INEDIT - Anda Boldur- File de jurnal - Paris 1945

In iulie 1944, Anda Boldur sosea la Paris. Abia implinise 20 de ani. Pasionata de literatura si sculptura, absolvise simultan Liceul "Doamna Oltea" si Institutul de educatie pentru fiice de ofiteri, "Regina Maria", al Fundatiei "Regele Ferdinand" din Iasi, apoi se

casatorise cu scriitorul si diplomatul Iosif Igirosianu pe care, in plin razboi, Ministerul de Externe il trimisese in Franta ocupata, cu misiunea secreta de a stabili contacte cu guvernul din exil al Generalului de Gaulle. Impresionata de cultura, inteligenta si maturitatea de gandire a frumoasei romance, inalta societate pariziana a primit-o cu bratele deschise. La indemnul Elenei Vacarescu, a inceput sa noteze totul intr-un caiet cu scoarte verzi. Scris dintr-o suflare, fara stersaturi sau adaugiri, intr-o superba limba franceza, impecabila ca ortografie si desavarsita ca stil, Jurnalul sta marturie unui har literar strivit ulterior de vitregia vremurilor (in 1947 s-a reintors in tara), de un destin mai mult decat nedrept si, nu in ultimul rand, de conditia femeii in Romnia. Cat a trait, mama nu mi-a pomenit niciodata despre caietul verde. Doar in ultimele luni de viata, in lunga ei agonie, repeta intruna, ca o litanie, "mai am atatea sa-ti spun, atatea sa-ti spun". Se referea oare la acest Jurnal? (Manuela Cernat) 1 ianuarie 1945

Sunt fericita! Acesta este gandul meu de fiecare clipa, acesta estegandul cu care imi incep Jurnalul. Desi seara de ieri imi va ramaneintotdeauna in minte cu amanuntul fiecarei clipe, am sa incerc totusi sastrecor cate putin din bucuria ei aici fiindca stiu ca mai tarziu imi vaface atata placere s-o regasesc concentrata in cateva sarace cuvinte.

Intorcandu-ne pe la 5 de la Antoine Bibescu unde dejunasem,am facut o scurta plimbare pe cheiuri. De cand stiu ca in curand nevom desparti de ea, "La Belle Helene" (automobilul Mercedes, n.r.)mi-a devenit mai draga. Nu pot uita ca a fost singura tovarasa de-alungul calatoriei noastre de nunta, martora minunatului inceput aldragostei noastre. O ceata trista si cenusie invaluia cladirile, pomii,trecatorii. Ne-am grabit spre Bristol unde am regasit cu placereodaitele noastre calde (pentru o data!) si luminoase. Un superb buchetde trandafiri roz, trimisi de Aimee si Jean P. mi-au produs aceeasiincantare pe care mi-o dau totdeauna florile. Dimineata ma dusesem laElla si Puiu Dumitrescu*, sa le multumesc pentru cadou, dar nu i-amvazut. Cand sa intru la ei, am fost oprita de o cearta teribila careizbucnise (o avalansa de cuvinte violente si lipsite de eleganta umpleatot coridorul). Mi-a facut tot atata rau ca alte discutii auzite incopilarie.

L-am gasit pe Pupu intins pe canapea, cu o carte in mana. M-amasezat pe taburet langa el. La radio se transmitea Simfonia a IX-a deBeethoven. Ne lasam leganati de muzica si de pacea care plutea injurul nostru si in noi. Imi aminteam de alte reveioane, atat de diferitede acesta care era numai al nostru. Un reveion la Iasi, in casuta de pestrada Ralet, cu numeroasa mea familie, cand l-am lasat fara sa vreaupe Mos Costica in strada - noi il credeam la tara - pe un viscolnemaipomenit. Tata, banuitor ca de obicei, vazandu-ma cu fruntealipita de fereastra si scrutand intunericul - cu tot zgomotul si veseliacomesenilor mi se paruse ca aud strigate si lovituri in poarta - si-ainchipuit ca astept trecerea cine stie carui Don Juan, m-a luat langa elsi, sub diferite pretexte, nu m-a mai lasat sa plec. Cand dupa vreo treisferturi de ora l-au auzit si ceilalti si in sfarsit i-au deschis, indignareabietului Mos Costica depasise orice limita, ceea ce totusi nu l-aimpiedicat sa manance cu proverbiala lui pofta. Si alte reveioane laBucuresti, la matusile mele Anisoara Stroici si Luiza Gherghel, unde

ma simteam depeizata ca un strut intr-un cotet de gaini. Eram singurafata tanara printre toate cucoanele, elegante dar mai mult sau mai putintrecute, care imi invidiau cei 17-18 ani, mai ales ca privirile domnilorse opreau adesea asupra mea, cu sclipiri. Si reveionul de anul trecut pecare datorita unei minciuni spuse acasa am reusit sa-l petrec in afara defamilie, cu baietii si fetele de varsta mea, cu tineretul frivol de careacum ma simt atat de departe. Sentimentul de dezgust cu carem-am intors in zori acasa cand, dupa o noapte pe care o trecusemdansand, fumand, band si flirtand, redevenind pentru o clipa euinsami, mi-am dat seama cat de searbada era viata ce-o duceam. Peatunci nu banuiam ca fericirea poate avea uneori aspecte atat deburgheze ca viata conjugala. Visam aventuri extraordinare, iubirimistuitoare si, mai ales, libertate, libertate, libertate. Eram revoltata defatarnicia societatii, de stupiditatea prejudecatilor si de tot. Tot ce erachibzuit. Dispretuiam tot ce era cuminte si clar. Casatoria mi se parea oofensa adusa civilizatiei. Dezechilibrul meu moral era vecin cudementa si nimeni nu si-ar fi putut inchipui ce disperare ma cuprindeauneori. Toate astea, acum cand totul s-a limpezit, o pot spune, eraurezultatul celor opt ani de pension, rezultatul acelei existente absurde,lipsite de orice contact cu realitatea si cu o singura posibilitate deevadare: cartile, cu atmosfera lor exaltata si... primejdioasa. Ma simtatat de straina de fiinta care eram acum un an, incat ma intreb cuuimire cum de am putut sa ma schimb intr-atat.

Miezul noptii ne-a gasit unul langa altul. Tinandu-ne de mana.Eram emotionata. Ne-am dorit cu egala tarie ca anul viitor sa negaseasca tot impreuna si tot atat de fericiti. Apoi ne-am amintit, cuputina grija, ca la anul vom numara un membru in plus in familianoastra. Cata responsabilitate, dar ce sentiment de plenitudine sa stiuca in mica fiinta ce va fi cu noi si care vine din noi, suntem contopitipentru eternitate.

Joi, 5 ianuarie

Am cinat la Contele si Contesa D’Armasite. Atmosferaagreabila. Masa servita de un valet batran, cu fizionomie si infatisareabsolut clasice, a fost cu adevarat ca pe timpuri. Cand usile de lasufragerie s-au dat in laturi si valetul a anuntat "Doamna Contesa eservita", mi s-a parut deodata ca visez. Printre invitati se aflauWidoff, directorul companiei Wagons Lits, a carui sotie seamana cadoua picaturi de apa cu Regina noastra, Contele Houssaye, care estenu-stiu-ce la Ministerul Coloniilor si are imense proprietati in Antile,scriitorul Roger Peyrefitte, care tocmai a publicat un roman de succesdar si de scandal, Le amities particulieres. Pentru prima oara de candPupu a devenit seful misiunii romane, niste francezi ne invitau la eiacasa. Am fost cu atat mai emotionata sa constat ca mi se rezervaselocul de onoare, in dreapta amfitrionului. (In stanga l-am avut peRoger Peyrefitte, care se vede de la o posta ca e "pede".) Nu faptul insine m-a bucurat ci revelatia ca eu, un minuscul "Soricel" abia iesitdin "fundul Iasului" (in romana in original, n.r. ), devenisem bruscun personaj luat in seama de atatea somitati. Ce stranie este viata.

9 ianuarie

Seara au cinat la noi scriitorul Gabriel Audisio si Ilarie Voronca.Ne-a prins miezul noptii in salon unde Audisio asculta cu mult interesce-i povesteau Pupu si Ilarie. Doamna Audisio (avem cam acelasi gen)este foarte placuta, blanda si fermecatoare. Eu n-am fost preavorbareata. Vestea ca Paul Chack a fost executat azi-dimineatam-a indispus. Poate pentru ca am aflat ca si la noi s-au dezlantuit

represaliile. Dar macar noua, romanilor, ele ne vor fi impuse dedusmanii nostri, pe cand aici, in Franta, se ucid intre ei oameniiaceleiasi natiuni, fratii. In urma cu cateva zile am gasit intr-un ziar listacelor executati de la Anul Nou incoace. Peste trei sute! Abia acumincep sa inteleg adevarul si intreaga oroare a dictonului "homo hominilupus".

10 ianuarie

La ora 6 ne-am dus sa luam ceaiul la Elena Vacarescu. Se maiaflau acolo vara ei, Domnisoara Falcoianu, un evreu roman, Gramma(imbracat bizar, in uniforma de ofiter de marina si galonat ca unamiral), o americana inalta de cel putin doi metri care purta o palarie ala Rembrandt, cu o imensa pana de strut - semana cu Regele Sergent -si o multime de alte persoane necunoscute noua. Elena Vacarescu ne-atinut un adevarat discurs despre iubirea ei pentru scumpa noastra tarasi, intr-un elan de sinceritate, ne-a declarat: "Intelegeti-ma, eu n-amavut frati, surori, sot sau amanti" - ajunsa aici, toata lumea si-amuscat buzele ca sa nu pufneasca in ras, numai eu, neluandu-miaceasta precautie, am simtit deodata cu spaima ca buzele mi serasfrang intr-un zambet larg, pana la urechi, ceea ce, bineinteles, nu ascapat asistentei si nici nobilei doamne lansate cu atata sinceritate inconfidente - "si atunci era firesc", a continuat ea, "sa-mi inchinintreaga iubire Romaniei". S-ar putea ca acesta sa-i fie, la cei 80 deani, secretul uimitoarei tinereti si vitalitati fizice si spirituale. Cinetrece prin viata fara sa fi cunoscut iubirea trupeasca pastreaza in sufleto vesnica curiozitate, o nestinsa sete pentru un lucru pe care si-linchipuie extraordinar desi este atat de simplu. Draga de ea! Ne-apovestit ca Eminescu, invitat intr-o seara acasa la Maiorescu si aflandde la acesta ca Elencuta se apucase sa versifice in franceza, exclamaseindignat "Cum? Nepoata lui Vacarescu face versuri frantuzesti? Am s-o bat la c..." (in romaneste in original, n.r. ) Domnisoara Vacarescueste foarte spirituala si plina de verva si mi-e tare draga. La inceput,cand am vazut ca-si face unghiile cu oja, am fost socata. Apoi aminteles ca aceasta femeie atat de tanara in spirit facea efortul, se chinuiachiar, sa arate aceasta tinerete nu doar prin cuvinte. Voia sa fie in pascu vremea - dovada pieptanatura si unghiile lacuite - ceea ce la varstaei e aproape eroic. Bietei Doamne Falcoianu ii tremura in asa hal capulincat ai crede ca e legat de trup printr-un resort. Ultima oara cand auvenit impreuna la noi la dejun, Coana Elencuta m-a intrebat daca n-amvrea sa fie nasa copilului nostru. Afland ca se va naste in aprilie si-aimpreunat mainile si a exclamat profetic: "Va fi copilul Victoriei!"Ma induioseaza si ma umple de admiratie energia acestor doua babutecare se dau peste cap sa primeasca musafiri, se imbraca elegant ca safaca vizite si izbutesc sa fie la curent cu tot si cu toate. Daca ar exista sialte romance de talia Elenei Vacarescu, ce mult ar creste prestigiulnostru!

11 ianuarie

A nins toata noaptea si azi-dimineata ne-a orbit albeata zapezii.Dormitorul era inundat de o lumina laptoasa izvorata parca din pamantsi nu din ceruri. Cum Pupu avea un dejun de barbati m-am hotarat sacuceresc Parisul, adica sa-l cunosc mai temeinic (a cunoaste mai bineechivaleaza in fapt cu a poseda). Am luat metroul si am coborat laButtes Chaumont. Cartierul e intocmai cum mi l-am imaginat: casecenusii si triste, stradute sinuoase si, pe deasupra acoperisurilor, un ceropac si amenintator, ca o apa naclaita. Intregul ar fi putut purtasemnatura lui Utrillo. O vreme pasii m-au purtat la intamplare, apoi m-

am indreptat spre parc.

Vineri, 12 ianuarie

L-am avut la noi la dejun pe Ch. Komarinski, ministrulplenipotentiar al Poloniei la Londra. Are o minte sclipitoare si unzambet simpatic. Aparentele lui de "burghez gentilom" ascund ovasta cultura.

Duminica, 14 ianuarie

Intregul corp diplomatic locuieste ca si la noi, la Hotel Bristol, -unde zidurile sunt adevarate granite despartind tari bine definite siuneori inamice (cum e cazul nostru care ne gasim langa unguri - panasi aici!). Restaurantul de aici e un adevarat Babilon: greci, turci,chinezi, rusi, libanezi, mexicani, brazilieni, peruvieni... Toateneamurile globului se intalnesc pentru a gusta cu demnitate calculata sidupa toate legile protocolului din mancarea comuna (nu exista decatun singur menu, destul de bun si foarte ieftin, cum aveam la Herculanepentru functionarii ministerelor dizlocate).

Luni, 15 ianuarie

Terminat de citit Celibatarii lui Montherlant. Mi-a placut enorm.E scrisa inteligent, spiritual, cu finete a observatiilor. Intreg romanuleste de fapt o satira muscatoare la adresa flacailor batrani ridiculizatide Montherlant cu sfichiuitoare ironie.

17 ianuarie

Rusii inainteaza cu surprinzatoare viteza. S-a anuntat ocupareaVarsoviei si a Cracoviei. Mai au 20 de km pana la granita cuGermania. In Ardeni, unitatile lui Von Runstedt se repliaza treptat. InAlsacia se duc lupte langa Strasbourg. In Filipine ofensiva Aliatilorcontinua cu violenta. Dar razboiul cand se va sfarsi?

18 ianuarie

Exasperat de presiunile romanilor de aici, elemente refractare siprovocatoare de dezordine, comunisti care ii cer sa le predea ambasadasi ii dau mereu de furca, Pupu a cerut sa fim transferati la Madrid. N-osa mai fie Charge d’Affaires si nici sef de misiune, dar cel putin o saaiba liniste. O telegrama sosita astazi confirma transferul. Madrid!Spania! Tara minunata a visurilor mele! Sunt in culmea fericirii. Voicalatori iar, voi porni iar sa cuceresc o lume noua si necunoscuta. Lesunt atat de recunoscatoare celor de la minister, lui Visoianu si Filotti,care ne-au oferit aceasta imensa bucurie. Ideea de a pleca in aventuratocmai acum cand se apropie venirea pe lume a pruncului nu masperie. Sunt deajuns de tanara si puternica spre a invinge orice greutati.Regret un singur lucru. Parisul. Acest oras de care m-am indragostitpentru farmecul, frumusetea si mai ales pentru tainele pe care inca nu ile-am descoperit. Am deschis micul meu atlas si - ca in vremealungilor ore de scoala cand visam cu ochii deschisi, urmarind febrilconturul continentelor - m-am aplecat asupra acestei margini decontinent ca un bot de pisica ori ca un pumn inclestat si am recitit cuplacuta infiorare nume sonore, incandescente, evocatoare.Dumnezeule, de-ar fi adevarat!

19 ianuarie

Am ispravit de citit Le camp de la mort lente de J.J. Bernard,povestea unui lagar de concentrare pentru evrei unde autorul a fostinchis de nemti in 1941-1942. Orice comentariu ar fi de prisos. Citindcele 200 de pagini te intrebi cu oroare si revolta cum un secol care aputut tolera asemenea atrocitati mai are curajul sa sustina, cu mandrie,ca ar fi "civilizat".

24 ianuarie

Dupa ce am trecut pe la Legatie, pentru a le arata prietenilornostri sala de teatru si superbele saloane, ne-am dus la Carrere undeconferentia Beau de L’Homeni despre "Chateaubriand si amiciisai". M-a deceptionat sa constat ca nimic din tot ce a povestit aceldomn nu-mi era necunoscut.

Vineri, 25 ianuarie

Beau de L’Homeni a dejunat la noi, invitat ieri de Pupu. Esteun barbat murdar si respingator. In pofida inteligentei, a ramas unratat. Cel mai grav este ca nu stie decat sa improaste pe toata lumea cunoroi, sa critice si sa blameze, reactie tipica celor slabi si lasi,invinsilor.

Cinat copios la familia Coanda. Varul lui Pupu, Henri, ne-avorbit pana tarziu, spre miezul noptii, despre noile arme de lupta.Procesul lui Charles Maurras a inceput ieri. Il admir pentru ca desi isicunoaste dinainte soarta, are curajul sa-si infrunte judecatorii,motivandu-si atitudinea fara sa o renege. Acest batran de 77 de animerita toata compasiunea pentru varsta lui si pentru ca este inconjuratde ura si i-a fost dat sa traiasca intr-o epoca plina de greseli in caretotusi fiecare se arata necrutator cu erorile celuilalt.

26 ianuarie

Dineu acasa la familia Gabriel Audisio unde se mai aflaunelipsitul Voronca si celebra ziarista Susanne Le Verrier. S-a vorbit side politica. Voronca m-a scos iarasi din fire cu lipsa de obiectivitate sicu marginirea lui (termenul nu e deloc prea dur). Considera ca"epurarea", cuvant odios, de care a inceput sa se sature toata lumea,este prea lenta si regreta ca din aceasta cauza, cei ce vor fi judecatiulterior vor primi condamnari mai usoare decat primele victime, pentruca judecatorii se vor fi plictisit intre timp de propria lor cruzime! Iatainca un exemplu, graitor intre atatea altele, pentru "nobleteasufleteasca a marelui poet". Si eu care la inceput l-am crezut bun,inteligent si dintr-o bucata, cum nu pot fi decat sufletele alese. Esterau, vindicativ si nesincer. Ma mira ca desi ma consideram o bunafizionomista, nu mi-am dat seama imediat. E de-ajuns sa-i privestiochii lunecosi si sireti ca sa te lamuresti.

29 ianuarie

I-am avut la dejun pe Francois Mauriac si pe Louis Artus. Primulnici nu m-a entuziasmat, nici nu m-a deceptionat. Scrie atat de bine,deseori perfect, incat ma asteptam ca omul sa nu fie la inaltimeaoperei. Exista intotdeauna un echilibru in natura prin faptul ca ea nuacorda niciodata toate calitatile unei singure fiinte. (Daca ar asociageniului frumusetea, ar exista prea multi zei pe Pamant). Louis Artus,un batran domn cu barba alba, m-a fermecat de cuml-am vazut. Are un zambet plin de bunatate si o privire blanda.

Nobletea sufletului si-a pus parca pecetea pe intreaga lui faptura. Candi-am citit cartile ma cam iritasera tendinta moralizatoare si spiritulcatolic. Vazand insa seninatatea intiparita pe chipul acestui respectabilpatriarh, am inceput sa le inteleg si sa le iubesc.

1 februarie

La ora 6, ceai la Ducesa Edmee de la Rochefoucauld. Era ogroaza de lume. Cu exceptia a doi-trei tineri, inclusiv Contele deGastelan, nepotul Ducesei, in rest nu se aflau acolo decat sexagenari,adica batrani generali, batrani diplomati si batrani nimeni. Pareau scosidirect din romanele lui Proust. Cat despre batranele contese care, inciuda fardurilor, a buclelor platinate si a rochiilor scurte descindeau totdin secolul trecut, ofereau un spectacol deopotriva trist - batranetea,mai ales la o femeie, nu poate fi contemplata fara tristete - si aiuritor.Pierdusera pecetea epocii lor fara sa fi preluat nimic de la a noastra, inafara artificiilor. Intr-un colt al salonului, Elena Vacarescu intampinacu un zambet amabil si cu fraze pompoase pe toti cei veniti sa-iprezinte omagiile. Trebuie sa fi fost destul de plictisita. In urma cucateva zile facuse parte din Juriul Premiului Femina, atribuit unui grupde poeti din Rezistenta. Acestia refuzasera premiul pe motiv capersoanele care il acordasera nu aveau caderea sa o faca si, inca maigrav, acuzasera juratele ca ar fi vrut sa profite, atragand asupra-le oparte din gloria eroilor combatanti etc. etc. De parca doamne de varstaElenei Vacarescu sau a Marcellei Tynaire ar fi putut pune mana pearme si intra in neagra clandestinitate. Prefer sa nu comentez. (...) Maobservam cu uimire amuzata cum discutam politica cu toate acelevenerabile personaje care mi-ar fi putut fi bunici si care ma ascultau cugravitate. (Oare eu eram fetita cu codite care in urma cu doi ani paleade emotie cand era scoasa la tabla sa spuna lectia?) Se pare ca lumeama gaseste inteligenta si agreabila. Evident, cei mai multi o spun dinamabilitate, dar mie imi pare grozav de bine pentru Pupu. Regret atatde mult ca Mama si Doamna Directoare** nu sunt si ele aici sa sebucure de succesele mele mondene si sa vada ca nu le-am inselatasteptarile.L-am cunoscut pe Octave Aubry si o suma de alte personalitati.Tuturor le vorbesc despre dragostea pastrata de tara noastra Frantei, sima stradui sa le explic circumstantele tragice ale semnarii siliteinoastre aliante cu Germania, alianta pe care au aerul ca nu ne-o potierta.

6 februarie

Robert Brasillach a fost impuscat azi dimineata la 9,30 la Fort deMontrouge. A refuzat sa fie legat la ochi si a cazut strigand "Totusi,traiasca Franta!"

7 februarie

La Galeria Drouant David s-a deschis o noua expozitie cu catevapanze de Picasso si una de Raoul Dufy intr-adevar bune. Se pare ca oconferinta "in trei", Churchill, Roosevelt, Stalin, se desfasoara inzona Marii Negre, probabil la Constanta. Rusii inainteaza rapid. Si-auasigurat deja cateva capete de pod pe Oder si Berlinul este directamenintat. Cuvantul pace se aude tot mai des. Doamne, sa fieadevarat?

8 februarie

Au dejunat la noi Jacques Dumaine, seful Protocolului de laQuai d’Orsay si sotia lui Cordelia, Henri Coanda, Mavrodi carevenea de la Londra si George Raut. Seara am vazut un film superb sifoarte trist cu Bette Davis Victorie asupra noptii.

Joi 9 februarie

D-na Pascali, directoarea de la "Gavroche" ne-a invitat la dejunla cantina de la "Front Populaire". Inainte de masa ne-a aratattipografia unde tocmai se tragea ziarul. Am iesit ametita din salarotativelor, naucita de zgomot si imbatata de mirosul de cerneala si dehartie pe care l-am inhalat cu deliciu. Nu-mi dorisem eu candva saajung ziarista?

Vineri 10 februarie

Am stat toata ziua in pat, cu febra, citind cartile trimise deFrancois Mauriac, "Plongees" si "Les anges noirs".

Sambata 11 februarie

Am vizitat Muzeul Rodin. In fata acestei uriase colectii, inegaladar coplesitoare, in care natura senzuala si pasionata a maestrului si-apus o atat de profunda amprenta si din care suflul geniului sau sedegaja cu toata forta, esti cuprins de ameteala de parca te-ai afla lapoalele unui munte din varful caruia se pravale asupra ta, cu mugetasurzitor, un torent. De mult nu ma mai gandisem la sculptura.Contempland insa anumite creatii absolut desavarsite ale lui Rodin, ca"Sarutul", m-am simtit dintr-odata cuprinsa de un soi de febra. Ah, cedor imi este sa simt din nou argila frematand sub palma si sub degetelemele! Este tot ce-mi doresc mai mult pe lume. Mai am de asteptat incadoua luni... O vesnicie.

14 februarie

Ne-am instalat la Legatia din rue St. Dominique. Magnificulpalat care a apartinut D-nei de Behagues dispune printre altele de osala de teatru si de o imensa gradina. De-aici inainte vom locui intr-unapartament delicios de la parter. Terasa raspunde direct in gradina silumina se revarsa inauntru printr-o imensa usa de sticla. Aici voi fi maiaproape de Pupu, voi simti mai intens apropierea primaverii. Seara amcinat cu Mavrodi si cu Emma Bratianu la Ritz. S-a discutat politica sis-au facut pronosticuri lucide (adica pesimiste) asupra viitorului.

Luni 19 februarie

Am fost la Societatea "Carrere", la conferinta D-nei SimoneChevalier, care a vorbit despre "Conditia sociala a femeii de-a lungulsecolelor". Batrana Printesa Mourousy m-a invitat la masa ei, langaea si Paul. Mi-au vorbit indelung despre familia lor din Romania, darn-am prea fost atenta pentru ca aflasem de la conferentiara ceva ce maintrigase grozav: doar 20% din femei s-au inscris pe listele de votare(dupa ce, nu de mult, Generalul de Gaulle le-a acordat acest drept). Denecrezut! Astazi, cand feminismul a ajuns la apogeu, cand femeia estetot mai constienta de rolul ei in sanul societatii! Seara am vazut un filmstupid, Leii cerului, cu James Stewart si Paulette Godard. E ultimaoara cand ma mai iau dupa recomandariled-nei E. In materie de cinema, gusturile noastre difera total.

21 februarie

Invitati la dejun, la Bristol, de Vasilopoulo (atasatul de presa alGreciei) cu alte 12 persoane. Ca de fiecare data, am vorbit, amexplicat, am pledat pentru Romania. Cateva urechi nu inseamnadesigur nimic cand intreaga Franta, in ochii careia suntem gravdiscreditati, ar trebui sa cunoasca adevarul! Dar am bucuria ca macarcei ce alcatuiesc micul meu auditoriu au sfarsit prin a se convinge denevinovatia noastra si, cine stie, poate o vor repeta si altora. In acestchip voi fi izbutit sa castig cativa prieteni in plus tarii mele.

5 martie

Guvernul Radescu a cazut. Groza a fost insarcinat cu formareanoului cabinet ai carui membri nu se cunosc inca, cu exceptia luiTatarascu, numit la Externe. Se pare ca la noi sunt mari tulburari.Comunistii isi fac de cap. Ziarul "Combat" a publicat astazi o micastire titrata "Monarhia in pericol in Romania". Dumnezeule! Sa fieoare cu putinta?

11 martie

Ziarele anunta ca Romania recupereaza teritoriul Transilvaniei.Vestea buna nu izbuteste sa imprastie nelinistea provocata de celelalte.Si adevarul nu-l stim decat pe jumatate. Cert este ca domneste o totalaanarhie. Se pare ca taranii au inceputsa-si imparta pamanturile si sa jefuiasca in stanga si in dreapta. Nici nuindraznesc sa ma intreb ce se intampla la noi la tara.

Duminica 18 martie

Dupa masa ne-am plimbat. Vremea era magnifica. La Champsde Mars ne-am amestecat in furnicarul pitoresc care forfotea lapicioarele turnului Eiffel, apoi Pupu a vrut sa-mi arate casele unde aulocuit Debussy, Pierre Loup si Fernand Guy, intr-un cartierfermecator, linistit si prosper. Apoi am "bouquinat" pe cheiuri.Apusul imprumuta Senei, batranelor ziduri ale Louvrului si turlelor dela Notre-Dame, reflexe purpurii. Curand o ceata subtire si cenusie ainvaluit podurile, copacii, pastrand totusi intact conturul. Am coboratpe mal cu bratele incarcate de carti, cu inimile pline de blandetea, defrumusetea si de calmul acelui ceas unic. In rastimpuri, un pescar isistrangea undita cu gesturi lente si se departa in ceata strivind sub talpinisipul si pietrisul care scartaiau. Un batran pictor cu pantaloni negride catifea si palarie cu boruri largi, infundata pana peste pletele colilii,facea ultimele retusuri la un peisaj.

26 martie

Am intrat o clipa la Luvru ca sa revad, pentru a cata oara, peVenus din Milo si alte minunatii ale artei. Mi-a revenit buna dispozitiesi nespus de multele mele griji s-au ascuns intr-un coltisor intunecos alinimii. Dar la noapte am sa ma trezesc si or sa navaleasca toate cafiarele. Oare ce se intampla acasa? Unde-i tata, nu cumva iarasi pefront? Dar mama? Sunt sanatosi, au din ce trai? Mi-e atat de greu sa-istiu departe, intr-o tara care, dupa cate spun ziarele, este intr-opermanenta revolutie. Daca as avea cel putin un rand de la ei, care sama linisteasca, dar nimic, nimic. Ma gandesc cu tristete ca, plecand laMadrid, la distanta ce ne separa se adauga inca cateva sute de km. Dartrebuie sa sper ca sfarsitul razboiului e aproape si zidurile chinezesti se

vor prabusi curand. Sunt optimista si nu-mi pierd curajul. Incerc sa numa gandesc la ce ne rezerva viitorul, ca sa nu ma cuprinda disperarea.

Luni 2 aprilie

Aseara la "Radio Londra", prins intamplator, am aflat ca NikiSturza a fost arestat, impreuna cu alti 20 de tineri acuzati de a fi fostlegionari.

Miercuri 4 aprilie

Se implineste un an de la groaznicul bombardament asupraBucurestiului. Un an de la moartea lui Nick Copaceanu si a atatornevinovati! Cate s-au intamplat de atunci, cate schimbari! VictoriaAliatilor e foarte aproape. Americanii au ajuns la Osnabruck, la Fulda,Gotha si Heidelberg, au incercuit fortele germane in Olanda si sunt la245 km de Berlin. Rusii au ocupat Bratislava si au ajuns in suburbiileVienei.

9 aprilie

Preturile sunt dementiale. Taiorul comandat la Patou costa20.000 de Fr. Instantaneu iti piere cheful de a te mai imbraca la caselede moda. Dar cand ajungi la o anumita pozitie sociala ai de platit tributaparentelor. Nu haina face pe om, totusi lumea acorda importantaacestor detalii. Se pare ca la Madrid femeile sunt extrem de elegante.Pozitia lui Pupu ma va obliga si pe mine sa le imit. Numai ca noitrebuie sa fim rezonabili. Foarte curand vom fi siliti sa muncim dingreu ca sa ne castigam existenta, painea de toate zilele si nu are rost sagrabim clipa prin cheltuieli inutile.

22 aprilie

Dupa masa am fost la "Parc des Princes", la un meci de fotbal.Pentru prima oara dupa Eliberare, Franta si Anglia se infruntau,redevenisera inamice pe stadion pentru o biata minge! Publicul era indelir. Eu m-am cam plictisit. De atatea zile dureri si, nimic. Copilulasta prea se lasa asteptat. Si sunt urata!

Luni 23, ora 11

Manuela a sosit! De ziua Sfantului Gheorghe, aparatorulneamului nostru!