8/18/2019 Influenţa Turcă În Bucătăria Românească

1/2

Influenţa turcă în bucătăria românească

În domeniul alimentaţiei, avem din limba turcă cuvintele: cafea, caimac, caşcaval, ciulama,

ciorbă, ghiveci, iahnie, iaurt, musaca, pastramă, pilaf, rachiu, sarma, telemea, trufanda, tutun,afion, revac, salep. Al. Rosetti ne spune şi denumirile unor vase de bucătărie precum: cazan, farfurie, tavă, tingire.

Într-un articol din Almanahul literar gastronomic, se vorbeşte despre termenul chiftea.

În dicţionarele generale, chiftea (care provine din turcă: köfte) nu apare decât cu sensul preparatculinar de !ormă rotundă sau ovală !ăcut din carne tocată şi pră"ită #n grăsime$ (%&').

&raclie terian ne spune o scurtă istorioară a ci!telei. *rin secolul al '+ lea, ca şi acum, segăseau mulţi câini oinari pe străi. Românul, de obicei #n cauri de acest !el, apela la spiţerul$

din colţul străii, adică !armacistul, care, de regulă era neamţ. Acesta se o!eră să-i dea puţin gift(se citeşte ghift ), o carne tocată, !ăcută rotogol, #n care a pus un medicament, şi pe care, când amâncat-o câinele, a murit. +estea a mers din gură-n gură, iar cuvântul s-a trans!ormat #n chift./emeia a #nvăţat să !acă şi ea rotocoale de carne tocată, ca ale spiţerului, #nsă !ără otrava, pe carele pră"ea, şi cărora le-a rămas numele de ci!ele sau ci!teluţe.

0ioara Avram ne atrage atenţia asupra acestui cuvânt, spunând că nu este corectă varianta#nvecită şi populară chioftea, ci corect se spune chiftea, cu pluralul chftele. 1u este corectă nicivarianta piftea, care este un e2emplu tipic de greşeală produsă prin ipercorectitudine de cătrevorbitorii care cred că pronunţarea cu chi ar !i o variantă rustică al unui literar pi, ca #n chicior pentru picior. În acest ca #nsă, consoana iniţială este etimologică, termenul provenind, cum am

spus mai sus, de la turcescul köfte, şi nu are nici o legătură cu substantivul #mprumutat din bulgară, piftie.

%espre sarmale, toată lumea ştie că sunt preparate turceşti, care la origine se prepară dintocătură de berbec cu ore şi sta!ide #nvelite #n !oi de vară, !oi de viţa sau ştevie. 3ucatariaromanescă şi #ndeosebi cea moldovenească au reuşit să trans!orme o mâncare simplă şi s-oadaptee după gusturile şi pre!erinţele românilor.

&raclie terian ne relateaă #nsă o altă variantă despre !aimoasele noastre sarmale. &l susţine casarmalele sunt un !el de mâncare pe csre l-am moştenit de la sarmaţi, care şi le-au #nsuşit de lasciţi, un popor de rasă galbenă şi care vorbeau, totuşi, o limbă ariană. &rau călăreţi neântrecuţi, şi

!oarte cura"oşi. A!lându-se veşnic pe cal, când plecau de-acasă cu alţi tovarăşi, cu toţii aveaugri"ă să-şi aşee sub şa, pe spinarea calului, ălci de carne. *oposind, !iecare #şi tăia câte o bucatăşi o mânca crudă, dar bătucită. 4a #ntoarcerea de la prădăciuni, scoteau, odată cu amul calului,şi alca de carne peste care călăriseră de ile #ntregi, şi i-o dădea !emeii, spunând să găteascăceva din ea. /emeia o lua, o mărunţea cât putea, punea peste ea tot !elul de mirodenii, slănină, şio #nvârtea #ntr-o !oaie de brusture. o plantă ierboasă cu !oi late ( era brusture dulce şi brustureacru) şi o punea la !iert. 5ând cuceritorul sarmat a dat peste această bunătate culinară, aadoptat-o, a"ungând, #n timp, !elul principal de mâncare al sarmaţilor.

8/18/2019 Influenţa Turcă În Bucătăria Românească

2/2

%espre substantivul sarmale, 0ioara Avram ne spune că de la pluralul sarmale, !orma corectă denominativ-acuativ singular nearticulat este sarma, nu sarmală, ne!iind corectă nici !orma sarmă, cu pluralul sarme. 6enitiv- dativul singular articulat este sarmalei, nu sarmalii.