inliniedreapta.net http://inliniedreapta.net/gena-saraciei/

Gena sărăcieiEu sînt sărac. Fiind însă un om cu facultatea terminată la zi, mi-am pus diverse întrebări despreviață, cum ar f i următoarea: cum naiba am ajuns în această situație? Prin liberă alegere în nici uncaz, nu-mi amintesc să f i fost vreodată întrebat, să f i ales în mod conșt ient o ast fel de soartă.Fiind un om cu tabieturi și preferințe, uneori destul de scumpe, nu pot af irma că sărăcia ar f i un st ilde viață care mă reprezintă. Ba dimpotrivă, în general am tendința să o consider o carență.

Observînd că și părinții mei sînt săraci, nu pot să nu mă întreb: oare această caracterist ică de carenu pot scăpa nu o f i moștenită? Am decis să explorez mai îndeaproape această posibilitate: în cemăsura sărăcia mea este datorată mediului social în care am crescut și cît din această sărăcie estezestre de la strămoșii mei?

Orice studiu șt iințif ic pornește de la observații simple ale mediului imediat înconjurător. Încont inuare, se elaborează teorii, se imaginează și se execută experimente decisive și repetabile.

Cercetînd istoria familiei am af lat că în sec XIX, stră-străbunicul meu trăia sub opresiunea Imperiuluiîntr-un sat de oameni liberi din Alba, la doar cîțiva kilometri de Blaj, se numea Niculaie și aveapămînturi. Era ceea ce s-ar numi în zilele noastre, un chiabur. Avea aur, putea să-și plăteascămuncitori, dar – presupun eu – avea o înclinat ie aparte pentru munca grea și pentru exploatareapropriilor rude și pentru ut ilizarea copiilor minori la munca grea a cîmpului. La f iul său, Gligor, seobservă aceleași caracterist ici: avea pămînt, o parte moștenită de la părinții săi și o parte dinzestrea străbunicii. O altă parte a pămînturilor sale t rebuie însă atribuite condițiilor socio-economice în care a t răit . S-a refugiat din fața brutalului proces de maghiarizare din Ardeal, tocmaiîn Detroit , SUA, unde s-a lăsat exploatat de către mari burghezi americani act ivi în domeniulconstrucțiilor de căi ferate. Puținii bani pe care îi primea îi t rimitea străbunicii, rămasă în țară săînfrunte dușmanul și să întrețină visul Unirii cu țara, cu instrucțiuni clare de invest iții în achiziții deacțiuni și pămînturi care, în concepția vremii, se moșteneau integral (dacă excludem taxele). Ast fel,la bunicul meu, cel puțin în prima parte a vieții sale, înainte de război, se pot observa aceleașiconcepții, orientări și același nivel de avere și ne-am aștepta la un parcurs similar. După război însă,un soi de sindrom posttraumatic de inversiune ereditară pare să f i lovit un întreg segment depopulație din zonă, greu încercată de-a lungul sutelor de ani de robie printre străini și separare defrații lor de peste Carpați: în loc de pămînturi, acțiuni și program încărcat de lucru, s-au trezitaproape peste noapte fără aur sau pămînturi, săraci și angajați în construirea democrației populare.Un episod clinic semnif icat iv pentru t ransformările acelei perioade a rămas celebru în familie: badeaGligor, împreună cu un uncheș, prieten bun al său și tovarăș obișnuit de clacă, ședeau în fațasobei; muiau în tăcere bucata de zahar brun în ceai, o lipăiau, pipau tabac uscat aprins cu cărbuniși puneau pe foc bani și acțiuni, acum egale în valoare cu puterea calorică a hîrt iei pe care erau

t ipărite. Gena chiaburismului a devenit recesivă din acel moment înainte, iar gena sărăciei pare să f iînt îlnit un teren fert il pe care s-a manifestat deplin în următoarele decenii. Bunicii mei, parinții șiacum eu am fost și sîntem săraci.

Veți spune: sînteți un caz izolat , nu aveți relevanță stat ist ică. St iința nu poate conf irma ast fel decorelații decît în urma unor studii serioase. Aveți dreptate, așa cred și eu. De aceea am căutat înliteratura de specialitate studii relevante. Fundamentarea teoriei ereditare a sărăciei se bazează petrei studii seminale pe care le voi prezenta în cont inuare.

*

Simon LeVay (1991) a condus un experiment de disecție pe 19 creiere de oameni săraci și 16creiere de oameni bogați. Spre surpriza sa și a întregii comunități șt iințif ice, a descoperit că zonaINAH-3 a hipotalamusului avea dimensiuni mai mici în cazul săracilor decît în cazul celor bogați. Edrept că numărul cetățenilor disecați a fost mic, grupul de control nu a respectat reguli preacomplicate de selecție, nu era vreun indiciu în literatura de specialitate că zona INAH-3 ahipotalamusului ar avea vreo legătură de cauzalitate cu succesul f inanciar în viață sau că,dimpotrivă, lipsa conturilor grase sau banala invidie ar putea duce contracția vizibilă a unor zone dincreierul uman. Cu toate acestea, s-a văzut nevoit să admită că “teoria genet ică a sărăciei ar puteaavea un substrat biologic”. Presa a preluat și a popularizat uimitoarele rezultate ale Dr. SimonLeVay. Aceste cercetări inițiale au inspirat un mare număr de dezbateri și cercetări ulterioare maiamănunțite.

Michael Bailey și Richard Pillard (1991) au intreprins de-acum celebrele studii asupra gemenilor. Audat anunțuri în ziare ale st îngii radicale prin care au solicitat part iciparea la experimente asupraeredității sărăciei a unor gemeni monozigot ici care au crescut în medii diferite. Cei care au dorit săpart icipe la experiment au completat o serie de chest ionare în cadrul cărora au dat răspunsuri laîntrebări despre starea lor materială. Se poate să f i fost o anume doză de eroare sistemat ică, datf iind faptul că selecția s-a făcut prin anunțuri în ziare de extrema st îngă. Relevanța stat ist ică arputea f i mică dat f iind numărul de cîteva zeci al perechilor de gemeni. Calitatea analizei a avutpoate de suferit și din cauză că nu s-a prea insistat asupra condițiilor concrete materiale alefamiliilor în care au crescut aceșt i gemeni. Ce s-a constatat însă este că în cazul a aproximat ivjumătate dintre aceste perechi de gemeni, dacă unul dintre ei a ajuns sărac la maturitate și arăspuns la invitația din ziarul radical, atunci și celălalt f rate, deși crescut într-o altă familie (poate aunui vecin, a unei rude, etc), a ajuns tot sărac. În aceste condiții, o rată de succes de 50% esteconsiderată suf icientă din punct de vedere șt iințif ic pentru a stabili că sărăcia se t ransmite ereditarprin intermediul zestrei genet ice. Nu este neapărată nevoie pentru rat if icarea cu succes a legii caambii f rați monozigot ici să f ie săraci.

În sf îrșit , Dean Hamer et al. (1993) a analizat o anume secțiune a cromozomului X în familiile a 40de cetățeni săraci. El a descoperit , analizînd pedigree-ul acestor cetățeni, că regiunea numită Xq28

se transmite pe linie maternă și determină nivelul de sărăcie al unei persoane. Nu s-a stabilit vreofuncție f inanciară a zonei Xq28 din cromozomul X și nu s-a răspuns la problema dif icilă a majoritățiifamiliilor în care unul dintre f rați este mai leneș, sărac și nedescurcăreț, pe cînd ceilalți se descurcădecent în viață în ciuda moștenirii împărțite în general egal între aceșt ia. Cu toate acestea, cerămîne indiscutabil din momentul apariției acestui studiu fundamental, este că o anume secțiune acromozomului X t ransmite sau nu, într-un fel sau altul, sărăcia la unii sau alții dintre urmașii pe liniematernă sau nu.

După cum se poate vedea, putem concluziona în mod clar că sărăcia nu este o alegere sau unmod de viață încurajat de diverse condiții familiale sau de educație, ci este determinat în modunivoc de zestrea genet ică. M-am născut sărac și voi muri sărac și dependent de ajutorul social alstatului. Nu ar t rebui să vă f ie milă de mine, nu trebuie să mă disprețuiți ca și cum aș f i mai leneșdecît dumneavoastră, ca și cum aș f i chiulit de la școală sau aș f i fost neserios la serviciu. E un modde manifestare a unicității mele și este la fel de valoros ca oricare altul. Ba chiar, consider că într-olume ca a noastră în care, sub inf luența docilității de inspirație medievală în fața puterii clericale, sîntvalorizate pozit iv mai degrabă vizitele la Luvru, concertele de muzică clasică, atenția acordatăeducației propriilor copii, prudența, reținerea în cheltuirea banilor proprii sau chiar economisireapentru zile negre, un exemplar deosebit , care are curajul de a-și af irma ident itatea și diferențatrebuie apreciat într-un mod special. Iar faptul că mă folosesc de furt pentru a reduce tocmai dinaceastă diferență, că valorizez sămința de f loare, meciurile stelei, maieurile cu găurele și bătutulnevestei nu este vreo vină a mea, ci a celor care, nedeterminați genet ic de această genă își permitsă-mi prezinte fără rușine exemplul lor ca și cum aș mai putea schimba ceva în privința soartei careîmi este rezervată de Ordinea Universală.

*

Astrologia este o șt iință mist ică, bazată pe corelații stat ist ice alese convenabil, interpretate în modneașteptat și/sau paradoxal, pe manipularea iscusită a unor expresii și concepte golite de conținutși, foarte important, pe combinația fericită între puterea de persuasiune a astrologului interesat șif rica de necunoscut sau confuzia vict imei.

Șt iințele sociale moderne, scăpate din chingile medievale ale logicii aristotelice și ale et iciiscolast ice, se înmulțesc și înf loresc în adevărate arte mist ice ale persuasiunii liberale care potconcura de la egal la egal cu astrologia ant ică.

Studiile prezentate mai sus sînt cît se poate de reale, cu mențiunea că obiectul lor de studiu nu afost sărăcia. Deși ar f i oferit răspunsuri echivalente și la fel de inut ile din punct de vedere explicat ivîn cazul analizării oricărui comportament social complex cum ar f i succesul în viață, capabilitățileat let ice, părerile despre sau orientarea religioasă sau polit ică, șansele de a ajunge tractorist , analistpolit ic, sau de a avea restanțe la cheltuieli, totuși, în mod inexplicabil, sînt venerate ca parte atemplului șt iinței cînd vine vorba de orientarea sexuală, de “teoria genet ică a homosexualității”.

Genet ica comportamentală, dincolo de cacofonia inevitabilă și explicabilă pe care o aduce în lumeașt iinței, este o șt iință mist ică și are ambiția de a fundamenta comportamente sociale complexe, cumar f i homosexualitatea, pe corelații convenabil alese ridicate la rang de legi naturale și de apersuada publicul îndărătnic că explicațiile paradoxale, pe lîngă meritul de a goli de sens cuvinteleobișnuite, pot induce ef icient confuzia și, ast fel, pot grăbi revoluția socială. Să crape Occam deciudă, nu alta!

În ult imii 20 de ani studiile șt iințif ice în domeniul teoriei genet ice a homosexualității se construiescpe fundația prezentată în studiile de mai sus și adaugă în cokteilul mist ic diverse proporții dehormoni ‘feminini’ și ‘masculini’, presiune intrauterină, starea vremii și, foarte important,dimensiunea pantof ilor poștașului în momentul concepției. Aceasta este forma contemporană,‘nature-nurture’, a teoriei genet ice a homosexualității.

Le Vay, S. (1991). A difference in hypothalamic structure between heterosexual and homosexualmen. Science, 253, 1034-1037.Bailey, J. M., & Pillard, R. C. (1991). A genetic study of male sexual orientation. Archives of GeneralPsychiatry, 48, 1089-1095.Hamer, D. H., Hu, S., Magnuson, V. L., Hu, N., & Pattatucci, A. (1993). A linkage between DNAmarkers on the X chromosome and male sexual orientations. Science, 261, 321-327.

*

Dr. Francis Sellers Collins, directorul Human Genome Project :“Există o componentă imposibil de evitat a eredității în multe t răsături ale comportamentului uman.Însă pentru pract ic nici una dintre acestea ereditatea nu este nici măcar aproape de a avea puterede predicţ ie… Un domeniu de mare interes public este fundamentul genet ic al homosexualităţ ii.Dovezile arată că orientarea sexuală este inf luenţată genet ic, însă nu este nicidecum programatăîn ADN şi că, indiferent de genele care ar f i luate în considerare, acestea reprezintă predispoziţ ii,nu predeterminări.” (2006)

Adică, dacă eu am plămîni mai mari și viteză bună de reacție a mușchilor, asta înseamnă că așputea deveni un bun at let . Dacă voi merge sau nu la Olimpiadă depinde însă de inf init de multe altelucruri, printre care, o importanță deloc neglijabilă ar putea să o aibă și alegerea mea între o viațăbanală de pescar amator pe unul din rîurile patriei și una plină de efort și nesiguranță a unui aspirantla medalii internaționale.

*

Pentru că șt iu că se vor găsi unii care să condamne acest text și să ceară concedierea autorului dindiverse funcții publice pentru evidente at itudini fasciste și/sau comuniste față de minorități sexuale,o să adaug o poveste interesantă:

Dr. Samuel Cartwright a publicat în The New Orleans Medical and Surgical Journal, una dintrerevistele de top ale șt iinței medicale americane, un studiu asupra drapetomaniei. A studiatîndeaproape un număr de cîteva zeci de familii de negri americani și a notat conșt iincios gradul deincidență ale acestei uimitoare caracterist ici. Rezultatele Dr. Cartwright relevă o incidență deaproximat iv 50%, exact ca și în cazul homosexualității între gemeni, a ciudatului impuls al unor negride a fugi de pe plantațiile stăpînilor lor. Adică fenot ipul drapetomeniei – f rică de stăpîni, anxietate șiimpulsul incontrolabil de a o lua la fugă de pe plantație – este probabil determinat genet ic, cel puținîn proporție de 50%. În 1851, Dr. Cartwright a propus și o metodă revoluționară de tratament: “să-ibiciuiască pînă ies dracii din ei” (whip the devil out of them) la primul semn de bosumflare sau denemulțumire a acestora. Corecția venită din mediul social poate ameliora starea negrilor, însăvindecarea completă nu se va putea obține, dată f iind natura ereditară a bolii, spune Dr. Cartwright.

Poate că șt iința mist ică a genet icii comportamentale ar t rebui să ia în considerare reabilitarea Dr-ului Cartwright și raf inarea studiilor sale în fascinantul domeniu al drapetomaniei.

*

O direcție de studiu oarecum nebăgată în seamă pînă acum de șt iința mist ică a genet iciicomportamentale ar putea f i următoarea: ați observat probabil că unele femei pract ică actesexuale în schimbul unor sume de bani sau a unor servicii și/sau obiecte pe care acestea leconsideră valoroase. În schimb, alte femei preferă mai degrabă să își ia viața decît să cedeze uneiast fel de tentații. Par să coexiste două orientări sexuale foarte clar separate, două comportamentesociale și sexuale complexe și dist incte în rîndul populației în mod tradițional atribuită genului numit ,de obicei, femeiesc. De unde vin aceste diferențe? Ar f i poate interesant să f ie studiat comparat ivvolumul creierului celor două segmente de populație, raportul stat ist ic între contribuția genet ică șicea a nivelului de sărăcie în care au crescut, a contribuției individuale a diverselor secvențecromozomice, cum ar f i cea care determină culoarea verde a ochilor, impulsul incontrolabil de a-șiplat ina părul sau cel de a purta fuste scurte. De evitat analiza mediului familial, a educației primite înprimii ani de viață, a neglijenței parentale și/sau a abuzurilor sexuale în familie și, în mod deosebit ,de evitat cu orice preț invocarea explicațiilor simpliste, occamice, medieval-obscurant iste careimplică iluzorii contribuții ale alegerii morale personale.