Ineficacitatea actului juridic civil

Pentru a intelege ce inseamna ineficacitatea actului juridic civil trebuie mai intai sa amintim ce este actul juridic civil.

Actul juridic civil intr-o prima acceptiune este acea manifestare de vointa a subiectelor de drept civil exprimand intentia de a produce efecte juridice civile,in sensul de a naste,modifica sau stinge un raport juridic civil concret.

In cea de-a II-a acceptiune, actul juridic civil reprezinta inscrisul constatator al manifestarii de vointa exprimata in sensul de a naste,modifica sau stinge un raport juridic civil concret.

Ineficacitatea actului juridic civil este sanctiunea de drept civil care inlatura efectele actului juridic contrare scopului urmarit de dispozitiile legale ce reglementeaza conditiile pentru incheierea si executarea sa valabila.

Printre sanctiunile care fac ineficace actul juridic civil enumeram: nulitatea actului juridic civil,rezolutiunea ,rezilierea,revocarea,reductiunea liberalitatilor excesive,caducitatea si actiunea pauliana sau revocatorie.

1.Nulitatea actului juridic civil

Nulitatea poate fi definită ca fiind acea sancţiune de drept civil cedesfiinţează actul juridic încheiat cu nerespectarea normelor juridiceDeci, nulitatea intervine în cazul când, la încheierea actului juridic,nu se respectă condiţiile sale de validitate. Cum un asemenea act estecontrar legii, el este considerat că nici nu a existat, iar părţile sunt repuse însituaţia anterioară încheierii lui.

Nulitatea îndeplineşte mai multe funcţii:• Funcţia preventivă constă în aceea că părţile, ştiind că încălcareaprevederilor legii atrage nulitatea actului încheiat, vor încheia actul cu

respectarea condiţiilor de validitate ale acestuia, pentru a-l feri denulitate;• Funcţia sancţionatorie constă în aceea că se sancţionează nerespectarealegii;• Funcţia reparatorie constă în înlăturarea efectelor contrare legii şibunelor moravuri.

• Clasificarea, nulitatii pote fi facuta dupa mai multe criterii:_ Dupa natura interesului - general sau individual - ocrotit prin normajuridica incalcata, distingem între nulitate absoluta si nulitate relativa._ In functie de intinderea efectelor sale, nulitatea este totala sau partiala._ Dupa modul de consacrare legislativa, nulitatea se clasifica in nulitateexpresa si nulitate virtuala._ Dupa felul conditiei de valabilitate nerespectate, nulitatea poate fi de fondsi de forma.

• Cauzele de nulitate : Sunt considerate cauze de nulitate absoluta a actului juridic civil:

_ incalcarea regulilor privind capacitatea civila a persoanelor;_ lipsa totală a consimtamantului;_ nevalabilitatea obiectului;_ încalcarea ordinii publice;_ frauda legii;_ lipsa cauzei;_ cauza ilicita sau imorala etc.

Constituie cauze de nulitate relativa:_ viciile de consimtamant,_ lipsa discemamantului in momentul incheierii actului juridic civil,_ nerespectarea regulilor privind capacitatea de exercitiu a persoanelor_ nerespectarea dreptului de preemtiune.

• Regimul juridic al nulitatii :

Regimul juridic al nulitatii absolute este exprimat în următoarele reguli:_ nulitatea absoluta poate fi invocata de oricine are interes;_ actiunea in nulitate absoluta este imprescriptibila;_ nulitatea absoluta nu poate fi acoperita prin confirmare;

Regimul juridic al nulitatii relative este carmuit de trei reguli:_ nulitatea relativa poate fi invocata numai de persoana al cărui

interes a fost nesocotit la incheierea actului juridic;_ actiunea în anulabilitate este prescriptibilă;_ nulitatea relativa poate fi confirmată, expres sau tacit.

• Efectele nulitatii - sunt consecintele juridice care intervin ca urmare a anulăriiactului juridic civil, in intregime sau partial, care au fost incheiate cu incalcareadispozitiilor privitoare la conditiile sale de valabilitate.

• Principiile efectelor nulitatii actului juridic civil_ Principiul retroactivitatii - este regula potrivit careia nulitatea nu produce

efecte numai pentru viitor, ci si pentru trecut, adica aceste efecte urcă pânăla momentul incheierii actului juridic civil.

_ Exceptiile de la principiu retroactivitatii- sunt situatiile in careefectele produse între momentul incheierii actului si acela alanularii sale sunt mentinute.

_ Principiul repunerii in situatia anterioara - este regula de drept potrivitcareia tot ceea ce s-a executat in baza unui act anulat se restituie, astfelincat partile raportului juridic sa ajunga in situatia in care acel act nu s-arfi incheiat. Sunt exceptii de la principiu cazurile in care prestatiile efectuate intemeiul actului anulat nu se supun restituirii, mentinandu-se.

_ Principiul anularii actului subsecvent ca urmare a anulării actuluiinitial. - este regula de drept potrivit careia anularea actului principalatrage anularea si a actului subsecvent.

_ Constituie exceptii cazurile in care, desi se anuleaza si actul initial,actul subsecvent este mentinut datorita:principiului ocrotirii buneicredinte a subdobanditorului unui bun cu titlu oneros; principiuluiasigurarii stabilitatii circuitului civil.

_ Principiul conversiunii actului juridic civil, al validitatii aparentei indrept si al raspunderii civile delictuale -este un principiu care înlaturaregula: ceea ce este nul de la început nu-si produce nici un efect (quodnullum est, nullum producit effectum).

Conversiunea este inlocuirea actului nul cu un act juridic valabil. : actul se interpreteaza in sensul in care ar putea produce un efect, nu în acela în care nu ar produce nici unul (actus interpretandus est potius ut valeat quam ut pereat).

Pentru a opera conversiunea, trebuie indeplinite conditiile:_ sa existe un element de diferentă între actul nul si actul valabil;

unul dintre acte sa fie anulat efectiv si total;_ actul socotit valabil să întruneasca toate conditiile de valabilitate si aceste

conditii sa se regăsească în chiar cuprinsul actului anulat;_ în manifestarea de vointa a partilor sa nu rezulte inadmisibilitatea

conversiunii.

2.Rezolutiunea

Rezolutiunea este o sanctiune a neexecutarii culpabile a uneia dintre obligatiile care-si servesc reciproc de cauza , izvorata dintr-un contract sinalagmatic cu executare imediata,constand in desfiintarea retroactiva a acestuia si repunerea partilor in situatia existenta anterior incheierii sale , fie pe cale judiciara (rezolutiunea judiciara),la cererea partii care si-a executat obligatia,fie pe cale conventionala , cand partile stipuleaza de comun acord desfiintarea contractului pentru neexecutare (rezolutiunea conventionala).

Deci,rezolutiunea judiciara constituie regula ,iar rezolutiunea conventionala , exceptia.Ori de cate ori nu exista o clauza sau o conventie rezolutorie,isi va gasi aplicarea rezolutiunea judiciara.

Efectele rezolutiunii

Indiferent ca este judiciara sau conventionala, rezolutiunea produce acelasi principal efect si anume desfiintarea contractului atat pentru trecut (ex tunc), cat si pentru viitor(ex nunc).Efectele se produc intre parti si fata de terti.

A.Efectele rezolutiunii intre partile contractante

Intre parti rezolutiunea contractului are ca efect repunerea in situatia anterioara incheierii contractului(restitutio in integrum), restituindu-si fiecare ceea ce si-au prestat in temeiul contractului desfiintat.

Punand in discutie problema fructelor, cat timp debitorul este de buna-credinta are dreptul sa retina fructele, iar dupa acea data, devenind de rea-credinta,fructele se cuvin creditorului.

In toate cazurile de rezolutiune, partea care si-a executat obligatia este indreptatita sa ceara si daune-interese, acestea putand fi prevazute si anticipat de parti printr-o clauza penala.Plata daunelor interese la care este obligat debitorul nu constituie un efect al rezolutiunii, ci un efect al contractului.

B. Efectele rezolutiunii fata de terti

Fata de terti, rezolutiunea contractului are ca efect desfiintarea tuturor drepturilor consimtite in favoarea lor de dobanditorul bunului care a format obiectul contractului rezolvit.

Repunerea partilor in situatia avuta anterior momentului incheierii contractului (restitution in integrum) nu este posibila decat daca se desfiinteaza si contractile subsecvente, incheiate intre parti si terti potrivit principiului resoluto jure dantis, resolvitur jus accipientis.

Tertul poate invoca cu succes, in cazul bunurilor mobile, posesia de bune-credinta(art.1909 C.civ.), iar in cazul bunurilor imobile poate opune uzucapiunea.

Rezolutiunea nu produce efecte fata de tertul care a dobandit imobilul in cadrul procedurii executarii silite.

Renuntarea la rezolutiune

Partile contractate nu pot conveni anticipat sa renunte la dreptul de a cere, pe cale judiciara, rezolutiunea pentru neexecutarea culpabila a contractului.Dar nimic nu se poate opune ca partea indreptatita sa renunte la acest drept dupa ce a intervenit faptul neexecutarii contractului.

3.Rezilierea

Rezilierea este o sanctiune civila care consta in desfacerea pentru viitor a unui contract sinalagmatic cu executare succesiva din cauza neexecutarii de catre una din parti a obligatiei asumate prin contract.

Felurile rezilierii

Rezilierea poate imbraca trei forme :judiciara, conventionala si fortata .

a)Rezilierea judiciara

Este guvernata de aceleasi dispozitii ale Codului civil ca si rezolutiunea judiciara.

b)Rezilierea conventionala

Se manifesta sub doua forme :

-rezilierea conventionala mutuala-este cea consimtita de ambele parti contractuante si pe care fiecare din ele o poate invoca.Acordul mutual in discutie are ca temei juridic textul art.969,C.civ si poate fi exprimat cu ocazia sau ulterior incheierii contractului :prin inserarea in contract a unei clauze mutuale de reziliere, insotita de un aviz prealabil de reziliere sau printr-un acord de vointa strain de contract, ulterior incheierii lui ;

-rezilierea conventionala unilaterala-este cea pe care, in temeiul acordului partilor, o poate invoca doar una dintre ele.

c)Rezilierea fortata

Are loc in temeiul legii sau al solutiilor jurisprudentiale ori de cate ori se produce din cauze independente de vointa partilor(ex :survenirea mortii sau incapacitatii partii in considerarea careia s-a incheiat contractul).

Paralela rezolutiune-reziliere

-rezolutiunea priveste contractele cu executare instantanee, pe cand rezilierea se aplica doar contractelor cu executare succesiva ;

-rezolutiunea desfiinteaza contractul pe ambele planuri, ex tunc si ex nunc (trecut si viitor), pe cand rezilierea numai ex nunc, mentinand contractul pentru trecut ;

-rezolutiunea opereaza numai cand neexecutarea este imputabila debitorulu, pe cand rezilierea actioneaza si cand neexecutarea nu ii este imputabila acestuia ;

-cu exceptia acestor deosebiri, rezilierii i se aplica acelasi regim juridic ca si rezolutiunii(cu privire la :termenul juridic, caracterul judiciar, conditiile pentru admisibilitatea actiunii si pactele comisorii exprese).

4.Revocarea

Revocarea reprezintă sancţiunea civilă ce constă în înlăturarea efectelor actului juridic din cauza ingratitudinii gratificatului (spre exemplu, a donatarului) sau neexecutării culpabile a sarcinii. Deasemenea, revocarea poate interveni, aşa cum ştim deja, ca excepţie de la principiul irevocabiltăţii actelor juridice._ Spre exemplu, se pot revoca: donaţia (când donatarul săvârşeşte “delicte, cruzimi sau injurii grave” – în exprimarea Codului civil – asupra donatorului, sau când donatarul nu îşi îndeplineşte sarcina stipulată în contract); mandatul (mandantul poate revoca procura dată mandatarului pentru încheierea de acte juridice în numele şi pe socoteala sa); renunţarea la succesiune (dacă succesiunea nu a fost deja acceptată de alt moştenitor şi nu au trecut 6 luni de la deschiderea succesiunii) ş.a.

5.Reductiunea liberalitatilor excesive

Prin reducţiune se înţelege acea sancţiune civilă, specifică dreptului succesoral care se aplică în cazul în care liberalităţile (donaţiile şi legatele) făcute de către de cujus aduc atingere drepturilor moştenitorilor rezervatari, încălcându-le rezerva conferită de lege.

Dreptul de a cere reducţiunea liberalităţilor excesive aparţine moştenitorilor rezervatari, mijlocul procedural este acţiunea în reductiune. Aceasta este îndreptată împotriva donatarilor şi legatarilor.

Acţiunea pornită de moştenitorii rezervatari poate fi continuată de succesorii acestora şi cei care le înfăţişează drepturile, nu însă şi de către alte persoane care ar avea alte interese, cum ar fi creditorii defunctului, alţi legatari etc.

Acţiunea în reductiune are caracter personal patrimonial şi este prescriptibilă în termen de 3 ani potrivit art. 3 din Decr. nr.167/1958. Acţiunea introdusă de unul dintre moştenitorii rezervatari nu profită celorlalţi rezervatari; fiind o acţiune strict personală, titularul acţiunii are un drept propriu, personal. Există opinii care dau şi creditorilor moştenitorilor rezervatari dreptul de a intenta acţiunea în reducţiune pe calea acţiunii oblice, bazându-se pe caracterul patrimonial al acesteia.

6.Caducitatea

Caducitatea constă în ineficacitatea unui act juridic valabil încheiat, care nu şi-a produs încă efectele. Ea intervine din cauza unei împrejurări independente de voinţa părţilor sau a autorului actului juridic._ De exemplu, un testament devine caduc dacă persoana desemnată drept beneficiar al averii succesorale decedează înaintea testatorului. Tot astfel, o ofertă de a contracta devine caducă atunci când, înainte de a fi fost acceptată, intervine moartea ofertantului.

7.Actiunea pauliana sau revocatorie

. Aşadar, acţiunea pauliană este acea acţiune, prin care creditorul solicită revocarea sau desfiinţarea judiciară a actelor încheiate de debitor în frauda drepturilor sale. De aceea, ea se mai numeşte şi acţiune revocatorie.

Prin urmare, acţiunea pauliană este un instrument juridic prevăzut de lege pentru protecţia intereselor creditorilor împotriva fraudei debitorului.

Prin acţiunea pauliană poate fi cerută desfiinţarea oricărui act juridic, cu titlu oneros sau gratuit, prin care debitorul a micşorat gajul general al creditorilor, cum ar fi : înstrăinări de bunuri, cesiuni de drepturi, constituiri de ipoteci, remiterea de datorii, radierile de drepturi tabulare, tranzacţii. Prin acţiunea pauliană, pot fi atacate şi hotărârile judecătoreşti rămase definitive, prin care debitorul s-ar fi lăsat obligat în urma unei înţelegeri frauduloase încheiata cu adversarul său.

De asemenea, creditorii unui moştenitor pot cere revocarea actului de renunţare la moştenire, precum şi actului de acceptare a unei succesiuni insolvabile, făcut în frauda drepturilor lor. În schimb, actele prin care debitorul refuză să se îmbogăţească, nu pot fi revocate, cum este acceptarea unei donaţii.

Nu pot fi revocate pe calea acţiunii pauliene următoarele acte:

a) actele care privesc drepturile personale nepatrimoniale;

b) actele privitoare la drepturile patrimoniale care implică o apreciere personală, de ordin subiectiv a debitorului;

c) actele referitoare la drepturi patrimoniale neurmăribile;

d) actele prin care debitorul angajează noi datorii;

e) actele de împărţeală a unei succesiuni.

Pentru ca acţiunea pauliană să fie admisibilă se cer întrunite următoarele condiţii:

1. creanţa celui care exercită acţiunea pauliană trebuie să fie certă, lichidă şi exigibilă.

De asemenea, în principiu, acţiunea pauliană poate fi introdusă numai de creditorii anteriori actului a cărui revocare se cere, pentru faptul că în momentul încheierii sale creditorul posterior nu avea un drept de gaj general asupra patrimoniului debitorului.

2. actul respectiv să fi fost încheiat în frauda drepturilor creditorului, adică să-i fi cauzat un prejudiciu. Prejudiciul constă în faptul că prin acel act debitorul şi-a provocat o stare de insolvabilitate sau şi-a agravat insolvabilitatea existentă.

Dovada insolvabilităţii debitorului trebuie făcută de creditor. Creditorul nu trebuie să dovedească insolvabilitatea debitorului atunci când acesta din urmă este în stare de faliment sau de insolvabilitate notorie.

Insolvabilitatea debitorului trebuie să fie o consecinţă directă şi exclusivă a actului atacat; prin urmare, acţiunea pauliană este inadmisibilă dacă insolbabilitatea a fost provocată de un caz fortuit, posterior încheierii acelui act, chiar dacă respectivul caz fortuit nu ar fi fost suficient pentru a produce această consecinţă în patrimonial debitorului.

3. frauda debitorului. Noţiunea de fraudă a debitorului este controversată. Astfel, apreciem că pentru existenţa fraudei este suficient ca debitorul să fi cunoscut că prin încheierea actului îşi provoacă sau agravează insolvabilitatea, cauzând un prejudiciu creditorilor săi.

4. complicitatea terţului dobânditor la frauda debitorului. Această condiţie este necesară doar în cazul în care creditorul cere revocarea unui act cu titlu oneros încheiat de debitorul său cu un terţ.

În cazul actelor cu titlu gratuit, condiţia complicităţii terţului nu este necesară. Prin revocarea actului, terţul dobânditor nu are nimic de pierdut, de vreme ce nu a plătit un echivalent.

Nu trebuie ignorat faptul că uneori terţul dobânditor înstrăinează, între timp, bunul ce i-a fost transmis, altei persoane. Într-o astfel de ipoteză, subdobânditorul va avea acelaşi tratament juridic ca autorul său.

Dacă acţiunea pauliană este admisă de instanţa de judecată, actul juridic atacat va fi revocat. Revocarea are loc numai în limitele necesare realizării dreptului de creanţă al creditorului reclamant. Revocarea actului operează exclusiv în raporturile dintre creditor şi terţ. Lucrul se întoarce în patrimonial debitorului numai printr-o ficţiune grefată pe raporturile dintre creditor şi terţul dobânditor.

Revocarea actului atacat profită numai creditorului sau creditorilor care au introdus acţiunea. Aşadar, acţiunea pauliană are caracter individual. Fără îndoială, acţiunea pauliană este o acţiune personală. Creditorul care o exercită nu invocă

un drept al debitorului asupra bunului obiect al actului juridic atacat, ci un drept propriu; acest drept are caracter personal, deoarece legea nu le acordă creditorilor, pe temeiul gajului general, un drept real asupra bunurilor debitorului.

Acţiunea pauliană este menită să asigure repararea prejudiciului cauzat creditorului. Revocarea actului nu este un scop în sine. Ea este mijlocul adecvat de reparare a prejudiciului cauzat creditorului prin încheierea actului fraudulos de către debitor cu terţul dobânditor.