Inflaţia şi deflaţia• Inflaţia: reprezintă un fenomen de creştere a masei monetare fără

un corespondent real, justificat economic, în cantitatea de bunuri şi servicii existente pe piaţă la un moment dat.

• Procesul inflaţionist se produce atunci când, din varii motive, creşterea masei monetare devansează creşterea preţurilor bunurilor şi a tarifelor serviciilor.

• Cuvântul „inflaţie" îşi are originea în latinescul inflare: a umfla, a exagera.

• În terminologia economică el se regăseşte pentru prima dată in S.U.A., în perioada războiului de recesiune, prin acest termen exprimându-se prin emisiunea exagerată de etalon de hârtie.

• O rupere de echilibru, la un moment dat, dintre masa monetară şi masa de bunuri, prin înmulţirea semnelor monetare într-o aşa măsură încât să fie urmată de feno menul general de urcare a preţurilor, precum şi de depreciere monetară.

Inflaţia• Formele de manifestare a inflaţiei:• Sunt avute in vedere mai multe criterii:– în funcţie de gradul de depreciere a monedelor, se disting:• inflaţie latentă - ritmul deprecierii banilor este mai mic

decât ritmul emisiunii excedentare, situaţie în care se menţine încă încrederea publicului în monedă;

• inflaţie reală - dezechilibrul se adânceşte, deprecierea banilor se accentuează, se pierde încrederea în monedă, nimeni nu mai doreşte lichiditate, producătorii nu mai sunt interesaţi să vândă mărfuri în moneda respectivă (depreciată), producţia fiind insuficientă faţă de creştere;

• inflaţie epidemică - ritmul deprecierii monedei este mult mai mare faţă de ritmul creşterii emisiunii monetare, deprecierea monedei fiind excesivă.

Inflaţia

–în funcţie de creşterea preţurilor, putem avea:

• inflaţie relativă - creşterea preţurilor este mai mică decât creşterea masei monetare, situaţie în care nu are loc o scădere absolută a veniturilor reale. Inflaţia relativă se manifestă şi atunci când ritmul de creştere a producţiei sectorului unu (SI) este mai mare decât ritmul de creştere al producţiei în sectorul doi (S II), deci producţia bunurilor de consum (S II) nu creşte corespunzător veniturilor nominale;

• inflaţie absolută - creşterea preţurilor este mai mare decât creşterea masei monetare; în acest caz, veniturile reale scad în mod deosebit.

Inflaţia– în funcţie de ordinul de mărime, distingem între:

• inflaţie „târâtoare" sau „latentă"), în cadrul căreia creşterea preţurilor nu depăşeşte 3-4% pe an. Aceasta duce la o depreciere monetară lentă şi progresivă, fără zguduiri economice;

• inflaţie deschisă, în care creşterea preţurilor evoluează între 5-10% pe an;

• inflaţie galopantă - în care preţurile cresc, anual, cu peste 15%, fapt ce pro voacă mari dezechilibre economico-sociale;

• hiperinflaţia - forma paroxistică a oricărei inflaţii. După cele două războaie mondiale, ea a fost prezentă în Europa Centrală, iar în România, în perioada 1945-1947. în Germania anilor 1920-1923, imaginaţia a fost cu mult depăşită de realitate: în noiembrie 1923, circa 1/2 kg de unt a costat 280 miliarde de mărci, iar un dolar era echivalent cu 4,2 trilioane de mărci. Această stare de sfârşit de lume a fost rezolvată într-un timp uimitor de scurt, cu sprijin financiar extern.

Inflaţia

•Hiperinflaţia pune în evidenţă trei caracteristici esenţiale ale oricărei inflaţii:

- existenţa unui deficit bugetar;

- creşterea cantităţii de monedă emisă;

- determinarea valorii monedei în raport cu valutele străine.•Experienţa ultimelor decenii arată clar că au existat şi există diferenţe notabile intre diverse ţări din punct de vedere al formelor şi nivelului inflaţionist: perioade mai mult sau mai puţin acute de inflaţie care sunt anulate până la urmă şi ţări cu o inflaţie „cronică".

Inflaţia•O formă de manifestare a inflaţiei este considerată şi inflaţia

reală, determi nată de cerere, care s-a manifestat atât direct, prin creşterea efectivă a preţurilor şi tarifelor pentru produsele ce nu aveau preţuri lîxe, cât şi sub forma, larg răspândită, a unor creşteri semioficiale, de cele mai multe ori prin substituirea unor produse, dar şi zarea rapidă a bunurilor din magazine, proces care, în timp, a dus la cronicizarea penuriei, la apariţia şi proliferarea pieţei negre, subterane, pe care sunt desfăcute, la preţuri foarte mari, alimente, medicamente, îmbrăcăminte, piese de schimb.

•În condiţiile penuriei de mărfuri, inflaţia s-a manifestat nu numai sub forma pieţei subterane, ci şi prin creşterea depunerilor la bănci, deci sub forma econo miilor forţate.

Inflaţia

Consecinţele și cauzele inflaţiei:

• Influenţa asupra consumului, economisirii şi investiţiilor;•Devalorizarea monetară;•Efecte asupra gestiunii întreprinderii;•Efecte asupra repartiţiei (redistribuirii) veniturilor;•Efecte asupra fortei de muncă;•Efecte asupra cursului valutar şi balanţei de plăţi;•Consecinţe în plan social;•Supracreditarea;

InflaţiaMăsuri de combatere a inflației:Politici antiinflaţioniste: politicile de combatere a

inflaţiei sunt corelate cu cele două forme cauzale ale acestui fenomen: inflaţia prin cerere şi inflaţia prin costuri.

Politici bugetar-fiscale: reducerea cheltuielilor bugetare și/sau creșterea presiunii fiscale;

Politicile monetare: controlul masei monetare aflate în circulaţie şi au drept scop blocarea masei monetare sau reducerea acesteia în corelaţie cu nevoile circulaţiei;

Ieftinirea creditelor;Acordarea unor facilități fiscale;Reducerea costurilor de producție.

Deflația

•Noțiune: este o mişcare inversă faţă de inflaţie, adică un efort depus pentru a aduce masa monetară la mărimea iniţială, respectiv pentru a aduce preţurile la nivelul iniţial adică frânarea sau resorbţia totală a inflaţiei, prin măsuri care vizează diminuarea masei monetare şi reducerea cererii în raport cu oferta.

• Forme ale Deflaţiei:

- deflaţie monetară;- deflaţia financiară;- deflaţia reală.

Deflația•Deflaţia monetară: diminuarea mijloacelor de plată încirculaţie, deci prin reducerea cantităţii de monedă aflată la dispoziţia agenţilor economici.

•Deflaţia financiară: corespunde contractării creditului disponibil acordat prin sistemul bancar. Principala manifestare a acestor două forme de deflaţie este scăderea preţurilor  bunurilor şi serviciilor precum şi a preţului activelor reale.

•Deflaţia reală: reducerea activităţii economice, acesta fiind unalt termen utilizat pentru a desemna recesiunea care însoţeşte, în general, deflaţia monetară sau financiară.

Deflația

•Efectele deflaţiei

- deflaţia diminuează consumul în favoarea economisirii;- majorează povara datoriei publice;- antrenează o scădere a valorii patrimoniilor;

- majorează ratele reale ale dobânzii.•Cauzele deflaţiei- diminuarea masei monetare;- restricţiile în distribuirea creditelor;- creşterea ratelor reale de dobândă;- îndatorarea excesivă;- preferinţa pentru lichiditate.