Germania și celălalt la Parma, în Italia.

Reutlingen, Germania

Reutlingen este un oraş situat în apropiere de Stuttgart, în sudul Germaniei şi, împreună cu localităţile învecinate pe care le coordonează din punct de vedere administrativ, are o populaţie de aproximativ 300.000 de locuitori, similară deci cu Timişoara, Iaşi, Constanţa sau Cluj-Napoca.

Conform ultimelor statistici, 15% din populaţie o reprezintă imigranţii, proveniţi din 130 de ţări. Reutlingen este un exemplu interesant de stimulare a participării imigranţilor la viaţa publică locală, în care un rol esenţial în are Consiliul pentru Integrare.

Acest Consiliu este o formă de reprezentare a cetăţenilor străini rezidenţi în Reutlingen şi are rol consultativ pe lângă Consiliul Local în probleme referitoare la migraţie. Consiliul pentru Integrare se întruneşte cel puţin trimestrial şi formulează recomandări către autorităţile locale. La rândul lor, autorităţile locale oferă subvenţii pentru activităţi care promovează integrarea.

Consiliul pentru integrare are o structură mixtă, fiind constituit din reprezentanţi ai comunităţilor de migranţi, între care comunitatea turcă ocupă un loc important (alături de kurzi, greci, sârbi, italieni, albanezi,

bulgari), şi din reprezentanţi ai partidelor politice din Consiliul Local. Lucrările Consiliului pentru integrare sunt prezidate de primar sau de reprezentantul primarului. În 2011 toţi anagajaţii autorităţilor locale au primit un manual cu instrucţiuni şi recomandări privind susţinerea integrării migranţilor în Reutlingen, elaborat sub coordonarea Consiliului pentru integrare şi aprobat de primar.

În domeniul educaţiei, Seminarul universitar de formare a cadrelor didactice are o activitate bogată dedicată pregătirii cadrelor didactice pentru a lucra cu clase mixte având un număr mare de elevi din familii de migranţi. Există cursuri de comunicare interculturală şi de educaţie interculturală, iar practica studenţilor se desfăşoară şi în şcoli cu număr mare de copii migranţi. La evaluarea studenţilor şi la supervizarea activităţilor practice ale acestora se acordă o mare importanţă competenţelor necesare pentru lucrul cu clase multiculturale şi pentru promovarea integrării elevilor migranţi. Un domeniu separat este cel al sprijinului pentru elevii nou-veniţi, care nu vorbesc limba germană. Pentru

Integrarea se vede la nivel local. Exemple din Germania şi Italia

aceştia, în paralel cu acordarea de sprijin suplimentar pentru învăţarea limbii germane, prioritatea este de a-i integra cât mai rapid în clase obişnuite pentru a evita fenomenul de segregare.

Parma, Italia

Oraşul Parma din nordul Italiei a cunoscut de aproximativ două decenii o creştere fără precedent a volumului migraţiei şi ocupă de mai mulţi ani poziţii în fruntea clasamentului naţional în privinţa eficacităţii politicilor de integrare a imigranţilor (publicat anual de o organizație națională). La Parma există experiențe interesante privind colaborarea cu mediatori interculturali şi o bună colaborare între conducerea administraţiei locale şi structuri neguvernamentale.

Abordarea autorităților locale este generală, față de toți rezidenții străini, fără diferențieri semnificative între cei proveniți din Uniunea Europeană şi cei din „state terțe“. Din punctul de vedere al țărilor de origine cei mai numeroşi rezidenți străini sunt din România, Maroc, Republica Moldova, Albania, China, Senegal, Tunisia

Călin RusDirector

Institutul Intercultural

Timișoara


Integrarea se vede la nivel local. Exemple din Germania şi Italia

şi Egipt. Cea mai mare creştere a numărului rezidenților străini s-a înregistrat în perioada 2004-2008: cu peste 47%. Ulterior, creşterea a continuat într-un ritm mai moderat astfel încât în prezent peste 10% din populația oraşului (deci peste 25.000 de persoane) se află în posesia unui alt paşaport decât cel italian.

Întâlnirile avute cu reprezentanți ai administrației locale, ai unor structuri publice cu activitate în domeniul integrării imigranților dar şi ai mediului asociativ, atât organizații ale imigranților cât şi organizații neguvernamentale cu activități în acest domeniu, au confirmat faptul că un element cheie al succesului înregistrat este reprezentat de colaborarea între societatea civilă şi autoritățile publice.

Activitățile adresate tinerilor migranți sunt considerate ca fiind printre cele mai importante. Primăria a susținut constituirea de către diferite asociații locale a unor centre de tineret situate în diferite cartiere ale oraşului, care oferă mai multe tipuri de activități, majoritatea cu tematică educativă şi culturală.

Programul pentru sănătatea

imigranților este un alt exemplu de bună colaborare între structuri private ale societății civile şi instituțiile locale. Programul îşi propune să răspundă nevoilor actuale ale familiilor de imigranți ținând cont de evoluția structurii migrației în ultimii ani. Astfel, în primii ani ai creşterii migrației în Parma era vorba îndeosebi de bărbați adulți din diferite țări africane care îşi aduceau după un timp soțiile şi copiii. În ultimii ani au apărut însă necesități noi, legate, de exemplu, de migrația femeilor din Europa de Est, în special pentru a lucra ca „badante“, îngrijind bătrânii italieni în casele lor, şi care au fost urmate tot mai frecvent de copii, de soți, şi chiar de mamele lor, fie pentru a lucra şi ele ca badante, fie pentru a avea grijă de copii. Programul urmăreşte aşadar să faciliteze accesul la servicii adecvate de sănătate pentru toate aceste categorii de persoane.

Un element cheie al programului îl reprezintă biroul de informare şi orientare care funcționează timp de patru ore pe zi într-o zonă centrală, uşor accesibilă. Centrul oferă şi informații la telefon, acționând ca un filtru care direcţionează străinii spre serviciile medicale potrivite şi îi îndrumă spre obținerea documentelor administrative necesare. Programul implică şi trei mediatori interculturali, din China, Maroc şi România, cu rol de a facilita comunicarea, atât din punct de vedere lingvistic cât şi cultural, între rezidenții străini şi serviciile de sănătate. Aceşti mediatori au beneficiat de o formare specializată pentru a putea inclusiv să intervină direct acolo unde este necesar în comunicarea dintre medici şi pacienții care nu vorbesc limba italiană. Programul a oferit, de asemenea, formare pentru personalul medical ce lucrează în mod frecvent cu imigranți.

O altă inițiativă remarcabilă este programul pentru sprijinirea femeilor migrante de prima şi a doua generație,

numit „Spazio donne migranti“. Și acest program este rezultatul cooperării autorităților (de această dată de la nivelul provinciei) cu un grup de organizații ale străinilor sau mixte, structurate în forumul solidarității. Scopul acestei colaborări este crearea unui spațiu intercultural gestionat de voluntari din cadrul a şase organizații ale forumului (Milleunmondo, Abahoza, Tinerii Musulmani, Voluntarii Etipieni, Mwassi şi Comunitatea Senegaleză) şi adresat femeilor migrante pentru promovarea participării civice şi stimularea colaborărilor şi schimburilor între diferitele organizații care sprijină migranții.

Timp de patru ore, zilnic, sunt oferite gratuit femeilor migrante diferite servicii de consiliere şi informare, activități educative şi socio-culturale care urmăresc implicarea acestora într-o rețea informală şi evitarea izolării. Se acordă sfaturi şi susținere pentru depăşirea unor dificultăți în viața personală şi/sau profesională şi sunt accesibile informații despre programele oferite de autorități şi de organizații neguvernamentale, oportunități de voluntariat etc. Un accent deosebit este pus pe stimularea autonomiei femeilor migrante şi depăşirea stării de dependență față de părinți sau soți, mai ales în cazul femeilor ce aparțin unor comunități tradiționale în care deciziile sunt luate exclusiv de către bărbați. În unele cazuri femeile au nevoie să fie doar ascultate şi încurajate să ia propriile decizii în viață. Prin faptul că serviciile programului sunt oferite tot de femei migrante şi că se garantează confidențialitatea, se asigură un cadrul propice pentru depăşirea barierelor psihologice în exprimarea nevoilor şi în reflectarea deschisă asupra celor mai bune soluții. Activitățile organizate permit de asemenea socializarea şi schimbul de idei şi experiențe între femeile migrante.

Giovanni Marani, responsabil cu politicile de

tineret în cadrul Primăriei Parma, este foarte mândru

de inițiativele adresate tinerilor imigranți


interviu

Care este misiunea și activitatea Centrului de Cooperări Internaționale?

Centrul de Cooperări Internaţionale (CCI) este o structură administrativă a Universităţii Babeş-Bolyai care aplică politica şi strategia de internaţionalizare a universităţii, coordonate şi supervizate de către Rectorat şi Prorectoratul responsabil de cooperarea internaţională.

Activitatea Centrului de Cooperări Internaţionale vizează următoarele obiective: Dezvoltarea, promovarea

şi implementarea strategiei de internaţionalizare a universităţii; Consultanţă pentru

studenţii internaţionali privind programele de studii şi admiterea la Universitatea Babeş-Bolyai; Facilitarea obţinerii unui loc

de cazare în campusul universităţii pentru studenţii internaţionali; Promovarea interacţiunii

între studenţii şi cadrele didactice internaţionale şi comunitatea universitară locală; Consilierea studenţilor

internaţionali înainte de a ajunge în Cluj-Napoca, precum şi pe perioada şederii în acest oraş; Organizarea de seminarii de

orientare şi alte întâlniri periodice pentru studenţii internaţionali; Diseminarea informaţiilor

privind oportunităţile de cooperare internaţională, a posibilităţilor de studiu în diverse medii universitare şi de obţinere a diplomelor de studiu în universităţi prestigioase din Europa, Statele Unite ale Americii şi Canada; Asistarea aplicanţilor

pentru Programul Fulbright; Coordonarea programelor

europene ERASMUS, CEEPUS, DAAD, LEONARDO ş.a.; Organizarea de şcoli

de vară internaţionale;

Centrul de Cooperări Internaționale al Universității Babeş Bolyai Cluj-Napoca

Editarea şi publicarea materialelor pentru studenţii internaţionali şi cadrele didactice.

Care este procentul studenților străini care vin la studii în Cluj-Napoca? Câți dintre aceștia sunt non-comunitari (provin din state din afara Uniunii Europene) și care sunt țările de care proveniență?

În anul universitar 2011-2012, în cadrul Universităţii Babeş-Bolyai îşi desfăşurau activitatea peste 900 de studenţi internaţionali înmatriculaţi la studii complete, provenind din toate zonele lumii. În anul 2012-2013, universitatea are înscrişi peste 700 de studenţi non-comunitari. Cu titlu exemplificativ, aceştia provin din ţări precum: Statele Unite ale Americii, Coreea de Sud, China, Israel, Republica Moldova, Siria, Pakistan, Nigeria, Maroc, Camerun, Tunisia, India.

De asemenea, există o serie de acorduri interuniversitare şi programe internaţionale de mobilitate ce permit studenţilor non-comunitari înmatriculaţi la universităţi în ţările de origine, să aplice pentru studii de scurtă durată (1 sau 2 semestre) la Universitatea Babeş-Bolyai. Astfel, în anul universitar 2012-2013, aproximativ 30 de cetăţeni non-comunitari au studiat la universitatea noastră în cadrul unor parteneriate sau al unor programe precum Atlantis (pentru studenţi din Statele Unite ale Americii), Leonardo da Vinci sau Erasmus (pentru studenţi provenind din Uniunea Europeană, dar şi din Turcia).

Care sunt procedurile pe care un student non-comunitar trebuie sa le parcurgă ca să fie admis la studii în țara noastră? Cui trebuie să se adreseze?

Candidaţii interesaţi să urmeze un program de studii la Universitatea

Interviu cu Anca Filipovici


Ionela RăcătăuCoordonator reţea

mediatori interculturali

Centrul de Cooperări Internaționale al Universității Babeş Bolyai Cluj-Napoca

Babeş-Bolyai pot aplica pentru programe nivel licenţă sau master în limba engleză, franceză, germană sau maghiară. De asemenea, facultăţile oferă locuri pentru cetăţenii non-comunitari şi la programele de studiu în limbă română. Pentru a urma un astfel de program, cetăţenii străini pot opta pentru anul pregătitor de limbă română, urmând ca apoi să îşi defăşoare studiile integral în această limbă.

Aplicanţii trebuie să se adreseze Centrului de Cooperări Internaţionale la adresa [email protected] pentru a primi informaţiile necesare în vederea admiterii. De asemenea, cetăţenii străini pot accesa informaţii şi pe website-ul CCI, la secţiunea dedicată admiterii studenţilor internaţionali: www.cci.ubbcluj.ro.

În linii generale, viitorii studenţi trebuie să trimită o serie de acte precum: copii traduse şi legalizate după diplomele de studii, după foile matricole şi actele de identitate, un certificat medical, o cerere de aplicare tip şi o chitanţă ce atestă plata taxei de procesare a dosarului (50 euro). La adresa de e-mail indicată, candidaţii vor primi toate instrucţiunile necesare, precum şi informaţii legate de oferta educaţională a facultăţilor şi de taxele de şcolarizare aferente diferitelor programe de studiu.

Pentru a aplica la studii nivel licenţă, este obligatoriu ca aplicantul să deţină o diplomă de bacalaureat sau echivalentul acesteia, iar pentru studii la nivel master, este necesară o diplomă de licenţă.

Dosarul de candidatură se trimite pe adresa CCI (Avram Iancu 68, 400083 Cluj-Napoca, Romania) până la data de 10 iulie 2013, urmând ca, în funcţie de rezultatele procesului de admitere, universitatea să emită scrisoarea de acceptare. Pe baza acestui document studenţii vor aplica pentru obţinerea vizei de studii la ambasadele din ţările lor, urmând a

se prezenta apoi la începutul anului academic pentru înmatriculare.

Exista posibilitatea ca studenții non-comunitari să vină cu bursă la studii în România?

Studenţii non-comunitari pot fi admişi la Universitatea Babeş-Bolyai ca bursieri ai statului român. Pentru aceasta, candidaţii trebuie să contacteze Ambasada României din statul de origine şi să urmeze procedura impusă de aceasta. Dacă vor primi acceptul Ministerului Educaţiei din România, bursierii vor trebui să contacteze apoi Centrul de Cooperări Internaţionale pentru a primi informaţii legate de cazare şi de ridicarea lunară a bursei.

De asemenea, menţionăm că studenţii non-comunitari înmatriculaţi pe cont propriu valutar pot aplica, după primul an de studii (cu excepţia anului pregătitor de limbă română), pentru un grant de studii oferit de către statul român, dacă au obţinut media generală anuală minim 8.

Studenții non-comunitari care au fost deja acceptați la studii în România pot beneficia de programele de mobilitate existente în țara noastră la ora actuală?

Studenţii non-comunitari înmatriculaţi la Universitatea Babeş-Bolyai pot aplica pentru programe de mobilitate (ex.: programul de mobilităţi Erasmus) în aceleaşi condiţii ca cetăţenii români, urmând calendarul şi procedurile afişate de fiecare facultate.

Exista posibilitatea ca studenții non-comunitari să se înscrie la un program masteral sau doctoral în România?

Studenţii non-comunitari au posibilitatea aplicării la studii de

master în cadrul Universităţii Babeş-Bolyai. Procedura de admitere este asemănătoare celei la nivel licenţă, cu menţiunea că aceştia trebuie să deţină o diplomă de licenţă. Informaţii privind oferta educaţională, taxe şi procedura de admitere se pot obţine la adresa indicată mai sus.

Pentru informaţii legate de admiterea la studii doctorale, candidaţii trebuie să se adreseze direct Institutului de Studii Doctorale al Universităţii Babeş-Bolyai, la adresa [email protected].

În ce conditii un student non-comunitar poate beneficia de cazare în căminele studențești ale universității la care studiază?

Cetăţenii străini ce doresc să obţină un loc de cazare în spaţiile universităţii vor ataşa dosarului de candidatură un formular de aplicare ce se poate descărca de pe site-ul Centrului de Cooperări Internaţionale (www.cci.ubbcluj.ro). În funcţie de locurile disponibile şi de numărul de solicitări, aceştia pot primi contra cost un loc de cazare în unul dintre căminele studenţeşti din campusul Haşdeu.


analizĂ

Joi, 14 martie 2013, Liga Apărării Drepturilor Omului (LADO), Filiala Cluj, a organizat seminarul local pentru integrarea migranților cu tema: Ce fac universităţile clujene pentru încurajarea imigranţilor non-UE să urmeze facultăţi, masterate şi doctorate în Cluj-Napoca?

Seminarul s-a desfăşurat în cadrul proiectului „Migrant în România interculturală“, coordonat de Institutul Intercultural Timişoara, şi i-a avut ca invitați speciali pe: dr. Cosmin Puia, responsabil de relația cu studenții străini din cadrul UMF „Iuliu Hațieganu“, Anca Filipovici şi Valentina Gâdea, de la Centrul de Cooperări Internaționale (CCI) din cadrul Universității „Babeş-Bolyai“.

Publicul a fost format din membri ai comunităților de imigranți în Cluj-Napoca, originari din țări precum Palestina, Pakistan, Mexic, Ecuador, Cuba, Peru, Ghana şi, bineînțeles, Republica Moldova, cu una dintre cele mai reprezentative comunități de studenți la Cluj.

Studenții internaționali reprezintă un grup semnificativ în cadrul universităților clujene, în prezent fiind întreprinse o serie de măsuri pentru încurajarea studenților străini de a veni să urmeze studiile la Cluj-Napoca, precum: acorduri de parteneriat cu alte țări, burse de cercetare, programe de studiu în limbile engleză, franceză, germană sau maghiară dar şi acțiuni de voluntariat din partea studenților locali, care să îi ajute pe cei veniți din alte țări să se acomodeze mai uşor în noul mediu.

Anca Filipovici de la UBB a precizat că, începând din acest an, scrisorile de admitere pentru studenţii străini vor fi emise direct de către universităţi, iar facultăţile vor aloca un număr de

locuri destinate acestora. Universitatea „Babeş-Bolyai“ oferă programe de orientare pentru studenţii străini şi programe de tutoriat, precum şi cursuri pregătitoare de limba română, gratuite, pentru studenţii străini bursieri.

Dr. Cosmin Puia a declarat că în urma procesului de admitere, studenții străini pot avea acces la bursă începând din anul al II-lea de facultate, după criterii meritocratice, în cazul în care obțin cel puţin nota 8. De asemenea, există un sistem de burse care acoperă jumătate din cuantumul taxei de şcolarizare şi care este valabil şi pentru studenţii străini.

Totuşi, dincolo de aceste aspecte, reprezentanții comunităților internaționale din Cluj susțin că încă se confruntă cu o serie de probleme în domeniul educației universitare.

Alex Jacho, mediatorul intercultural pentru comunitatea latino-americană, a abordat problema statutului confuz şi neclar al persoanelor care sunt membri de familie ai unui cetățean român, bazându-se pe exemplul personal. Deşi este căsătorit cu o româncă şi conform constituției, în baza permisului de şedere are aceleaşi drepturi, când a încercat să obțină o bursă de doctorat, i s-a spus că nu poate să aplice pentru un loc bugetar şi că pentru studiile postuniversitare trebuie să plătească o taxă de 3000 de euro. Acelaşi răspuns l-a primit şi de la reprezentanții Ministerului Afacerilor Externe. Alex Jacho a accentuat necesitatea elucidării şi rezolvării diferențelor între ceea ce se spune la nivel constituțional şi ceea ce se întâmplă în realitate în domeniul educațional.

Maxim Ene, mediatorul comunității de basarabeni din Cluj-Napoca şi preşedintele interimar al Grupului de

Inițiativă Basarabeană a prezentat cele mai stringente probleme cu care se confruntă cei peste o mie de studenți basarabeni din Cluj, bursieri ai statului român. Principala problemă este cea a permisului de şedere, care trebuie schimbat anual, deoarece pe el este trecut numărul camerei de cămin, iar studenților nu le sunt atribuite aceleaşi camere. Conform legislației, orice modificare a adresei trebuie raportată Serviciului Român pentru Imigrări. Astfel, dacă în primul an permisul este eliberat gratuit, în anii următori studenții se văd nevoiți să achite o taxă de 120 de euro pentru noul permis. Soluția propusă ar fi ca studenților să le fie asigurate aceleaşi camere de cămin pe parcursul anilor de studiu.

O altă problemă este cea a pierderii statului de bursier al statului român, în cazul redobândirii cetățeniei româneşti de către studentul basarabean. În plus, studentul, chiar şi după ce şi-a redobândit cetățenia română, nu are dreptul să concureze pentru bursele de studiu şi merit sau pentru locurile bugetare acordate studenților români, fiind nevoiți treacă la regimul de taxă. La această problemă, Ana Filipovici, reprezentanta CCI, a replicat că a primit mai multe sesizări din partea secretariatelor facultăţilor şi că aceste aspecte urmează să fie discutate de conducerea universității.

Seminarul a pus bazele unei mai strânse colaborări între CCI şi GIB Cluj, pentru a asigura actualizarea, în timp util, a informațiilor despre studenții basarabeni. Concluziile discuțiilor urmează a fi transpuse în propuneri de regulamente şi politici, care vor fi susţinute de către LADO Cluj prin proiecte şi intervenţii pe lângă instituţiile responsabile.

Adriana SoloveiLADO Cluj

Problemele studenților străini de la Cluj

Problemele studenților străini de la Cluj


Alianţa Civilizaţiilor din cadrul Naţiunilor Unite (UNAOC), în parteneriat cu Global Editors’ Network, a organizat în 25-26 ianuarie 2013 conferinţa intitulată „Migraţia şi mass-media: Provocări rezolvate şi nerezolvate“, la care au participat experţi în migraţie şi profesionişti media, cu scopul de a împărtăşi idei cu privire la bune practici în media şi de a sprijini jurnaliştii să transforme aceste practici în obiceiuri.

Într-o societate în continuă schimbare este nevoie ca jurnaliştii să înţeleagă pe deplin nu doar subiectele pe care le prezintă ci şi pe cei care le urmăresc, pentru a asigura realizarea de reportaje cât mai corecte, echilibrate şi cu rol informativ. Recomandările au fost grupate în patru domenii după cum urmează:

1 Reportajele referitoare la migraţie şi migranţi

sunt realizate de persoane cu cunoştinţe solide în domeniu

Pentru ca jurnaliştii să poată prezenta subiecte referitoare la migraţie corect, ei trebuie să aibă nu doar o bună înţelegere a subiectului, ci şi o înţelegere a diferitelor nuanţe asociate cu subiectul respectiv. În acest scop au fost formulate următoarele recomandări: Crearea unui glosar de termeni

în diferite limbi pentru jurnalişti, care să asigure specificitate şi corectitudine în alegerea cuvintelor Dezvoltarea unei colecţii

de linii directoare pentru diferite tipuri de subiecte

Facilitarea studierii şi crearea unei diplome pentru specializare în domeniul migraţiei pentru jurnalişti Facilitarea accesului jurnaliştilor

în centre de refugiaţi, centre de detenţie etc. pentru a avea o mai bună înţelegere a realităţii subiecţilor despre care scriu.

2 Implicarea directă a migranţilor

Jurnaliştii trebuie încurajaţi să implice direct migranţii în subiectele care ţin de migranţie. Adesea sursele de informaţie sunt mai degrabă instituţii şi organizaţii decât migranţii. Este nevoie, aşadar, de întreprinderea următoarelor măsuri: Angajarea mai multor migranţi

sau persoane cu background migrator în departamentele de ştiri pentru a oferi o perspectivă diferităşi pentru a facilita accesul la diferite surse şi resurse în vederea uneiprezentpri mai completeşi mai echilibratea subiectelor în domeniu Folosirea migranţilor ca surse de

informare primare, în locul experţilor şi surselor oficiale, menţinând în acelaşi timp posibilitatea ca aceştia să rămână anonimi dacă doresc Încurajarea dezvoltării vocii

migranţilor pentru asociaţiile naţionale de presă prin reprezentanţi migranţi.

3 Acţiuni ale mass-media

Mass-media trebuie să se asigure că realizează o prezentare echilibrată a adevărului, iar pentru aspectele sensibile este nevoie de verificări mai frecvente şi cu mai mare atenţie la detalii. Recomandările în acest sens sunt: Organizaţiile media trebuie să fie

supuse unor verificări de auditcu privire la faptele prezentate şi aspecte de etică Crearea unei politici / unor

bune practici pentru păstrarea anonimităţii surselor migrante Încurajarea publicării

datelor actualizate şi folosirea lor pentru prezentarea subiectelor, precum şi prezentarea corectă a situaţieimigraţiei în ţara respectivă Încurajarea unei reprezentări

echilibrate a migranţilor prin intermediul fotografiilor Încurajarea unei revizii şi

editări mai riguroase a subiectelor pentru a stabili dacă sunt sau nu referitoare la migranţi.

4 Acţiuni ale guvernului şi ale organizaţiilor

non-guvernamentale

Guvernul şi ONG-urile joacă un rol important în schimbarea atitudinilor faţă de migranţi şi a modului în care mass-media prezintă aspecte referitoare la migraţie şi pot oferi oportunităţi şi platforme pentru dialog. Câteva dintre acţiunile care pot fi întreprinse în acest sens sunt prezentate în continuare: Recompensarea calităţii în

subiectele în domeniul migraţiei – de exemplu, prin crearea unui premiu naţional sau internaţional Solicitarea guvernelor să îşi

realizeze obligaţiile în ceea ce priveşte subiectele legate de migraţie prin recunoaşterea responsabilităţii pe care o au în eradicarea discursurilor instigatoare la ură şi facilitarea muncii jurnaliştilor prin oferirea accesului la informaţii şi surse Realizarea de sesiuni în care

experţi în migraţie şi profesionişti media produc articole împreună Invitarea experţilor în

departamentele de ştiri (economişti, istorici, avocaţi, statisticieni etc.) pentru a scrie articole şi analize despre migraţiune. Facilitarea dialogului şi a

parteneriatelor formale şi informale între jurnalişti şi alţi parteneri în domeniul migraţiei, prin seminarii care să îi sprijine pe jurnalişti în găsirea de parteneri care pot deveni surse şi contacte.

Recomandări cu privire la (re)prezentarea migranţilor în mass-media

Oana Neștian Sandu

Institutul Intercultural

Timișoara


analizĂ

Prinexercitarea activitățilormele ca mediator intercultural şi preşedintă a asociației „BUD’S FLOWERS“ m-am întâlnit cu foarte mulți migranți din diferite comunități, am auzit multe poveşti de viață, poveşti pline de supărări şi necazuri şi am ajuns săîmiimaginez migranțiica pe nişte păsari călătoarecare au tot călătorit şi nu mai ştiu pe ce pământ săstea, parcăau pierdut drumul!...Văd tristețe şi confuzie în ochii lor, inima lor ranită. Dacă rămân în țara lor se sting din cauzanedreptățiişi dominației iar dacă pleacă pe alte tărâmuri se sting în umbre, pentru că nu are cine săle simtă suferința şi durerea, să îi ajute să scape de ea. Nu putem oare să trăim pe un singur pământ, cum l-a creat Dumnezeu pentru prima dată, fără granițe?Nu putem oare să ne iubim unul pe altul şi să trăim unul pentru altul aşa cum a vrut Dumnzeu? De ce uciderea, sacrificarea şi distrugereaau devenit caaerul pe care îlrespirăm şinu putemtrăi fără ele?Ce s-arîntâmpla dacă amtrăi în paceşi farăură?Credeți ca am pierde ceva?! Există multăsuferințăîn inimameapentruceea cevădşiaud, aş dori să ajut pe toată lumeacare doreştesă trăiascăîn pace şilibertate, darmă simt legată demâini şi nu pot decât să pun şi între mâinile voastreproblemeleşi preocupările lor,în speranța de a gasipe cineva caruia să-i pese deei...

Sukaina Jasim Hashim Mediator InterculturalPreședintă Asociația

„BUD’S FLOWERS“

Migranți în umbră


adăposturi sau alte soluţii temporare, la care aceste persoane să poată apela.Rugaminteaar fi să transmiteți conducerii acestor tipuri de centre despre situația întâmpinată de cetățenii sirieni şi alți cetățeni străini, pentru a-iprimi în weekend sau în situații de urgență pe baza documentelor pe care le au, până când se rezolvă urgențele. Am remarcat faptul că primăriile

nu sunt conştiente de problemele cu care se confruntă cetăţenii străini şi nu colaborează între ele sau cu Inspectoratul General pentru Imigrări, pentru a identifica problemele şi soluţiile posibile pentru îmbunătăţirea situaţiei acestor categorii de persoane. În acelaşi timp, primăriile par să nu facă faţă anumitor situaţii, cum ar fi aceea a transcrierii certificatelor de naştere (pentru care Primăria Sectorului 1 a început să dea termene pentru 2015!) sau primirea dosarelor pentru alocaţia de stat pentru copii, în cazul cetăţenilor străini. O colaborare mai strânsă între Inspectoratul General pentru Imigrări şi primării ar fi benefică cetăţenilor străini. Doresc să vă semnalez şi situaţia

critică în care se află persoanele cu statut de tolerat. Legislaţia actuală le permite acestora să lucreze în România dar, în realitate, acest lucru nu este posibil, atât timp cât procedurile de prelungire a statutului de tolerat sunt aşa de complexe, iar rezultatul este incert. Am întâlnit un numar mare de tolerați aflați în situații foarte vulnerabile, oameni care nu au locuință, nu au ce să mănânce, nu au dreptul de a face nimic, iar viza lor se prelugeşte lunar, fără a ține cont de modul în care trăiesc aceşti oameni. Datorită statutului de tolerat, ei nu pot primi sprijin financiar sau orice fel de ajutor din partea organizaţiilor neguvernamentale pe proiecte finanţate prin Fondul european pentru integrare a resortisanţilor ţărilor terţe. Întrebareamea este cum pot aceşti oameni să se integreze într-o societate în care nu au nicio sursă de ajutor şi nu se pot auto-susține.

O altă problemă este legată de solicitanții deazil. Atunci când ei depun cerere de azil, funcționarii de la Direcția de azil şi integrare le solicită să depună anumite dovezi care sunt foarte dificilde obținut, cum ar fi, de exemplu: să aducă din țara de origine o adresă din partea autorităților prin care se dovedeşte că această persoană este urmărită penal de către stat şi urmează săfie arestată sub acuzații politice. Aş vrea sa menționez aici că procedura în țările arabe nu este deloc asemănătoare cu cea dintr-o țară europenă. Este important ca statul român sa ştie că țărilearabe nu trimit nicio adresă către persoane atunci cândsunt acuzate, ci pur şi simplu, statul trimite jandarmii să aresteze aceste persoane, fără avertisment. După ce persoana este închisă i se spune pentru ce anume este considerată vinovată. Există o mulțime de sirieni şi cetăţeni ai altor state, cărora le-au fost refuzate cererile de a primi statutul de refugiațiîn România, pe motivul menționat mai sus. Toată lumea cunoaşte gradul de deteriorare şi pericolele care există în Siria, precum şi numărul mare devictime şi dificultatea de a trăi acolo înacest moment. Această problemă trebuie luată în considerare, pentru a nu ajunge la situaţia în care să crească numărul de tolerați în Romania şi, să se ajungă la alte probleme, mult mai greu de rezolvat. Problemele solicitanţilor de

azil sunt legateşi de venitul pe care îl primesc de la autoritățile române (100 ron pe lună), acest venit fiind foarte mic față de nivelul de trai în România; nu ajunge nici măcar pentru mâncare, iar dacă există şi alte necesități ale vieții precum medicamente, transport sau alte nevoi personale, situaţia se agravează şi mai mult.

Doresc să fac cunoscută dorinţa mea sinceră de colaborare cu instituții şi persoane, în beneficiul cetăţenilor străini şi sper ca, în măsura în care este posibil, să contribui la o mai bună integrare a acestora în societatea românească.

Iată câteva dintre problemele cu care se confruntă „păsările călătoare“, cetăţenii străini din România, în speranţa că ne puteţi indica modalităţi de soluţionare a acestora.

În ultima perioadă a crescut foarte mult numărul persoanelor care vin din Siria şi care se află în situaţie de vulnerabilitate extremă. Aceste familii nu au venituri, nu au locuinţe sau locuiesc împreună cu alte familii în spaţii mici, improprii pentru numărul membrilor de familie, acumulează datorii foarte mari la chirie şi întreţinere, nu au alimente sau îmbrăcăminte de iarnă. Șansele lor de a găsi un loc de muncă sunt foarte scăzute şi, din acest motiv, nu reuşesc să asigure minimul de subzistenţă pentru familiile lor. Au mare nevoie de asistenţă de urgenţă, dar numărul lor depăşeşte numărul persoanelor care pot primi sprijin financiar din partea organizaţiilor neguvernamentale finanţate prin Fondul european de integrare a resortisanţilor ţărilor terţe. Aceste familii ajung uneori în

situaţii extreme, cum ar fi aceea de a fi evacuaţi din casă de proprietari, noaptea sau în weekend. În România nu există un serviciu de urgenţă la care familiile aflate în asemenea situaţie să poată apela. Un serviciu de tipul Telefonul Verde ar putea să rezolve acest tip de probleme, oferind informaţii despre

Migranți în umbră


analizĂ

Am participat de curând la un seminar pe tema migrației, cu titlul Accesul la piaţa muncii a cetăţenilor străini cu drept de şedere în România, organizat la Timişoara de ARCA-Forumul Român pentru Refugiaţi şi Migranţi (ARCA-FRRM) în parteneriat cu Asociaţia Ecumenică a Bisericilor din România – AIDRom, în cadrul proiectului Promovarea imaginii RTT în România şi soluţii eficiente în vederea integrării acestora în societatea românească, finanţat prin Fondul European pentru Integrarea Resotisanţilor Ţărilor Terţe de Comisia Europeană şi gestionat de Inspectoratul General pentru Imigrări.

Seminarul a beneficiat de participarea unor reprezentanți din partea instituțiilor locale cu atribuții în domeniul imigrației şi integrării, din partea unor organizații neguvernamentale care au activități în domeniul integrării migranților, din partea unor comunități de migranți din Timişoara şi s-a concentrat pe conturarea stării de fapt din România privind accesarea pieței de muncă de către persoanele venite din afara spațiului european. Au fost punctate numeroase aspecte legislative legate de procesul obținerii de către migranți a dreptului de muncă în România, s-a discutat îndelung despre multiplele probleme întâmpinate de migranți şi de angajatorii acestora, precum şi despre discrepanțele dintre lege şi aplicarea ei – de la un rol din ce în ce mai slab al sindicatelor şi legislația muncii care favorizează angajatorul în raport cu angajatul, până la posibilități identificate de angajatori pentru a exploata migrantul angajat (clauze în contract care duc la tăieri succesive din salariu, ore de muncă echivalate cu o componentă practică a cursurilor vocaționale organizate de angajator etc.). Au fost însă prezentate şi exemple de bună practică în domeniul integrării cu succes a migranților pe piața muncii şi a fost propusă colaborarea largă inter-instituțională şi între instituții şi organizații neguvernamentale ca premisă necesară pentru o mai

bună integrare a migranților.Imaginea unui om care vrea să

muncească dar nu are un loc de muncă m-a urmărit toată ziua şi m-am cutremurat la gândul că în vecinătatea mea cineva nu are cu ce să-şi hrănească astăzi familia. Argumente de genul „Păi să se ducă înapoi în țara lui“, „Să accepte munci necalificate“, „Să îl angajeze patronii de aceeaşi etnie cu el“ sunt pur şi simplu răutăcioase.

Mi-am amintit cum am fost şi eu migrantă în Serbia, cu câțiva ani în urmă, şi cât de importantă a fost munca pentru integrarea mea în noul mediu. Deşi am lucrat practic tot între români şi munca mea era adesea compusă din activități sub pregătirea mea profesională (ajutam cu corecturi la pregătirea articolelor şi la paginația pentru un ziar românesc local), stima mea de sine a crescut considerabil şi m-am simțit utilă, acceptată, validată. Pentru cineva care face o schimbare aşa de mare în viață, o schimbare totală de mediu, orice încurajare şi orice sentiment pozitiv care-i este transmis de cei din jur sunt de o mare importanță. Colegii sunt oamenii cu care petrecem, în general, o mare parte a timpului – devin aşadar o parte importantă a vieții noastre.

La noi în România munca este

în general privită ca o neplăcere. Majoritatea prietenilor mei se gândesc cu groază la ziua de luni, îi apucă tristețea încă de duminică după-amiază la gândul că începe o nouă săptămână de muncă. Sunt sigură că şi voi aveți rude, prieteni, cunoştințe care vă împărtăşesc din când în când acest sentiment de neplăcere legat de munca lor. Să spunem că asta nu este ceva neobişnuit. Cum ați reacționa însă dacă aceleaşi persoane v-ar spune „Aoleu, păi să nu vină imigranții să ne ia nouă locurile de muncă, asta n-ar fi drept!“ ? Pentru mine e un mare paradox. E ca şi cum aş fi geloasă că o altă femeie îi face ochi dulci prietenului meu pe care de fapt nu îl iubesc.

Această teamă de celălalt, care

Munca – valențe pentru integrare


ca nişte cetățeni de rangul doi. Ne bucurăm şi ni se pare normal ca Marea Britanie să-şi deschidă porțile pentru forța de muncă din România însă n-am vrea ca România să facă acelaşi lucru pentru migranții ei.

Ne lipsesc adesea empatia şi gândul bun la adresa migranților. Ne simțim amenințați de cei care vin să lucreze, de cei care îşi caută un loc de muncă şi sunt şi ei nefericiți că nu-l găsesc? Munca înnobilează pe om, e o zicală de-a noastră. Ar trebui mai degrabă să ne bucurăm, nu să ne temem. Mai ales în fața previziunilor demografice care avertizează că populația de vârstă activă a Europei începe deja să se afle în declin şi va continua această tendință până la jumătatea secolului,

ceea ce presupune o scădere a ocupării locurilor de muncă, o scădere a nivelului de calificare, o pierdere pentru economia europeană, care riscă să devină din ce în ce mai puțin competitivă comparativ cu alte piețe. Iată cum, şi în acest context, migrația poate fi privită ca o resursă prețioasă, care merită învestiții atât financiare, cât şi logistice, instituționale şi culturale.

Poate nu ne-am mai teme aşa de tare de pierderea locului nostru de muncă în favoarea unui străin, dacă am mai şti că legislația românească protejează cetățenii români, prevăzând că un angajator poate angaja un migrant numai dacă pentru locul de muncă respectiv nu a găsit un cetățean român sau un cetățean din Spațiul Economic European. În cazul în care un migrant nu este angajat conform legii, angajatorul acestuia riscă amenzi importante, precum şi interdicția de a mai lucra cu migranți. Integrarea ar trebui făcută în ambele sensuri – e util să ajutăm migranții să se acomodeze, dar este la fel de folositor să-i ajutăm pe români să se acomodeze la migranți, inclusiv pe angajatorii români care sunt reticenți la angajarea unui străin.

De asemenea, poate nu ne-am mai teme că ne pierdem locul de muncă dacă am fi mai siguri pe competențele noastre, pe pregătirea noastră profesională sau măcar dacă ne-am îndrăgi munca un pic mai mult. Fie că suntem născuți aici, fie că am venit din alte țări, indiferent de originile noastre şi de moştenirile pe care le ducem cu noi, prezentul nostru este cel care ne leagă. Iar investiția prin muncă într-un viitor comun este de apreciat la oricine ne înconjoară.

Visez la o lume deschisă, în care fiecare ar putea fără restricții geografice sau legale să muncească ceva ce-i place, ceva ce i se potriveşte şi ceva pentru ce a ales să se pregătească. Ar putea fi o lume mai empatică, mai flexibilă, una în care să ne placă tuturor mai mult. Noroc că avem puterea de a ne imagina o astfel de lume şi de a face fiecare câte puțin pentru a o avea.

vine din afară şi ne ia, chipurile, ce e al nostru, este de cele mai multe ori proiecția pe care o avem asupra necunoscutului. Nu prea stăm să cercetăm numeroasele studii care ne spun că în multe țări europene statisticile arată că migrația nu creşte nivelul şomajului, că procente importante de migranți sunt supracalificați pentru locurile lor de muncă. Alegem să nu ne amintim că România este ea însăşi o țară de unde s-a emigrat masiv. Pe de-o parte, nu ne punem problema ce s-a întâmplat cu locurile lor de muncă. Pe de altă parte, suntem deranjați atunci când aflăm că acolo unde au emigrat prieteni de-ai noştri, ei nu sunt considerați nişte angajați serioşi, ci sunt tratați

Oana BajkaInstitutul Intercultural

Timișoara

Munca – valențe pentru integrare


europa

Uniunea Europeană are diferite mecanisme prin care încearcă să aducă cetăţenii statelor membre mai aproape de politicile sale. O astfel de iniţiativă este şi conceptul de Preşedinţie a Consiliului Uniunii Europene. O dată la fiecare şase luni, un stat membru UE îşi asumă această Preşedinţie. În această perioadă, Presedinţia reprezintă „faţa şi vocea“ UE. Fiecare Presedinţie face parte dintr-un trio de conducere a Uniunii.

În anul 2012, Preşedinţia a fost asumată de trio Polonia-Danemarca-Cipru. La fiecare Preşedinţie se fac o serie de consultări pe probleme de tineret, pentru a crea un cadru în care tinerii pot să îşi prezinte părerea cu privire la politicile publice care îi vizează. În timpul preşedinţiei Ciprului tema centrală a consultărilor pe probleme de tineret a fost „participarea tinerilor şi incluziunea lor socială, cu accent pe includerea tinerilor cu statut de migrant“.

În 11–13 septembrie 2012 a avut loc în Nicosia, Cipru, conferinţa finala a Preşedinţiei Ciprului pe probleme de tineret. Această întrunire a adus împreună circa 300 de reprezentanţi ai diferitelor organizaţii neguvernamentale internaţionale de şi pentru tineret, consilii naţionale de tineret, oficialităţi europene şi reprezentanţi ai statelor membre.

În timpul întâlnirii participanţii au discutat despre modul în care participarea tinerilor duce la incluziunea socială a acestora. Pentru a facilita participarea activă a tinerilor în scopul incluziunii sociale, s-au elaborat un set de 14 recomandări pe sapte arii tematice. Aceste recomandări au fost definite de comun acord de

către delegați de tineret şi oficiali guvernamentali din statele membre UE.

Pentru a ajunge la cele şapte arii tematice, în timpul Preşedinţiei au existat consultări la nivel local, regional şi naţional în fiecare stat membru. Raportul pe ţară a fost înaintat către Forumul European pentru Tineret, care a elaborat un document de pozitie iniţal, pe baza căruia au început discuţiile din timpul conferinţei. Pe baza acelor idei s-au propus ateliere de lucru, iar la final, fiecare atelier a concluzionat discuţiile în două recomandări.

Rezultatele sunt:

Atelierul A: Informaţie - Rolul furnizării de informații şi rolul mass-media în incluziunea socială Statele membre şi Comisia

Europeană ar trebui să stabilească, să susțină şi să dezvolte în continuare servicii de informare şi de consiliere pentru tinerii care provin din famili de migranţi. Statele membre şi Comisia

Europeană ar trebui să încurajeze şi să sprijine cooperarea între organizațiile de tineret şi mass-media în promovarea unei imagini obiective a tinerilor (în special a tinerilor migranţi) pentru a spori incluziunea socială (această idee a fost încurajată şi prin exemplul dat de proiectul „Migrant în România interculturală“ – cursurile de formare pentru jurnalişti).

Atelierul B: Educaţie şi limbă – educaţie de calitate pentru incluziune de calitate Statele membre sunt incurajate

să introducă educaţia pentru cetăţenie

democratică şi educația interculturală în curricula şcolară de la o vârstă fragedă. În acelaşi timp, să se asigure că formarea cadrelor didactice se va face în colaborare cu organizațiile de tineret şi instituțiile relevante. În scopul de a promova

incluziunea socială a tinerilor migranți, statele membre ar trebui să încurajeze învățarea limbi(lor) oficiale din țara gazdă şi să furnizeze cursuri de limbă, gratuite pentru tineri.

Atelierul C: Atitudine – de la prejudecată la dialogul intercultural În cadrul următoarei generații

de programe UE pentru educație şi tineret, Comisia Europeană ar trebui să consolideze sprijinul şi finanțarea activităților de tineret la toate nivelurile. În special cele care se concentrează pe incluziunea socială şi dialogul intercultural între tinerii din UE şi si cei din ţări non-UE. Statele membre şi organizațiile

de tineret ar trebui să coopereze pentru dezvoltarea, promovarea şi sprijinirea sistemelor de mentorat de la egal la egal, între tinerii non-migranţi şi tinerii migranţi.

Atelierul D: Șanse egale – Combaterea discriminării, şanse egale pentru accesul pe piaţa muncii şi a sistemelor sociale de protecţie. Statele membre sunt incurajate

să asigure accesul egal la serviciile de sănătate, inclusiv non-urgente, pentru toate persoanele care trăiesc într-o țară a UE, inclusiv imigranții fără acte. Statele membre şi Comisia

Europeană ar trebui să faciliteze schimbul de bune practici, cum ar fi formarea profesională, centre de

Consiliului Uniunii Europene preocupat de situaţia tinerilor migranţi din UE!

Tinerii migranţi sunt încurajaţi să devină cetăţeni activi!


consiliere şi de îndrumare în carieră, în scopul de a îmbunătăți accesului pe piața forței de muncă a tinerilor migranţi şi de a asigura condiții de muncă decente pentru tinerii migranţi.

Atelierul E: : Mecanisme şi instrumente de sprijin – politici, programe şi proiecte mai bune pentru includerea socială Statele membre şi Comisia

Europeană sunt invitate să pună în aplicare pe deplin planul de incluziune socială, în special platforma europeană de combatere a sărăciei şi a excluziunii sociale. Statele membre şi Comisia

Europeană ar trebui să promoveze munca inter-departamentală precum şi să consulte şi să implice organizațiile de tineret şi ONG-uri care lucrează cu tinerii migranți

în luarea deciziilor, punerea în aplicare şi evaluarea politicilor şi programelor. Aceasta colaborare trebuie susţinută în scopul de a crea politici, programe şi proiecte care să răspundă nevoilor specifice identificate.

Atelierul F: Participare – Participarea tinerilor în viaţa democratică şi cea socială Comisia Europeană şi statele

membre, inclusiv autoritățile regionale şi locale, ar trebui să creeze cadre financiare, politice şi juridice pentru încurajarea tinerilor să participe activ în viaţa socială şi politică prin intermediul organizațiilor de tineret, mass-mediei sociale şi altor foruri participative. În scopul de a consolida

drepturile egale, statele membre şi instituțiile UE ar trebui să asigure dreptul tuturor rezidenților pe termen lung, de a vota şi de a candida pentru alegeri la nivel local, regional şi național.

Atelierul G: : Organizaţii de şi pentru tineret: Susţinerea organizaţilor de şi pentru tineret în procesul de includere socială Comisia Europeană şi statele

membre ar trebui să asigure suport financiar suficient pe termen lung, precum şi sprijin în vederea susţinerii costurilor administrative şi logistice a consiliilor de tineret şi organizaților de şi pentru tineret, în scopul de a consolida rolul acestora în calitate de facilitatori de incluziune socială. De asemenea, ar trebui să înființeze credite de micro-finanțare pentru iniţiativele de tineret. Comisia Europeană şi statele

membre ar trebui să promoveze rolul

specific al organizaților de şi pentru tineret în promovarea incluziunii sociale prin validarea învățării non-formale şi recunoscând organizațiile de şi pentru tineret în calitate de furnizori-cheie de educație non-formale.

În cadrul discuţiilor din timpul conferinţei, au fost prezentate şi activităţile proiectului Migrant în România interculturală. Unele dintre aceste activităţi au fost considerate exemple de bună practică şi se regăsesc în recomandările finale, ca de exemplu, cooperarea cu mass-media sensibilizarea intercutlurală a jurnaliştilor şi promovarea unei imagini corecte a migranţilor în presă.

Acest set de recomandări a fost transmis către instituţiile responsabile din cele 27 de state membre şi ţările candidate. În plus, recomandările au fost trimise şi Comisiei Europene si au fost luate în considerare in elaboarea concluzilor finale ale Consiliului Uniunii Europene pe această tematică.

La nivel national, structura responsabilă cu consultările naţionale este Consiliul Tineretului din România – www.ctr.ro. În prezent trioul care deţine Preşedinţia este format din Irlanda, Lituania şi Grecia. România va prelua Preşedinţia Consiliului UE de la Austria, în al doilea semestru al anului 2019.

Consiliului Uniunii Europene preocupat de situaţia tinerilor migranţi din UE!

Tinerii migranţi sunt încurajaţi să devină cetăţeni activi!

Interviu realizat de Romina Matei



eveniment

Ştefan Miron

Tinerii basarabeni din Timişoara au sărbătorit anul acesta cei 95 de ani de la Unirea Basarabiei cu Patria Mamă. În calendar zilele 27-31

martie 2013 au fost marcate cu culori de tricolor, în care s-a desfăşurat ,,Festivalul Cultural Zilele Basarabiei“ la Timişoara.

Avem o tradiție frumoasă, tradiție de a serba cultura şi spiritul românesc care reuneşete publicul de pe ambele maluri ale Prutului, astfel realizându-se o unire culturală, socială şi spirituală între cele două țări. Gazda acestui eveniment este Organizația Studenților Basarabeni din Timişoara. Anul acesta, Festivalul a ajuns la ediția a XIII-a.

Deschiderea oficială a evenimentului a constat în dezbaterea pe tema ,,Redobândirea cetățeniei române – poartă spre Europa sau drept istoric“.

Miercuri, 27 martie 2013, s-au împlinit 95 de ani de la Unirea Basarabiei cu România. Cu această ocazie, Organizația Studenților Basarabeni

din Bucureşti a organizat cea de-a VI-a ediție a Festivalului „Zilele Basarbiei la Bucureşti“. Organizatorii evenimentului şi-au propus ca timp de patru zile să promoveze cultura, tradițiile şi valorile româneşti prin mai multe activități. Astfel, în agenda festivalului s-au numărat activități precum depuneri de flori şi coroane la mormintele membrilor

Au fost alături de noi Alexandru Vakulovski şi Moni Stănilă, care ne-au împărtăşit din experiența proprie.

Am avut plăcerea să organizăm „Întâlnire cu şi despre literatura basarabeană“, unde i-am avut alături, ca moderator: Otilia Hedeşan, speakeri: Alexandru Vakulovski, Moni Stănilă, Ana-Maria Puşcaşu, care ne-au inspirat şi ne-au motivat. Am avut parte şi de o seară de confesiuni cu ocazia prezentărilor de carte: „Dați foc la cărți“ de Alexandru Vakulovski şi „Sagarmatha“ de Moni Stănilă.

Alte evenimente au fost vizita la Muzeul Catedralei Mitropolitane din Timişoara, flashmob-ul organizat în Piața Operei care a „încins“ la propriu şi hora care a răsunat în piață, care a unit în joc membrii organizației şi trecătorii. A fost hora unui întreg, a unei speranțe, care s-a auzit până peste Prut. Aula Magna a găzduit produsul autohton „Făt“ al regizorului basarabean Ivan Naniev.

Sfatului Ţării din cimitirul de la Cernica, dezbatere organizată la Palatul Parlamentului pe tema „Basarabia în presa de ieri şi astăzi“, lansarea volumului de carte „Basarabia în presa interbelică“, spectacol de teatru, proiecție de film şi recital de poezie. Ultima zi a Festivalului s-a încheiat cu un concert incendiar. Gazda acestui eveniment a fost Clubul Route 66. Pe scenă au evoluat nume mari de pe ambele maluri ale Prutului: Cătălin Josan, Vunk, Nicoleta Gavriliță, Electric Fence, Taraful Frații Cazanoi, Mihai Moşoi şi alte formații de muzică populară. Cei aproximativ 200 de participanți la spectacol s-au

Cele cinci zile de festival s-au scurs repede dar au avut o importanță mare pentru noi şi poporul nostru. Avem o istorie, avem un trecut, noi suntem prezentul şi vom scrie viitorul. Doar împreună vom reuşi să menținem semnificația zilei de 27 martie ca un simbol viu al curajului strămoşilor noştri de a transforma „o graniță într-o punte“.

Festivalul Cultural „Zilele Basarabiei“ a fost realizat de Organizația Studenților Basarabeni din Timişoara în parteneriat cu Universitatea „Politehnica“, Universitatea de Vest din Timişoara, Primăria Municipiului Timişoara, Teatrul Național Timişoara, Filarmonica „Banatul“, Catedrala Mitropolitană, Asociația Pro Basarabia şi Bucovina, Alianța Națională a Organizațiilor Studențeşti din România (ANOSR); bastion Theresia, Cafeneaua D’Arc, Local Porto Arte, Portalul basarabeni.ro, Radio Timişoara, TVR Timişoara, Jurnal Tv. Proiect finanțat de Consiliul Județean Timiş.

bucurat de o atmosferă specială si de un concert care a fost sută la sută live.

Organizația Studenților Basarabeni din Bucureşti este o organizație non-guvernamentală care are ca scop educarea tinerilor basarabeni aflați la studii în România în spirit național, democratic şi proeuropean. Aceasta îşi doreşte prin astfel de evenimente să promoveze ideea că românii din ambele state româneşti sunt în continuare uniți de aceeaşi limbă, aceeaşi istorie şi aceleaşi valori, şi să confirme că semnificaţia datei de 27 martie a rămas la fel de vie în cugetul şi spiritul românesc astăzi ca şi la 1918.

la București ediția a VI-a

la Timișoara, ediția a XIII-a

Festivalul Zilele Basarabiei

Beatrice Bușinschi


Excursia şi învalmăşeala în lumea mare a început atunci când am decis să îmi continui studiile în România, decizie pe care am luat-o din pricina banilor. Pentru că părinţii mei nu aveau suficienţi bani să îmi plătească studiile în Republica Moldova, am urmat sfatul mamei de a aplica pentru un loc bursier în afara ţării.

Intrat la studii şi ajuns la Cluj a urmat o perioadă de adaptare la oameni străini, la cultura lor, o perioadă care nu a fost tocmai uşoară pentru mine. Am fost nevoit să economisesc din puţinul pe care-l aveam. Am fost ajutat de un prieten bun, un om cu suflet mare, care m-a înţeles şi mi-a oferit sprijin în orice situaţie. După ceva timp a venit o perioada mai uşoară în care mi-am făcut prieteni şi m-am adaptat noii ţări.

În anul doi de studii am avut ghinionul să mă îmbolnăvesc de hepatită virală. Tot timpul în care am fost bolnav părinţii mei au împrumutat bani foarte mulţi pentru a-mi plăti tratamentul, urmând o cură terapeutică la Timişoara, după care am revenit în Republica Moldova şi am terminat tratamentul. În lupta cu boala care

dăduse peste mine am fost nevoit să întrerup studiile. Neputând să mai frecventez orele, am picat anul, iar următorul an de învăţământ a trebuit să plătesc taxa de şcolarizare pentru anul de studiu repetat.

Am luat decizia să nu le spun părinţilor mei despre situaţia mea cu facultatea pentru a nu-i întrista şi mai tare, pentru că ştiam că dacă le povestesc despre asta vor fi iar nevoiţi să găsească bani pentru a plăti studiile mele. Citind regulamentul facultăţii am dat peste o informaţie foarte interesantă, şi anume că pot obţine o reducere de taxă 100% dacă am fost bolnav şi nu am putut veni la ore. Aşa că, am strâns toate actele de care a fost nevoie şi am obţinut această scutire de taxă după ceva timp, lucru care m-a ajutat mult.

Am scăpat de boală, la facultate totul este bine, lucrurile au început să se aranjeze. Vreau să termin studiile cât mai repede ca să am un loc de muncă şi să pot să trăiesc fără gândul la ziua de mâine. În plus, vreau să-mi pot ajuta părinţii aşa cum au făcut-o şi ei la timpul lor.

Povestea unui anonim

Noblete și dăruireAşa a fost să fie,Că aşa mi-a fost Scris , sortit,să văd acumşi să-mi dau seamacă Bunul Allahle aşează pe toate.Aşa a fost să fieaşa mi-a fost scris, sortitsă văd realitateaşi că timpul a sosit să înteleg, să vădce pierd… Important esă fiu om… şi să nu uit Credinţa, voinţaşi curajul îmi dau putereade a spune că am greşit…de a face bine, nicidecum rău. Nobleţea şi dăruirea taoglindesc…ca adevăratulprieten, refugiul, familiaşi dorinţa de a fi… eşti tu… şi numai tu eşti…Cred în Allahşi nu-mi pasă,soarta e soartă.Am înţeles…Să faci rău e simplu,Sa faci bine-i greu…Recunosc cănumai iubireae tratament!Și îţi mulţumesc….

Ahmed Jaber Jurnalist și mediator intercultural

Foto

Ionu

ț San

du


proiect

Africa de Nord şi Europa de Est: perspective şi experienţe împărtăşite

Încă din prima parte a anului 2011, perioadă care este acum cunoscută ca „primăvara arabă“, Institutul Intercultural a formulat public o serie de propuneri privind dezvoltarea de relaţii mai strânse între România şi ţările arabe în care s-au declanşat procese de tranziţie spre democraţie. Câteva dintre aceste propuneri au început să se concretizeze iar comunităţile arabe din România sunt tot mai activ implicate în dezvoltarea sau susţinerea de parteneriate.

Un prim pas a fost făcut în iulie 2011 prin organizarea de către Ministerul Afacerilor Externe în parteneriat cu Institutul Intercultural Timişoara, PATRIR şi Pro Democraţia a seminarului „Africa de Nord şi Europa de Est: perspective şi experienţe împărtăşite“. Cu această ocazie, lideri din instituţii şi societatea civilă din Egipt şi Tunisia au avut ocazia de a discuta cu specialişti români despre oportunităţile şi riscurile tranziţiei de la dictatură la democraţie. A fost evident din discuţiile purtate că România are numeroase experienţe relevante de împărtăşit partenerilor din ţările arabe în tranziţie, atât cu privire la măsuri ce s-au dovedit a fi de succes, cât şi cu privire la erori ce trebuie evitate. Din păcate, cel puţin în Egipt, evoluţiile recente dovedesc că lecţiile oferite de România nu au fost, pentru moment, învăţate.

Parteneriatul Timişoara - Benghazi

În februarie 2011 Benghazi a devenit primul oraş liber al Libiei şi revoluţia iniţiată de cetăţenii din Benghazi a început să se extindă rapid. Din nefericire revoluţia libiană a durat mai multe luni, a necesitat intervenţia forţelor NATO şi a costat câteva zeci

de mii de vieţi. De la declanşarea mişcării revoluţionare democratice, Institutul Intercultural Timişoara a propus ca obiectiv pe termen mediu stabilirea unor relaţii de parteneriat între Timişoara şi Benghazi. Între cele două oraşe există numeroase asemănări: ambele sunt al doilea pol socio-economic al ţării, ambele au fost locul de început al revoluţiilor pentru democraţie, au fost primele oraşe libere şi primele în care au murit oameni pentru libertate. Având în vedere acest obiectiv, încă din vara anului 2011 am

început contacte prin internet cu lideri ai societăţii civile emergente din Libia şi am iniţiat demersuri pentru obţinerea unui sprijin financiar european pentru a pune în practică aceste idei. Un prim proiect care s-a concretizat este un răspuns la solicitări formulate de noile autorități libiene de a primi sprijin pentru reforma sistemului de justiție şi a sistemului penitenciar. Astfel, în cadrul unui parteneriat cu Administrația Națională a Penitenciarelor, Institutul Intercultural a realizat un proiect de formare a personalului din



penitenciarul din Benghazi, cel mai mare din partea de est a Libiei, şi din cadrul Poliției Judiciare din acest oraş.

Derularea acestui proiect a permis invitarea în România a unor reprezentanți ai acestor instituții din Libia dar şi stabilirea de contacte între autoritățile locale din Timişoara şi Benghazi. Interesul manifestat de ambele părți ne îndreptățeşte să sperăm că în curând vom putea vedea o înfrățire între Timişoara şi Benghazi, ca un cadru de promovare a colaborărilor în diferite domenii:

economic, administrație, cultură, învățământ, formare profesională, sănătate, sport etc. Benghazi s-a înfrățit recent cu Istanbul şi a primit propuneri de parteneriat cu Paris şi New York. Cu toate acestea, conducerea Consiliului Local din Benghazi a arătat un interes deosebit pentru colaborarea cu Timişoara, nu doar datorită dimensiunii simbolice menționate mai sus ci şi având în vedere potențialele beneficii reciproce pe diferite planuri. Una dintre prioritățile actuale ale administrației locale din Benghazi este promovarea descentralizării. Și în acest sens experiența românească, şi în mod special experiența administrației locale din Timişoara, oferă numeroase repere relevante.

Tot în acest context au fost organizate şi primele întâlniri directe cu reprezentanți ai societății civile din Benghazi. Am avut ocazia de a întâlni membri ai unor organizații recent înființate, cu preocupări diverse, de la tineret şi promovarea implicării civice a femeilor, la protecția mediului sau educația copiilor cu nevoi speciale. Și în acest cadru s-a dovedit deosebit de interesantă împărtăşirea de experiențe privind dezvoltarea societății civile post-revoluționare în România sau privind modul în care funcționează în prezent colaborarea între organizațiile neguvernamentale şi administrația publică din Timişoara. Liderii organizațiilor din Benghazi au fost deosebit de interesați şi de legislația şi practicile din România cu privire la susținerea participării cetățenilor la elaborarea politicilor publice, precum şi de reglementările ce definesc responsabilitățile autorităților locale privind informarea şi consultarea cetățenilor.

Prezența unei comunități arabe în Timişoara, bine integrate şi cu o participare activă la viața publică locală, a reprezentat un atu important în contextul prezentării oportunităților

pe care le oferă oraşul nostru. De altfel, membri ai comunității arabe din Timişoara au fost solicitați ca interpreți sau traducători de texte în cadrul acestor schimburi şi au colaborat la primirea primei delegații libiene în Timişoara, în octombrie 2012.

Alte colaborări promovate sau susținute de comunitățile arabe din România

Un alt exemplu de apreciat în promovarea relațiilor cu țările arabe este cel oferit de Asociația Tunisienilor din Timişoara. Tunisienii timişoreni au organizat diferite acțiuni publice adresate reprezentanților administrației publice, mediului de afaceri sau celor care activează în domeniul cultural, în cadrul cărora au fost prezentate oportunitățile de colaborare cu parteneri din Tunisia. Și în această primăvară, ca şi anul trecut, timişorenii au fost invitați să sărbătorească victoria revoluției tunisiene. Și organizații ale palestinienilor au organizat cu consecvență în ultimii ani diferite evenimente care şi-au propus să stabilească legături cu parteneri din Palestina. Menționăm în acest sens evenimentele organizate în mai multe oraşe de Clubul Româno-Arab de Cultură şi Presă cu ocazia vizitei în România a unei delegații din partea societății civile din Gaza. Suntem convinşi că, odată cu depăşirea crizei actuale din Siria, contribuția sirienilor din România va fi de asemenea esențială pentru reclădirea relațiilor de colaborare între cele două țări. Ținând cont de această situație, invităm Ministerul Afacerilor Externe dar şi alte instituții relevante din România să continue să sprijine acest tip de inițiative ce pot valoriza prezența în România a comunităților cetățenilor din state terțe şi pot contribui la dinamizarea unor parteneriate cu potențial deosebit pentru întreaga societate.



interviu

Michal are 28 de ani, este polonez, are o diplomă în

sociologie la Universitatea de Ştiinţe Umaniste

din Varșovia, Polonia, și a fost de acord să ne

vorbească puţin despre el.

De ce ai venit în România, respectiv la Timișoara?

Când eram student am primit o bursă şi am avut oportunitatea să studiez timp de un an în România, la Cluj-Napoca şi mi-a plăcut foarte mult. Nu doar amintirile frumoase m-au determinat să revin ci şi dorinţa de a-mi îmbunătăţi cunoştinţele de limba română şi pentru a avea o experienţă profesională într-un mediu internaţional.

Cum ai procedat pentru a găsi un loc de muncă în Timișoara?

Mi-am creat un cont pe un site românesc de căutare a locurilor de muncă şi am fost contactat de mai multe companii internaţionale, printre

Migraţia în interiorul Europei

care şi angajatorul meu actual. După tot procesul de recrutare am primit un job într-o companie multinaţională şi m-am bucurat să pot veni aici.

Consideri că este un avantaj sau un dezavantaj să fii străin atunci când încerci să găsești un loc de muncă aici?

Cred că este un avantaj să fii străin şi să vorbeşti foarte bine o limbă

străină (în special una care nu este atât de comună). Acest lucru deschide multiple oportunităţi şi facilitează procesul de a găsi un loc de muncă într-o companie multinaţională.

După părerea ta, care este atitudinea românilor faţă de străini?

Cred că românii sunt foarte primitori şi prietenoşi. Sunt deschişi

Hélène Colnot Breune

Am venit la Timişoara pentru a face un stagiu la Institutul Intercultural timp de patru luni şi am decis să închiriez o cameră într-un apartament în care locuiesc şi alţi oameni. Am descoperit cu surpriză că am drept co-locatari francezi (şi eu sunt din Franţa) şi polonezi. Toţi lucrează aici de aproximativ un an, în companii multinaţionale. Michal şi Julien au fost împreună studenţi Erasmus la Cluj-Napoca în urmă cu câţiva ani, apoi s-au reîntâlnit la Timişoara. Kasia, prietena lui Michal, l-a însoţit şi s-a angajat şi ea la Timişoara.

Locuind împreună putem împărtăşi experienţe din vieţile noastre, din călătorii, dar discutăm şi despre motivele care ne-au determinat să venim în România şi în special în Timişoara. Iar aceste discuţii ne fac să ne întrebăm: „Ce înseamnă de fapt să fii european?“, „Este cuvântul migrant pertinent atunci când vorbim despre migraţie între Statele Membre?“

Foto

Ionu

ț San

du


Migraţia în interiorul Europeifaţă de străini şi gata să îşi ofere ajutorul atunci când este nevoie. Majoritatea tinerilor vorbesc limbi străine la un nivel foarte bun, ceea ce uşurează posibilităţile de socializare pentru străini.

Te-ai simţit discriminat sau criticat datorită faptului că ești străin?

Nu am fost niciodată discriminat şi nu am trăit nicio situaţie dificilă datorită faptului că sunt străin.

Ce înseamnă pentru tine„a fi migrant“?

Cred că în zilele noastre, în special în Europa unde mijloacele de transport ne permit să călătorim rapid şi la preţuri accesibile, cuvântul „migrant“ îşi pierde foarte mult semnificaţia. Eu nu mă consider migrant, mă consider o persoană care trăieşte temporar într-o altă ţară.

Care crezi că sunt diferenţele dintre migranţii din Europa și cei care vin din alte zone?

Datorită situaţiei economice şi faptului că România este o ţară în curs de dezvoltare, majoritatea străinilor care vin aici găsesc un loc

de muncă, indiferent de nivelul de studii pe care îl au. Acest aspect îi distinge pe migranţiidin România de migranţiidin Marea Britanie, Germania sau Franţa, care au dificultăţi mai mari dea găsi un loc de muncă.

Putem spune că există o comunitate poloneză în România?

Comunitatea poloneză este peste tot! Știu că sunt polonezi care lucrează în companiile multinaţionale şi chiar în companiile poloneze care au întrat pe piaţa din România, în special la Bucureşti dar şi în alte oraşe importante din România, precum Timişoara sau Cluj-Napoca.

Lângă Suceava există un sat polonez unde locuiesc în jur de 700 de polonezi, urmaşi ai migranţilor sosiţi în secolul al XIX-lea, care păstrează în continuare tradiţiile şi obiceiurile poloneze.

Minoritatea poloneză este una dintre minorităţile recunoscute în România şi este chiar reprezentată în Parlament.

Ai recomanda prietenilor tăi să viziteze România?

Da, le-aş recomanda să viziteze România, atât zonele urbane cât şi cele rurale. Este o ţară foarte interesantă care încă nu a fost invadată de turismul de masă.

Care sunt planurile tale de viitor? Vei rămâne în continuare în România?

Voi rămâne o perioadă în România, poate voi încerca să descopăr noi oportunităţi de muncă la Bucureşti. Îmi place foarte mult acest oraş. După care voi pleca probabil într-o altă ţară sau mă voi întoarce în Polonia.

Această discuţie m-a determinat să reflectez asupra situaţiei migranţilor veniţi din diferite părţi ale lumii. Este adevărat că, aşa cum spune Michal, termenul „migrant“nu ilustrează neapărat o realitate, în condiţiile în care cetăţenii europeni se pot mişca liber în interiorul Europei. Cu toate acestea, chiar dacă pentru el, polonez, şi pentru mine, franţuzoaică, situaţia pare simplă, trebuie subliniat faptul că nu este la fel pentru toţi europenii. De exemplu, românii şi bulgarii sunt încă supuşi măsurilor tranzitorii în Franţa şi Marea Britanie, ceea ce limitează accesul pe piaţa muncii a acestor cetăţeni. Aceste măsuri au intrat în vigoare în 2007, atunci când cele două ţări au devenit State Membre ale Uniunii Europene şi se vor încheia la31 decembrie 2013.

Situaţia este şi mai complicată pentru migranţii non-europeni. Deşi există o legislaţie europeană şi internaţională pentru protecţia şi integrarea migranţilor, migranţiidin Europa se confruntă cu o serie de dificultăţi şi restricţii. Găsirea unui loc de muncă este una dintre aceste dificultăţi, alături de multe alte aspecte precum, de exemplu, reunificarea familială, care de altfel este afirmată ca un drept în Convenţia internaţională a Naţiunilor Unitepentru protecţia drepturilor tuturor muncitorilor migranţi şi ale membrilor familiilor lor.

Adesea, diferite politici naţionale ale Statelor Membre limitează acest drept şi solicită eforturi financiare foarte mari şi o birocraţie complicată şi uneori circulară. Aşadar, chiar dacă pentru unii este simplu să găsească de lucru în altă ţară, graniţele nu sunt percepute la fel detoată lumea.

Această discuţie ne permite să ne imaginăm migraţia în zilele noastre ca având mai multe feţe, unele mai zâmbitoare decât altele.


culinar

Reţete din bucătăria lumiiIngrediente

1 cană iaurt castravete curăţat de seminţe,

tăiat în cubuleţe mici ardei iute verde tocat (opţional) lingură mentă verde tocată ½ linguriţă camun (chimen turcesc) Sare

Mod de preparare

Amestecaţi toate ingredientele într-un bol. Puneţi la rece cel puţin o oră.

Decorați după imaginaţie cu puţină boia iute şi camun pudră şi/sau cu mentă verde.

Făina de năut (besan), Garam Masala, camunul, turmericul se gasesc la magazinele cu specific indian sau asiatic.

Ingrediente

foi de viță de vie orez carne măcinată sare piper puțin ghea zeamă de lămâie muşchiuleț de vită usturoi.

Mod de preparare

Se pregăteşte umplutura: orez (se spală bine şi se pune puțin la înmuiat), carne măcinată, sare, piper şi ghea. Foile de viță de vie se fierb înainte şi apoi se întinde foaia de viță de vie pe o farfurie. Se pune umplutura pe foaia de viță de vie dupăcum se vede în poză. Se împătură foaia de viță de vie după cum se vede în poză. Se împătură toate pe rând. În oala în care se vor prepara se pun muşchiulețul, usturoiul şi apoi se aşeaza ordonat

foile de viță de vie, se pune peste ele o farfurie grea sau orice altă greutate rezistentă la fierbere. Oala se umple cu apă, cu multa zeamă de lămâie, sare şi se pune la foc mare, până când ajunge la fierbere, apoi se acoperă

de Rima Tayara

de Carmen Suia

Viță de vie umplută

Raita cu castraveţi şi mentă

oala şi se dă focul la un grad mic şi se lasă la fiert. Se fierb între 3 şi 4 ore. La sfârşit se scot şi se pun pe o tavă mare şi se savurează.

Poftă bună!


Institutul Intercultural Timişoara solicită contribuţii la revista Migrant în România.

Articolele trebuie să fie relevante

pentru problematica integrării cetăţenilor din ţări ne-membre UE care locuiesc în România, să aibă între 3000 şi 10000 de caractere şi să fie redactate în limbile română, franceză, engleză sau spaniolă. Sunt acceptate texte ce descriu cazuri individuale, comunităţi, organizaţii, activităţi,

interviuri sau mărturii personale, precum şi alte tipuri de texte.

Textele trebuie transmise de către

autori, aceştia asumându-şi întreaga responsabilitate pentru conţinutul transmis. Autorii păstrează în totalitate drepturile asupra textului transmis, prin transmiterea lui permiţând însă Institutului Intercultural Timişoara să îl publice în revista Migrant în România şi pe site-ul www.migrant.ro. Autorii trebuie să aibă vârsta de peste 18 ani şi să aibă o formă de şedere

legală în România, indiferent de cetăţenie. Transmiterea articolelor se va face exclusiv în format electronic (.rtf, .txt, .doc, .docx, .odt) pe adresa [email protected] sau prin postare la secţiunea Contribuiţi la revistă de pe Forumul www.migrant.ro.

Comitetul de Redacţie al revistei

va informa autorii ale căror texte vor fi publicate. Aceştia vor putea fi invitaţi să participe la acţiuni locale, naţionale sau internaţionale privind problematica migraţiei.

Articole pentru revista Migrant în România

Din nou despre impactul cuvintelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3România – o țară foarte diferită dar . . . aici sunt acasă (rumah)! . . . . . . . . . . . . . . . . 4Jumătate de cuvânt . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 6Străini printre străini . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 8Language Rich Europe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 10Integrarea se vede la nivel local . Exemple din Germania şi Italia . . . . . . . . . . . . . . . 12Centrul de Cooperări Internaționale al Universității Babeş Bolyai Cluj-Napoca . . . . . . 14Problemele studenților străini de la Cluj . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16Recomandări cu privire la (re)prezentarea migranţilor în mass-media . . . . . . . . . . . 17Migranți în umbră . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 18Munca – valențe pentru integrare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 20Consiliului Uniunii Europene preocupat de situaţia tinerilor migranţi din UE! . . . . . . 22Festivalul Zilele Basarabiei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 24Povestea unui anonim . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 25Noblete şi dăruire . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 25Arabii din România, societatea civilă şi cooperarea cu ţările arabe . . . . . . . . . . . . . 26Migraţia în interiorul Europei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 28Rețete din bucătăria lumii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 30

cuprins


migrant.ro

Nr. 10 - 2011

Publicaţie finanţată de Uniunea Europeană prin «Fondul european de integrare a resortisanţilor ţărilor terţe» în cadrul proiectului „Migrant în România

interculturală“ coordonat de Institutul Intercultural Timișoara

Publicaţie realizată în cadrul proiectului „Migrant în România interculturală“, finanţat prin Programul general „Solidaritatea şi gestionarea fluxurilor migratorii“, Fondul european de integrare a resortisanţilor ţărilor terţe - Programul anual 2011

Editor: Institutul Intercultural Timişoara Data publicării: aprilie 2013 Adresa de sesizări: Institutul Intercultural

Timisoara, str. 16 Decembrie 1989, nr. 8. Tel/Fax: 0040.256.498.457; E-mail: [email protected]; Web: www.migrant.ro

„Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a Uniunii Europene“

ISSN 2067 – 6565

migrant.ro

Inspectoratul Direcţia Generală Proiect finanţat nr. 17 ... · Când îi voi povesti mamei mele...

Documents

Transcript of Inspectoratul Direcţia Generală Proiect finanţat nr. 17 ... · Când îi voi povesti mamei mele...