Sistemul informaţional reprezintă totalitatea metodelor, procedeelor şi mijloacelor utilizate în culegerea, stocarea, prelucrarea, analiza şi transmisia datelor în scopul fundamen-tării şi urmăririi deciziilor la toate nivelurile unei entităţi economico-sociale. Sistemul in-

formatic este o componentă a sistemului informaţional în care mijloacele tehnice de prelu-

crare sunt calculatoarele electronice.

Prelucrarea datelor pentru a se obţine informaţii în scopul luării anumitor decizii

are la bază următoarele considerente: • informaţia apare deseori în alt loc decât cel în care

este utilizată; • informaţia apare deseori în alt moment decât cel al utilizării; • informaţia

apare deseori sub o formă diferită de cea în care este folosită.

Obiectivele informaţiei la nivelul unei firme se referă la:

♦ satisfacerea unor obligaţii legale (orice entitate trebuie să-şi organizeze şi să-şi

conducă activitatea potrivit Legii nr. 82/1991 a contabilităţii, republicată. În plus, bilanţul

şi contul de profit şi pierdere sunt componente ale situaţiilor financiare care se publică.

Totodată, respectarea legislaţiei fiscale presupune întocmirea unor declaraţii vamale, cu pri-

vire la TVA sau la veniturile obţinute etc.);

♦ pregătirea deciziilor pe diferite niveluri ierarhice (întrucât informaţia reprezintă

punctul de plecare în vederea luării deciziilor, elaborarea acestora necesită diverse infor-

maţii);

♦ asigurarea comunicării. Se are în vedere atât comunicarea internă, cât şi cea ex-

ternă. Dacă comunicarea internă vizează schimburile de informaţii verticale (la niveluri ie-

rarhice diferite) sau orizontale (la acelaşi nivel ierarhic), comunicarea externă se referă la

primirea informaţiilor din exterior sub forma documentaţiilor, studiilor de piaţă etc., la di-

fuzarea informaţiilor către exterior prin reclame, publicitate, informări ale acţionarilor sau

asociaţilor etc., precum şi la schimburile regulate de informaţii cu clienţii, furnizorii, de-

bitorii, creditorii etc.

Tipuri de sisteme informationale

Majoritatea clasificărilor sistemelor informaţionale pleacă de la rolul acestora în pro-

cesele manageriale şi se axează pe relaţia dintre informaţie şi decizie. Principalele obiec-

tive ale sistemelor informaţionale sunt sprijinirea procesului decizional şi coordonarea

într-un sistem cu mai multe niveluri. Clasificarea lor se poate face în funcţie de piramida

decizională sau potrivit cubului de clasificare al acestora.

Clasificarea sistemelor informaţionale în funcţie de piramida decizională are în ve-

dere următoarele tipuri de sisteme informaţionale1:

♦ sisteme informaţionale de prelucrare a tranzacţiilor – TPS (Transaction Processing

Systems);

♦ sisteme informaţionale pentru conducere – MIS (Management Information Systems);

♦ sisteme de sprijinire a deciziilor – DSS (Decision Support System);

♦ sisteme informaţionale pentru conducerea executivă – EIS (Executive Information

System).

Sistemele informaţionale de prelucrare a tranzacţiilor (TPS) preiau datele rezultate

din desfăşurarea activităţii întreprinderii în bazele proprii de date, constituind baza pentru

celelalte niveluri ale sistemelor informaţionale. Sisteme informaţionale pentru conducere

(MIS) pleacă de la TPS şi sintetizează informaţiile sub formă de rapoarte periodice într-un

format predefinit şi greu de modificat, aceste rapoarte fiind destinate deseori nivelurilor

intermediare de conducere, având ca finalitate controlul. Ele nu sunt însă suficient de re-

levante în vederea luării deciziilor, în special la nivelurile superioare. Acesta este şi moti-

vul pentru care au apărut sistemele de sprijinire a deciziilor. Sistemele informaţionale pentru conducerea executivă (EIS) sunt caracteristice nivelurilor superioare de conducere şi

integrează informaţii provenind din surse interne, permiţând managerilor controlul şi dis-

punerea de informaţii importante pentru luarea deciziilor. Aceste informaţii sunt prezen-

tate într-o formă personalizată, fiind orientate mai degrabă către prezentarea individualiza-

tă şi sintetică a informaţiilor, decât spre scenarii decizionale sau către elaborarea de diver-

se previziuni.

Cea de-a doua clasificare a sistemelor informaţionale are la bază trei obiective care

formează cubul de clasificare a sistemelor informaţionale, referindu-se la sprijinirea urmă-

toarelor procese:

♦ informaţional (axa OX). Are în vedere culegerea, filtrarea şi transmiterea datelor

care caracterizează activitatea firmei;

♦ decizional (axa OY). Se referă la furnizarea informaţiilor necesare luării decizi-

ilor în probleme structurate sau semistructurate;

♦ de comunicaţie (axa OZ). Vizează vehicularea informaţiei între diverse categorii

de utilizatori sau utilizarea concomitentă a informaţiei de către mai mulţi utilizatori.

Dacă se are în vedere clasificarea sistemelor informaţionale în funcţie de cubul de

clasificare, se disting zece categorii ale căror caracteristici principale sunt prezentate în cele

ce urmează:

♦ sisteme informaţionale pentru conducere – MIS (Management Information Systems):

analizează informaţiile, generează rapoartele solicitate, rezolvă probleme structurare;

♦ sisteme informaţionale pentru conducerea executivă – EIS (Executive Information

System): evaluează informaţia în analize oportune la nivelul conducerii de vârf, într-o ma-

nieră inteligentă;

♦ sisteme de sprijinire a conducerii executive – ESS (Executive Support Systems): ex-

tensie a EIS capabilă să asigure suportul pentru comunicaţii electronice şi facilităţi organi-

zaţionale;

♦ sisteme suport pentru decizii – DSS (Decision Support System): utilizează date şi

modele pentru asistenţa deciziilor în probleme semistructurate la nivelul decidenţilor indivi-

duali;

♦ sisteme suport pentru decizii de grup – GDSS (Group Decision Support System):

extensie a DSS cu facilităţi de negocieri şi comunicaţii în vederea elaborării deciziilor de grup);

♦ sisteme pentru întâlniri electronice – EMS (Electronic Meeting Systems): furni-

zează infrastructura necesară grupurilor de lucru pentru derularea activităţii participanţilor

la întâlniri;

♦ sisteme de sprijinire a deciziilor la nivel organizaţional – ODSS (Organizational

Decision Support System): sprijinirea luării deciziilor care afectează mai multe subdivizi-

uni ale organizaţiei. Mai au rolul de a asista personalul din grupuri diferite şi de a furniza

informaţii care sunt utilizate sau nu în multiple activităţi independente;

♦ sisteme expert – ES (Expert Systems): încorporează cunoştinţele experţilor dintr-

un domeniu dat şi le folosesc în luarea deciziilor, elaborarea de recomandări, consultaţii

etc.;

♦ sisteme de birotică – OIS (Office Information Systems): informatizarea muncii de

birou la nivelul compartimentelor funcţionale şi a conducerii operative. Sunt orientate către

activităţi nestructurate şi pentru controlul fluxului informaţional la nivelul birourilor;

♦ sisteme informaţionale organizaţionale inteligente – IOIS (Intelligent Organizaţional

Information Systems): satisfac cerinţele pe scară largă ale organizaţiei prin: • sprijinirea ac-

tivităţilor paralele; • asistenţă inteligentă în comunicaţiile de grup, negocieri şi conflicte; •

facilităţi de procesare distribuită; • tehnici de planificare multiparticipant; • facilităţi de în-

văţare.

Componente hardware

Calculatorul electronic se referă la un sistem de calcul în care dispozitivele de lu-

cru sunt realizate din circuite electronice, care are memorie internă în măsură să memore-

ze date şi programe şi care efectuează prelucrări automate pe bază de program. Structura

unui calculator cuprinde unitatea centrală de prelucrare şi echipamentele periferice.

Unitatea centrală de prelucrare (UCP sau CPU – Central Unit Processing) repre-

zintă componenta principală a sistemului de calcul. Aceasta este formată din unitatea arit-

metică şi logică (UAL), care este capabilă să efectueze operaţii aritmetice şi logice, din me-

moria internă (MI), ce păstrează datele în curs de prelucrare şi programele, şi din unitatea

de comandă şi control (UCC) care dirijează activitatea întregului ansamblu, dând comenzi

celorlalte componente.

Echipamentele periferice fac legătura dintre calculator şi mediul înconjurător şi pot

fi de mai multe tipuri, şi anume:

♦ de intrare, care permit citirea datelor sau introducerea acestora în sistem (tasta-

tură, cititor optic etc.);

♦ de ieşire, ce sunt folosite la vizualizarea rezultatelor sub o formă accesibilă fac-

torului uman (monitor, imprimantă etc.);

♦ de stocaj, care dispun de unităţi de memorie auxiliară capabile să stocheze, sub o

formă accesibilă calculatorului mari cantităţi de date şi informaţii (disc magnetic, bandă

magnetică etc.);

♦ de comunicaţie, ce permit transmiterea datelor la distanţă prin intermediul liniilor

de comunicaţii (modem etc.).

Componente software

Ansamblul instrucţiunilor care realizează o anumită sarcină poartă denumirea de pro-

gram, iar totalitatea programelor (software) permite utilizarea echipamentelor. Există trei

mari categorii de software, şi anume:

♦ software de bază. Acesta este format în principal din sistemul de operare, fiind spe-

cific fiecărui tip de echipament şi asigurând funcţionarea eficientă a resurselor fizice şi lo-

gice ale sistemului de calcul;

♦ software de aplicaţii, care este specific problemelor rezolvate de utilizatori;

♦ software intermediar (programe de calcul tabelar, procesare de texte etc.), care poa-

te fi utilizat în diferite aplicaţii uşor şi rapid.

Software-ul de bază are drept componente sistemul de operare propriu-zis, progra-

mele utilitare şi programele traducătoare. De regulă, software-ul de bază este realizat de

către firma producătoare a calculatorului, fiind livrat odată cu aceasta.

Sistemele de operare asigură exploatarea echipamentelor, calitatea acestora condiţi-

onând eficienţa şi performanţele calculatorului. Astfel, un sistem de operare slab introdus

pe un echipament foarte performant va avea ca efect obţinerea unor performanţe de utiliza-

re cel mult mediocre.

Programele utilitare au în vedere anumite funcţii, bine definite, care se întâlnesc frec-

vent, fiind specializate în sarcini cum ar fi:

♦ medierea dialogului om-calculator;

♦ operaţii diverse asupra discurilor şi fişierelor;

♦ sortarea fişierelor;

♦ tipărirea la imprimantă etc.

Programele traducătoare au rolul de a converti programele scrise de utilizatori într-un

anumit limbaj de programare în formatul accesibil calculatorului (cod maşină).

Programele de aplicaţii sunt proiectate în scopul rezolvării unor probleme specifi-

ce ale utilizatorilor, corespunzând unor domenii de activitate precum:

♦ contabilitate, gestiune stocuri, resurse umane etc. (sunt aplicaţii care prelucrează

informaţii bine structurate);

♦ întocmire de bugete, planuri de investiţii, planuri de marketing etc. (sunt aplicaţii

destinate sprijinirii proceselor decizionale care operează, nu de puţine ori, cu informaţii se-

mistructurate sau slab structurate);

♦ calcule (rezistenţa materialelor, prelucrări statistice etc.).

Software-ul intermediar permite utilizatorilor rezolvarea problemelor fără a avea

cunoştinţe în domeniul programării, motiv pentru care acest tip de software se adresează cu

predilecţie utilizatorului final. Se încadrează aici programele de procesare a textelor

(WordPerfect, Word etc.), programele de calcul tabelar (Lotus 1-2-3, Excel, Quattro Pro

etc.), programele de grafică (CorelDraw, PowerPoint etc.) şi instrumentele software integra-

te (Works, Symphony etc.

Echipamentele periferice mediază schimbul de date şi informaţii dintre unitatea cen-

trală şi mediul extern. Principalele funcţii ale acestora se referă la următoarele:

♦ introducerea datelor, programelor şi a comenzilor în memoria internă;

♦ redarea rezultatelor prelucrărilor sub o formă accesibilă utilizatorului;

♦ oferirea de posibilităţi utilizatorului pentru a putea supraveghea şi interveni în

timpul unei sesiuni de lucru în scopul asigurării unei funcţionări corecte a sistemului.

Clasificarea echipamentelor periferice are în vedere funcţiile îndeplinite de acestea

în sistemul de calcul şi rolul lor în dialogul utilizator-calculator. Din punctul de vedere al

primului criteriu deosebim:

♦ echipamente periferice de intrare care permit introducerea datelor (text, imagini,

animaţie etc.), programelor şi a comenzilor în sistem;

♦ echipamente periferice de ieşire ce asigură redarea rezultatelor sau înlesnesc di-

alogul om-calculator într-un format direct accesibil factorului uman;

♦ echipamente periferice de intrare/ieşire care dispun de suporturi de mare capa-

citate în vederea stocării datelor şi programelor. Aceste echipamente asigură introducerea

datelor şi programelor stocate în memoria internă şi redarea rezultatelor în vederea unor

utilizări viitoare. Acesta este şi motivul pentru care ele se mai numesc şi echipamente pe-

riferice de stocaj.

În ceea ce priveşte rolul echipamentelor periferice în dialogul om-calculator întâl-

nim următoarea clasificare a acestora:

♦ echipamente periferice de comunicare utilizator-calculator care lucrează cu date

şi informaţii direct accesibile omului (texte, imagini, numere, sunete etc.): terminal, mouse,

creion optic, imprimantă etc.;

♦ echipamente periferice de stocaj care lucrează cu date şi informaţii în formate de

reprezentare care au la bază cifrele binare: unităţi de bandă magnetică, unităţi de disc mag-

netic, unităţi CD-ROM etc.;

♦ echipamente periferice pentru citirea directă a datelor şi informaţiilor.

Suporturile de date sunt medii fizice utilizate pentru preluarea, prelucrarea, stoca-

rea datelor şi programelor şi pentru redarea rezultatelor. Acestea sunt foarte diverse, fiind

specifice echipamentelor periferice care le folosesc ca suport. Ele se clasifică în mai multe

categorii din punct de vedere: • al materialului folosit pentru fabricarea lor; • al posibilită-

ţii de reutilizare; • al posibilităţii de adresare; • al utilizării în sistemele de calcul.

Dacă se are în vedere materialul folosit pentru fabricarea suporturilor tehnice de-

osebim următoarele categorii de suporturi:

♦ suporturi din hârtie (hârtia de imprimantă, documente completate cu cerneală

magnetică, documente cu caractere stilizate etc.);

♦ suporturi magnetice (banda magnetică, discul magnetic, tamburul magnetic etc.);

♦ suporturi optice (CE-ROM, DVD);

♦ suporturi magneto-optice.

Din punct de vedere al posibilităţii de reutilizare se întâlnesc suporturi nereutiliza-

bile care se pot înregistra o singură dată (suporturi de hârtie, microfilme, CD-ROM) şi su-

porturi reutilizabile care se pot utiliza succesiv pentru mai multe înregistrări (suporturi mag-

netice). Dacă ne referim la posibilităţile de adresare a înregistrărilor distingem suporturi

adresabile (la care accesarea informaţiei se face direct, pe baza unor adrese – discul mag-

netic) şi neadresabile (la care accesarea informaţiei se face prin parcurgerea secvenţială a

înregistrărilor şi verificarea conţinutului – banda magnetică).

În ceea ce priveşte modul de utilizare a suporturilor tehnice în sistemele de calcul

avem în vedere suporturi de intrare (care sunt numai citite – documente completate cu cer-

neală magnetică, CD-ROM etc.), suporturi de ieşire (care sunt numai scrise – hârtia de im-

primantă etc.) şi suporturi de intrare/ieşire (banda magnetică, discul magnetic, CD-ul ins-

criptibil, CD-ul reinscriptibil ş.a.).

Echipamente periferice de intrare

Echipamentele periferice de intrare sunt folosite pentru introducerea datelor şi pro-

gramelor în calculator, cele mai utilizate fiind tastatura şi mouse-ul.

Tastatura reprezintă dispozitivul care se foloseşte pentru introducerea datelor şi co-

menzilor în sistem. Fiecare caracter, alfabetic, numeri, special, se generează prin apăsarea

unei taste. Tastatura poate fi împărţită în patru zone, după cum urmează: • taste alfanume-

rice şi taste de comandă şi control; • taste funcţionale; • taste de poziţionare şi editare; • tas-

te numerice reduse.

Mouse-ul este un echipament nelipsit în modul grafic, prin intermediul acestuia pu-

tându-se selecta rapid opţiunile unor meniuri sau obiecte de pe ecran (texte, grafice, ima-

gini) în vederea executării unor operaţii. Din punct de vedere fizic, acesta este format din

23

carcasă, bilă de cauciuc care semnalează sistemului mişcările făcute, butoane pentru selec-

ţii, cablu de conectare la calculator şi conector de interfaţă pentru ataşarea mouse-ului la

sistem. Există şi variante de mouse care nu folosesc bila de cauciuc sau în care cablul de

legătură lipseşte, transmiterea impulsurilor realizându-se prin intermediul razelor infraro-

şii.

Operaţiile realizate cu ajutorul mouse-ului sunt următoarele:

♦ indicarea prin care cursorul este poziţionat pe ecran pe un anumit obiect;

♦ punctarea (clic) care se utilizează pentru selectarea unui obiect, aceasta realizân-

du-se în urma poziţionării cursorului mouse-ului pe obiectul respectiv prin apăsarea scurtă

a butonului;

♦ dublu clic prin care se acţionează scurt, de două ori butonul mouse-ului, declan-

şându-se o anumită acţiune;

♦ trasarea care se realizează analog cu punctarea, diferenţa constând în faptul că

după apăsarea butonului mouse-ul se deplasează cu butonul apăsat. Această operaţie se fo-

loseşte în vederea mutării sau copierii obiectelor.

Joystick-ul este format dintr-o manetă cu patru posibilităţi de mişcare (înainte, îna-

poi, stânga, dreapta). Este folosit, de regulă, la jocuri, dar şi în diferite sisteme de instruire

sau pentru aplicaţii de simulare.

Trackball-ul este un mouse în poziţie inversă, deplasarea cursorului realizându-se

prin mişcarea bilei de cauciuc cu degetul. Acest echipament este utilizat la calculatoarele

portabile (laptop sau notebook).

Touchpad-ul are dimensiuni mici, fiind uşor de utilizat. Tableta activă posedă un

dispozitiv care sesizează atingerea şi interpretează mişcările degetului sau ale unui obiect

ascuţit astfel că pe ecran cursorul se deplasează în mod corespunzător.

Creionul optic permite desenarea pe ecran prin simpla apăsare a acestui dispozitiv.

Ecranul tactil permite introducerea comenzilor prin apăsarea cu degetul sau cu un creion

special pe ecran, având ca domeniu de aplicare echipamentele şi terminalele publice din a-

eroporturi, gări, bănci etc.

Echipamente periferice de ieşire

1. Monitorul

Monitorul reprezintă un echipament de ieşire pe care se afişează rezultatele prelu-

crărilor, mesajele pentru utilizator şi informaţiile despre starea sistemului. În afara supra-

feţei de afişare, acesta mai cuprinde şi circuitele necesare realizării imaginii pe ecran. Este

legat la placa video sau la placa grafică care prelucrează semnalele primite de la procesor

pentru a le transforma în imagini grafice.

Legătura dintre magistrală şi monitor se realizează prin intermediul plăcii adaptoa-

24

re, care conţine controllerul video (controlează şi reglează imaginea de pe ecran) şi memo-

ria de regenerare a imaginii care conţine codul imaginii afişate pe ecran.

Parametrii care definesc performanţele monitoarelor se referă la:

♦ diagonală;

♦ intensitatea radiaţiilor;

♦ rezoluţia (se exprimă prin numărul de puncte distincte – pixeli – afişabile pe su-

prafaţa ecranului. Cu cât numărul acestora este mai mare cu atât imaginile au mai multe

detalii, sunt mai clare iar rezoluţia este mai bună. Numărul de puncte se indică sub forma

produsului dintre numărul de puncte de pe o linie şi numărul de linii. Rezoluţia este deter-

minată atât de distanţa dintre două puncte de pe ecran – definiţia ecranului –, cât şi de nu-

mărul de culori;

♦ numărul de culori;

♦ capacitatea de afişare;

♦ numărul dimensiunilor în care se afişează;

♦ tipul plăcii video;

♦ rata de împrospătare a imaginii (reprezintă numărul de imagini afişate pe secun-

dă. Frecvenţa afişării (baleiajul vertical este controlată de un dispozitiv care are rolul de a

transforma datele stocate în memoria video într-un semnal analogic afişat pe monitor).

Imprimanta

Acest echipament este opţional, permite tipărirea pe hârtie a rezultatelor prelucrării şi

prezintă următoarele componente: blocul de imprimare, sistemul de avans al hârtiei, siste-

mul logic de comandă şi interfaţa.

O imprimantă poate tipări diverse tipuri de caractere care poartă denumirea de fon-

turi. După spaţiul rezervat fiecărui caracter deosebim fonturi cu lăţime fixă şi fonturi pro-

porţionale. Cele din prima categorie rezervă fiecărui caracter acelaşi spaţiu, în timp ce fon-

turile proporţionale alocă un spaţiu diferit în funcţie de caracterul de realizat. Caracterele

din diferitele fonturi pot fi afişate sau tipărite având anumite atribute (îngroşat – bold, în-

clinat – italic, subliniat – underline etc.) care definesc stilul de tipărire.

Parametrii care caracterizează performanţele imprimantelor se referă la:

♦ rezoluţie (determină calitatea grafică a tipăririi şi se exprimă prin numărul de punc-

te afişate pe inch – dpi);

♦ viteza de tipărire care se măsoară în caractere pe secundă (cps) la imprimantele

lente şi în linii pe minut sau în pagini pe minut (ppm) la cele rapide;

♦ dimensiunea maximă a hârtiei [descrie formatul maxim acceptat pentru suportul de tipărire – A4 (210 x 297 mm), A3 (420 x 297 mm) etc.];

♦ memoria proprie care desemnează capacitatea de memorie de tip RAM ataşată im-

25

primantei. Pentru a nu se bloca fluxul datelor de tipărit se utilizează RAM-ul imprimantei

care va stoca datele până în momentul tipăririi;

♦ limbajul de control care se referă la setul de comenzi folosit pentru controlul im-

primantei;

♦ capacitatea de emulare care exprimă capacitatea unei imprimante de a folosi lim-

bajul de control al altei imprimante;

♦ numărul de fonturi ce are în vedere posibilitatea tipăririi unor caractere specifice

diverselor limbi.

Date, Informaţii, Cunoştinţe şi Înţelepciune – Exemplu practic

situaţia:

Funcţia de control al calităţii al procesului de producţie la o firmă producătoare de vin.

Date:

Datele se referă la elemente numerice, cantitative ale procesului de producţie – date despre greutatea sticlei, date despre culoarea vinului sau date despre procentele în care apare fiecare ingredient. Aceste seturi de date capătă înţeles, semnificaţie, doar atunci când sunt puse în ordinea corectă sau într-o formă mai organizată.

Informaţii:

În acest exemplu informaţiile pot să apară sub forma unui fişier excel care să descrie câteva elemente de producţie specifice unui lot de vin roşu. De exemplu, titlul acestui fişier poate să fie “Greutatea sticlelor de Chardonnay roşu, lotul cu numărul 12445, produs la 14/06/2006”. Este evident că acest fişier cu informaţii organizate are un obiectiv precis (de a controla ca greutatea sticlelor să fie între limite acceptabile) şi este asociat cu un anumit element sau obiect de producţie (Chardonnay roşu), respectiv cu un anumit eveniment de producţie (sticle din lotul cu numărul 12445 din 14/06/2006).

Cunoştinţe:

Atunci când se discută despre cunoştinţele asociate datelor şi informaţiilor de mai sus, este uşor de observat că:

O persoană expertă în controlul statistic al calităţii trebuie să interpreteze fişierul excel. Acest proces bazat pe cunoştinţe necesită pe lângă expertiză şi experienţă, valori şi informaţii contextuale.

2. În plus, această persoană are nevoie de un cadru pentru a evalua informaţiile, astfel încât să ia o decizie. Sunt mai multe posibilităţi: greutatea sticlelor din acest lot se compară cu greutatea sticlelor din alte loturi de vin sau cu limitele de greutate acceptate impuse de legislaţia statului. Decizia finală a managerului responsabil pentru asigurarea calităţii va fi de a trimite sticlele pentru a mai fi umplute sau să le plaseze în categoria de calitate A sau B şi să decidă apoi pe ce pieţe să fie trimis lotul de vin.

3. Numai acest expert a putut decide cum variază lotul de vin numărul 12445 de alte loturi produse în trecut sau de standardele de calitate şi de ce acest lot trebuie trimis pe piaţa A (care are clienţi mai exigenţi) sau pe piaţa B (cu clienţi mai puţin exigenţi).

Înţelepciunea:

În acest exemplu înţelepciunea poate fi definită ca abilitatea expertului de calitate sau a departamentului de asigurare a calităţii de a îmbunătăţi întregul proces de control al calităţii revizuind standardele de calitate sau revizuind procesul luând în considerare cunoştinţele anterioare şi experienţa. În oricare din aceste cazuri, compania va îmbuătăţi procesul de control al calităţii.

Clasificarea informaţiilor se poate face în funcţie de forma, natura şli suportul de stocare a acestora.

Formă

- analogice, reprezentate prin mărimi fizice, sunete sau imagini în forma fizică specifică dispozitivelor tehnice care le prelucrează (dispozitive de înregistrare-redare), fără a se utiliza codificări numerice. Exemple: mesaje înregistrate pe benzi sau casete magnetice audio cu ajutorul echipamentelor electronice analogice uzuale (magnetofon, casetofon), imagini filmate şi redate cu dispozitive analogice de tip camere de luat vederi, respectiv videoplayere.

- digitale, reprezentate folosind codificări numerice ale unui fenomen real sau unei forme analogice. Pe suport, informaţia va apărea ca o succesiune de valori binare (0,1) corespunzătoare acelor coduri. Exemple: informaţia introdusă de la tastatura unui calculator în memoria internă a acestuia, informaţii înregistrate digital pe suporturi magnetice/optice specifice calculatoarelor, informaţiile aflate în memoria internă a calculatorului şi prelucrate de procesor.

Pentru transformarea informaţiei dintr-o formă în alta se folosesc dispozitive de conversie. Codificarea trebuie să fie fidelă astfel încât să nu existe pierderi sau alterări de informaţie.

Natură

- date numerice, alfabetice sau alfanumerice (numerice şi/sau alfabetice). Informaţia preponderent numerică intervine în calcule matematice şi logice necesare în diverse domenii.

fişiere de date – se manipulează prin operaţii elementare (copiere, mutare, ştergere) sau pot fi accesate şi modificate componente ale lor prin intermediul unor programe scrise în limbaje de programare (PASCAL, C, FORTRAN, BASIC, etc.)

baze de date – volume mari de date se prelucrează cu produse specifice denumite sisteme de gestiune a bazelor de date (SGBD): ACCESS, DBASE, FOXPRO, PARADOX

foi de calcul electronic (spreadsheets) – datele sunt prelucrate de procesoarele de tabele: EXCEL, LOTUS, QUATTRO PRO.

- documente conţinând cuvinte organizate în paragrafe, fraze, pagini, prelucrate de programe speciale – editoare de documente – cu facilităţi de tehnoredactare, aranjare în pagină, corector ortografic şi sintactic. Majoritatea editoarelor de documente permit şi introducerea unor obiecte precum tabele, imagini, schiţe, reprezentări grafice.

Procesarea textului – textul, structurat în pagini, paragrafe, fraze şi cuvinte, este supus unor operaţii vizând pagina (dimensiune, orientare), fonturile (forma caracterelor, mărimea acestora), modul de aşezare a textului în pagină. Procesarea textelor se realizează fie cu programe incluse în sistemul Windows (Write, Wordpad), fie cu procesoarele specializate de texte (Wordstar, Word, Word Perfect).

Procesarea documentelor – pe lângă editarea textelor, apar facilităţi speciale de prelucrare a acestora: formatare (structurare pe pagini, paragrafe, coloane), operaţii lingvistice (despărţiri în silabe, verificarea ortografiei şi sintaxei), prelucrare de tabele, formule, imagini, reprezentări grafice realizate cu procesorul de documente sau importate din alte aplicaţii. Exemple: Microsoft WORD (din pachetul de programe Office al mediului Windows), Corel VENTURA, Adobe PAGE MAKER, Quark XPRESS (programe de tehnoredactare specializate).

- fişiere imagine – imaginile statice pot fi create şi prelucrate cu diverse programe dedicate. Există diverse formate de fişiere grafice (BMP – bitmap, “hartă de biţi”, GIF, JPEG, etc) ce pot fi utilizate separat sau inserate chiar în documente. Programe pentru editarea imaginilor: PAINT (din sistemul Windows), Adobe PHOTOSHOP, Corel DRAW, etc.

- secvenţe audio generate de vocea umană, fenomene reale, instrumente muzicale sau sintetizatoare electronice. Informaţiile sonore sunt convertite din formă analogică în formă digitală şi sunt prelucrate de către echipamente şi programe specializate în tratarea informaţiei sonore. Pentru înregistrarea şi redarea sunetelor, calculatorul trebuie echipat cu placă de sunet.

- secvenţe video de tipul imaginilor animate sau filmelor pot fi gestionate de camere video sau programe de grafică bidimensională (2D) şi tridimensională (3D).

Suport

- digital:

magnetic: banda magnetică, caseta magnetică, unităţi magnetice (hard-disk, dischetă, zip drive);

optic: CD, DVD

- analogic:

opac: hârtie, folosită în imprimante, plottere, scannere, dispozitive de fotocopiere;

transparent: peliculă de film, folii transparente.

Categorii,de,sisteme,informaticeSistemele informatice joacă un rol important în a asigura suportul activităţilor manageriale şi operaţionale în business. Din acest motiv există posibilitatea de a clarifica tipologia sistemelor informatice la nivel conceptual în:a) Sisteme informatice operaţionale b) Sisteme informatice pentru management a) Sistemele informatice operaţionale cuprind: -sisteme informatice operaţionale; -sisteme pentru procesarea (prelucrarea) tranzacţiilor ;-sisteme pentru controlul proceselor; -sisteme pentru colaborarea la nivelul organizaţiei .b) Sisteme informatice pentru management cuprind: • sisteme informatice pentru management (în general); • sisteme informatice pentru fundamentarea deciziei; • sisteme informatice pentru activitatea executivă.Sistemele informatice operaţionaleSistemele informatice sunt necesare pentru a prelucra datele generate şi utilizate în operaţiile de business. Aceste sisteme informatice operaţionale produc a varietate de produse informaţionale pentru uz intern sau extern. Aceste informaţii vor fi prelucrate mai departe de către sistemele informatice pentru management. În general acestea au rolul:- de a procesa date privind business-ul; - de a controla procese industriale. Sistemele informatice de prelucrare a tranzacţiilorAceste sisteme sunt orientate către prelucrarea datelor rezultate din business sau operaţionale: vânzări, cumpărări, inventar şi oferă o varietate de produse informatice (liste, situaţii etc.) de uz intern sau extern. Prelucrarea datelor se face în urma acumulării (la o perioadă de timp) sau în timp real.Sisteme informatice pentru controlul proceselorSunt acele sisteme care utilizează computerul pentru a controla anumite procese fizice (linii de producţie robotizate, fabrici automate etc.)Sistemele informatice pentru colaborarea la nivelul organizaţieiSunt sisteme care utilizează o gamă largă de tehnologii informatice pentru a asigura colaborarea, comunicarea dintre angajaţii (membrii) unei organizaţii. Aceasta ajută la schimbul de idei, împărţirea resurselor, coordonarea între membrii. Scopul acestor sisteme informatice este de a creşte productivitatea şi creativitatea echipelor şi grupurilor de lucru dintr-o întreprindere modernă. Sistemele informatice pentru managementAceastă categorie de sisteme informatice sunt orientate spre a oferi suport şi informaţii pentru autoritatea efectivă de luare a deciziei. Ele asigură suportul pentru necesităţile decizionale de la nivelul de vârf (strategic), la cel de mijloc (tactic) sau cel operaţional. Sistemele informatice pentru management oferă o varietate de rapoarte specifice folositoare în activităţile manageriale curente. Produsele informatice pot fi obţinute la cerere, periodic sau când apar necesităţi excepţionale.Sisteme informatice pentru fundamentarea decizieiAceste sisteme oferă managerilor utilizatori informaţii într- un mod interactiv ori de câte ori este nevoie. Managerii îşi generează informaţiile de care au nevoie pentru decizii, folosind modele decizionale şi baze de date specializate.Sisteme informatice pentru activitatea executivă

Sunt sisteme care asistă nivelul mediu şi de vârf al managementului organizaţiei. Oferă un acces imediat şi uşor la informaţiile necesare atingerii obiectivelor strategice ale firmei. Au un mod uşor de operare şi înţelegere.Inteligenţa artificialăEste o combinaţie între ştiinţă şi tehnologie, al cărei scop este de a dezvolta computere care pot gândi. Se porneşte de la ideea că dezvoltarea de funcţii ale computerului sunt asociate în mod normal cu inteligenţa umană

Resursele tehnice și resursele programate ale calculatorului

Operațiile efectuate intern de către componentele electronice ale calculatorului sînt cunoscute ca operații implimentare prin echipamente, pe cînd operațiile efectuate cu ajutorul unei secvanțe de instrucțiuni sînt cunoscute ca operații implimentate prin program.Resursele tehnice ale unui sistem de calcul modern includ procesorul, memoria internă, unitățile de memorie externă, echipamentele de intrare-ieșire etc.Resursele programate vor include subgrupele care realizează operațiile implementate prin program, programele care simplifică accesul la unitaățile de intrare-ieșire, asambloarele, editoriale de text, compilatoarele limbajelor algoritmice și, evident, programele elaborate de fiecare utilizator.

Descrierea principiului de functionare a calculatorului in interiorul calculatorului circula semnale (impulsuri). Pentru a memora si transmite informatia prin aceste semnala, calculatorul foloseste un sistem de reprezentare a informatiei pe doua nivele. Practic in calculator exista semnale electrice de o tensiune mai inalta (care sunt interpretate ca avand valoarea 1) si semnale electrice de o tensiune mai joasa (avand valoarea 0). Valorile 0 si 1 se numesc biti (= particulele cele mai mici de informatie din calculator; sau un fir de sarma pe care se afla (1) sau nu (0) curent). Dar calculatorul va lucra cu perechi de 8 biti = 1 byte (B) ( = unitatea de baza a capacitatii de memorare pentru memoria interna si pentru unitatile si suportueile magnetice care pot stoca informatia).

1 KB = 210 B = 1024 B

1 MB = 210 KB = 1048576 B

1 GB = 210 MB = 230 B

(Se foloseste sistemul de memorare in baza 2)

Pornirea calculatorului

 se porneste UC

Legenda

 = clic cu butonul stg. al mouse-ului

   = dublu clic cu butonul stg. al mouse-ului

 

se porneste monitorul (daca este nevoie)

se porneste imprimanta (sau alte periferice de iesire).

Oprirea calculatorului

 se salveaza documentul (fisierul) in care am lucrat

e inchid aplicatiile in care am lucrat revenind la interfata de inceput

se inchid perifericele de iesire utilizate

  Start Shut DowYes

se stinge monitorul (daca este nevoie)

se stinge UC.

Atentie!! Repornirea calculatorului se va face dupa cca 20s!!

Resetarea calculatorului

Este o operatie la care se va apela doar in situatii critice (blocarea calculatorului).

CTRL+ALT+

sau apas butonul RESET de la UC.

Sistem de date

• Datele sunt percepute de utilizatori ca tabele

Operatorii relaţionali care pot fi folosiţi pentru prelucrarea datelor generează un tabel rezultat din tabelele operanzi

• Asocierea dintre tabele se realizează prin intermediul egalităţii valorilor unor atribute comune, ceea ce permite rezolvarea oricărei interogări. Clasificare după numărul de utilizatori.

Majoritatea sistemelor de baze de date sunt sisteme multiutilizator, adică permit accesul concurent (în acelaţi timp) a mai multor utilizatori la aceeaşi bază de date. Există şi un număr redus de sisteme monoutilizator, adică suportă accesul doar al

unui utilizator (la un moment dat).

2.3. Clasificare după numărul de staţii pe care este stocată baza de date

O altă clasificare este cea după numărul de staţii pe care este stocată baza de date

Există două categorii de sisteme de baze de date: centralizate şi distribuite.

Un sistem de baze de date centralizat (Centralized Database System) este un sistem de baze de date în care datele şi sistemul de gestiune sunt stocate pe un singur calculator.

Un sistem de baze de date distribuit (Distributed Database System) poate avea atât datele, cât şi sistemul de gestiune, distribuite pe mai multe calculatoare interconectate printr-o reţea de comunicaţie.

capacitatea de stocare, reprezintă volumul maxim de date, ce

pot fi memorate şi depinde: de numărul plăcilor de care

dispune hard discul (HD), de densitatea înregistrării, de tipul

discului şi de generaţia din care face parte stocarea se face în

sectoare succesive (compact) sau în sectoare dispersate Compact discul (CD-ul) este un alt suport de memorie externă cu

caracteristici superioare, fiind un mediu de stocare optic. Datorită

tehnologiei de fabricaţie şi a modului de înregistrare şi de accesare a

datelor, CD-ul se regăseşte în majoritatea configuraţiilor de PC-uri.

Pentru citirea şi scrierea informaţiilor se foloseşte tehnologia laser care

asigură integritatea datelor pe intervale de timp mult mai mari decât în

cazul suporturilor magnetice. CD-urile nu pot fi şterse accidental, iar

citirea lor nu este afectată de existenţa pe suprafaţa discului a unor

mici zgârieturi, praf, urme de degete, deoarece citirea nu se realizeazã

prin intermediul capului de citire, ca la HDD sau FDD, ci printr-o rază

laser. Din punct de vedre constructiv, suportul este realizat din

policarbonat pur, un înveliş reflectorizant din aluminiu şi un strat de

lac pentru a i se asigura protecţia. Spre deosebire de hard disc şi

dischetă, CD-ul are o singură pistă de înregistrare în formã de spirală,

care porneşte din centru spre marginea exterioară I

Opțiunea Imprimare în fișier este o relicvă a perioadei de început a computerelor. Ea nu funcționează cu ușurință pe mai multe imprimante pentru USB uzuale și este posibil să realizați multe din aceleași obiective prin crearea unui document PDF sau a unui document XPS. Pentru a afla mai multe despre documentele XPS, consultați Documente XPS: întrebări frecvente șiImprimarea în Microsoft XPS Document Writer.

Dacă utilizați opțiunea Imprimare în fișier, Windows salvează informațiile despre formatare și aspect ale fișierului pentru ca o imprimantă să poată reproduce documentul fără programul sau computerul care l-a creat. Există câteva motive pentru a face acest lucru:

Nu aveți o imprimantă la îndemână, dar doriți să arhivați un document și să îl imprimați mai târziu.

Doriți să trimiteți un document sau o fotografie către un serviciu de imprimare comercial.

Doriți să trimiteți un document cuiva care are aceeași imprimantă, dar nu are programul utilizat pentru a crea documentul.

Însă, Imprimare în fișier are câteva limite. Este o relicvă din timpurile DOS și este proiectată în principal pentru imprimantele paralele. Nu funcționează ușor pe imprimantele USB mai noi. De asemenea, computerul utilizat pentru a imprima fișierul salvat trebuie să aibă același driver de imprimantă instalat ca cel din computerul utilizat pentru a crea fișierul.

Crearea unui fișier de imprimantă

Nu toate programele acceptă opțiunea Imprimare în fișier. În cele mai multe programe, opțiunea Imprimare în fișier este o casetă de selectare din caseta de dialog Imprimare. În Windows, extensia implicită de fișier pentru imprimarea în fișier este .prn.

Dacă vi se solicită, alegeți un nume de fișier și o locație pentru a salva fișierul. (Dacă nu primiți această solicitare, fișierul este de obicei salvat în folderul Documente.)

Imprimarea unui fișier de imprimantă

Ar trebui să nu vă deranjeze să lucrați în linia de comandă dacă alegeți opțiunea Imprimare în fișier.

Pentru a imprima un fișier

Deschideți fereastra Linie de comandă făcând clic pe butonul Start . În caseta de căutare, tastați Linie de comandă, apoi, în lista cu rezultate, faceți clic pe Linie de comandă.

În linia de comandă, tastați următoarea comandă, unde numefișier reprezintă fișierul pe care doriți să-l imprimați, iarLPT reprezintă numele portului LPT corespunzător (de obicei, „LPT1:”):

copy nume fișierLPT1:

Crearea si salvarea fisierelor care contin registre de calcul

         Utilizatorul poate crea un nou registru de calcul gol, sau putem folosi un sablon pentru a crea unul mai complex. Un sablon este un registru de calcul preformatat, pe sabloane pentru facturi, rapoarte financiare si alte foi de calcul ce se utilizeaza in mod frecvent.

         In continuare voi prezenta cum se realizeaza un registru de calcul nou:

-         se deschide meniul File si se selecteaza New, pe ecran va aparea caseta de dialog New care contine doua etichete General si Spreadsheet Solution

-         pentru a crea un registru de calcul gol se face clic pe eticheta General apoi pe pictograma Workbook, Pentru a crea un registru de calcul pornind de la un sablon se face clic pe Spreadsheet Solutions. Pe ecran va aparea pictograma pentru mai multe tipuri de foi de calcul folosite mai frecvent, se face clic pe pictograma corespunzatoare tipului de registru de calcul pe care dorim sa-l cream

-         dupa ce se face selectarea se face clic pe Ok sau se apasa tasta Enter, pe ecran va fi deschis un nou registru de calcul avind pe bara de titlu o denumire prestabilita, Excel va numerota filele, in cazul in care aveti deja deschis un regisru de calcul Book1, pe bara de titlu a noului registru de calcul va aparea Book2.

Tot ce introducem intr-un registru de calcul va fi salvat in memoria temporara a calculatorului, daca iesim din Excel, vom pierde datele respective. Ca atare este important sa salvam in mod regulat fisierele care contin registre de calcul pe harddisk sau pe discheta.

         Atunci cind se salveaza pentru prima data un registru de calcul in memorie acesta trebuie sa primeasca o denumire. Pentru a denumi un registru de calcul se vor face urmatorii pasi:

-         se deschide meniul File si se selecteaza Save sau se face clic pe butonul Save de pe bara cu instrumente standard, pe ecran va aparea caseta de dialog Save As

-         se introduce denumirea pe care dorim sa o alocam registrului de calcul in caseta de text File Name, putem folosi pina la 218 caractere inclusiv orice combinatie de litere, cifre si spatii

-         in mod normal, Excel salveaza registrele de calcul in dosarul My Documents, pentru a salva fisierul respectiv in alt dosar, se selecteaza din lista Save In, putem sa trecem la nivel de dosar superior executind clic pe butonul Up One Level de pe bara cu instrumente Save, din partea superioara a casetei de dialog, putem trece pe alta unitate de disc selectind-o in caseta Save In.

Pentru a salva un fisier pe care l-am mai salvat anterior si care este denumit, nu trebuie decit sa se execute clic pe butonul Save sau se poate apasa combinatia de taste Ctrl+S sau sa folosim “clasicul” File, Save. Excel va salva automat registrul de calcul si toate modificarile facute fara sa se mai deschida caseta de dialog Save As.

         Uneori utilizatorul doreste sa modifice registrul de calcul, pastrind inca o copie a versiunii originale sau sa cream un nou registru de calcul prim modificarea unuia existent, putem face acest lucru salvind registrul de calcul sub alta denumire sau in alt dosar. In continuare voi prezenta ce trebuie facut in acest scop:

-         se deschide meniul File si se selecteaza Save As, vom vedea caseta de dialog Save As, ca in cazul in care am salva registrul de calcul pentru prima data

-         pentru a salva registrul de calcul sub alta denumire, se scrie noua denumire a fisierului peste cea veche, in caseta de text File Name

-         pentru a salva fisierul pe alta unitate de disc sau in alt dosar, se selecteaza litera unitatii sau dosarul din lista Save In

-         pentru a salva fisierul sub alt format se face clic pe sageata de derulare Save As Type si se selectaza formatul dorit

-         se face clic pe butonul Save sau se apasa tasta Enter

 

Deschiderea, cautarea si inchiderea fisierelor care contin registre de calcul

         Daca vrem sa deschidem un registru de calcul cu care am lucrat si acum vrem sa-l folosim din nou se vor efectua urmatorii pasi:

-         se deschide meniul File si se selecteaza Open sau se face clic pe butonul Open de pe bara cu instrumente standard

-         daca fisierul nu se afla in dosarul curent se deschide caseta Look In si se selecteaza unitatea de disc si dosarul corecte

-         se face clic pe fisierul pe care vrem sa-l deschidem din lista cu fisiere si dosare, sau se introduce numele fisierului in caseta File Name

-         pentru a vedea o imagine a registrului de calcul inainte de a-l deschide, se face clic pe butonul Preview din caseta de dialog, Excel va afisa continutul registrului de calcul intr-o fereastra in partea dreapta a casetei de dialog

-         se face clic pe Open sau se apasa Enter

Se poate deschide un anumit registru de calcul si la deschiderea programului Excel daca dorim. Pentru aceasta se face clic pe butonul Start si se selecteaza Open Office Document. Se selecteaza registrul de calcul care dorim sa-l deschidem si se executa clic pe Open. Excel va fi lansat avind deschis registrul de calcul selectat de catre utilizator, pregatit pentru editare.

         In cazul in care utilizatorul a uitat unde a creat un fisier, Excel il poate ajuta pe acesta. Acesta poate folosi optiunea Find Now din caseta de dialog Open. Pentru ca Excel sa gaseasca un fisier in locul utilizatorului se vor efectua urmatorii pasi:

-         se deschide meniul File si se selecteaza Open sau se face clic pe butonul Open de pe bara cu instrumente standard, pe ecran va aparea caseta de dialog Open

-         se deschide caseta Look In si se selecteaza unitatea de disc sau dosarul in care dorim sa facem cautarea,

-         pentru a limita cautarea putem folosi una dintre metodele:

o       daca dorim sa cautam un singur fisier se introduce denumirea sa in caseta de text File Name, putem folosi caractere de inlocuire in locul celor care nu ni le mai amintim, folosim caractere cum ar fi * asterisc in locul unui grup de caractere si semnul de intrebare? In locul unui singur caracter

o       putem cauta in registrele de calcul pentru a gasi o anumita propozitie introducind-o in caseta Text or Property

o       pentru a specifica o anumita perioada de timp in care au fost create sau modificate fisierele pe care le cautam, se selecteaza optiunea din caseta de dialog Last Modified

o       pentru ca Excel sa caute in toate subdosarele de pe unitatea de disc specificata de catre utilizator se va face clic pe Commands and Settings si se selecteaza Search Subfolders din meniul derulant care va aparea pe ecran

-         cind am terminat de introdus criteriile de cautare se face clic pe butonul Find Now, Excel va gasi fisierele care corespund instructiunilor de cautare introduse de catre utilizator si le va afisa in lista cu fisiere si dosare

-         se analizeaza lista, se selecteaza fisierul dorit si apoi se face clic pe Open

Uneori este posibil sa avem mai multe registre de calcul deschise simultan. Intr-un astfel de caz ne putem deplasa de la unul la altul pentru a vedea sau edita continutul oricaruia dintre ele. Voi prezenta in continuare citeva metode de deplasare:

-         daca o parte din fereastra registrului de calcul care vrem sa ajungem este vizibila se face clic pe aceasta

-         se deschide meniul Window si se selecteaza denumirea acestuia

-         se apasa Ctrl+F6 pentru a ne muta la fereastra unui alt registu de calcul

Cind se inchide un registru de calcul, Excel elimina fereastra acestuia

de pe ecran, este util sa inchidem registrele de calcul dupa ce terminam lucrul cu acestea, pentru a elibera resursele calculatorului, astfel acesta va raspunde mai rapid comenzilor efectuate. Pentru a inchide un registru de calcul se vor urma pasii:

-         in cazul in care fereastra pe care vrem sa o deschidem nu este activa, aceasta se va activa selectind registrul de calcul din lista cu registre de calcul de la sfirsitul meniului Window

-         se face clic pe butonul Close(X) din coltul din dreapta sus a registrului de calcul

 

Lucrul cu foile de calcul

         In configuratia prestabilita fiecare foaie de calcul este formata din trei pagini cu foi de calcul, ale caror denumiri apar in etichetele din partea dreapta de jos a ecranului. Putem insera sau sterge o foaie de calcul dupa cum utilizatorul doreste. Unul dintre avantajele utilizarii mai multor foi de calcul este posibilitatea organizarii datelor pe sectoare logice. Un alt avantaj al utilizarii este reorganizarea foilor in cadrul unui registru de calcul.

         Inainte de aceasta voi prezenta cum se pot selecta una sau mai multe foi de calcul:

-         pentru a selecta o singura foaie de calcul, se face clic pe eticheta acesteia, eticheta va fi evidentiata, pentru a arata ca foaia a fost selectata

-         pentru a selecta mai multe foi de calcul alaturate, se face clic pe eticheta primei foi din grup apoi se tine apasata tasta Shift si se face clic pe eticheta ultimei foi din grup

-         pentru a selecta mai multe foi de calcul izolate, se tine apasata tasta Ctrl si se face clic pe eticheta fiecarei foi de calcul in parte

In cazul in care se selecteaza doua sau mai multe foi de calcul, ele ramin selectate pina cind grupul se dizolva. Pentru a dizolva un grup de foi de calcul se poate proceda in felul urmator:

-         se face clic cu butonul din dreapta pe foile de calcul selectate si se selecteaza Ungroups Sheets

-         se tine apasata tasta Shift si se face clic pe eticheta activa

-         se face clic pe orice eticheta care nu apartine grupului

Un registru de calcul nou creat contine trei foi de calcul, dar se mai pot adauga cu usurinta si altele.

         Pentru a adauga o foaie de calcul intr-un registru de calcul se vor efectua urmatorii pasi:

-         se selecteaza foaia de calcul inaintea careia vrem sa inseram o noua foaie de calcul, de exemplu daca se selecteaza Sheet2, noua foaie de calcul va fi inserata inaintea foii Sheet2

-         se deschide meniul Insert

-         se selecteaza Worksheet, iar Excel va insera noua foaie de calcul

In cazul in care utilizatorul nu intentioneaza sa introduca decit o foaie de calcul le putem elimina pe celelalte doua, pentru a economisi memorie. In continuare voi prezenta cum se poate realiza acest lucru:

-         se selecteaza foaia sau foile de calcul pe care dorim sa le eliminam

-         se deschide meniul Edit

-         se face clic pe Delete Sheet, iar pe ecran va aparea o caseta de dialog care cere sa se confirme selectia

-         se face clic pe Ok, iar foaia de calcul va fi eliminata

Putem muta sau copia foile de calcul intr-un registru de calcul sau dintr-un sistem in altul. Voi prezenta in continuare cum este posibil acest lucru:

-         se selecteaza foaia sau foile de calcul pe care dorim sa le mutam sau sa le copiem, daca utilizatorul doreste sa mute sau sa copieze foi de calcul dintr-un registru de calcul in altul, nu trebuie uitat ca trebuie sa deschidem registrul destinatie

-         se deschide meniul Edit se selecteaza Move or Copy Sheet iar pe ecran va aparea caseta de dialog Move or Copy

-         pentru a muta foaia sau foile de calcul in alt registru de calcul se selecteaza denumirea registrului respectiv din lista derulanta To Book, in cazul in care dorim sa mutam sau sa copiem intr-un registru de calcul nou se selecteaza din lista derulanta To Book, Excel va crea un nou registru de calcul si va copia sau va muta apoi foaia sau foile de calcul in el

-         in caseta cu lista Before Sheet, se selecteaza foaia de calcul inaintea careia vrem sa fie mutata foaia de calcul selectata

-         pentru a copia foaia de calcul selectata in loc sa fie mutata, se selectaza Create a Copy pentru a introduce un marcaj de validare in caseta respectiva

-         se face clic pe Ok, foaia sau foile de calcul selectate vor fi mutate sau copiate conform indicatiilor

O metoda simpla de copiere sau de mutare a foilor de calcul in cadrul aceluiasi registru de calcul presupune efectuarea tehnicilor de tragere si plasare. Mai intii se selecteaza eticheta foii de calcul pe care dorim s-o copiem sau sa o mutam. Se plaseaza indicatorul mouse-ului pe una dintre etichetele selectate, se face clic si se tine apasat butonul mouse-ului apoi se trage eticheta acolo unde dorim. Pentru a copia foaia de calcul se tine apasata tasta Ctrl in timp ce se trage. Cind se elibereaza butonul mouse-ului, foaia de calcul va fi copiata sau mutata.

         De asemenea utilizatorul poate folosi metoda de tragere si plasare pentru copierea sau mutarea rapida a foilor de calcul dintr-un registru de calcul in altul. Mai intii se deschid foile de calcul pe care dorim sa le folosim pentru copiere sau mutare. Se selecteaza Window, Arrange si apoi se face clic pe optiunea Tiled. Se face clic pe Ok pentru a dispune ferestrele astfel incit pe ecran sa apara cite o mica parte din fiecare. Se selecteaza eticheta foilor de calcul pe care dorim sa le copiem sau sa le mutam. Se plaseaza indicatorul mouse-ului pe una dintre etichetele selectate, se face clic si se tine apasat butonul mouse-ului apoi se trage eticheta unde se doreste. Pentru a copia foaia de calcul se apasa tasta Ctrl in timp ce se trage. Cind se elibereaza butonul mouse-ului, foaia de calcul va fi mutata sau copiata.

         In configuratia prestabilita toate foile de calcul sunt denumite SheetX unde X este un numar mai mare sau egal cu 1. Astfel ca pentru a sti mai bine ce fel de informatii contine fiecare foaie de calcul, putem schimba denumirile care apar pe etichete. Voi prezenta in continuare cum este posibil acest lucru:

-         se face dublu clic pe eticheta foii de calcul pe care dorim sa o redenumim, denumirea curenta va fi evidentiata

-         se introduce noua denumire pentru foaia de calcul respectiva si se apasa tasta Enter, Excel va inlocui denumirea prestabilita cu cea pe care a introdus-o utilizatorul.

Folosirea referinţei relative, absolută sau mixtă, a unei celule în formule sau funcţii

O referinţă identifică o celulă sau o zona de celule într-o foaie de lucru şi comunică programului de calcul tabelar Microsoft Excel unde să caute valorile sau datele pe care intenţionaţi să le utilizaţi într-o formulă.

Folosind referinţe :

1. este posibil să utilizaţi date conţinute în părţi diferite ale unei foi de lucru într-o singură formulă sau să utilizaţi valoarea dintr-o celulă în mai multe formule.

2. este posibil să faceţi referire la celule din alte foi din acelaşi registru de lucru şi la alte registre de lucru. Referinţele la celule din alte registre de lucru se numesc legături.

Referinţa relativă

Într-o formulă, o referinţă relativă la celulă, cum ar fi Al, se bazează pe poziţia relativă a celulei care conţine formula faţă de celula la care se face referire. Dacă poziţia celulei care conţine formula se modifică, se modifică şi referinţa. Dacă se copiază formula de-a lungul rândurilor sau pe coloane, referinţa se ajustează automat. Implicit, formulele noi utilizează referinţe relative.

În exemplul următor, în celula E2 a fost introdusă formula =AVERAGE(C2:D2); prin copierea (prin tragerea mânerului de umplere) formulei în celula E3 se observă că se schimbă adresele celulelor implicate în calcul - formula devenind =AVERAGE(C3:D3). Se poate observa că referinţele nu sunt legate de anumite celule fixe ale foii, ci ele au fost translatate. Astfel, şi rezultatul formulei s-a schimbat, în funcţie de noile referinţe ale celulelor implicate în formulă. Acest tip de referinţă este denumit referinţă relativă.

Referinţă absolută

Dacă se doreşte păstrarea rezultatului prin copierea sa într-o altă celulă, atunci în faţa literei corespunzătoare coloanei şi în faţa cifrei corespunzătoare liniei se introduce simbolul $, formula introdusă având următorul aspect: =($C$2*$D$2)/2, în exemplul dat în imaginea de mai jos. Prin copierea formulei în celula alăturată, E6, se observă că s-a păstrat rezultatul deoarece şi formula s-a păstrat nemodificată. În acest caz, s-a folosit referinţa absolută, adică formula copiată referenţiază, fără nici o translatare, celulele originale. Astfel, dacă în faţa literei celulei şi în faţa numărului celulei se plasează simbolul $, (sau se acţionează tasta F4), referenţierile utilizate devin deci absolute.

    

Referinţa mixtă

O referinţă mixtă are fie o coloană absolută şi un rând relativ, fie un rând absolut şi o coloana relativă. O referinţă coloană absolută ia forma $A1, $B1 şi aşa mai departe. O referinţă rând absolut ia forma A$l, B$l şi aşa mai departe. Dacă poziţia celulei care conţine formula se modifică, referinţa relativă se modifică, iar referinţa absolută nu se modifică. Dacă se copiază formula de-a lungul rândurilor sau pe coloane, referinţa relativă se ajustează automat, iar referinţa absolută nu se ajustează.

În exemplul următor, la primul factor a fost utilizată referenţierea absolută a coloanei A şi referenţierea relativă a liniei 2; la cel de-al doilea factor a fost utilizată referenţierea relativă a coloanei B şi cea absolută a liniei 1. În final, formula este: =$A2*B$1. Prin selectarea diferitelor celule se va observa că, coloana A şi linia 1 rămân neschimbate, deoarece s-a folosit referinţa absolută, iar linia primului factor şi coloana celui de-al doilea se schimbă deoarece s-a folosit referinţa relativă.

Ca în celula B2, prin copierea relativă a formulei iniţiale, se obţin valorile ca în imaginea de mai jos:  

2 FUNCTIILE STATISTICE

Functiile statistice (Statistical) permit efectuarea de calcule statistice utilizând serii de valori:

=MAX(lista) returneaza cea mai mare valoare din lista. Lista poate fi compusa din: numere,

formule numerice, adrese sau nume de câmpuri;

=MIN(lista) returneaza cea mai mica valoare din lista;

=AVERAGE(lista) calculeaza media valorilor din lista;

=GEOMEAN(lista) calculeaza media geometrica a valorilor dintr-o lista

=HARMEAN(lista) calculeaza media armonica a valorilor dintr-o lista;

=MEDIAN(lista) calculeaza valoarea mediana dintr-o lista;

=COUNT(lista) numara celulele ocupate dintr-o lista de câmpuri;

• O reţea de calculatoare reprezintă un ansamblu de calculatoare interconectate asigurânduse în acest fel utilizarea în comun de către un număr mare de utilizatori a tuturor resurselor

fizice, logice şi informaţionale de care dispune ansamblul de calculatoare conectate.

• Lucrul în reţea care reprezintă conceptul de conectare a unor calculatoare care partajează

resurse. Resursele pot fi: resurse fizice (imprimante, scanner-e etc), resurse logice (software

si aplicaţii de bază, orice program); resurse informaţionale (baze de date).

• Reţelele au componente, funcţii si caracteristici comune. Printre acestea se numără:

– Servere – Calculatoare care oferă resurse partajate pentru utilizatorii reţelei;

– Clienţi – Calculatoare care accesează resursele partajate în reţea de un server;

– Elemente active de reţea – hub-uri, concentratoare, switch-uri, routere etc.;

– Elemente pasive de reţea – cabluri, prize, mufe etc.;

– Imprimante sau alte periferice partajate – Alte resurse puse la dispoziţie de servere;

– Mediu de comunicaţie – Modul în care sunt conectate calculatoarele;

– Date partajate – Fisiere puse la dispoziţie de serverele de reţea.

Avantajele lucrului într-o reţea de calculatoare:

împartirea resurselor existente;

cresterea fiabilităţii prin accesul la mai multe echipamente de stocare alternative; reducerea costurilor prin partajarea datelor şi perifericelor folosite;

scalabilitatea: cresterea performanţelor sistemului prin adaugarea de noi

componente hardware;

obtinerea rapidă a datelor;

furnizează un mediu de comunicare etc.După scara la care operează reţeaua (distanţa)

– reţele locale LAN;

– reţele metropolitane MAN;

– reţele de arie întinsă WAN, Internetul.

Rețele locale - LAN (Local Area Network).

LAN este o rețea care acoperă o zonă geografică restrânsă, cum ar fi la domiciliu, birou, sau o clădire.

O reţea locală se referă la un grup de echipamente interconectate care se află sub o administrare

comună.Reţele fără fir WLAN (Wireless LAN)

Utilizează dispozitive wireless pentru a transmite si a primi date folosind unde radio. Într-un

WLAN, echipamentele wireless se conectează la puncte de acces din zona lor. Punctele de acces

sunt de obicei conectate la reţea folosind cabluri de cupru.Rețelele metropolitane - MAN (Metropolitan Area Network)

MAN este o versiune extinsă de LAN ce se poate întinde pe zona ocupată de un grup

de birouri învecinate sau chiar suprafaţa unui oras.Reţele de mare acoperire geografica - WAN (Wide Area Network)

Reţelele de mare întindere conectează reţele locale (LAN-uri) aflate în locaţii geografice

separate. După topologie

– reţele tip magistrală (bus);

– reţele tip stea (star);

– reţele tip inel (ring);

– reţele combinate.

Topologia de tip magistrală (bus) - este numită si magistrala liniară.

Constă dintr-un singur cablu, numit trunchi care conectează toate calculatoarele din reţea pe

o

singură linie. Magistrala este o topologie pasivă. Calculatoarele legate la o magistrală recepţionează

datele care sunt transmise în reţea. Ele nu acţionează pentru transmiterea datelor de la un

calculator la altul. Dacă un calculator se defectează el nu afectează restul reţelei.În topologia stea (star) - calculatoarele sunt conectate prin segmente de cablu la o component

centrală, numită concentrator.

Semnalele sunt transmise de la un calculator emiţător, prin intermediul concentratoarelor, la toate

calculatoarele din reţea. Reţelele cu topologie stea oferă resurse de administrare centralizată. În

cazul în care concentratorul se defectează cade întreaga reţea. Dacă un calculator sau cablul de

legătură al acestuia la concentrator cade, numai calculatorul respectiv este în imposibilitatea de a

primi mesaje; restul reţelei va continua să funcţioneze normal.Topologia inel (ring) - conectează o gazdă la următoarea si ultima gazdă la prima. Nu există capete

libere. Semnalul parcurge bucla într-o singură direcţie, trecând pe la fiecare calculator. Spre

deosebire de topologia magistrală, care este pasivă, aici fiecare calculator amplifică semnalul si îl

trimite la calculatorul următor. Deoarece semnalul traversează fiecare calculator, defectarea unuia

afectează întreaga reţea.Reţele combinate

Reţelele mai mari prezintă o topologie formată din combinaţia celor trei tipuri: bus, ring şi star.

Clasificarea reţelelor

1

2

3

4

5

6

7

Criteriul de clasificare Tipul reţelei

După întinderea geograficăLAN –Local Area Network MAN – Metropolitan Area NetworkWAN –Wide Area Network

După topologia fizicăBus (magistrală )Ring (cerc )Double Ring (cerc dublu )Star (stea )Extended Star (stea extinsă )Tree (arbore )Mesh (plasă )

După topologia logică Bus (Broadcast)Ring

După drepturile calculatoarelor din reţea

Peer to peer (de la egal la egal)Client-server Cu server dedicat

Cu server nededicat

După mediul prin care circulă informaţia în reţea

Cable connections

Coaxial (subţire,mediu, gros)UTP (Unshield Twested Pairs)FTP (Foil Twested Pairs)STP (Shield Twested Pairs)Optical Fiber (monomod, multimod)

Wireless IR (Infraroşii )RadioWaves (unde radio )Satelit

După debitul prin reţea Foarte mic Zeci- sute Kbs MicMediu Mare

4- 10 Mbs10-100 MbsGbs

După modul în care se controlează accesul la mediul al fiecărui calculator din reţea

Acces controlat

Static TDM STDMFDMWDM

Dinamic Token RingToken Bus FDDI

Acces aleator CSMA/CD

Ethernet

8

9

CSMA/CA

Local Talk

După sistemul de operare de reţea(NOS-Network Operating System)

Rutabilă

TCP/IPNetware NovellDecNetApple TalkUNIXXNSWindows NT/2000 server

Nerutabilă NetBIOS NetBEUI

După modul de circulaţie a informaţiei în reţea

Cu comutare de circuiteCu comutare de pacheteCu comutare de celule

După modul de transmitere a informaţiei Simplex ,Falf Duplex Full Duplex

Internet-retea foarte mare de calculatoare care conecteaza intre ele milioane de retele mai mici din lumea intreaga. La reteaua Internet pot fi conectate toate tipurile de calculatoare. Toate calculatoarele conectate la Internet pot face schimb de informatii intre ele.

Observatie! Aceasta retea nu este controlata de nici un guvern sau organizatie si nu exista un administrator sau un supervisor unic al retelei.Observatie! Informatia circula in,reteaua Internet sub forma de pachete. Fiecare pachet are un expeditor si un,destinatar.

Pachetul(packet)-este format din informatia propriu-zisa si informatiile de control care contin adresa destinatarului si adresa expeditorului. Informatia de control este memorata in antetul pachetului.

Adresa internet

Pentru a fi identificate, calculatoarelor conectate la Internet li se atribuie numere unice numite adrese de Internet . Deoarece utilizatorul retine mai greu un numar, calculatorului conectat la Internet i se mai atribuie si un nume cunoscut ca nume de domeniu . Domeniul poate contine mai multe subdomenii. Schema folosita de Internet pentru structurarea domeniului pe mai multe niveluri de subdomenii formeaza sistemul numelor de domeniu (Domain Name System DNS). Numele de domeniu este format din mai multe parti care corespund numelor de subdomenii. Acestea sunt separate prin punct.

Motoare de cautare

Un motor de cautare este un server care trimite un robot sa navigheaze singur pe Internet si sa captureaze titlul, cuvinte cheie si continutul paginilor ce compun site-urile. Toate paginile gasite sunt inregistrate apoi intr-o baza de date. Paginile mai pot sa fie inregistrate si de o persoana, manual, prin intermediul unui formular. In momentul in care un utilizator cauta cu un motor de cautare dupa o anumita fraza sau un cuvant, motorul da cautare se va uita in aceasta baza de date si in functie de anumite criterii de prioritate va crea o lista de rezultate pe care o va afisa sub forma de rezultat. 

Avantajele si dezavantajele internetuluiOdată cu apariţia acestui mediu online, numit Internet, s-au produs unele schimbări majore în viaţa omului. Acest serviciu permite comunicarea cu oameni aflaţi în orice colţ al Pământului, putem să ne documentăm cu orice tip de informaţie în doar câteva secunde, chiar dacă avem nevoie de o adresă, un doctor, un loc de muncă sau orice altceva. Motoarele de căutare ne oferă această posibilitate în doar câteva secunde, prin paginile de web găsite de el odată ce am apăsat tasta Enter. Cel mai popular motor de căutare este Google, căruia i se mai adaugă şi Bing. Internetul ne ajută să putem vedea o persoană aflată la mii de kilometrii distanţă, cu ajutorul unui webcam, şi să-i auzim vocea cu ajutorul unui microfon.      Comunicarea virtuală a schimbat comunicarea clasică din punct de vedere psihologic. Prin comunicarea clasică era nevoie să ne întâlnim ca să ne putem vedea, vorbi, să mergem la magazin dacă avem nevoie de ceva, sau să mergem la cinematograf pentru a putea vedea un film.       Adolescenţii fac parte din categoria celor afectaţi de această lume virtuală, deoarece ajung, prin aceasta, să înlocuiască lumea reală. Spaţiul virtual oferă acestora tentaţia de a avea orice identitate, să fie cine îşi doresc şi nu ceea ce sunt. Ei se prezintă de multe ori ca fiind adulţi, cu o altă înfăţişare, alte ocupaţii şi altă personalitate oferindu-şi satisfacţia de a fi puternici, maturi, în loc de lipsiţi de încrederea în sine sau timizi. Cei care cu adevărat se pot exprima mai greu, sunt timizi şi neîncrezători, au o imagine proastă despre ei, cad pradă

primii acestor tentaţii. Timpul pe care tinerii îl oferă Internetului este din ce în ce mai mare, şi ajunge încet să fie exclusiv. În lipsa lui, aceştia capătă un comportament prin care sunt colerici, se enervează din aproape orice, nu îşi găsesc locul, nu fac nimic altceva, sunt trişti, deprimaţi, fară interese, neştiind ce să facă cu timpul liber. Odată intraţi, acestă lume presupune abandonarea lumii reale, părăsirea vechilor activităţi şi a unor persoane din viaţa lor. Această adicţie îi lasă în urmă pe prieteni, colegi, rude, şcoala, plăcerile, interesele şi distracţiile. Izolarea socială, rezultatele slabe profesionale, deficite comportamentale, ignorarea sănătăţii sunt câteva dintre consecinţele utilizării în exces al Internetului.      Aflându-se mai tot timpul în faţa calculatorului, viaţa lor devine una virtuală. Singura entitate cu care intră în contact sunt fateziile imaginaţiei  altor internauţi care îşi ascund identitatea în spatele unor ID-uri. În astfel de condiţii, minciuna pare a fi principalul motiv al traiului lor zilnic.      Odată ce atenţia lor este focalizată asupra comunicării mediate de o conexiune web, îşi pierd abilităţile de comunicare directă. Probabil că spaţiul virtual nu ar face atâtea victime dacă anumite conţinuturi ar fi restricţionate. Printre aspectele negative pe care le are Internetul se află şi acela că dă posibilitatea persoanelor să-şi creeze o personalitate diferită faţă de cea reală.      Adicţia atinge cote mari atunci când dependenţii se izolează de cei dimprejur şi rămân în lumea creată de ei, între patru pereţi. Au avut loc multe întâmplări de groază în ceea ce priveşte site-urile porno, sataniste, de la infracţiunile care se pot realiza pe Internet, printre care carduri furate, spargerea unor servere etc., până la apariţia unor boli psihiatrice din cauza navigării excesive.      A luat amploare şi pornografia, iar odată cu acest fenomen scade şi vârsta utilizatorilor site-urilor cu conţinut adult, deoarece securitatea pentru a intra pe un site de adulţi este minimă, pe unele chiar lipseşte total. Vârsta vizitatorilor care pot accesa site-urile pornografice a ajuns la 6-7 ani. Este de ajuns ca printr-un click, copilul să menţioneze că are peste 18 ani, iar lumea adultă este deschisă.     Jocurile copilăriei au şi ele de suferit. Ele s-au mutat din faţa blocului în faţa calculatorului. Majoritatea copiilor folosesc internetul pentru muzică, messenger, chat şi jocuri online. Nimeni nu mai joacă fotbal în faţa blocului, ci Fifa pe calculator. Creierul copilului este afectat de jocurile cu violenţă ridicată, care le provoacă un comportament animalic. Internetul a devenit locul preferat al multor oameni unde îşi petrec timpul din ce în ce mai mult, afectându-le negativ viaţa.

Conectarea la Internet Sunt patru moduri principale de conectare la Internet : conexiunea permanenta (permanent connection ), conexiunea directa pe linie telefonica (dial-in direct connection),conexiunea ca un terminal pe linie telefonica dial-in terminal connection ), conexiune de tip posta electronica (e-mail connection ).Conexiunea permanenta   presupune existenta unei linii dedicate intre domiciliul utilizatorului si subreteaua Internet Service Providers (care pune la dispozitie accesul ) sau inchirierea unui tronson special pentru legarea directa la Internet . Este modalitatea cea mai buna de conectare din punct de vedere al vitezei si calitatii transmisiei , dar este si cea mai scumpa .In special institutille de invatamant inchiriaza un tronson pentru conectarea la Internet pe care-l pun la dipozitie cadrelor didactice si studentilor prin intermediul retelei locale de calculatoare , dar si marile institurii publice si firmele mai uzeaza de acest tip de conexiune .Liniile dedicate se inchiriaza de la un operator – in Romania , ROMTELECOM.Utilizarea lor este facturata in functie de distanta , operatorul garantand debitul dorit , iar costurile lunare se

stabilesc fie la MB transferat , fie sub forma de abonament lunar cu trafic nelimitat . Tipurile de linii inchiriate disponibile in Romania ofera rate de acces intre 14,4 Kbps si 2 Mbps . Un cost mediu per MB este de 0,6 $ , iar in cazul abonamentului lunar se platesc in medie 400$ pentru o linie de 33,6 Kbps.Conexiunea directa pe linie telefonica. Unii furnizori de servicii permit legarea prin intermediul unui modem pe o linie telefonica , la calculatorul lor si prin intermediul acestuia , acces direct la Internet . Calculatorul utilizatorului va functiona identic ca un calculator host (gazda ) din reteaua Internet. Este o legatura temporara pentru ca schimbul de date , intre calculatorul utilizatorului si cel care este conectat la Internet, se poate realiza numai cand legatura telefonica este activa , dar taxa de instalare scazuta si cea de transmisie fac ca acest tip de conexiune sa fie cel mai des intalnit .Conexiunea ca terminal pe linie telefonica .Pentru cei ce dispun de resurse financiare mai reduse , este o modalitate eficienta de acces la Internet . Conexiunea se face tot pe linie telefonica , cu ajutorul unui modem si apeland la un furnizor de servicii .Dupa realizarea conectarii , calculatorul functioneaza ca un terminal , el nefiind legat direct la Internet .Toate programele rulate se desfasoara pe calculatorul furnizorului de servicii .Datorita acestei situatii , pentru a transfera fisierele pe calculatorul utilizatorului , ele trebuie mai intai copiate pe calculatorul furnizorului de servicii si abia apoi , utilizand comenzile de transfer de date proprii progamului de comunicatie , se pot copia pe sistemul utilizatorului. Conexiunile temporare se stablilesc in functie de nevoi . Utilizarea lor se factureaza in functie de distanta si de durata utilizarii , putandu-se astfel folosi atat linii analogice cat si linii digitale .Aces mod de conectare poate fi folosit pe baza de contract sau fara contract . Contractul implica , de cele mai multe ori , o taxa de instalare si un abonament pe o anumita perioada de timp . Taxa de instalare variaza intre 4$ si 29$ , existand si firme la care conectarea eeste gratuita .Contractele se pot face pe un anumit numar de ore sau MB pe luna . De exemplu , pentru un abonament e 30 de ore , se plateste intre 15$ si 30$ ( pretul mediu pe ora 0,77$) , fara a pune in calcul costul convorbirii telefonice urbane .Odata cu dezvoltarea retelelor si serviciilor de telecomunicatie mobila , utilizarea telefonului celular a extins posibilitatea celor care calatoresc si detin un calculator portabil sa se conecteze la Internet din orice punct al tarii. La momentul actual , exista posibilitatea conectarii prin GSM la un abonament de circa 15$, cu o viteza de transmisie de 9600 bps.Conexiunea de tip posta electronica .Cei aflati in aceasta situatie pot transmite mesaje e-mail in Internet si primi acelasi gen de mesaje de la orice utilizator Internet , pot adresa si receptiona mesaje pentry grupurile de dialog USENET. Majoritatea furnizorilor de servicii au oferit la inceput utilizatorilor doar servicii la posta electronica , dar pe masura evolutiei Internet , acest tip de conexiune a inceput sa ofere mult prea putin in raport cu facilitatile Internet.O modalitate mai putin folosita in omania este conectarea la Internet prin intermediul reteleor CATV. Pentru conectare este nevoie de u modem de cablu , vitezele de transfer fiind foarte mari :10Mbps .Un asemenea tip de legatura se foloseste in special de companiile cu volum mare de trafic .Ultimii ani au permis si recurgerea la un nou tip de conectare : conectarea de tip VSAT prin intermediul antenelor de satelit .Costurile de instalare sunt de ordinul miilor de dolari , iar abonamentul lunar variaza intre 1.900$ si 5.500$.Pentru a realiza o conexiune Internet este nevoie de urmatoarele elemente : un calculator , un modem , un program de comunicare , un cont Internet , un nume de legatura , o parola , un instrument de plata .Contul Internet , in functie de tipul de conexiune , pote fi cont telefonic sau cont dedicat .Contul telefonic se foloseste pentru a telefona unui calculator aflat la sediul unui distribuitor la servicii in vederea accesului la Internet.Contul Internet dedicat se main

numeste si cont IP (Internet Protocol ) , deoarece are o adresa proprie de protocol Internet.Calculatorul   prin care se face conectarea la Internet nu trebuie sa fie numaidecta un calculator foarte performant . Singurele cerinte sunt legate de posibilitatea de a rula programul de comunicatie si posibilitatea de afi conectat un modem . Pentru a folosi facilitatile multimedia se recomanda un Pentium cu 16 MB RAM, placa de sunet , difuzoare si CD-ROM.Modemul   converteste semnalul numeric furnizat de calculator in semnal analogic care poate fi transmis pe linia telefonica , iar la receptor asigura demodularea semnalului . Modemurile sunt de doua tipuri : intern si extern. Modemul intern este o placa de calculator montata in interior si conectata la linia telefonica . Modemul extern se conecteaza in exteriorul calculatorului printr-un cablu ce face legatura cu portul serial al calculatorului. Viteza modemului are mai putina importanta , dar o viteza mai ridicata (14400 bps , sau 28800 bps) asigura o importana economica de timp.Pentru a evita problemele de compatibilitate este bine de conultat furnizorul de servicii Internet inainte de achizitia modemului .Programul de comnunicatie   asigura folosirea modemului pentru apelul telefonic la distanta a unui calculator.Pentru a va putea conecta la Internet este suficient ca programul de comunicatie sa poata transmite datele conform protocolului Xmodem sau Zmodem.Printre cele mai utilizate programe de comunicatie amintim :Blast-pro sub MS DOS , Procomm Plus sub MS DOS sau Windows , Telix sub MS DOS , Microsoft Network sub windows 95.Sistemul de posta electronicaPosta electronica (e-mail) este cea mai cunoscuta facilitate a Internet-ului.Marea majoritate a utilizatorilor Internet folosesc posta electronica datorita modului ieftin si comod de transmitere a mesajelor .Fiecare instituie sau firma care este nod la Internet detine un server de posta electronica . In afara avantajului „gazduirii’’ masajului un timp indelungat pe server-ul de posta , mai importanta , este posibilitatea receptionarii mesajelor si atunci cand calculatorul dumneavoastra este inchis sau nu este conectat la Internet .Pentru lucrul cu e-mail sunt disponibile mai multe programe :UNIX Mail –programul de posta electronica folosit sub sistemul de operare UNIX;Microsoft Exchange – program de posta electronica sub sistemul de operare WINDOWS 95;Netscape Mail- program de e-mail incorporat in Netscape Communicator , dar care poate fi utilizat si pe sistemele de operare UNIX, Windows 3.1., Windows 95, OS /2 etc.Microsoft Outlook Express pentru Windows 98 si Windows NT.Cand se trimite un mesaj prin Internet , cea mai mare atentie trebuie acordata domeniului ( denumirea calculatorului ) care colecateaza mesajele postale pentru persoana caruia ii este destinat. Forma generala a unei adrese de e-mail este :abonat@oficiu postal sau utilizator@calculator.domeniu. Toate serviciile on line mai importatnte au legaturi in Internet pentru e-mail .Deci abonatii serviciilor CompuServe sau America Online pot rimi sau trimite mesaje e-mail. Se pot trimite mesaje de posta electronica si altor sisteme e-mail :BITNET, Fidonet Prodigy etc.Avantajele si dezavantajele comertului electronicAvantajele de a cumpara online:•    Poti gasi detalii despre produse si specificatii pe care nu le gasesti in mod normal in magazin•    Poti comanda indiferent locul in care te afli. Majoritatea magazinelor online sunt disponibile si in varianta pentru telefon, tableta. Asadar, poti cumpara online in timp ce te relaxezi in parc.•    Poti comanda din magazine care nu se afla in Romania. Este ideal atunci cand cauti un produs rar sau care se gaaseste doar in anumite tari.•    Poti compara produsul cu sute altele si poti citi review-uri si pareri despre produs.

•    Comanda ajunge la tine fara sa faci niciun efort sau poti face un cadou persoanelor dragi iar comanda ajunge direct la ele.•    Poti returna produsul in termenul dat de magazin.•    De cele mai multe ori, preturile in magazinele online sunt mai mici decat preturile in magazinele fizice.Dezavantajele sunt legate de securitatea datelor si consultanta. Inainte de a face cumparaturile este necesar sa verifici toate detaliile legate de expedierea comenzii, taxe suplimentare, date de contact precum si specificatiile produselor pentru a evita eventualele neplaceri si surprize neplacute.•    Putini sunt cei care citesc termenii si conditiile impuse de magazin. Multi utilizatori intampina probleme legate de livrarea comenzii si taxe suplimentare.•    Nu poti incerca produsele si nici sa vezi marimea lor reala. Multi cumparatori sunt nemultumiti de cantitatea si calitatea produsului.•    DAca nu ai completat datele de livrare corect, poti sa platesti pentru un produs care nu va ajunge la tine. Magazinele nu isi asuma raspunderea pentru astfel de erori.•  Nu poti apela imediat la un consultant. Timpul de raspuns la eventualele reclamatii este indelungat.•  Totul este la un click distanta si esti tentat sa cheltui mai mult decat te tine buzunarul. Nu te lasa ispitit de oferte si promotii. Multe dintre acestea au costul de livrare mai mare decat cel al produsului.In concluzie, este usor si comod sa cumperi online dupa ce te-ai informat cu privire la magazin, produs, termeni si conditii, securitatea datelor si metode de plata.

eComerțul electronic (în engleză: Electronic Commerce sau e-Commerce, care se pronunță /i   'kə.mə(:)s/ , v.AFI) este activitatea de cumpărare sau vânzare prin intermediul transmiterii de date la distanță, activitate specifică politicii expansive a marketingului companiilor comerciale. Prin intermediul Internetului se dezvoltă o relație de servicii și schimb de mărfuri între ofertant și viitorul cumpărător. În anii 1990 compania IBM, printr-o campanie publicitară corespunzătoare, a făcut popular și termenul echivalent Electronic Business. Un termen înrudit este E-Trade, care se referă la tranzacțiile bursiere electronice.