Mihaela-Oana Niculescu

ISBN 978-606-8287-66-9

CASA

CORPULUI DIDACTIC

PRAHOVA EDUCAȚIE PENTRU INFORMAȚIE

2

CASA CORPULUI DIDACTIC PRAHOVA

EDUCAȚIE PENTRU INFORMAȚIE

- Suport de curs -

Realizat în cadrul programului de formare continuă destinat profesorilor documentariști,

bibliotecarilor școlari și cadrelor didactice din învăţământul preuniversitar

Ploiești, Str. Democrației nr. 35, Cod 100559

Tel/ Fax: +40 (0)244 577 338

Email: ccdprahova@gmail.com, www.ccdph.ro

3

CUPRINS

I. Cultura informației...............................................................................p.4

Introducere în cultura informației……………………………………………………….p. 4

Cercetarea documentară…………………………………………………………………….p. 9

Comunicarea informației în manieră etică…………………………………………..p. 24

Politica documentară…………………………………………………………………………..p. 28

II. Cultura digitală și educația pentru informație………………………………..p. 30

Cultura digitală…………………………………………………………………………………….p. 30

Educație pentru informație în CDI………………………………………………………..p. 32

Bibliografie………………………………………………………………………………………..…p. 42

4

I. CULTURA INFORMAȚIEI

INTRODUCERE ÎN CULTURA INFORMAȚIEI

Societatea informațională este societatea în care producerea și consumul de

informație este unul dintre cele mai importante tipuri de activitate, informația fiind

recunoscută drept resursă indispensabilă.

Cetățenii societății cunoaşterii, trebuie să fie apţi de a se orienta în fluxul

informaţional, a selecta, a evalua şi a gestiona cu înţeles volumul mare de

informaţie. Formarea culturii informaţiei, a educației pentru informație, a devenit un

imperativ al C.D.I.-urilor, al bibliotecilor, care deţin pârghii unicat în acest sens: acces la

resurse informaţionale, relaţii directe, indirecte şi prin mediul tehnologic cu diverse

categorii de utilizatori (elevi, studenţi, cadre didactice etc.), posibilităţi de elaborare şi

promovare a resurselor de învăţare etc.

Societatea cunoașterii se dezvoltă pe baza unei culturi a informației. Informaţia în

cele mai diverse forme de prezentare şi difuzare (cărţi, documente electronice, audio-

video etc.), face parte din ambianţa cotidiană a omului secolului XXI. Aproape nu mai

există domenii de activitate (de la cele considerate tradiţionale şi până la cele mai

moderne), care să nu se mai bazeze pe informaţie, care să nu ia în considerare ceea ce

se petrece în lume.

Educaţia pentru informație prin apel la cultura informației, se bucură din ce în ce de

mai mult interes. Accesul elevilor la informaţie este nu numai un drept, dar în egală

măsură, un proces complex care presupune o instruire permanentă desfăşurată de

personalul C.D.I., al bibliotecii și cadre didactice. Utilizatorii / elevii sunt învăţaţi să

identifice, să localizeze şi utilizeze informaţii cu eficienţă şi responsabilitate. Ca această

activitate să se desfăşoare optim, C.D.I.-urile și bibliotecile trebuie să realizeze o

planificare detaliată a activităților, în acord cu politica educațională instituţională.

5

Conceptul de cultura informaţiei / alfabetizare informaţională ( information literacy

– engl., maîtrise de l’information - fr.), este parte a formării individului, şi presupune

capacitatea de a determina, înţelege și recunoaște nevoia de informare şi abilitatea de

a identifica, localiza, evalua şi a utiliza în mod eficient informaţiile obţinute pentru a

răspunde unei cereri de informare, conform ALA – Asociaţia Americană a Bibiliotecilor.

Declarația de la Praga (din 2003), propune o definiţie a culturii informaţiei,

poziţionând-o în contextual educației continue: ‖Cultura informaţiei, care cuprinde

recunoaşterea propriilor necesităţi de informaţie şi capacitatea de a identifica, localiza,

evalua, organiza şi folosi in mod eficient informaţia, in scopul de a soluţiona problemele

şi chestiunile contextuale, reprezintă o cerință a participării efective la societatea

informaţională şi o componentă constitutivă a dreptului primordial la invăţarea

continuă‖.1

Centrul de documentare și informare și biblioteca pot fi percepute de către elevi,

prin intermediul procesului de informare și cercetare documentară, ca un loc pentru

descoperire şi dezvoltare personalã. Este necesarã însã, în acest scop, o anumitã

instruire pe care responsabilii C.D.I. (în special profesorii documentariști), bibliotecarii,

precum şi profesorii, o pot oferi pe baza unei înţelegeri complete a modului în care elevii

percep procesul de cercetare şi, de asemenea, a modalitãţii în care învãţarea prin

cercetare poate fi facilitatã. În ultimul timp, în ţãri precum Regatul Unit al Marii Britanii şi

al Irlandei de Nord, S.U.A., Australia şi Canada, au fost dezvoltate numeroase modele

de instruire privind activitatea care trebuie desfãşuratã în C.D.I. / bibliotecã.

Implementarea efectivã a unor astfel de modele depinde de înţelegerea de cãtre

profesorii documentariști şi bibliotecari, a faptului cã elevii variazã în ceea ce priveşte

nivelul de abstractizare cu care pot lucra, că ei sunt persoane active a cãror cunoaştere

creşte atunci când utilizeazã informaţia şi cã ei cunosc schimbãri ale sentimentelor, ca

şi schimbãri în gândire pe parcursul procesului de informare.

1 http://www.icr.ro

6

Elementele culturii informației / informaţionale sunt:

Recunoaşterea nevoii de informaţie;

Localizarea şi evaluarea calităţii informaţiei;

Stocarea şi recuperarea informaţiei;

Utilizarea etică şi efectivă a informaţiei;

Aplicarea informaţiei pentru a crea şi comunica cunoştinţe.

Modele ale culturii informației / informaţionale şi învăţarea pe tot parcursul

vieţii :

Cultura informaţională este descrisă de Proclamaţia de la Alexandria din

20052, ca fiind ’’esenţială pentru ca indivizii să-şi atingă scopurile personale,

sociale, ocupaţionale şi educaţionale’’ ;

Conform lui Christine Bruce, recunoaşterea învăţării pe parcursul vieţii ca un

scop educaţional, a constituit una din forţele principale de impulsionare a

dezvoltării culturii informaţiei, ca fenomen global;

Perspectiva procesului de a învăţa cum să înveţi, propusă de Asociaţia

Americană a Bibliotecilor (ALA), implică abilitatea de a localiza, de a realiza,

de a evalua şi de a utiliza critic informaţia, pentru rezolvarea problemei,

pentru cercetare, pentru luarea deciziei şi pentru dezvoltarea profesională

continuă. Acest lucru este considerat ca o componentă vitală pentru învăţarea

pe parcursul întregii vieţi, deoarece dă posibilitate elevilor/studenţilor să-şi

dezvolte un cadru pentru învăţătura independentă şi pentru abilităţile

transferabile, ce pot fi aplicate în noile situaţii şi probleme;

2 http://www.bnrm.md/docs/dd/int/40.pdf

7

Mutch A. explică cum definim şi interpretăm informaţia care se realizează, alături

de preocuparea pentru activităţile de descoperire şi stocare, asociate cu

transmiterea / transferarea cunoştinţelor. Afirmă că procesul interpretării constă

în formularea de întrebări, în procesul de creare de cunoştinţe, în identificarea

celui mai bun mod de accesare şi înmagazinare de date şi în recunoaşterea

factorilor ce operează atât la nivelul individual, cât şi social, care influenţează

utilizarea datelor. Acest proces evidenţiază elementul reflectiv care leagă

cultura informaţiei cu învăţarea pe parcursul întregii vieţi, şi care implică

politicile informaţionale naţionale şi care, desigur, sunt încadrate în curriculum-ul

educaţiei din instituţiile educaţionale şi în practicile dezvoltării profesionale din

toate sectoarele. Un punct de vedere similar este promovat de standardele

culturii informaţiei ale Asociaţiei Bibliotecilor de Colegiu şi de Cercetare (ACRL);

ALA, ANZIIL (Australian and New Zealand Institute for Information Literacy),

asociază acest conceptul de CI cu a învăța să înveți/ cunoaşterea modului

cum să înveţi, şi consideră că CI operează ca o subcategorie a învăţării

independente.

Logo-ul culturii informaţiei

Conceptul de cultura informației / cultură informaţională este complex şi, în

concluzie, dificil de definit. În multe limbi, termenul nu se traduce cu uşurinţă. Astfel, o

imagine (semn non-verbal), precum logo-ul IFLA-UNESCO, InfoLit, a fost creată şi

promovată pentru a simboliza ideile şi valorile culturii informaţionale, fără a folosi

cuvintele.

8

Logo-ul prezintă o carte deschisă, alături de cercul care integreaza o metaforă

vizuală şi care simbolizează toate acele persoane care posedă abilităţi cognitive de a

prelua informaţiile mai uşor şi de a câştiga cunoaşterea oferită de informaţie. ―I‖ este

simbolul internaţional al informaţiei.

Competențele culturii informaționale

Cultura informaţională presupune :

Conştientizarea faptului că există o problemă a cărei rezolvare necesită informaţie;

Cunoaşterea şi definirea cu precizie, a informaţiei pentru a satisface o nevoie;

Abilitatea de a determina dacă informaţia necesară există sau nu;

Abilitatea de a localiza informaţia în urma stabilirii faptului că deja există;

Cunoaşterea modului care determină crearea informaţiei noi;

Abilitatea de a înţelege informaţia găsită;

Abilitatea de a organiza, evalua , analizaşi interpeta informaţia, inclusiv

autenticitatea sursei;

Abilitatea de a comunica şi prezenta informaţia;

Abilitatea de a utiliza o informaţie pentru a rezolva o problemă;

Abilitatea de a păstra , stoca, reutilize, înregistra şi arhiva informaţia;

Abilitatea de a inlătura informaţia ce a devenit inutilă.

Competențele infodocumentare se regăsesc inclusiv în programele şcolare,

aspect important, ce impune conceperea unui plan de formare a competențelor

infodocumentare ale elevilor, în parteneriat profesor documentarist / bibliotecar – cadre

didactice, corelat cu obiectivelor şi cerinţelor programelor şcolare. Dezvoltarea unui set

de cunoştinţe, deprinderi, capacităţi, atitudini şi valori în domeniul infodocumentar, va

permite:

dezvoltarea autonomiei în căutarea, selectarea, tratarea şi comunicarea

informaţiei în scop personal, educațional, profesional;

va contribui la reuşita şcolară a elevilor;

9

integrarea socială şi profesională a elevilor;

stimularea lecturii (sub toate formele);

stimularea interesului pentru valorile educaționale, culturale, științifice;

dezvoltarea gândirii critice.

CERCETAREA DOCUMENTARĂ

Dezvoltarea competenţelor infodocumentare se face prin activitatea de

cercetare documentară.

Pentru ca utilizatorii să beneficieze de serviciile de informare și documentare, se

impune o formare specifică a acestora. Formarea documentară este o parte

componenta a educației individuale, a viitorului profesionist și cetățean. Societatea

informației se deschide cu o nouă perspectivă în materie de formare. Se creează o

veritabilă necesitate de a învăța mereu și de a căpăta cunoștinte de-a lungul vieții. În

același timp, face posibilă autoformare și facilitează accesul la diferite resurse

documentare și educative.

Originea etimologica a cuvântului documentare, ne trimite la noțiunea de

învățare, docere, în latină, însemnând textual, a preda. În alți termeni, structurile

documentare si în special C.D.I.-urile și bibliotecile, vor avea un rol mult mai activ,

decât odinioară, în difuzarea cunoștințelor. Astfel, centrele de documentare și

bibliotecile se transformă în centre de resurse educaționale sau pedagogice.

De ce este necesară o formare a tinerilor pentru cercetare documentară?

Statutul sistemului şcolar s-a transformat, astăzi şcoala trebuind să facă faţă

concurenţei numeroaselor surse de informare accesibile publicului: radio,

10

cinema, televiziune, INTERNET, toate acestea oferind posibilităţi de informare,

de învăţare, de dobândire de cunoştinţe.

Şcoala nu mai este singura care oferă informaţii, sistemul de învăţământ fiind

totuşi necesar, deoarece există riscul ca celelalte surse de informare, consultate

în mod aleatoriu, neorganizat, nedirijat, să nu garanteze achiziţia cunoştinţelor,

putându-se ajunge, astfel, la o cultură-puzzle. De asemenea, diversitatea şi

abundenţa informaţiilor antrenează elevul într-un flux continu, acaparându-l în

totalitate şi oferindu-i mai multe răspunsuri decât întrebări.

În majoritatea cazurilor, aceste surse de informare nu pot fi fructificate, evaluate.

Şcoala trebuie să facă faţă şi altei necesităţi: mutaţiile rapide ale cunoştinţelor,

ale tehnicilor, ale modurilor de comunicare, ale evoluţiilor sociale, de unde derivă

obligaţia permanentă de actualizare a cunoştinţelor şi de lărgire a orizontului

cultural, pe scurt, de formare continuă sau de adaptare. Pe lângă faptul de a

învăţa, şcoala mai are rolul de a învăţa să înveţe, adică pregătirea unor

dispozitive intelectuale care să favorizeze curiozitatea, setea de informare,

nevoia de documentare, spiritul critic, autonomia învăţării. Iată unde intervine, în

completarea pedagogiei clasice, formarea pentru cercetarea documentară.

COMPETENŢE INFORMAŢIONALE ŞI DOCUMENTARE

ALE ELEVILOR

- domenii şi subdomenii de competenţă –

1. CUNOAŞTEREA STRUCTURILOR INFODOCUMENTARE

1.1. Identificarea locurilor din care informaţia poate fi obţinută: CDI, biblioteci, centre de

resurse, centre de informare, muzee, mediateci, librării etc.; utilizarea serviciilor acestora;

1.2. Orientarea în CDI şi în alte structuri infodocumentare. Cunoaşterea funcţiilor şi

spaţiilor specifice;

1.3. Cunoaşterea organizării specifice a structurilor infodocumentare (în mod particular, a

CDI din unitatea de învăţământ);

11

1.4. Cunoaşterea vocabularului specific structurilor infodocumentare;

1.5. Cunoaşterea atât a principiilor de clasate şi aranjare a documentelor, cât şi a

elementelor de sprijin în orientare (sistemul de afişaj, signalectica, serviciile de informare);

1.6. Cunoaşterea regulamentului de organizare şi funcţionare a CDI din unitatea de

învăţământ, respectiv a regulilor de utilizare a echipamentului informatic şi a accesului la

internetm cunoaşterea drepturilor şi obligaţiilor utilizatorilor spaţiului şi resurselor structurilor

infodocumentare;

1.7. Cunoaşterea intrumentelor de acces la informaţia disponibliă în spaţiul

infodocumentar sau în spaţiul virtual (accesare directă sau la distanţă). Accesarea informaţiilor

de la distanţă din alte centre de resurse / baze de date;

1.8. Conştientizarea costurilor de acces la informaţie şi servicii de documentare (gratuit /

cu plată).

2. CUNOAŞTEREA DIFERITELOR TIPURI DE DOCUMENTE

2.1. Distingerea documentelor în funcţie de suportul şi natura acestora (document primar

şi secundar, suportul informaţiei, sursa informaţiei);

2.2. Diferenţierea tipurilor de documente în funcţie de informaţia oferită: documentare

(dicţionar, encicopedie, manual, hărţi, cărţi ştiinţifice) sau cărţi de ficţiune, de modalitatea de

apariţie: periodice, lucrări monografice, respectiv de gen;

2.3. Înţelegerea modului în care este structurată informaţia/tipuri de documente (de

exemplu: dicţionar, enciclopedie, DVD etc.);

2.4. Utilizarea eficientă a dicţionarelor (identificarea diferitelor tipuri de dicţionare, reperajul

într-un dicţionar, modalităţi de exploatare) şi a enciclopediior;

2.5. Compararea diferitelor tipuri de documente, asocierea documentului cu informaţia;

2.6. Înţelegerea mizelor puse de existenţa enciclopediilor libere, colaborative;

2.7. Identificarea surselor şi a circuitului informaţiilor media, a influenţei mediei în

societate;

2.8. Cunoaşterea diverselor tipuri de producţii media şi a caracteristicilor acestora;

2.9. Cunoaşterea diferitelor tipuri de resurse prezente on-line.

3. CUNOAŞTEREA ŞI UTILIZAREA INSTRUMENTELOR DE ACCES LA

INFORMAŢIE

3.1. Cunoaşterea sistemului de clasificare, cotare şi ordonare a documentelor din CDI;

3.2. Cunoaşterea şi utilizarea cataloagelor şi a altor instrumente de acces la informaţie;

12

3.3. Cunoaşterea utilizării softului de gestionare informatizată a fondului documentar din

CDI: căutare după autor, titlu, temă; cunoaşterea principiilor de realizare a softurilor specializate

pentru gestionarea fondului documentar;

3.4. Cunoaşterea şi utilizarea mijloacelor de acces la informaţie dint-un document (sumar,

cuprins, index, titlu, subitlu, capitol, subcapitol);

3.5. Cunoaşterea şi utilizarea bazelor de date (locale sau la distanţă), în funcţie de nivelul

de studiu / complexitatea cerinţei;

3.6. Cunoaşterea instrumentelor multimedia de acces la informaţia pe suport digital;

3.7. Utilizarea motoarelor de căutare – cunoaşterea principiilor de funcţionare a

motoarelor de căutare, interogarea motoarelor de căutare (simplă şi avansată), selectarea

conştientă a celui mai adaptat motor de căutare în funcţie de nevoile de documentare şi

informare, evaluarea pertinenţei rezultatului în raport cu subiectul tratat;

3.8. Cunoaşterea utilizării planului unui site şi a instrumentelor propuse pentru facilitarea

accesului la informaţie.

4. DEFINIREA SUBIECTULUI DE CERCETARE ŞI A PROBLEMATICII SALE

4.1. Analiza cerinţelor şi refolrmularea subiectului;

4.2. Transpunerea în cuvinte – cheie a temei de cercetare;

4.3. Actualizarea ideilor şi cunoştinţelor referitoare la subiectul de cercetare;

4.4. Completarea listei de cuvinte – cheie prin sinonime şi câmpuri lexicale;

4.5. Enunţarea unui set de întrebări referitoare la subiectu de cercetare;

4.6. Selectarea şi gruparea pe teme a întrebărilor referitoare la subiectul de cercetare;

4.7. Definirea obiectului cercetării documentare, a sarcinilor de lucru;

4.8. Formularea de ipoteze referitoare la problematica identificată;

4.9. Elaborarea unui pan de cercetare documentară.

5. SELECTAREA DOCUMENTELOR CORESPUNZĂTOARE SUBIECTULUI DE

CERCETARE

5.1. Identificarea diferitelor resurse documentare (pe toate suporturile, inclusiv on-line);

5.2. Realizarea cercetării utilizând instrumente de acces la informaţie;

5.3. Selectarea documentelor în funcţie de subiectul tratat şi produsul final;

5.4. Formarea abilităţilor de explorare a unui document printr-un demers logic;

5.5. Dezvoltarea capacităţilor de lecturare – explorare a unui document;

5.6. Notarea referinţelor bibliografice ale documentelor selecţionate.

6. COLECTAREA ŞI PRELUCRAREA INFORMAŢIILOR PERTINENTE ÎN VEDEREA

COMUNICĂRII

13

6.1. Consultarea documentelor şi selectarea celor mai pertinente informaţii;

6.2. Deprinderea mesajului esenţial şi luarea de notiţe (folosirea de prescurtări, repere

tipografice pentru ierarhizarea informaţiei);

6.3. Identificarea, clasificarea, ierarhizarea, analizarea informaţiilor;

6.4. Evaluarea pertinenţei informaţiei, fiabilităţii unei resurse, verificarea validităţii

informaţiei şi credibilităţii sursei, identificarea naturii informaţiei/resursei (de exemplu: site

instituţional, educativ, comercial, personal etc.);

6.5. Verificarea/compararea informaţiilor apărute în mass – media;

6.6. Restructurarea planului de idei;

6.7. Asigurarea acoperirii întregii tematici de cercetare: verificarea ca documentele

selectate să acopere câmpul cercetării şi să răspundă subiectului de cercetare, alegerea dintre

mai multe documente, urmărind criterii precum: claritate, actualitate, suport etc.;

6.8. Reformularea informaţiei în manieră personală, fără modificarea sensului; asocierea

după caz, de exemple şi argumente, texte sau imagini etc.;

6.9. Identificarea şi respectarea dreptului de utilizare a informaţiei, a dreptului de autor;

6.10. Prelucrarea informaţiilor/datelor, reformularea şi înţelegerea informaţiei;

6.11. Structurarea informaţiilor – ordonarea informaţiilor pentru a răspunde

întrebării/subiectului de cercetare, echilibrarea diferitelor părţi (în cazul unei producţii scrise,

video, audio etc.);

6.12. Indicarea surselor pentru citate sau documente inserate (hărţi, schiţe, scheme,

fotografii etc.);

6.13. Completarea bibliografiei;

6.14. Prelucrarea informaţiilor nontextuale aflate pe diferite suporturi;

6.15. Realizarea produsului final. Respectarea cerinţelor iniţiale. Alegerea produsului final

conform cerinţelor şi modulu de comunicare stabilit;

6.16. Asigurarea privind lizibilitatea/claritatea produsului final.

7. COMUNICAREA INFORMAŢIEI SUB DIVERSE FORME

7.1. Stabilirea modului de prezentare şi a cadrului prezentării;

7.2. Cunoaşterea unor modalităţi şi tehnici de comunicare (directă, la distanţă, orală,

scrisă);

7.3. Identificarea caracteristicilor diferitelor moduri de comunicare a unei informaţii;

7.4. Cunoaşterea unor tehnici de muncă în echipă;

7.5. Cunoaşterea şi aplicarea unor reguli de bază în realizarea diferitelor tipuri de

produse;

14

7.6. Prezentarea / comunicarea produsului final;

8. EVALUAREA INFORMAŢIEI, DEMERSULUI CERCETĂRII ŞI A PRODUSULUI

CERCETĂRII

8.1. Analiza critică/autoevaluarea demersului de cercetare (propriul demers, demersului

echpei sau a demersului altora);

8.2. Evaluarea/corelarea/autoevaluarea produselor rezultate în urma cercetării (conţinut,

formă, mod de comunicare şi prezentare) în funcţie de datele furnizate în cerinţă sau de alţi

indicatori;

8.3. Aprecierea critică a propriei contribuţii şi a contribuţiei celorlalţi;

8.4. Conştientizarea propriilor limite şi reuşite;

8.5. Afişarea unei atitudini responsabile în punerea în practică a unui demers de cercetare

documentară.

(‘’Repere privind elaborarea şi punerea în practică a unei strategii locale de educaţie

pentru informaţie şi formare a unei culturi informaţionale a elevilor - Referenţial al

competenţelor infodocumentare ale elevilor, Anexa 2’’ , ROF biblioteci școlare și centre

de documentare și informare / 2011).3

Activitatea organizată în structurile infodocumentare din unităţile de învăţământ

preuniversitar (în special în centrele de documentare şi informare, dar şi în bibliotecile

şcolare), contribuie la formarea şi dezvoltarea competenţelor – cheie ale elevilor, prin

dezvoltarea competenţelor din domeniul infodocumentar.

3 http://www.monitoruljuridic.ro/act/regulament-din-7-octombrie-2011-de-organizare-si-functionare-a-bibliotecilor-scolare-si-a-centrelor-de-documentare-si-informare-emitent-132503.html

15

FORMARE PRIN

INFORMARE

(REALIZATĂ

PRIN):

LECTURĂ

Beletristică

Lectura documentară

Tehnologiile noi

SERVICIUL DE

ÎMPRUMUT

Romane

Documentare

Periodice

ACTIVITATEA

PERSONALĂ A

ELEVULUI ÎN C.D.I.

/ BIBLIOTECĂ

Activitate individuală autonomă

Activitate individuală asistată de

documentarist / bibliotecar

Activitate în grup

ACTIVITĂŢILE DE

ANIMAŢIE

Expoziţii

Întâlniri

Difuzarea lucrărilor realizate de elevi

CERCETARE

DOCUMENTARĂ ŞI

INFORMARE

Metodologia cercetării documentare

Integrarea noilor tehnologii

16

Etapele cercetării documentare

• Pasul 1: Identificarea subiectului (Ce ? Cine ? Unde ? Cum? De ce?);

• Pasul 2: Căutarea surselor de informare;

• Pasul 3: Selectarea documentelor;

• Pasul 4: Culegerea informaţiilor;

• Pasul 5: Prelucrarea informaţiilor;

• Pasul 6: Comunicarea informaţiilor.

Comunicarea informațiilor

Prelucrarea informaţiilor

Culegerea informaţiilor

Selectarea documentelor

Căutarea surselor de informare

Identificarea subiectului

17

Nevoia de informare

Unele dintre cererile de informare și documentare, înaintate C.D.I. sau bibliotecii,

sunt legate de anumite documente specifice, ale căror autori şi titluri sunt cunoscute, şi

nu cereri care se referă la informaţii sau documente legate de un anumit subiect

specific. În cazul acestor cereri de articole cunoscute, cererea este făcută depozitului de

documente prin punctele de acces la titluri sau autori din indexuri sau colecţia de

cataloage sau, posibil, printr-un alt procedeu, aşa cum este numărul raportului sau

numărul brevetului de invenţie. Capacitatea unui centru de informare de a pune la

dispoziţie documente cunoscute de utilizator se mai numeşte şi capacitatea de a furniza

documente. Specialiştii în ştiinţa informarii, afirmă că este important să se facă o

distincţie între nevoile de informare (numite şi nevoi latente) şi cererile de informare

(definite ca nevoi recunoscute şi exprimate). Este evident că nevoile de informare sunt

mai numeroase deoarece nu toate se transformă în cereri de informare.

Principalele nevoi şi cereri ale utilizatorilor de servicii de informare, se situează de

regulă în două mari categorii:

a) nevoia de a localiza şi obţine un anumit document, al cărui autor sau titlu este

cunoscut;

b) nevoia de a localiza documente care tratează un anumit subiect sau care pot

răspunde la o anumită întrebare (cerere).

Prima se mai numeşte nevoia pentru un articol cunoscut, a doua, nevoia

privind un subiect.

Abilitatea unui centru de informare (bibliotecă, C.D.I.), de a furniza articole

cunoscute se mai numeşte şi capacitatea sa de a furniza documente.

Abilitatea de a regăsi documente privind un anumit subiect sau de a furniza

răspunsul la o anumită cerere este capacitatea sa de a regăsi informaţia. Aceste

două funcţii (furnizarea de documente şi regăsirea informaţiei), sunt principalele

activităţi în care sunt angajate serviciile de informare. Ele sunt foarte strâns legate,

18

deoarece multe cereri pentru documente, derivă direct din activităţi de regăsire a

informaţiei desfăşurate într-o fază anterioară.

Nevoile privind un anumit subiect, la rândul lor pot fi împărţite în două mari

categorii:

a) nevoia de informaţii pentru rezolvarea unei anumite probleme sau pentru a

facilita luarea unei decizii;

b) nevoia de informaţii privind noile dezvoltări într-un anumit domeniu de

specializare.

La aceasta din urmă, ne referim, de regulă, ca la o nevoie de informare curentă.

Pentru prima, nu există un singur termen care să fie general acceptat pentru a o defini.

La ea ne referim ca la o nevoie pentru rezolvarea unei probleme. În practică, acest tip

de nevoie este de regulă satisfăcut printr-o cercetare a literaturii deja apărute efectuată

de un serviciu de informare la cererea expresă a utilizatorului. Acest tip de cercetare se

numeşte de regulă, cercetare retrospectivă sau, uneori, cercetare la cerere.

Cercetările privind rezolvarea unei probleme şi cele privind informarea curentă

diferă în câteva privinţe. Prima este orientată spre scop, utilizatorul trebuie să aibă

iniţiativa. În cazul celei de a doua, serviciul de informare (C.D.I., bibliotecă), are

iniţiativa:

- este mai specifică ;

- acoperă un volum mai mare al literaturii (merge în urmă mulţi ani) ;

- rezultatele sunt judecate mai strict (sever) de către utilizator.

Nevoile de informare pentru rezolvarea unei probleme, pot fi de mai multe tipuri:

• Nevoia pentru un singur răspuns privind un articol cu date faptice. Aceasta este o

cerere de tip referinţă rapidă. Deşi de regulă pentru a satisface acest tip de cerere sunt

19

implicate documente, utilizatorul nu trebuie neapărat să primească un document -

răspunsul la întrebare poate fi dat prin telefon.

• Nevoia de a regăsi unul sau mai multe documente asupra unui anumit subiect,

dar nu întreaga literatură publicată sau accesibilă de la un serviciu de informare. De

exemplu, o situaţie tipică în acest caz este o cerere privind cele mai recente articole

tratând problema sudurii cu ultrasunete. O categorie specială este acel tip de nevoie

care este satisfăcută când se găseşte primul document de un anumit tip. De exemplu,

un examinator de brevete are nevoie de un singur caz de cerere anterioară, pentru a

respinge cererea de brevetare.

• Nevoia pentru o cercetare cuprinzătoare, care să regăsească cât mai mult posibil

din literatura publicată asupra unui anumit subiect într-o anumită perioadă de timp. De

exemplu, acest gen de nevoie poate să o aibă cineva care scrie o carte sau o sinteză (o

trecere în revistă) sau un om de ştiinţă care începe un nou proiect de cercetare.

• O categorie specială este nevoia de confirmare că nu există nimic publicat

asupra unui anumit subiect.

Transformarea unei nevoi de informare în cerere de informare, este influenţată

de o mulţime extrem de complexă de variabile, interdependente, care derivă din rolul de

interfaţa pe care şi-l asumă un centru de informare între universul resurselor de

informare şi populaţia utilizatorilor. Multe dintre aceste variabile, cum ar fi cele

referitoare la resursele de informare (creşterea literaturii în domeniul acoperit de

respectivul centru şi costul literaturii) sau cele privind utilizatorii care urmează să

beneficieze de serviciile acestuia (numărul lor şi nivelul educaţional) nu sunt sub

controlul centrului de informare. Metodele de informare și documentare fac parte din

ansamblul muncii intelectuale. Deprinderea folosirii principiilor şi tehnicilor de prelucrare

a informaţiei trebuie sã se formeze de timpuriu din perioada gimnaziului şi liceului şi sã

continue şi sã se consolideze în perioada facultãţii, atunci când studiul individual ocupã

un rol esenţial în dezvoltarea personalitãţii.

20

Este subliniată necesitatea existenţei a trei componente la nivelul informării

individuale a elevului, şi anume:

• informarea fundamentală care este constituitã din cunoştinţe şi noţiuni de bazã în

profilul şi în domeniul respectiv;

• informarea tematică care are scopul obţinerii de informaţii pe o temă sau problemã

specifică, de exemplu, pentru abordarea unei teme de cercetare ştiinţifică, pentru

fundamentarea şi elaborarea soluţiei de dezvoltare a acesteia;

• informarea generalã, curentă care asigură elevului un orizont ştiinţific larg, alimentat

continuu cu noutăţile, cu progresul, cu direcţiile de dezvoltare şi cu tendinţele propriului

domeniu şi ale celor învecinate.

Căutarea informațiilor:

Căutarea informațiilor presupune identificarea surselor utile de informație

și descoperirea în cadrul acestora, a informațiilor relevante pentru un

obiectiv / sarcină anume;

Sarcinile de căutare a informațiilor sunt cu atât mai importante, cu cât

sursele de informație disponibile, se diversifică, iar deciziile implică în

general, combinarea informațiilor provenind din aceste surse ;

Deși strategiile de căutare sunt particularizate pentru un anumit scop al

căutarii, se poate stimula formarea unor strategii mai generale de

identificare a informației, care pot fi transferate la situații noi de învățare.

Evaluarea și prelucrarea informațiilor

Bombardarea informațională a lumii moderne nu mai e o noutate. Primim tot

timpul mai multe informații decât putem prelucra, mai multe informații decât ne sunt

necesare. De asemenea, nu toate informațiile primite sunt corecte și adecvate nevoii

de informare specifice.

21

Cum putem să deosebim informația incorectă de cea corectă?

Cum evaluăm informația primită, înainte de a o utiliza?

Criterii generale de evaluare a informației:

- Identitatea și autoritatea creatorului informației ;

- Scopul cu care a fost creată informația;

- Acuratețea și exactitatea informației;

- Obiectivitatea informației;

- Amploarea informației;

- Actualitatea informației;

- Densitatea informației;

- Accesibilitatea informației.

!!! Pentru informația virtuală, se mai adaugă alte două criterii: interactivitatea

și rapiditatea site-ului și reclamele care apar pe pagina unde se regăsește

informația.

CRITERII DE EVALUARE A

INFORMAȚIEI

CONSIDERENTE

1. Identitatea și autoritatea creatorului informației

Cine a creat/generat informația? Este creatorul o autoritate în domeniu? Ce tip de instituție este în spatele informației / documentului ? Care este afilierea instituționala a autorului? Este informația credibilă?

2. Scopul cu care a fost creată informația

În ce scop a fost creată informația? Cine este interesat să difuzeze informația? Cine sponsorizează costurile editării și difuzării?

3. Acuratețea și exactitatea informației

Este informația corectă? Este informația legitimă? Este informația relevantă? Este precizată sursa de documentare? Este precizată proveniența informației?

4. Obiectivitatea informației Este informația prezentată în mod obiectiv? Sunt toate punctele de vedere abordate?

5. Amploarea informației Câtă informație oferă site-ul? * Sunt toate aspectele unei probleme abordate în mod egal?

22

Sunt unele aspecte tratate în mod preferențial? Sunt toate punctele de vedere expuse? Ne trimit hiperlegaturile la informație complementară?*

6. Actualitatea informației Când a fost creată informația? Există un indiciu de copyright? Când a fost site-ul actualizat? * Sunt hiperlegăaturile operante? * Ne trimit hiperlegaturile la informație recentă? *

7. Densitatea informației Câta informație concretă conține site-ul? * Este informația dispusă echilibrat în pagina primară și în paginile secundare? Are un design plăcut? Conține sursa de documentare, text și imagini? Dacă pagina conține animație, este aceasta necesară?*

8. Reclamele publicitare Conține lucrarea reclame publicitare? Ce conținut au reclamele publicitare? Au reclamele caracter ofensiv? Cine sponsorizează reclamele care apar în cadrul lucării?

9. Interactivitatea și rapiditatea site-ului

Se încarcă pagina rapid? * Sunt hiperlegaturile active și rapide? * Sunt imaginile sau animația în exces? * Este nevoie de software special pentru vizualizarea paginii? * Este nevoie de software special pentru traducerea paginii? * Exista hiperlegături care să trimită la site-uri unde se poate descărca software-ul necesar? *

10. Accesibilitatea informației Exista o persoana de contact menționată pe pagină? * Este asigurată integritatea informației? * Poate fi informația modificată de oricine? * Este site-ul securizat? * Menționează site-ul o politică de confidențialitate? * Este accesul la informație protejat de o parolă? *

Notă : Criteriile de evaluare marcate cu semnul *, sunt valabile doar pentru

informația oferită de sursele web, restul criteriilor fiind comune pentru informația

tradițională și cea din mediul virtual.

23

CRITERII DE EVALUARE A INFORMAȚIEI UNUI SITE WEB

I. RESPONSABILITATEA

1. Este precizată organizaţia, compania sau persoana responsabilă de conţinutul site-ului?

2. Dacă site-ul aparţine departamentului unei organizaţii, sunt oferite informaţii referitoare la

aceasta din urmă?

3. Sunt incluse informaţii de contact privind organizaţia, compania sau persoana responsabilă

de conţinutul site-ului?

4. Sunt oferite informaţii privind experienţa în domeniul abordat a organizaţiei, companiei ori

persoanei responsabile de conţinutul site-ului?

5. Este specificat deţinătorul copyright-ului?

6. Cine este autorul unui anumit text? Autorul este o personalitate recunoscută în domeniu?

Dacă nu este o personalitate în domeniu: este citat de cineva cunoscut?

II. ACURATEŢEA

1. Documentul este citat într-un alt document?

2. Sunt incluse trimiteri la alte surse?

3. Sunt menţionate sursele din care au fost extrase informaţiile faptice şi datele statistice folosite

în argumentare?

4. Materialele găzduite de site, conțin erori gramaticale, ortografice, de punctuație, exprimare

deficitară?

5. Tabelele, graficele, figurile incluse în document sunt uşor de citit şi servesc scopul

informaţional urmărit?

III. OBIECTIVITATEA

1. Relaţia autorului documentului cu organizaţia, compania sau persoana responsabilă de

conţinutul site-ului Web este precizată? Este această relaţie susceptibilă de a influenţa

obiectivitatea autorului?

2. Punctul de vedere exprimat de autor: este personal sau este prezentat în numele organizaţiei

din care face parte? Urmăreşte să impună o anumită soluţie favorabilă autorului sau organizaţiei

din care acesta face parte? Urmăreşte promovarea unor produse şi servicii comercializate de

organizaţie?

3. Există reclame pe site?

4. Dacă site-ul are sponsori, sunt ei declaraţi?

24

5. Documentul este inclus în pagina Web personală a autorului?

IV. ACTUALITATEA

1. Este precizată data la care a fost creat documentul?

2. Este precizată data includerii documentului în site?

3. Este precizată data ultimei actualizări a site-ului?

4. Este precizată data ultimei actualizări pentru fiecare document inclus în site?

5. Dacă documentul a fost publicat în diferite ediţii, este precizată ediţia din care face parte

varianta inclusă în site?

V. ACOPERIRE ŞI PUBLIC-ŢINTĂ

1. Care sunt categoriile de informaţii incluse în site? Aceste categorii pot fi greu de determinat

atunci când nu există un index sau o hartă a site-ului.

2. Care este nivelul de abordare a subiectelor?

3. În cazul existenţei unui echivalent tipărit, se specifică dacă varianta Web este o versiune

completă sau un extras?

4. Care este publicul ţintă?

5.Dacă site-ul se adresează mai multor categorii de utilizatori, sunt delimitate informaţiile care

corespund fiecărei categorii?

COMUNICAREA INFORMAȚIEI ÎN MANIERĂ ETICĂ

Dreptul de autor. Opere protejate de dreptul de autor

Dreptul de autor se referă la operele literare, artistice și științifice, independent de

scopul creării, modul de exprimare / redactare, stocare, sau a valorii lor, având

următoarele forme:

scrisă (manuscris, text dactilografiat, partitură, etc.);

orală (interpretare publică, etc.);

imprimare audio sau video;

de imagine;

tridimensională;

în alte forme.

25

LUCRĂRI CARE FAC OBIECTUL DREPTULUI DE AUTOR

operele literare (poveștiri, eseuri,

romane, poezii etc.);

programele pentru calculator care

se protejează ca și operele

literare;

operele științifice;

operele dramatice și dramatico-

muzicale, scenariile și proiectele

de scenarii, libretele, sinopsisul

filmului;

operele muzicale cu sau fără text;

operele coregrafice și

pantomimele;

operele audiovizuale;

operele de pictură, sculptură, grafică și

alte opere de artă plastică;

operele de arhitectură, urbanistică și de

artă horticolă;

operele de artă aplicată;

operele fotografice și operele obținute

printr-un procedeu analog fotografiei;

hârtile, planșele, schițele și lucrările

tridimensionale din domeniul geografiei,

topografiei, arhitecturii și din alte domenii

ale științei;

bazele de date;

alte opere.

Termenele de protecție ale dreptului de autor se întind pe toată durata vieții autorilor

si după moartea acestora, după cum urmează :4

- 70 de ani de la moartea autorului, dacă identitatea acestuia este cunoscută, iar

opera sa a fost adusă la cunostința publică în timpul vieții sale, în mod legal ;

- 25 de ani de la aducerea operei la cunostința publică pentru prima oară, în mod

legal, dacă autorul acestea a murit cu mai mult de 70 de ani înainte (pentru astfel

de opere scrise de mai mulți autori, a căror contribuții personale nu mai pot fi

distinse, se aplică punctul anterior) ;

- aceste termene se calculează începând cu data de 1 ianuarie a anului următor

morții autorului, sau aducerii operei la cunostința publică, după caz.

4 http://www.bowtech.ws/copyright.html

26

Bibliografia – instrument de comunicare a informației în manieră etică

Întocmirea unei liste bibliografice nu presupune doar adunarea unor titluri într-o

listă, ci şi activitatea de constituire a acesteia, adică realizarea unei cercetari

bibliografice complexe pentru identificarea acelor documente care răspund nevoii

specifice a solicitantului. Această activitate de cercetare implică realizarea de căutari

simple/complexe în baza de date a bibliotecii (după termeni specifici sau asociaţi

subiectului căutat), folosirea documentelor de referinţă, căutari în documente tradiţionale

ce ar putea oferi posibile indicii, cât şi căutari în mediul electronic a resurselor accesibile

pe Internet sau eventual în cataloagele electronice ale altor biblioteci. Odată stabilite

resursele, acestea sunt adunate într-o lista bibliografică, pe tipuri de documente,

întocmită conform standardelor bibliografice in vigoare.

Reguli de bază pentru întocmirea unei bibliografii:

Elementele principale pe care trebuie să le reţii, în scopul întocmirii listei

bibliografice, sunt:

• Autorul / autorii (nume, prenume în cazul persoanelor sau denumirea instituţiei);

• Titlul resursei (articol, serial, carte, site web) ;

• Formatul (online pentru resursele accesibile pe Internet) ;

• Locul publicării ;

• Editura ;

• Data publicării ;

• Titlul unităţii gazdă a materialului (carte sau serial) şi numărul serialului (în cazul

periodicelor) ;

• Paginaţia ;

• Adresa web (pentru resurse accesibile pe Internet).

Elementele necesare pentru întocmirea referinţei, se vor culege de pe pagina de titlu a

lucrării şi nu de pe copertă (în cazul cărţilor).

În situaţia în care lucrarea citată are mai mult de 3 autori, în referinţă va fi trecut primul,

primii doi sau primii trei, în ordinea în care sunt trecuţi pe pagina de titlu.

27

În situaţia în care pe lucrare nu apare un autor, referinţa va fi întocmită pornindu-se de la

titlul lucrării.

Dacă editura sau locul publicării nu sunt cunoscute, utilizăm precurtarea [s.n.], respectiv

[s.l.], (sine nomine, sine loco - fără nume, fără loc).

Dacă data apariţiei nu este certă, aceasta va fi trecută în paranteze pătrate (ex.: [1999]).

În cadul listei bibliografice, referinţele sunt prezentate în ordinea alfabetică a primului

element. În cazul unei liste bibliografice ataşate unei lucrări, referinţele pot fi numerotate

în ordinea citării.

Atunci când în cadrul listei apar mai multe referinţe cu aceeaşi intrare, aceasta poate fi

înlocuită, începând cu a doua referinţă, cu o liniuţă.

Dacă lista bibliografică are acelaşi element de intrare, acesta poate fi omis, cu condiţia

de a se preciza la începutul listei elementul comun.

Standardele româneşti în vigoare pentru întocmirea referinţelor bibliografice, sunt:

- Standardului Naţional STAS 12629/1-88 (din 1994, cu modificările ulterioare) ;

- Standardelor bibliografice internaţionale ;

- Standardului STAS 6158-70 (România) ;

- Documente electronice complete sau părţi de documente. Bucureşti : Institutul Român

de Standardizare.

De ce întocmim o bibliografie?

• pentru a aduce la cunoştinţă sursele pe care le-am folosit şi a da posibilitatea cititorilor

de a le consulta, garantând astfel acurateţea lucrării întocmite;

• pentru a demonstra cunoaşterea şi înţelegerea subiectului;

• pentru a demonstra cunoaşterea lucrărilor şi autorilor care au avut o contribuţie la

dezvoltarea subiectului sau care au adus comentarii utile pe marginea acestuiae (IRS),

2001.

28

Politica documentară

„Politica documentară reprezintă un sistem de valori şi acţiuni în domeniul

informării şi documentării, vizând cele patru domenii: curriculum, resurse

umane, resurse materiale şi financiare, relaţii şi dezvoltare comunitară.”

( Regulamentul de organizare și funcţionare a bibiliotecilor școlare și a centrelor de

documentare şi informare / 2011). 5

Politica documentară cuprinde:

elemente privind politica de constituire a colecţiilor, o politică de achiziţii a

resurselor infodocumentare, în vederea dezvoltării colecţiilor, completării şi

actualizării fondului documentar în raport cu nevoile de informare şi formare a

utilizatorilor;

o politică de gestionare, organizare şi punere la dispoziţie a informaţiei şi a

fondului documentar;

asigurarea accesului liber la informaţie;

o politică de formare în domeniul infodocumentar, prin intermediul acţiunilor

pedagogice, culturale şi al parteneriatelor ;

realizarea şi promovare educaţiei pentru informație printr-o cultură a informaţiei;

identificarea nevoilor utilizatorilor în materie de informaţie;

promovarea şi comunicarea acţiunilor în domeniul infodocumentar;

evaluarea demersului documentar şi a competenţelor utilizatorilor formate/

dezvoltate în domeniul infodocumentar.

5 lucr. cit, p.14

29

Evaluarea instituţională a politicii documentare se realizează în baza prevederilor

legislative în vigoare, şi a politicilor în domeniul educaţiei, asumate la nivel naţional şi

local.

Evaluarea politicii documentare a unităţii de învăţământ, poate fi:

internă (efectuată / solicitată de conducerea unităţii de învăţământ);

externă ( solicitată / efectuată de o instituţie abilitată în acest sens, fiind

realizată pe baza unor fişe de evaluare elaborate în concordanţă cu Hotărârea

Guvernului nr. 1534/2008, privind aprobarea Standardelor de referinţă şi a

indicatorilor de performanţă pentru evaluarea şi asigurarea calităţii în

învăţământul preuniversitar, şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2005

privind asigurarea calităţii educaţiei, cu modificări prin Legea nr. 87/2005,

privind asigurarea calităţii educaţiei, și cu modificări prin Legea nr. 87/2006,

respectiv cu raportarea la standardele de amenajare, dotare, organizare şi

funcţionare a C.D.I. / a bibliotecii).

30

II. CULTURA DIGITALĂ ȘI EDUCAȚIA PENTRU INFORMAȚIE

Cultura digitală

INTERNET-ul este sursa de informații care câștigă teren constant. Navigarea pe

INTERNET , reclamă anumite abilități, printre care și construirea și utilizarea de

strategii de căutare.

Punctul de plecare pentru căutarea informațiilor pe INTERNET, poate fi un motor de

căutare, o bază de date, un director specializat. Motoarele de date sunt instrumente

ușor de utilizat, care selectează și listează o serie de informații despre subiectele care

ne interesează. Bazele de date necesită permisiunea administratorilor pentru a fi

accesate. Directoarele specializate pot fi site-uri anumitor organizații, instituții, reviste

etc.

Motoarele de căutare sunt ușor de utilizat și oferă acces la o informație bogată. Câteva

astfel de motoare de căutare, sunt:

- Google;

- Altavista;

- Yahoo;

- All The Web.

Motoarele de căutare reprezintă programe gândite pentru a facilita accesul la alte

informații din spațiul virtual. Ele selectează și prezintă celui care le accesează, liste

extinse de titluri pentru un domeniu de referință. Pentru că de multe ori răspunsurile pe

care le oferă, sunt prea extinse, documentarea prin intermediul motoarelor de căutare,

trebuie pregătită dinainte. De asemenea, motoarele de căutare au anumite facilități de

sortare a rezultatelor, pentru a reduce numărul de răspunsuri.

31

Informația digitală. Avantaje și dezavantaje

Avantajele informației digitale Dezavantajele informației digitale

• Facilitarea comunicării la

distanță;

• Susținerea acumularii de

cunoștințe;

• Acces la surse variate de

informații (biblioteci

virtuale, site-uri, soft-uri

educaționale);

• Eliminarea constrângerilor

legate de timp și spațiu;

• Dependența de tehnologie;

• Confidențialitatea informațiilor (nu

poate fi pe deplin asigurată);

• Securitatea informațiilor (pirateria);

• Acces contra cost la informațiile

valoroase;

• Pierderea caracterului personal al

relațiilor interumane (anonimatul).

32

Educație pentru informație în C.D.I.

Istoricul proiectului Educație pentru informație

În toamna anului 1998, Ministerul Educaţiei Naţionale a elaborat Programul de

relansare a învăţământului rural, program aprobat de Guvernul României în ianuarie

1999. Scopul declarat al programului era de ―a asigura egalitatea şanselor la învăţătură

pentru elevii din mediul rural, prin asigurarea unei educaţii de calitate, într-un mediu

favorabil învăţării.’’ Programul urma să fie realizat pe baza contribuţiilor financiare

guvernamentale, ale autorităţilor locale şi pe baza unui împrumut proiectat de 400

milioane de dolari, contractat cu Banca Mondială.

În anul 2000, Ambasada Franţei a propus la cererea MEdC, un proiect de

cooperare bilaterală, intitulat Educaţie pentru informaţie în mediul rural defavorizat,

pentru a sprijini programul MEdC de relansare a învățământului din mediul rural, proiect

care ţine cont de:

Experienţele în domeniul politicilor documentare puse în practică de Ministerul

Francez al Educaţiei Naţionale;

Experienţa Centrelor de Documentare și Informare din Franţa;

Dorința Ministerului Educaţiei și Cercetării din România, de a face ca sistemul

educativ românesc să intre în spaţiul educativ european.

În directă legătură cu acest program, prin Ordinul M.E.N. Nr.5135/22.12.1999, se

stabileau reperele Proiectului bilateral român-francez de promovare a centrelor rurale

de documentare, informare şi de formare, proiect desfăşurat de Ministerul Educaţiei

Naţionale în colaborare cu Serviciul de Cooperare şi Acţiune Culturală din cadrul

Ambasadei Franţei. Acest proiect avea să primească denumirea Educaţia pentru

33

informaţie în mediul rural defavorizat, şi avea să se desfăşoare în cinci judeţe pilot,

nominalizate de M.E.N.: Alba, Bistriţa-Năsăud, Botoşani, Maramureş şi Sibiu.

Ordinul MEC nr.3328/08.03.2002 6, preciza dreptul Caselor Corpului Didactic de a

înființa, în mediu rural și urban, centre de documentare și informare în unități de

învățământ care au un minim de dotare, spații corespunzatoare și post de bibliotecar

normat prin statul de funcții.

Obiectivele generale ale proiectului:

Egalitatea şanselor între elevii din mediul rural și cei din mediul urban;

Ameliorarea condiţiilor de învățare și de predare în cadrul şcolilor, prin

punerea la dispoziţia elevilor, cadrelor didactice și comunităţii locale a

informaţiei si documentaţiei actuale, în structuri primitoare care fac ca

procesul de invățare să devină mai atractiv și adaptat modelelor

europene;

Promovarea unei pedagogii inovative, care dinamizează şi modernizează

parcursurile pedagogice, transformând atitudinea cadrelor didactice faţă

de elevi;

Dezvoltarea unei atitudini pozitive faţă de învăţare, în general;

Favorizarea muncii în echipă;

Asigurarea accesului liber la informaţie şi cultură a tuturor tinerilor şi a

membrilor comunităţii locale ;

Stăpânirea tehnicilor de informare şi comunicare în învăţământ;

Formarea cetăţeanului conştient şi autonom, adaptat la lumea actuală prin

intermediul vieţii şcolare.

6 www.ccdbn.ro/cdi/cdi_legislatie.htm

34

Etapele proiectului de înființare / dezvoltare a rețelei centrelor de documentare și

informare, la nivel național :

Etapa 1. (2000-2001, faza pilot): 11 unităţi şcolare;

Etapa 2. (2002): 45 de unităţi şcolare;

Etapa 3. (anul 2003): 266 de unităţi şcolare;

Etapa 4. (anul 2004): 378 de unităţi şcolare;

Etapa 5. (anul 2005): 490 de unităţi.

Judeţe incluse în 2000 în etapa de pilotare a proiectului (6 judeţe) ;

Judeţe incluse în 2002 în prima etapă de extindere a proiectului (7 judeţe) ;

Judeţe incluse în 2003 în a doua etapă de extindere a proiectului (18 judeţe) ;

Judeţe incluse în 2004 în a treia etapă de extindere a proiectului (11 judeţe).

35

Ce este Centrul de Documentare şi Informare?

Centrul de documentare şi informare este un centru de resurse pluridisciplinare

în beneficiul elevilor, cadrelor didactice şi al comunităţii locale, furnizând informaţii pe

suporturi diferite (scrise şi electronice). Este un loc de desfăşurare a unor activităţi

pedagogice (îndeosebi iniţierea şi formarea elevilor în munca de cercetare

documentară), un loc de elaborare şi derulare a proiectelor de animaţie culturală, un

instrument de lucru şi un obiect de studiu pentru elevi, fiind, înainte de toate, un centru

de resurse multimedia cu finalitate pedagogică.

Centrul de documentare și informare este un spațiu privilegiat, deschis întregului

personal din comunitatea educativă, unde se întâlnesc lucrări din toate domeniile

științei, și unde, achiziția de cunoștinte ocupă un rol central în ansamblul activităților.

Documentarea, sub toate aspectele sale, își găsește aici locul ideal, este organizată cu

scopul de a facilita accesul și utilizarea individuală sau colectivă a informațiilor.

Centrul de documentare și informare este un spaţiu viu, evolutiv, în relaţie directă

cu instituţia de învăţământ; un loc de primire, de întâlnire şi de socializare, un veritabil

sistem de informare, deschis tuturor activităţilor performate de comunitatea

educaţională.

Într-o unitate de învăţământ, C.D.I. este un vector al informării interne, pentru

domeniul specific acesteia şi unul dintre principalii actori ai deschiderii unităţii de

învăţământ înspre exterior, fie că este vorba de domeniul cultural, tehnologic, economic,

profesional sau de petrecere a timpului liber. El oferă comunităţii şcolare importante

elemente care privesc informarea şi expunerea, cercetarea documentară, lectura,

orientarea şcolară şi profesională, munca individuală şi pe grupe desfăşurată în spaţii

obişnuite / specializate, sub coordonarea unui specialist.

C.D.I. este considerat, așadar, un punct de reper pentru procesele novatoare din

școlile românești, adresându-se întregii comunități educative – întelegând prin aceasta,

36

nu numai elevii și cadrele didactice din școala în care există un C.D.I., ci și alte categorii

de public ce au legatură cu școala: părinții, membrii comunității locale, asociații și

cluburi ale elevilor.

Rolul C.D.I.:

asigură un fond documentar care să permită elevului construirea autonomă sau

asistată a propriei cunoaşteri şi a propriilor deprinderi;

facilitează accesul utilizatorilor la informaţii referitoare la unitatea şcolară şi

relaţionarea cu potenţiali parteneri externi sistemului educativ;

facilitează învăţarea prin iniţierea elevilor în tehnicile de cercetare documentară;

promovarea, prin activităţi specifice, a inovaţiei pedagogice.

Funcţiile C.D.I.:

tehnică (se referă la gestiunea documentelor după normele biblioteconomice în

vigoare);

pedagogică (iniţierea îndeosebi în tehnicile de cercetare documentară, prin

exersarea unor practici pedagogice diversificate);

de primire (elevi, cadre didactice, membrii ai comunităţii locale);

de informare generală (informaţii administrative, pedagogice, profesionale,

culturale prin panouri de afişaj);

de comunicare şi relaţionare cu parteneri externi unităţii şcolare;

de informare şi orientare şcolară şi profesională;

de animatie culturală (expoziţii, întâlniri cu personalităţi culturale, prezentarea şi

promovarea produselor elevilor);

recreativă (lectură de plăcere, alte activităţi realizate de elevi după programul

şcolar.

37

Misiunea C.D.I.:

asigurarea unui fond documentar care să permită elevului construirea autonomă

sau asistată a propriei cunoaşteri şi a propriilor deprinderi;

facilitarea accesului utilizatorilor la informaţii prin activităţi de iniţiere în tehnicile

de cercetare documentară;

furnizarea informaţiilor referitoare la unitatea şcolară şi relaţionare cu potenţialii

parteneri externi sistemului educativ;

incitare la inovaţie pedagogica, stimulare intelectuala.

Spațiile C.D.I.:

spaţiul de primire;

spaţiul destinat cadrelor didactice;

spaţiul informatic;

spaţiul de lucru individual;

spaţiul de lucru pe grupe ;

spaţiul pentru presă;

spaţiul audio-vizualului;

spaţiul de orientare şcolară şi profesională ;

spaţiul lecturii de destindere (colţul de lectură) ;

spaţiul de afişaj;

spaţiul de informare şi spaţiul expoziţional;

spaţiul de multiplicare.

Colaborarea responsabilului C.D.I. cu echipa pedagogică :

C.D.I. ca spaţiu-resursă, presupune desfăşurarea de acţiuni pedagogice,

educative, culturale, pe care responsabilul C.D.I. le realizează împreuna cu învăţătorii /

institutorii, profesorii de discipline, conducerea scolii şi cu alţi parteneri cuprinşi sau nu

în sistemului educativ, dar care pot participa la organizarea şi desfăşurarea de activităţi

38

adresate elevilor, profesorilor sau membrilor comunităţii locale;

Proiectele de colaborare pot fi propuse de responsabilul C.D.I., cadrele

didactice, conducerea şcolii sau alţi parteneri educativi;

Responsabilul C.D.I. realizează aici, proiecte şi activităţi disciplinare şi inter-/

pluri-/ transdisciplinare, în colaborare cu ceilalţi colegi - cadre didactice, consilieri

educativi, directori, iniţiind elevii în cercetarea documentara şi în folosirea eficientă a

spaţiului C.D.I., formând utilizatorii în sensul dobândirii autonomiei în învăţare/

informare;

Colaborarea responsabilului C.D.I. cu cadrele didactice şi alţi potenţiali

parteneri în cadrul C.D.I. are un rol importat în organizarea şi desfăşurarea sistematică

de activităţi, care să vizeze recuperarea elevilor cu dificultăţi în învăţare, a elevilor în

situaţie de risc sau abandon şcolar, precum şi de activităţi privind orientarea şcolară

profesională şi vocaţională, educaţia pentru democraţie, educarea elevilor în vederea

dezvoltării unei atitudini civice şi a promovării deschiderii spre lumea contemporană,

promovarea imaginii şi activităţii şcolii şi a C.D.I., implicarea comunităţii locale în viaţa

şcolii, educaţia pentru imagine, educaţia pentru sănătate, dezvoltarea curiozităţii

intelectuale şi culturale, precum şi iniţierea și implicarea în proiecte educative/culturale

europene şi internaţionale.

Colaborarea C.D.I. cu parteneri externi unităţii de învăţământ :

Responsabilul C.D.I. împreună cu colectivul de sprijin, reprezintă instituţia

şcolară în relaţia cu alte instituţii culturale sau educaționale;

Responsabilul C.D.I. contribuie la promovarea imaginii unităţii şcolare pe plan

local, regional, naţional, internaţional şi la întărirea legăturii şcoală-comunitate, alături

de membrii echipei pedagogice şi de conducerea unităţii de învăţământ;

Responsabilul C.D.I. stabileşte relaţii de parteneriat şi colaborare cu alte

instituţii (alte unităţi de învăţământ, biblioteci, muzee, ONG-uri etc), cu mass-media, cu

părinţii elevilor;

Responsabilul C.D.I. facilitează colaborarea partenerilor implicaţi în procesul

de educare şi formare al copiilor şi tinerilor din învăţământul pre-primar, primar,

39

secundar inferior şi secundar superior;

Responsabilul C.D.I. iniţiază, organizează şi contribuie la desfăşurarea

activităţilor în parteneriat cu diferiţi parteneri din exteriorul unităţii şcolare.

Structura proiectului C.D.I. :

Partea I: ANALIZA C.D.I.

A. Prezentarea C.D.I.: Spaţiu. Personal

B. Programul de funcţionare

C. Resursele C.D.I.

D. Frecventarea C.D.I. şi utilizarea resurselor

Partea a II-a: OBIECTIVELE C.D.I.

A. Să dezvolte rolul pedagogic şi educativ al C.D.I.

B. Să dezvolte rolul informaţiei şi al comunicării

C. Să favorizeze formarea în domeniul utilizării noilor tehnologii ale informaţiei şi

comunicării.

Partea a III-a: ACŢIUNI

Partea a IV-a: METODOLOGIE

A. Iniţiere în cercetarea documentară

B. Activităţi în colaborare cu profesorii de disciplină

40

C. Animaţii în C.D.I.

D. Informatică pedagogică şi documentară

E. Amenajarea C.D.I.

Partea a V-a: EVALUARE

Partea a VI-a: PROSPECTIVĂ

Programarea activităților în C.D.I.

Centrul de documentare și informare poate fi utilizat de către elevi, în mod

programat sau liber.

Utilizarea programată include :

prezentarea C.D.I., realizată de către documentarist, la începutul fiecărui an

școlar, elevilor nou intrați în liceu, dar și pe parcursul anului școlar, la solicitarea

cadrelor didactice;

organizarea de activități (întâlniri, ateliere de lucru, simpozioane, conferințe,

vizionări, mese rotunde etc.);

inițierea în cercetarea documentară (cursuri opționale), coordonată de către

documentarist, sau alte proiecte desfășurate în parteneriat de către cadrele

didactice și documentarist.

Utilizarea liberă include :

împrumutul sau restituirea anumitor documente pe suport scris sau multimedia

(video, audio, electronic);

41

pentru lecturarea , consultarea și exploatarea resurselor documentare (pe

suport clasic sau multimedia), inclusiv a lucrărilor de referinţă - dicţionare,

enciclopedii, atlase.

utilizarea noilor tehnologii.

42

Bibliografie :

Accardi, Maria T.; Drabinski, Emily; Kumbier, Alana, [ed.]. Critical library instruction:

theories and methods. Duluth: Library Juice Press, 2010.

Aceto, S. ; C. Dondi (ed.) (2006). Evolving elearning. HELIOS Yearly Report 2005-

2006. Brussels: Menon Network EEIG.

Allen, S.; Ure, D.; Evans, S. (2003) Virtual Communities of Practice as Learning

Networks. Brigham Youth University.

APA American Psychological Association (1997) Learner-centered psycholopgical

principles: A framework for school redesign and reform. Washington, DC. Online:

http://www.apa.org/ed/leg.html.

Badke, William. Ramping up the one-shot. Online 33. March 2009, 2, pp. 47-49.

Balanskat, A., Blamire, R.; Kefala, S. (2006) The ICT Impact Report. European

Schoolnet. (Online: http://ec.europa.eu/education/pdf/doc254_en.pdf).

BECTA (2008). Harnessing Technology Review 2008: The role of technology and its

impact on education. London: BECTA.

Blanchett, Helen; Powis, Chris și Webb, Jo. A guide to teaching information literacy:

101 practical tips. London: Facet Publishing, 2012 [i.e. 2011].

Booth, Char. Reflective teaching, effective learning: instructional literacy for library

educators. Chicago: American Library Association, 2011.

Boyle, Susan. Scanning, tailoring and promoting information literacy support. SCONUL

Focus. 2009, Vol. 46, pp. 71-77.

Burk, M. (2000) Communities of Practice,

(http://www.tfhrc.gov/pubrds/mayjun00/commprac.htm).

Chard, S. (2002) Teaching in the Digital Age: Project-Based Learning and

Assessment Videocassette, The George Lucas Foundation.

Chen, Kuan-Nien; Lin, Pei-Chun. Information literacy in university library user education.

ASLIB Proceedings. 2011, Vol. 63, 4, pp. 399-418.

43

Conole, J. (2007) Collaboration. In: GRAINNE, C. et al. (eds). Contemporary

Perspectives in E-learning Research. New York: Routledge.

Constantin, Ion. Aspecte actuale ale activităţii legate de educarea tinerilor utilizatori.

Biblioteca. 2004, Vol. 15, 6, pg. 166-167.

COOK, J. et alii. (2007) The design of learning technologies. În: Conole, G. & M.

Oliver (ed.). Contemporary perspectives in E-learning research. London: Routledge.

Coravu, Robert; Mircea, Regneală; Angela, Repanovici. Curs de formare a formatorilor

în cultura informației. Poiana Brașov: Asociația Bibliotecarilor din România, 2012, 1 CD-

ROM.

Croitorescu, Ionela Romana. Educarea utilizatorului pentru căutarea informaţiei sau

cultura informaţională. [ed.] Rodica Mandeal și Octavia-Luciana Porumbeanu. Servicii și

produse de informare în societatea contemporană. București: Editura Universității din

București, 2006.

Etzioni, Amitai. (1993) The Spirit of Community. 1st Ed. New York: Crown

Publishers. European Commission (2001) Council Resolution of 13 July 2001 on e-

Learning. În: Official Journal of the European Communities.

Fosnot, C.T. (1996) Constructivism: Theory, perspectives and practice. New York:

Teachers, Columbia University.

Galvin, C., Gilleran, A, Hogenbirk, P., Hunza, M., Delinger, M., Zeidler, B., (2007 ).

Reflection on eTwinning - Cultural Understanding and Integration. Hofi Studio:

Prague.

Gheorghe, Oana (2008). eTwinning in 2008. Apărut în: Elearning.Romania.

Bucureşti: TEHNE- Centrul pentru Dezvoltare şi Inovare în Educaţie. Disponibil

online: http://www.elearning.ro.

Gongla, P., Rizzuto, C.R. (2001) Evolving communities of practice: IBM Global

Services experience. In: IBM Systems Journal: Knowledge Management, Vol. 40, No

4. http://www.research.ibm.com/journal/sj/404/gongla.html.

Grassian, Esther S.; Kaplowitz, Joan R. Information literacy instruction: theory and

practice. New York: Neal-Schuman, 2001.

Hadengue-Dezael, Véronique. Formation, information, e-formation en BU.

Bibliothèque(s). 2004, 14, pg. 60-62.

44

Harding, Jane. Information literacy and the public library: we've talked the talk, but are

we walking the walk? Australian Library Journal. August 2008, Vol. 57, 3, pp. 274-294.

Hegarty, Nora; Carbery, Alan And Hurley, Tina. Learning by doing – reactivating the

learning support programme at WIT libraries. Journal of Information Literacy. December

2009, Vol. 3, 2, pp. 73-90.

Hine, Alison . Embedding information literacy in a university subject through

collaborative partnerships. Psychology Learning & Teaching. 2002, Vol. 2, 2, pp. 102-

107.

IFTF (Institute for the Future) (2005) Technologies of Cooperation Institute for the

Future, http://www.edemocracy.gov.uk/knowledgepool/default.htm?mode=1&pk.

Istrate, O. (2008) In Romania, 7 profesori din 10 prefera ajutorul calculatorului.

Elearning.Romania, Bucureşti: TEHNE- Centrul pentru Dezvoltare şi Inovare în

Educaţie, http://www.elearning.ro.

Istrate, O. (2010) Efecte şi rezultate ale utilizării TIC în educaţie. În: Vlada, M.

(coord.) Conferinţa Naţională de Învăţământ Virtual. Bucureşti: Editura Universităţii

din Bucureşti.

Johnson, Corey M.; Lindsay, Elizabeth Blakesley; Walter, Scott. Learning more about

how they think: information literacy instruction in a campus-wide critical thinking project.

College & Undergraduate Libraries. March 2008, Vol. 15, 1/2, pp. 231-254.

Julien, Heidi. User education in New Zealand tertiary libraries: An international

comparison. Journal of Academic Librarianship. July 1998, Vol. 24, 4, p. 304.

Kim, A. J. (2003) Community Building on the Web: Secret Strategies for Successful

Online Communities. (Online:

http://www.citeulike.org/user/seawidget/article/347188).

Kirby, John; Liddiard, Lucy ; Moore, Kay. Empowering the information user: new ways

into user education. London: Library Association Publishing, 1998.

Kyrnin, J. (2003) Building Online Communities: What is Community and Why Do You

Want It for Your.

Laguardia, Cheryl. Library instruction in the digital age. Journal of Library

Administration. April 2011, Vol. 51, 3, pp. 301-308.

—. Library instruction in the digital age. Journal of Library Administration. August 2012,

Vol. 52, 6/7, pp. 601-608.

45

Lange, Jessica; Canuel, Robin; Fitzgibbons, Megan. Tailoring information literacy

instruction and library services for continuing education. Journal of Information Literacy.

December 2011, Vol. 5, 2, pp. 66-80.

Lau, Jesús. Guidelines on information literacy for lifelong learning. The International

Federation of Library Associations. [Online] 2006. [Cited: Octombrie 11, 2012].

http://www.ifla.org/files/assets/information-literacy/publications/ifla-guidelines-en.pdf

Lave, J., Wenger, E. (2004) Communities of practice,

http://www.infed.org/biblio/communities_of_practice.htm.

Lave, J., Wenger, E. (2001) Legitimate Peripheral Participation In Communities Of

Practice, http://www.cup.org/Titles/413/0521413087.html.

LIS Professionals as teachers and trainers: User education and information literacy for

life-long learning. Jain, Vinita. [ed.] C. Khoo, D. Singh and A.S. Chaudhry. Singapore:

School of Communication & Information, Nanyang Technological University, 2006.

Proceedings of the Asia-Pacific Conference on Library & Information Education &

Practice 2006 (A-LIEP 2006), Singapore, 2006. pp. 645-648.

Noveanu, E. (2005) The Internet and the Changing Education Paradigm,

http://www.elit-education.ro/a51-proceedings.htm).

Noveanu, E. (coord.) (2004) Impactul formativ al utilizării AeL în educaţie. Bucureşti:

TEHNE- Centrul pentru Inovare în Educaţie.Online:

www.tehne.ro/resurse/TEHNE_Impact_formativ_AEL_2005.pdf.

Morizio, Claude. La recherche d'information. Paris: ADBS; Armand Colin, 2004.

Owusu-Ansah; Edward K. Information literacy and higher education: placing the

academic library in the center of a comprehensive solution. Journal of Academic

Librarianship. January 2004, Vol. 30, 1, pp. 3-16.

Palloff, R.M., Pratt, K. (1999) Building Learning Communities in Cyberspace –

Effective Strategies for the Online Classroom. San Francisco: Jossey Bass

Publishers.

Panitz, T. (1996) Collaborative versus cooperative learning, www.lgu.ac.uk-

deliberations-collab.learning-panity2.html.

Porumbeanu Madge, Octavia Luciana. Educaţia în societatea informaţională. Studii de

biblioteconomie și știința informării. 2007, 11, pg. 129-132.

46

—. Educația utilizatorilor pentru cultura informației. Buletin ABIR. 2002, Vol. 13, 2, pg.

14-19.

—. Educația utilizatorilor pentru cultura informației. Utilizatorii şi intermediarii de

informaţii şi documente în epoca contemporană. București: Editura Universității, 2003.

—. Instruirea în informarea utilizatorilor și rolul bibliotecilor și bibliotecarilor medicali.

Bibliotecile medicale și utilizatorii de informații din România în era digitală. București:

Editura Universității din București, 2011. Structurile infodocumentare și educația

utilizatorilor pentru cultura informației. Managementul cunoașterii și structurile

infodocumentare. București: Editura Universității din București, 2011.

Regneală, Mircea. Educaţia în informare - provocarea majoră a biblioteconomiei

contemporane. Studii de biblioteconomie şi știinţa informării. 2010, 14, pg. 123-129.

Repanovici, Angela. Ghid de cultura informației. București: Asociația Bibliotecarilor din

România, 2012.

Riondet, Odile. Former les utilisateurs de la bibliotheque. Villeurbanne: École Nationale

Supérieure des Sciences de l'Information et des Bibliothèques, 2000.

Rusea, Lili. Formarea utilizatorilor. Biblioteca. 2004, Vol. 15, 3, pg. 78-80.

Scbeuermann, F., Mulder, M. (2002) Bridging to the future of education. In:

European Journal Vocational Training, No. 27.

Stoica, Ion. Repere în abordarea educaţiei pentru informaţie (I). Biblioteca. 2008, Vol.

19, 10, pg. 286-287.

—. Repere în abordarea educaţiei pentru informaţie (II). Biblioteca. 2008, Vol. 19, 11-

12, pg. 324-326.

—. Repere în abordarea educaţiei pentru informaţie (III). Biblioteca. 2009, Vol. 20, 1-2,

pg. 8-10.

—.Repere în abordarea educaţiei pentru informaţie (IV). Biblioteca. 2009, Vol. 20, 3, pg.

56-58.

—. Repere în abordarea educaţiei pentru informaţie (V). Biblioteca. 2009, Vol. 20, 4, pg.

92-93.

Șubă, Șerban. Educația utilizatorilor – un concept în actualitate. Buletin ABIR. 2003,

Vol. 14, p. 2-3.

—. Şansa de iniţiere în cultura informaţiei. Biblioteca. 2002, Vol. 13, 7, pg. 204-205.

47

Thomas, Nancy Pickering. Information literacy and information skills instruction:

applying research to practice in the school library media center. 2nd. ed. Westport :

Libraries Unlimited, 2004.

Tîrziman, Elena. Informare și documentare în mediul tradițional și electronic. Ed. Univ.,

2007.

_. Rolul bibliotecii în formarea culturii informaționale. Biblioteconomie și știința

informării. București: Editura Universității din București, 2008, pg. 228-233.

—. Utilizatorii și libertatea de acces la informații - componenta motivațională a Societății

Informaționale. Biblioteca. 1998, Vol. 9, 11, pg. 332-334.

TORRAS, MARIA-CARME; SAETRE, TOVE PEMMER. Information literacy education:

a process approach: professionalising the pedagogical role of academic libraries.

Oxford: Chandos Publishing, 2009.

Torras, Maria-Carme; Skagen, Therese. User education at the digital library: physical

and intellectual acces to informantion access to information throught digital literacy.

[autorul cărții] Kari Garnes, Ane Landoy și Angela Repanovici. Aspects of the digital

library. Laksevag: Alvheim and Eide Akademisk Forlag, 2006, pp. 75-86.

UNESCO (2008) ICT Competency Standards for Teachers. Paris: UNESCO,

http://portal.unesco.org/ci/en/ev.php-

URL_ID=25740&URL_DO=DO_TOPIC&URL_SECTION=201.html.

UNESCO (2004) Schoolnet toolkit. Bangkok: UNESCO Bangkok; Vancouver:

Commonwealth of Learning.

Van de Craen, P. (2008) Aventuri pe tărâmuri lingvistice şi culturale, European

Schoolnet.

Van Scoyoc, Anna M. Reducing library anxiety in first-year students. Reference & User

Services Quarterly. Summer 2003, Vol. 42, 4, pp. 329-341.

Velea, S. (2009) Noile tehnologii în educaţie – între slogan şi impact autentic în

activitatea de predare-învăţare, în "Tehnologii moderne în educaţie şi cercetare,

CNIV 2009, Editura Universităţii din Bucureşti.

Verburgb, A.; Mulder, M. (2002) Computer-supported collaborative learning: an

inducement to deep learning? In: European Journal Vocational Trening, No 26, May

– August, 2002.

48

Verzosa, Angela M. User education and information literacy: current practices and

innovative strategies. SlideShare. [Online] August 29, 2007. [Cited: Octombrie 11,

2012.] http://www.slideshare.net/verzosaf/user-education-and-information-literacy-

innovative-strategies-and-practices.

Vesel, Adrian-Valentin. Educaţia utilizatorilor pentru cultura informaţiei în bibliotecile

şcolare. Buletinul Fundaţiei Urechia. 2009, Vol. 7, 10, pg. 83-99.

Wellman, B.; Salaff, J.; Dimitrova, D. (1996) Computer networks as social networks.

In: Annual Reviews Social.

Walter, Scott, [Ed.]. The teaching library: approaches to assessing information literacy

instruction. New York; London: Routledge, 2008.

Wenger, E. (2001) Communities of practice: learning, meaning, and identity,

http://www.ewenger.com/pub/pubCoPToC.html.

Wilson, B. (1997) Creating a Learning Community,

http://carbon.cudenver.edu/~bwilson/lcclassbib.html.

Wong, Gabrielle; Chan, Diana; Chu, Sam. Assessing the enduring impact of library

instruction programs. Journal of Academic Librarianship. July 2006, Vol. 32, 4, pp. 384-

395.

Zhu, Tian-Hui. Library user education under the circumstance of network. US-China

Education Review. December 2009, Vol. 6, 12, pp. 81-84.

***. (2007). Dreptul de autor si drepturile conexe. In "Monitorul Oficial" (p. 296).

Bucuresti: Regia Autonomă.

http://www.bnrm.md/docs/dd/int/40.pdf. Accesat Aprilie 2, 2013.

http://www.bowtech.ws/copyright.html. Accesat Aprilie 2, 2013.

www.ccdbn.ro/cdi/cdi_legislatie.htm. Accesat Aprilie 7, 2013.

http://www.eucopyright.com/ro/ce-protejeaza-dreptul-de-autor. Accesat Aprilie 7, 2013.

http://www.ifla.org/ID7misc/ini-ro.htm. Accesat Aprilie 7, 2013.

http://internet.phillipmartin.info/internet_plagiarism.html. Accesat Martie 2, 2013.

49

http://www.legi-internet.ro/lgdraut.htm. Accesat Martie 6, 2013.