Înțelegerea nevoilor copilului

https://www.damaideparte.ro/despre-relatiile-dintre-noi/intelege-nevoile-copilului/

Motto : WE HAVE THE COURAGE TO BE IMPERFECT ! (Rudolf Dreikurs, Dreikurs Sayings, ICASSI,2000)

(N.T. AVEM CURAJUL de A FII IMPERFECȚI !)

Pornind de la, doar două dintre celebrele expersii întâlnite în activitatea de psihoterapeut și mediator parental :

1. EU știu mai bine ce nevoi are copilul meu ! ... și

2. EU te-am făcut EU te omor !

... încep acest articol cu o întrebare adresată părinților :

SUNTEȚI SIGURI CĂ ȘTIȚI, CU ADEVĂRAT, CARE SUNT NEVOILE (specifice) ale COPILULUI VOSTRU ?!

... și mă adresez vouă, părinților, pentru că voi sunteți ADULȚII în relația parentală ...

Neavând intenția și nici pretenția de a mă prezenta ca un expert în poveștile specifice unei familii (consider că fiecare dintre noi este unic și , mai ales are problemele și trăirile lui specifice), înclin să cred că putem învăța din experiențele altora și putem adapta informațiile ce ne parvin, în funcție de propriul sistem de valori și tradiții. Cu alte cuvinte, dacă ne păstrăm mintea și inima deschisă, putem primi informațiile necesare, care ne pot ajuta să luăm decizii corecte și cât mai aproape de obiectivitate (fără să exclud o doză minoră de subiectivitate).

Revenind la expresiile mai sus menționate, încerc să le analizez, din punctul de vedere al psihoterapeutului și al mediatorului, după cum urmează :

- ambele expresii sunt folosite cu scopul nemărturisit (inconștient) de a închide un dialog și a marca poziția de superioritate a autorității parentale ; din start, părintele se situează pe o poziție superioară, care nu admite un contra-argument ; copilul simte acest lucru și, simțindu-se amenințat, se retrage ; retrăgându-se, comunicarea este anulată și copilul învață că este necesar și obligatoriu să-și îngroape emoțiile(trăirile de moment) ; astfel, în timp, el nu-și mai recunoaște sentimentele și este afectată dezvoltarea lui, emoțională (imagine și respect de sine distorsionat); la vârstă adultă (chiar mai devreme, în adolescență), în momentul în care se va confrunta cu situații tensionante, care presupun agresiuni verbale, el ori se va retrage (percepție = eșec) ori se va revolta (percepție = agresivitate) ;

- în ambele cazuri remarcăm o intenție de manifestare a unui orgoliu puternic, dublat de un egocentrism, care distruge, nu construiește o relație ;

- ambele folosesc modul imperativ, de adresare, care ascunde o dorință de dominare a situației (nevoia adultului de a controla) ;

- diferența între cele două expresii este dată de adresabilitate : în primul caz există o terță persoană, în cel de-al doilea caz înțelegem că este vorba despre copil.

Și lista poate continua...Cert este că fără o comunicare de tip constructiv, reprezentată de un dialog real, în care amble părți (părinte și copil) să poată AUZI și PROCESA informația primită, rezultatul obținut este unul de tip distructiv care creează CONFLICT.

Ca să putem preveni o situație de tip conflictual, în primul rând, ar fi necesar să facem un efort de a înțelege nevoile reale ale copiilor noștri. Din perspectivă adleriană (Betty Lou Bettner,Ph.D), acestea sunt :

1. CONECTARE (nevoie : socializare = ceilalți) – Percepția copilului = are un loc în societate ; aptitudinea dobândită este cea de comunicare ; sentimentul este cel de siguranță ; comportamentul adecvat este cel de a-și face prieteni și înțelegerea corectă a autorității (drepturi și obligații) ;

2. CAPABILITATE (nevoie: independență, autosuficiență = adecvat mediului social) – Percepția copilului = pot să fac ; aptitudinea dobândită este cea de autodisciplină (nu impusă, ci motivată) ; sentimentul este cel de competență (este apt să acționeze) ; comportamentul adecvat este cel de autocontrol (nu control din exterior) ;

3. CONTEAZĂ (nevoie: de a fi util, bază pentru motivație) – Percepția copilului = însemn ceva (pentru familie și societate) ; aptitudinea dobândită este cea de asumare a responsabilității ; sentimentul este cel de valorizare (simte că are valoare; are putere să acționeze) ; comportamentul adecvat este cel de a putea să contribuie cu ceva la realizarea unei acțiuni;

4. CURAJ (nevoie: de a fi rezistent ; perseverență) – Percepția copilului = pot să mă descurc (cu ceea ce vine din exterior, ca provocare) ; aptitudine dobândită este cea a unei bune judecăți (discernământul care stă la baza unei bune prioritarizări = capabilitatea de a realiza o listă de priorități) ; sentimentul este cel de speranță ( nu abandonează, duce la bun sfârșit o acțiune, un proiect) ; comportamentul adecvat este cel de a dori să meargă mai departe și să facă față provocărilor.

La o analiză atentă descoperim premisele unei dezvoltări emoționale, armonioase a copilului care are posibilitatea de a deveni un adult echilibrat, capabil să facă față provocărilor din viața personală (social, profesional și emoțional = intim).

Copii au nevoie să simtă că sunt înțeleși și îndrumați de părinții lor ! ... Știu, din proprie experiență, că nu este o misiune ușoară pentru părinți ! Nu degeaba se spune că meseria de părinte este cea mai dificilă, și nimeni nu ne pregătește pentru ea !...Totuși, există acum posibilitatea de a te informa mult mai ușor (internet) cu privire la ce poți face pentru copilul tău ... Numai să îți dorești !

În final, aș dori să atrag atenția asupra multiplelor efecte negative ale emoțiilor distrucitve nemanifeste în viața copilului – pornind de la tristețe, care poate degenera în depresie, până la manifestări organice de tipul ticurilor, leșin (pierdere cunoștiință) sau mai grav: afecțiuni mentale. Dar ca să schimb tonul articolului, pot afirma că : DACĂ VREI, POȚI ! Depinde numai de tine !