Infrastructura tehnico-edilitară azi, la sate (IV)

Reţeaua de distribuire a energiei electrice

Cea mai importantă realizare tehnică pentru mediul rural din ultimele decenii, dar şi pentru mediul urban, a fost generalizarea sistemului energetic atât pentru producerea, cât şi pentru distribuţia electricităţii.

Construirea unor mari termocentrale şi hidrocentrale, iar în ultimii ani a primei uzine atomoelectrice, a permis racordarea la acest sistem naţional a tuturor oraşelor şi comunelor.

Desigur că mai sunt locuinţe care nu beneficiază de curentul electric, mai puţin la oraşe şi mai multe la sate. La oraşe se poate totuşi considera electrificarea 100%, iar la sate circa 98,5% din gospodării sunt racordate la reţeaua de energie electrică.

Satele sau gospodăriile care încă nu beneficiază de electricitate, sunt acelea situate la distanţe mari sau izolate, mai ales în zonele montane, unde sunt necesare fonduri sporite pentru achiziţionarea materialelor tehnice şi instalarea reţelei şi a transformatoarelor. În unele zone însă s-a recurs la instalaţii locale.

De menţionat faptul că atât unităţile de producere a energiei electrice cât şi reţelele de distribuire au fost construite în perioada anilor 1950-1970 şi toate aceste instalaţii şi echipamente au acumulat un grad avansat de uzură şi se creează astfel dificultăţi. Se produc fluctuaţii mari ale frecvenţei în reţele sau căderi de tensiune.

Deseori, transformatoarele se aprind producând întreruperi de curent, iar furtunile, ploile şi viscolele puternice doboară la pământ stâlpii şi cablurile de înaltă tensiune. Din aceste cauze, peste 70% din comune nu pot folosi curentul electric la instalaţiile necesare dezvoltării exploataţiilor agricole. Înlocuirea treptată a acestor reţele trebuie să fie o prioritate.

Sintetizând situaţia principalelor elemente ale infrastructurii rurale rezultă următoarele:

– Dotările realizate până în prezent sunt încă departe de a satisface necesităţile pentru întreaga populaţie rurală, dar tendinţa de a progresa este evidentă.

– Nevoia de a intensifica introducerea acestor elemente este cu atât mai mare cu cât în această perioadă s-a înregistrat şi o inversare, de data aceasta a creşterii procentuale a populaţiei rurale de la 45,1% în 1998 la 47,3% în 2003, dar în 2005 s-a revenit la 45,1% populaţie rurală şi 54,9% populaţie urbană.

– Ceea ce este mult rămas în urmă şi progresează anevoios este canalizarea, care reprezintă în ultimul an doar 6,8% din total, restul de 93,2% din reţea fiind în mediul urban.

În ţările Uniunii Europene, ne referim la primele 15 ţări membre, aceste probleme sunt rezolvate aproape în întregime, inclusiv pentru sate.

Căile rutiere

În epoca modernă, căile rutiere capătă ample dimensiuni datorită numărului deosebit de mare al mijloacelor motorizate de transport, volumului crescut de mărfuri care trebuie transportate, precum şi oamenilor care se deplasează continuu pentru cele mai diverse activităţi.

În ceea ce priveşte căile rutiere, lungimea totală a drumurilor publice din ţara noastră a crescut de la 73.260 km în 1998 la 79.904 km în 2005.Drumurile naţionale au crescut de la 14.683 km în 1998 la 15.934 km în 2005, creşterea fiind de 8,5%, respectiv cu 1.251 km.

Cel mai mult au crescut drumurile judeţene de la 27.713 km în 1998 la 35.547 km în 2003, cu o creştere de 24,6%, respectiv cu 7.834 km, dar ea s-a realizat şi pe seama trecerii unor drumuri comunale în categoria drumurilor judeţene.Ca structură, din total, cele naţionale sunt în proporţie de 19,1%; drumurile judeţene reprezintă 45,0% şi cele comunale 35,9%.

În ceea ce priveşte starea acestor drumuri, din datele înscrise în anuarul statistic rezultă că, în perioada 1998-2005, din totalul drumurilor publice au fost modernizaţi 3.117 km. Din acestea, şoselele naţionale au fost modernizate pe 1.066 km. În general, drumurile naţionale sunt mai avansate în privinţa modernizării. Accentul s-a pus pe drumurile judeţene şi comunale, unde lungimea celor modernizate a crescut cu 2.141 km.

Cu toate aceste realizări, calculul în procente al drumurilor modernizate scoate în evidenţă nivelul scăzut al acestora. Astfel, din totalul drumurilor publice, numai 26,2% sunt modernizate, la care se mai adaugă 26,1% drumuri cu îmbrăcăminţi uşoare rutiere. Din drumurile naţionale 90,2% sunt modernizate, iar din drumurile judeţene şi comunale doar 10,6%.

Cât am străbătut multe zone din sudul Franţei, prin oraşe, prin sate, pe câmp, printre plantaţii viticole sau prin păduri, n-am văzut drum neasfaltat. Chiar dacă multe din ele au rămas înguste, aşa cum au fost croite încă din Evul Mediu, au fost asfaltate. Autostrăzile se extind cu repeziciune şi au preluat în mare parte traficul de pe şoselele naţionale, mai ales pe traseele lungi, între oraşele mari, între zonele industriale sau turistice.

La noi, reţeaua de drumuri de exploatare agricolă este deficitară şi domină covârşitor drumurile de pământ, ceea ce face deosebit de dificile atât transportul producţiei de pe câmp, cât şi deplasarea utilajelor agricole.

În ţările Uniunii Europene şi aceste drumuri sunt asfaltate.

Ec. ing. Mircea ZAHARIAREVISTA LUMEA SATULUI, NR.9, 1-15 MAI 200

Vizualizari: 525

http://www.arhiva.lumeasatului.ro/vizualizare.php?articol=423