CristinaToteanu.blogspot.ro

INFECŢIA CU COXSACKIE

 1.       DEFINIŢIE

Înfecţiile produse de virusurile din grupul Coxsackie se caracterizează printr-o gamă foarte variată de tablouri clinice ca: herpangină, boli acute respiratorii, pleurodinie, mialgie, miocardită, pericardită, nefrită, meningită, encefalită, boli paralitice, boli febrile însoţite de exantem etc.

 2.       ETIOLOGIE            Virusurile Coxackie aparţin familiei Picornaviridae, gen Enterovirusuri şi sunt împărţite în 2 subgrupe:-          A cu 23 de serotipuri, determină o boală experimentală cu leziuni întinse de miozită cu

paralizii  musculare;-          B cu 6 serotipuri, determină leziuni musculare, leziuni degenerative ale SNC, miocard, endocard,

pancreas.

3. MANIFESTĂRILE PROCESULUI EPIDEMIOLOGICEvoluează endemic, sporadic sau epidemic, cu sezonalitate de vară-toamnă, cel mai frecvent

la copii, dar şi la adulţi. Pot apare şi sub formă de infecţii nosocomiale. 

4.       DIAGNOSTIC POZITIV 4.1. DIAGNOSTIC CLINIC

   Incubaţia este în general de 3-5 zile.-          Herpangina determinată de serotipurile A2, 3, 4, 5, 6, 8, 10 are un debut brusc cu febră, dureri

la deglutiţie, vărsături, dureri abdominale, cefalee, mialgii. Apar 10-20 de vezicule mici care ulcerează rapid dând naştere unor ulceraţii superficiale, cenuşii şi cu halou roşu. Poate fi prezentă adenopatia. Evoluţia se face spre vindecare în 2-5 zile.

   Rinofaringita – A21;   Conjunctivită acută hemoragică  - A24, cu evoluţie epidemică;   Stomatită veziculoasă – serotipuri A şi B;   Boli ale aparatului  respirator – pneumonii interstiţiale + pleurezii uscate;   Mialgia epidemică (pleurodinie epidemică Bornholm) – determinată de serotipuri B; debutul

este brusc, cu febră cefalee, mialgii toracice şi abdominale accentuate de tuse, râs. Se pot asocia manifestări de pleurită, meningită, orhită.

   Miocardita – serotipuri B; infecţia mamei în primele luni de sarcină duce la malformaţii cardiace ale fătului (în cazul implicării serotipurilor B3, 4), iar la nou-născut se manifestă prin febră, tahicardie, asurzirea zgomotelor cardiace, dispnee, cianoză şi cu evoluţie spre deces.

   Pericardita – B3, 4, 5 la copii, însoţeşte uneori miocardita; la adult dă o pericardită acută benignă.

   Meningita acută seroasă - serotipuri A şi B; se poate asocia unei faringite sau herpangine. Modificările LCR sunt nespecifice, cu 10-2000 elem/mm3;

   Encefalita – B3, 5, este letală;   Nevrite – cu paralizii faciale pentru serotipurile A şi poliradiculonevrite determinate de

serotipurile B;   Boală paralitică asemănătoare cu poliomielita;   Boli febrile cu exantem maculo-papulos sau papulo-veziculos;   Boli febrile nediferenţiate – gripa de vară;   Boală diareică acută – B4, 5 în general în colectivităţi;   Nefrita acută ;   Pancreatita acută ce poate evolua spre diabet zaharat prin declanşarea unor procese de

autoimunitate (Ac. antiinsulari) la indivizi predispuşi genetic – HLA DR3 şi DR4;   Hepatita virală -B3, 5 la copii şi adulţi;

CristinaToteanu.blogspot.ro

   Sindromul de astenie postvirală – caracterizat prin epuizare musculară, fatigabilitate, mialgii; s-ar datora persistenţei infecţiei cu virus Coxsackie la nivel muscular –ARN viral identificat la biopsia musculară.

 4.2. DIAGNOSTICUL DE LABORATOR            Produse patologice: sânge, exudat faringian, materii fecale, LCR.

A. Diagnosticul virusologic      nu se face în mod obişnuit.1. Izolarea virusului pe substrate celulare (exceptând majoritatea virusurilor Coxsackie

grup  A) se face în culturi primare de rinichi de maimuţă (Macaccus rhesus) sau în culturi diploide umane. Pentru unele virusuri Coxackie grup A s-a dovedit susceptibilă linia celulară RD.

2. Izolarea pe animale după inoculare pe diverse căi (intracerebral, intramuscular, intraperitoneal) la şoarece sau hamster, nou-născut, se realizează pentru virusurile Coxsackie grup A şi unele virusuri Coxsackie grup B.

3. Identificarea se face prin  reacţii de seroneutralizare cu seruri specifice:   în culturi celulare cu seruri specifice de tip anti-Coxsackie B, şi anti-Coxsackie A9;   pe şoarece nou-născut pentru virusurile care nu se multiplică în culturi, cu seruri specifice de

tip anti-Coxsackie A1-A10 şi anti Coxsackie B1-B6.   B. Diagnostic serologic  permite evidenţierea titrului de anticorpi specifici de tip la pacient, pe seruri pereche (recoltat imediat şi apoi la 2-3 săptămâni de la debut) prin reacţia de hemaglutinoinhibare, fixare a complementului, seroneutralizare, ELISA.

Prezenţa anticorpilor IgM specifici confirmă infecţia recentă.            Anticorpii seroneutralizanţi apar în prima săptămână, ating un titru maxim la 3 săptămâni de la debut şi persistă în ser timp îndelungat.            Anticorpii fixatori de complement sunt detectabili pe perioade mai scurte.            Se constată răspunsuri imune încrucişate între virusurile Coxackie grup B şi A tip 9. 4.3. DATE EPIDEMIOLOGICEFactorii epidemiologici principali

1.   Izvorul de infecţie este reprezentat de om care poate fi bolnav, infectat inaparent (50-80% din

cazuri) sau purtător sănătos (elimină virusul prin materii fecale sau secreţii naso-faringiene).

2.   Căile de transmitere

- aeriană, prin picături- digestivă, eliminarea prin materiile fecale fiind destul de îndelungată (săptămâni- luni).Aceste virusuri au o rezistenţă destul de bună în mediul extern mai ales în apa de canal, piscine.

3.   Receptivitatea este generală.

4.   Imunitatea este durabilă, specifică de tip.

Factorii epidemiologici secundari, favorizanţi- condiţiile precare de igienă- aglomeraţia, colectivităţileProfilaxie şi combatereNu există profilaxie specifică (vaccin).Se recomandă evitarea contactului nou-născuţilor cu persoane suspecte sau bolnave.În epidemii este indicată evitarea aglomeraţiilor, a scăldatului în bazine murdare.Pentru cazurile grave se recomandă izolarea în secţiile de boli infecţioase, iar contacţii vor fi supravegheaţi pe durata incubaţiei maxime.În focar se aplică măsuri de dezinfecţie, dezinsecţie, deratizare (DDD).Raportarea se face numeric. 5.TRATAMENT1.       Simptomatic, 2.       Corticoterapie în meningite, nevrite, miocardite.

Sursă : http://medfam.ro/