În al doilea rând, nu poate exista forma coautoratului la infracţiunile omisive, al cărui element material apare prin neîndeplinirea unei obligaţii de a face, impusă cu caracter personal. Exemplu, infracţiunea de nedenunţare prevăzută de art. 338 C. P. Şi în astfel de cazuri, fiecare făptuitor comite o infracţiune de sine stătătoare. Totuşi, în situaţii speciale, când o obligaţie impusă unui colectiv este încălcată, dacă constituie infracţiune, atrage calitatea de coautori pentru toţi cei care o săvârşesc – de exemplu la infracţiunile contra protecţiei muncii, dacă obligaţiile respective reveneau mai multor persoane, în cazul nerespectării lor, toate vor fi considerate coautori.