INDRUMATOR :PROF.DR.ARH ALEXANDRU SANDU DOCTORAND : … · 2012. 7. 31. · UNIVERSITATEA DE...

UNIVERSITATEA DE ARHITECTURA SI URBANISM ION MINCU- SCOALA DOCTORALĂ S.I.T.T.

INDRUMATOR: PROF.DR.ARH ALEXANDRU SANDU ; DOCTORAND : URB. ANDREEA POPA

EVIDENȚA PREZENȚEI PEISAJULUI AGRICOL ÎN TERITORIU- REZUMAT

INDRUMATOR :PROF.DR.ARH ALEXANDRU SANDU

DOCTORAND : URB. ANDREEA POPA

TEMA TEZA DOCTORAT

EVIDENȚA PREZENȚEI PEISAJULUI AGRICOL ÎN TERITORIU

- REZUMAT-

APRILIE 2012




CUPRINS

CAPITOLUL 1. INTRODUCERE. DEMERSUL STUDIULUI ȘI ASPECTE METODOLOGICE

1.1. Contextul și problematica studiului

1.2. Importanța și necesitatea tratării subiectului la nivel local

1.3. Obiectivele studiului. Ipoteza de conducere a studiului

1.4. Metodologia și structura studiului

CAPITOLUL 2. EVOLUȚIA ȘI TRANSFORMAREA PEISAJULUI AGRICOL. RELAȚIONĂRI CONTEXTUALE

2.1 Peisajul comun și Peisajul agricol- abordare metodologică şi conceptuală

2.1.1 Definiții și diferențiere a peisajului agricol

2.1.2 Percepţia colectivă a peisajului agricol, componentă definitorie a conceptului

2.1.3 Diferențieri între conceptul de agricultură urbană și extra- urbană; implicații la nivelul peisajului agricol

2.2 Repere istorice în dinamica peisajului agricol

2.2.1 Peisajul agricol tradiţional

2.2.2 Peisajul agricol industrial

2.2.3 Peisajul agricol contemporan

2.3 Factorii care influenţează dinamica peisajului agricol (cauzalitate)

Accesibilitatea; Urbanizarea; Globalizarea; Dezastrele naturale și antropice; Evoluția socio- culturală; Evoluția adminsitrativ- politică și regimul juridic

2.4 Dinamica funcțională și estetică a peisajului agricol

2.5 Concluzii- elemente definitorii pentru conceptul de peisaj agricol

CAPITOLUL 3. ELEMENTE STRUCTURANTE ALE PEISAJULUI AGRICOL

3.1 Elemente constitutive ale peisajului agricol

3.1.1 Unitatea de peisaj agricol și delimitarea acesteia

3.1.2 Elemente constitutive la diferite niveluri spațiale

3.1.3 Starea de echilibru şi specificitatea peisajului agricol




3.2 Intervenţiile în peisajul agricol şi principale modificări induse

3.2.1 Tipuri de intervenții în peisajul agricol

3.2.2 Riscul şi vulnerabilitatea peisajului agricol

3.2.3 Evaluarea impactului intervenţiilor în peisajul agricol

CAPITOLUL 4. URBANIZAREA șI TRANSFORMĂRILE PEISAJULUI AGRICOL EUROPEAN

4.1 Creșterea accesibilității si extinderea urbană

4.1.1 Modele si tendinte. Implicatii asupra dinamicii peisajului agricol

4.1.2 Transformarea peisajului agricol in raport cu tipul de extindere urbana in teritoriu- abordare la diferite scări spațiale

4.2 Principalele efecte ale urbanizării

4.2.1 Fragmentarea peisajului agricol

4.2.2 Perforarea şi divizarea peisajului agricol

4.2.3 Restrângerea şi dispariția peisajului agricol

4.3. Tendințe în dinamica peisajului agricol la nivel european și național

CAPITOLUL 5. PROTECȚIA ȘI VALORIFICAREA PEISAJULUI AGRICOL LA NIVEL EUROPEAN- CADRU LEGISLATIV, PROGRAMATOR ȘI OPERAȚIONAL

5.1 Implicaţii ale politicilor europene de dezvoltare la nivelul peisajului agricol

5.2 Cazuistică internaţională comparată- abordarea componentei peisaj agricol

5.2.1. Țările Europei de Vest

5.2.2. Țările Europei Centrale și de Est

5.2.3. Sinteza privind cadrul existent la nivel european privind protecția și valorificarea peisajului agricol

5.3 Concluzii

5.3.1. Considerente generale privind planificarea peisajului la nivel european- componenta peisaj agricol

5.3.2. Considerente generale privind planificarea peisajului la nivel național- componenta peisaj agricol

CAPITOLUL 6. PEISAJUL AGRICOL CA RESURSĂ: CONSECINŢE ŞI OPORTUNITĂŢI PENTRU DEZVOLTAREA DURABILĂ




6.1. Valorile peisajului agricol

6.2. Posibilități de valorificare a peisajului agricol

6.3. Direcții principale de gestiune a peisajului agricol în cadrul politicilor și instrumentelor destinate dezvoltării spațiale

CAPITOLUL 7. ABORDAREA PROBLEMATICII PEISAJULUI AGRICOL ÎN CADRUL POLITICILOR DE DEZVOLTARE SPAȚIALĂ

7.1. Criteriile de caracterizare/ identificare a unităților de peisaj agricol

7.2. Indicatori ai dinamicii peisajului agricol

7.3. Metodologie de abordare a problematicii peisajului agricol în cadrul politicilor de dezvoltare spațială

CAPITOLUL 8. CONCLUZII

Anexe Lista abrevierilor Glosar de termeni Bibliografie Fișa lustrațiilor




- 5 -

CAPITOLUL 1. INTRODUCERE. DEMERSUL STUDIULUI ȘI ASPECTE METODOLOGICE

1.1 Contextul și problematica studiului

Procesele economice și sociale caracteristice sfârşitului de secol XX, se manifestă prin noi moduri de organizare spaţială şi noi modele locaţionale a activităţilor la nivel teritorial, precum si noi modele de mobilitate si localizare a populaţiei şi forţei de muncă., atât la nivel urban, cât şi la nivel macro - teritorial (în teritoriul adiacent localităţilor urbane de influenţă). Adiţional acestor schimbări, dezvoltarea urbană extensivă, caracteristică ultimelor decenii, pe fondul cererii de terenuri pentru dezvoltare si scăderii interesului pentru practicarea activităţilor din sector primar concomitent cu terţializarea şi diversificarea activităţilor în mediul urban îşi pun amprenta asupra teritoriului extra- urban, inclusiv din punct de vedere al peisajului.

Dezvoltarea urbană duce la modificarea peisajului adiacent, agricol, rural, sau cultural, generând astfel noi tipologii de peisaj, modelate de interacțiunea urbanului cu ruralul. În lipsa unor politici urbane și teritoriale (la nivel de arie metropolitană, periurbană, zonă urbană functionala sau aglomerație urbană), peisajul suferă modificări ireversibile, pierzând astfel specificitatea și unicitatea. Orice decizie la nivel urban sau teritorial, concretizată spațial intr-o mai mică sau mai mare masură, sau cu orizont temporal diferit funcție de factori care țin cu precadere de puterea de atracție a orasului și resursele interne de dezvoltare, generează noi modele de creștere urbană (intra sau extra urbana) cu efecte asupra peisajului adiacent.

Studiul pleacă de la premiza că parte a peisajului generic extra-urban este reprezentată de peisajul agricol, ca sub-sistem component (al peisajului rural, cultural etc.), acesta constituind unul din cele mai comune și extinse sisteme de peisaj la nivel teritorial, dar conținând valori multiple (inclusiv culturale) și atestând existența și evoluția atît teritorală cât și socio- culturală și economică. Deși perceput și utilizat de cele mai multe ori ca un peisaj obișnuit, productiv, peisajul agricol constituie una din resursele culturale locale, prin valorile, sensurile și semnificațiile care îi sunt atribuite, fiind totodată unul din elementele de diferențiere locală, cu referire la specificitate și identitatea locală. De asemenea, datorită considerării peisajului agricol ca obișnuit, acesta este cu precădere supus presiunilor de transformare și dispariție pe fondul tendințelor recente de dezvoltare și urbanizare.

Pe plan naţional tranziţional, preocuparea la nivelul administraţiei locale de a proteja și valorifica peisajul obișnuit a fost aproape inexistentă şi a avut ca obiectiv doar ariile naturale şi construite protejate, din această perspectivă, fiind necesară includerea problematicii peisajului agricol în cadrul politicilor de dezvoltare spațială.

În acest context, abordările diverse ale dezvoltării urbane și teritoriale, modifică atât structura teritoriului, cât şi modul în care teritoriul (respectiv peisajul agricol) răspunde vizual, structural şi dinamic factorilor externi. Din această perspectivă, lucrarea pleaca de la premiza că orice decizie la nivel urban și teritorial influenţează direct peisajul agricol (de la macro- peisaj la peisaje punctuale), avînd ca obiectiv analiza modului în care aceste modificări (cauzate de decizii cu precădere urbane şi relaţionate acestora) devin lizibile (prin evidența teritorială percepută ca suită de stări temporare a acestui peisaj), şi pot fi cuantificate într-un set de principii/ caracteristici specifice spaţiului naţional din ultimele decenii care să poată fi integrate în cadrul politicilor de dezvoltare spațială.




- 6 -

Prin extensia termenului de “peisaj”1 la rezultatul dinamic al interferenţei cu umanul, şi functie de provenienţa lingvistică a termenului, în abordarea strategică acesta este considerat, protejat şi nu în ultimul rând valorificat, fie ca rezultat al evoluţiei şi interacţiunii cu umanul, fie funcţie de calitatea sa de a simboliza sau datorită valenţelor sale ecologice.

Utilizarea termenului Evidență (referitor la stările/ ipostazele peisajului agricol, înțelese ca momente ale evoluției sale- evidente șI materializate spațial, sub acțiunea stimulilor externi/ interni sistemici) intenționează definirea modului în care peisajul agricol se face simțit (este lizibil) la nivel teritorial. Aceasta rezultă din coroborarea elementelor constitutive ale peisajului agricol prin contrastare șI suprapunere în raport cu contextul (ca efect al dinamicii urbane șI teritoriale).

Cercetările și studiile referitoare la peisajul agricol în plan internațional și național se referă cu precădere la componente disparate sau secvențe ale acestuia, funcție de abordarea specifică fiecărui stat. De asemenea, preocuparea pentru peisajul agricol în cadrul politicilor de dezvoltare spațială constituie o tendință recentă, acesta fiind abordat cu precădere din prisma conservării ecologice, protecției mediului natural sau productivității terenurilor agricole.

În cadrul lucrării, abordarea problematicii peisajului agricol pornește de la diferențierea acestuia ca sistem teritorial independent (sub-sistem al peisajului rural) și rezultant, al evoluției celor două medii la interfața cărora se situează: urban și rural. Astfel, problematica peisajului agricol ca sistem teritorial este extinsă și completată prin integrarea diferitor paliere de analiză și intervenție care de cele mai multe ori sunt tratate segmentat, fără a fi însă luate în considerare efectele globale, cumulative pe care le pot induce asupra teritoriului comun- productiv.

Din această perspectivă, lucrarea incearcă integrarea acestor abordări sectoriale, pe de o parte în sensul clarificării conceptuale a peisajului agricol (a elementelor sale componente, factorilor complexi care induc transformarea acestuia și a stărilor rezultante), precum și din necesitatea de corelare a problematicii peisajului agricol cu diferite strategii, politici și instrumente sectoriale (dezvoltare economică, turistică, rurală, protecția mediului, dezvoltare spațială etc.)

1.2 Importanța și necesitatea tratării subiectului la nivel local.

Diferitele caracteristici ale peisajelor agricole europene sunt o resursă ce trebuie protejată, lipsa de gestiune a transformărilor suferite de peisajul agricol, ducând la distrugerea totală sau parţială a unei resurse limitate, nu numai din punct de vedere al productivității acestor teritorii dar și din prisma valorilor culturale, estetice sau ambientale, pierderea specificității și calităților ecologice. Pierderea calităţii peisajului agricol şi modificarea acestuia până la reducerea speicificităţii sunt în general asociate cu pierderea identităţii locurilor, şi implicit pierderea sentimentului de apartenenţă a locuitorilor.

În România, după decenii de dezvoltare urbană şi teritorială marcată de controlul unic, în momentul de faţă evoluţia este incoerentă si de cele mai multe ori nu se înscrie în regulamentele de urbanism, discontinuă din punct de vedere al corelării diferitelor paliere strategice și spațiale și aproape nereglementată în cazul teritoriului extra- urban. Rezultatul este un inevitabil proces de degradare, atât în zonele urbane, cât şi cele extraurbane, fara a exista conştiinţa ca peisajul agricol există într-un cadru dinamic și este în continuă transformare. Abandonul peisajului agricol sau

1 „Peisaj înseamnă o porţiune de teritoriu aşa cum este percepută de populaţie al cărei caracter rezultă din acţiunea şi interacţiunea factorilor naturali şi/ sau umani”, Conventia Europeana a Peisajului (2000), ETS (European Treaty Series) no.176, art. 1, Florenta




- 7 -

întreţinerea inadecvată cauzează alterări profunde structurale, de cele mai multe ori ireversibile, efectele unei bune guvernări fiind reflectate in starea şi evoluția acestuia.

Ca efect al deciziilor de dezvoltare urbană și/ sau teritorială, peisajul agricol este de cele mai multe ori suprautilizat, redus, consumat sau abandonat, fiind considerat de cele mai multe ori doar o resursa de teren, fără a fi conștientizate valențele sale economice, productive și ambientale.

De asemenea, deoarece de cele mai multe ori peisajul agricol este abordat și înțeles ca element component al altor sisteme de peisaj (rural, zonă de tranziție urban- rural etc.), devenirea și evoluția acestuia reprezintă procese rezultante (de cele mai multe ori neplanificate) sub efectul deciziilor de dezvoltare (urbană, economică, rurală etc.). Din această perspectivă, consider necesară tratarea problematicii peisajului agricol, ca sistem independent complex care necesită protecție și valorare individuală (deși este puternic relaționat celorlaltor sisteme- peisaje consacrate și abordate ca atare).

1.3 Obiectivele studiului. Ipoteza de conducere a studiului

Studiul îşi propune să identifice modul în care peisajul agricol este transformat sub efectul factorilor externi și interni de pesiune, cu precădere a dezvoltării urbane, cu referire la principalele elemente componente ale acestuia (morfologice, funcționale, structurale, spațiale etc.).

Plecând de la premiza că starea temporară (evidența) peisajului agricol este rezultatul direct sau indirect inclusiv al politicilor de dezvoltare spațială (generic, cu referire la urban, rural, teritorial etc., precum și multitudinea de instrumente strategice, de programare, directoare, operaționale existente), în cadrul lucrării sunt discutate pe de o parte efectele induse dar și măsurile destinate peisajului agricol (chiar dacă în cele mai multe cazuri este tratat prin incidență, ca o componentă a peisajului), urmărind modul în care această problematică poate fi integrată la nivel național în cadrul politicilor de dezvoltare spațială.

Lucrarea de faţă îşi propune studiul problemelor specifice legate de peisajul agricol sub impactul dezvoltării în teritoriu şi identificarea unui set de caracteristici comune, în vederea preluării acestora in politici urbane şi teritoriale orientate și spre protecţia şi valorificarea peisajului agricol.

1.4 Metodologia si structura studiului

Studiul abordează problematica peisajului agricol din perspectivă multicriterială, în cadrul primului capitol fiind restrânsă problematica peisajului agricol obișnuit ca o componentă a peisajului rural, cultural și peisajului în general, fiind urmărită totodată definirea conceptuală a acestuia din prisma științelor și domeniilor conexe, peisajul agricol fiind considerat un proces și un rezultat complex. De asemenea, evoluția peisajului agricol este tratată relaționat percepției și sensurilor atribuite, utilizarea și valorizarea fiind rezultatul transformărilor contextuale socio- economice, tehnologice și culturale.




- 8 -

Schemă de încadrare a cercetării peisajului agricol.

Studiul aduce în discuție diferite repere istorice în dinamica peisajului agricol, considerate definitorii pentru anumite momente evolutive ale acestuia (caracteristice unei anumite etape de existență a peisajului agricol). Prezentarea succintă din punct de vedere istoric a relației dintre peisajul agricol și principalele momente de evoluție tehnologică, socială, economică și culturală a fost considerată relevantă pentru evidențierea principalelor componente ale peisajului agricol care au fost influențate și modificate de aceste transformări contextuale.

Abordarea integrată a problematicii transformării peisajului agricol a impus pe parcursul lucrării studiul factorilor care induc această dinamică, a elementelor considerate constitutive și structurante la diferite niveluri spațiale (determinante pentru evidențierea stărilor temporare, a echilibrului și specificității) și a intervențiilor în peisajul agricol, acestea fiind relaționate riscului, vulnerabilității și impactului asupra peisajului agricol. În cadrul studiului unul din factorii considerați cu cel mai mare impact este procesul de urbanizare, care este detaliat din prisma modului în care diferite modele de dezvoltare spațială afectează sau consumă peisajul agricol.

Abordarea cu precădere teoretică din prima parte a lucrării este completată cu un capitol care detaliază principalele politici existente la nivel european cu implicații directe asupra acestui tip de peisaj și este exemplificat prin studiul detaliat al cadrului legislativ, programator și operațional destinat protecției și valorificării peisajului agricol și peisajului în general, existent la nivelul specific al diferitor state europene, urmărind selectarea unui set de direcții, principii și instrumente comune și compararea acestora cu cadrul existent la nivel național.

Ultima parte a cercetării schițează o metodologie de abordare a peisajului agricol în cadrul politicilor de dezvoltare spațială la nivel național (pe diferite paliere spațiale), urmărind protecția și valorificarea acestuia, precum și integrarea cu diferite politici și instrumente sectoriale conexe, considerate esențiale în succesul implementării operaționale. Această schiță metodologică are la bază principalele tendințe evidențiate la nivel european, dar încearcă integrarea elementelor studiate în prima parte a lucrării din necesitatea abordării complexe a problematicii peisajului agricol, care deseori depășește sfera urbanismului și amenajării teritoriului, fiind astfel necesară corelarea cu obiectivele ce decurg din domeniile conexe (ecologie, geografie, evoluție istorică, dezvoltare economică și rural, organizare administrativă și politică etc.).




- 9 -

CAPITOLUL 2. EVOLUȚIA ȘI TRANSFORMAREA PEISAJULUI AGRICOL. RELAȚIONĂRI CONTEXTUALE

Studiul abordează problematica peisajului agricol ca pe o componentă a peisajului cu precădere comun, căruia de regulă nu îi sunt atribuite valori de utillizare și simbolizare. Astfel, studiul propune extinderea problematicii peisajului, pe de o parte, de la accepțiunea conceptuală a unui teritoriu valoros din (din punct de vedere istoric, cultural, estetic, ecologic, perceptiv etc.) la conceptul de peisaj comun (care însă cuprinde valori prin utilizarea tradițională și percepția colectivă a acestuia), ințelegînd prin acesta rezultanta și suma caracteristicilor evolutive definitorii ale unui teritoriu, precum și abordarea peisajului agricol, ca rezultat spațial al activității eminamente productive, ca sub-sistem și componentă esențială a conceptului generic de peisaj.

Principalele elemente considerate definitorii pentru abordarea conceptuală a peisajului agricol:

- poate fi un peisaj remarcabil sau un peisaj obişnuit

- este relaţionat componentei productive generând astfel sub- tipologii diverse; are o dimensiune ecologică şi simbolică totodată; existența sa este definită a- priori de existența activității productive

- este delimitat şi definit în raport cu percepţia şi sistemul de valori al indivizilor (este contextual, aflat sub influenţa mediului social, economic şi cultural), simbolizează societatea rurală șI este o componentă a sistemului de peisaj rural, parte a elemetelor constitutive ale peisajului agricol reprezentând structuri ale peisajului rural

- este un sistem dinamic reprezentând rezultatul sinergic al interacţiunii factorilor naturali si antropici, şi al intervenţiilor teritoriale la diferite niveluri scalare

- populaţia acordă semnificaţie şi modelează (material şi imaterial) peisajul agricol în acord cu scopurile şi obiectivele caracteristice unei anumite etape existenţiale, acesta fiind o imagine culturală

- Poate fi definit ca proces, cadru structural al transformărilor continue contextuale, dar și ca suprafață de manifestare a funcției productive și program generat de elementele materiale și imateriale asociate practicilor agricole.

Principalele perioade, caracteristice dinamicii peisajului agricol, sunt: peisajul agricol tradiţional (cu precădere rural- agricol, cu modificări punctuale, lente şi încă relaţionat utilizării tradiționale a terenurilor), peisajul agricol industrial (semi- rural, agricol cu influențe punctuale urbane, relaţionat urbanului și marcat de agricultura mecanizată), peisajul agricol contemporan (sistem dinamic, peisaj agricol cu puternice influenţe urbane, corespunde dezvoltării agriculturii intensive, dar și noilor tendințe de revenire la agricultura extensivă, tradițională, sustenabilă etc.). În raport cu evoluția și percepția, peisajul agricol poate fi abordat şi studiat, ca rezultat al reorganizării temporale, consecutive, structurale şi spaţiale, datorată necesităţilor de adaptare a teritoriului cererii sociale şi economice.

Principalii factori care influenţează şi induc dinamica peisajului agricol sunt- accesibilitatea, globalizarea, urbanizarea (dezvoltarea extra- urbană generează modificarea peisajului agricol adiacent, rezultînd ca urmare a acestei interacţiuni noi tipologii de peisaj), globalizarea, dezastrele naturale şi antropice, evoluţia socio- culturală, evoluţia administrativ- politică și forma de proprietatea, acestea din urmă fiind considerate decisive și elemente de diferențiere a evoluției peisajului agricol în a doua jumătate a secolului al XX- lea în țările est- europene și pentru România în particular.




- 10 -

Relaționat formei de administrare a teritoriului, regimului juridic al terenurilor agricole și nu în ultimul rând activității productive, poate fi discutată dinamica estetică și funcțională a peisajului agricol. Aceasta, față de transformările ireversibile și deseori negative, prezentate în cadrul capitolului și asociate contextului în care peisajul agricol este utilizat și asociat altor factori socio- economici, este considerată temporară, fiind generată de funcția productivă a teritoriului (tehnicile agricole utilizate).

Din perspectiva elementelor discutate în cadrul acestui capitol, dinamica peisajului agricol poate fi: definitivă, ca evidență a unor stări evolutive, indusă de factori cu precădere externi, contextuali (sociali, culturali, istorici, economici etc.) și factori interni asociați (de regulă materializați la micro- scara peisajului agricol); sau temporară cu frecvență diferită și specifică locului, influențată de activitatea agricolă și tehnicile utilizate.

CAPITOLUL 3. ELEMENTE STRUCTURANTE ALE PEISAJULUI AGRICOL

Capitolul tratează peisajul agricol abordat ca sistem dinamic (conform concluziilor capitolului 2.1. Peisajul comun și peisajul agricol- abordare metodologică și conceptuală). Din această perspectivă, o serie de elemente constitutive sunt considerate ca fiind structurante și caracteristice sistemului de peisaj agricol, evoluția acestora fiind principalul indicator al transformării peisajului agricol. Totodată, în acest capitol sunt abordate intervențiile în peisajul agricol, la nivel local (micro- intervenții) și teritorial (macro- intervenții), ca principale elemente generatoare a dinamicii acestuia.

În conformitate cu elementele constitutive și tipologia intervențiilor în cadrul capitolului sunt diferențiate diferite stări potențiale ale peisajului agricol, fiind indicate principalele transformări considerate definitorii pentru evoluția acestuia din punct de vedere structural.

Unul din elementele importante pentru definirea elementelor constitutive ale peisajului agricol este scara teritoriului. Astfel, elemente care la scara macro- peisajului pot fi considerate structurante, la scara redusă au rol de unități funcționale de sine stătătoare (prin amploarea proceselor și a suprafeței afectate); totodată, elemente care la nivelul micro- peisajului agricol se disting ca elemente structurante, la nivel teritorial constituie elemente punctuale, fără rol definitoriu.

Ceea ce este caracteristic pentru peisajul agricol, şi îl diferenţiază net este ponderea acestor elemente precum şi structura lor teritorială. Astfel, pot fi individualizate următoarele componente caracteristice ale peisajului agricol considerate constituente şi definitorii pentru acet tip de peisaje (cu un grad ridicat de generalitate, dar care pot fi aplicate şi aprofundate funcţie de specificitatea teritoriului).

De asemenea, în abordarea transformărilor peisajului agricol, trebuie ținut cont că acestea suferă modificări datorate contextului socio- cultural, teritorial, precum şi a relaţiilor care se crează între elementele componente.

Nu în ultimul rînd, transformările contextuale, relaţionate unor factori generali consideraţi definitorii pentru o anumită stare a peisajului ( mediul social, economic, politici, urbanizarea, modificarea sistemului vectorial- condiţiile de accesibilitate) pot modifica întegul echilibru al sistemului de peisaj agricol, prin amploarea efectelor generate.

În raport cu relațiile create între elementele structurante ale sistemului de peisaj agricol și valorile și înțelesurile atribuite de populație, identitatea acestuia este rezultatul unei coerenţe a proprietăţilor particulare, schimbarea acestor caracteristici generând pierderea identităţii şi specificităţii şi transformarea într-un nou peisaj (agricol).




- 11 -

De asemenea, amploarea modificărilor suferite de un peisaj agricol la un moment dat poate afecta specificitatea prin transformarea caracteristicilor şi/sau elementelor considerate definitorii pentru acel peisaj.

Intervenţiile asupra peisajului agricol (la orice nivel scalar al acestuia), modifică starea temporară de echilibru (conform capitolului 3.1.3. Starea de echilibru șI specificitatea peisajului agricol). Aceste modificări pot fi evaluate prin cuantificarea impactului intervenţiilor asupra peisajului agricol atît cantitativ cît şi calitativ.

CAPITOLUL 4. URBANIZAREA ȘI TRANSFORMĂRILE PEISAJULUI AGRICOL EUROPEAN

Capitolul își propune abordarea principalelor transformări ale peisajului agricol induse de urbanizare (considerată factor determinanți pentru apariția unor procese caracteristice). Din această perspectivă, capitolul nu constituie un studiu detaliat al fenomenului, punctând doar elementele considerante importante relaționat peisajului agricol din punct de vedere morfologic, structural, spațial și funcțional.

De asemenea, capitolul tratează evoluția peisajului agricol în raport cu urbanizarea și urmărește identificarea unor modele spațiale de transformare a acestuia la diferite scări teritoriale (macro-, mezzo- și micro- peisaj agricol), prin exemplificarea unor situații caracteristice la nivel european. Legislația, cadrul strategic și operațional destinate gestiunii acestor fenomene relaționate (urbanizare și dinamica peisaj agricol) sunt tratate distinct în cadrul capitolului 5. Protecția și valorificarea peisajului agricol la nivel european- cadru legislativ, programator și operațional.

Capitolul asociază principalele cauze ale extinderii urbane: creșterea populației, autonomia decizională, creșterea economică, industrializarea, specula imobiliară, disputele legale, conformarea geografică, costul terenurilor și taxele de dezvoltare, lipsa unor politici coerente privind sectorul de locuințe, reglementările existente sau lipsa acestora, cultura urbană, suprafața terenurilor urbane disponibile și nu în ultimul rând dezvoltarea căilor de comunicație2, ca fiind factori externi contextuali cu impact major asupra evoluției peisajului agricol, cu precădere în zona de tranziție urban- rural. Dintre aceștia, dezvoltarea căilor de comunicație3 este direct relaționată transformării peisajului agricol (atît ca impact structural, vizual și morfologic, conform capitolului 3. Elemente structurante ale peisajului agricol) și este tratată în paralele cu urbanizarea datorită efectului său direct spațial: dezvoltare căi de comunicație- creștere accesibilitate- extindere urbană.

La nivelul întregului teritoriu european asistăm la tendinţa de uniformizare prin urbanizare a peisajelor specifice- agricole tradiţionale în cazul de faţă (manifestată mai acut în cazul zonelor metropolitane, unde atractivitatea pentru dezvoltarea unor noi funcţiuni urbane este crescută).

Pe măsură ce transformarea peisajelor agricole europene în anumite momente de evoluţie istorică (care pot fi caracterizate şi ca momente de involuţie peisageră din punct de vedere al sistemului agricol, cu toate conotaţiile atribuite acestuia, ca mediu productiv, mediu biologic, ecosistem, obiect semnificant si reprezentativ) este abordată ca proces dinamic spontan şi alienant, înţelegerea acestei evoluţii reprezintă mai mult decît o cuantificare calitativă şi cantitativă a transfomărilor suferite, esenţiale fiind sensurile atribuite noilor peisaje (antropizate); aceste noi

2 Bhatta, B. (2010), Analysis of urban growth and sprawl from remote sensing data, Springer, pp. 17-26. 3 Multiple modele de dezvoltare spațială relaționează utilizarea terenurilor dezvoltării căilor de comunicație: modele de interacțiune teritorială între orașe, modele privind localizarea forței de muncă, modele privind pendularea locuință- loc de muncă; Forman, R.T.T. (2003), pp. 202- 206.




- 12 -

conotaţii sunt relaţionate modului în care reprezentările colective, stilul de viaţă (urban sau rural), variaţiile spaţiale şi elementele naturale remanente sunt interconectate şi potenţate de transformarea continuă şi aplatizantă4 a contextului urban, social, economic şi cultural.

În acest context pe plan european, devine esenţială valorizarea unor peisaje considerate reziduale, rezultante ale unui spaţiu amorf şi indezirabil, discontinuu, acestor mici rămăşiţe de peisaj agricol le sunt atribuite noi atribute semnificante şi de reprezentare; mare parte din aceste mărturii teritoriale remanente ale peisajului agricol din coroana în curs de urbanizare, devin terenuri agricole urbane (pene verzi la nivel teritorial) şi sunt prezervate ca atare.

Procesele de alterare spaţială a peisajului (agricol), pot fi incadrate în cinci tipologii: perforare, divizare, fragmentare, reducere şi dispariție5. Aceste tipologii sunt abordate ca stări temporare ale peisajului (anterioare, succesive), toate conducînd la o fragmentare a acestuia, concept extins pentru a indica gradul de transformare a unui peisaj (agricol).

Atât factorii generatori cât șI procesele spațiale induse asupra peisajului agricol pot fi asociațI modelelor spațiale de extindere urbană descrise în capitolul anterior, precum șI intervențiilor cu rol în dinamica mezoo șI micro- peisajului agricol. Consider că, față de modelele de extindere urbană care indică starea sau evoluția potențială a peisajului agricol la nivel territorial (ca sumă a unor intervenții șI procese punctuale diverse existente), aceste procese spațiale descriu cu precădere evoluția șI transformarea la nivelul mezzo- peisajului agricol, respective a unei unitățI de peisaj agricol, definite în baza carcateristicilor omogene (formale, structurale, spațiale etc.).

Urbanizarea (incluzând toate procesele relaţionate- dezvoltare căi de comunicaţie, modificare utilizare terenuri etc.) este unul din procesele cu cel mai mare impact supra peisajului agricol (spaţial, prin fragmentare, divizare, reducere şi eliminare totală), ecologic şi vizual dar şi socio- cultural, prin modificarea ocupaţiilor tradiţionale, a mobilităţii teritoriale, percepţiei şi semnificaţiilor peisajului agricol.

Datorită combinării modelelor de dezvoltare urbană, peisajul agricol se metamorfozează inegal, reprezentând rezultatul unor transformări diferite, dar suprapuse spaţial şi temporal şi relaţionate scării intervenţiilor cauzatoare.

Evoluţia diferenţiată a spaţiului urban în raport cu teritoriul agricol adiacent este influenţată pe de o parte de tipul dezvoltării (funcţional) cât şi de modul în care intervenţia se materializează spaţial (spre exemplu dezvoltare unitară sau punctuală dispersată).

Dacă transformările (de cele mai multe ori negative, acoperind toată gama de procese, de la perforare și divizare până la dispariția unor peisaje agricole) nu sunt încă evidente și emergente la nivel național (în raport cu studiile europene și prin comparare cu situația altor state europene care se confruntă cu o dinamică mult mai accentuată- caracteristică statelor vestice datorită evoluției diferențiate în ultimul secol), studiul la nivelul teritoriului regional sau județean (capitolul 4.1. Creșterea accesibilității și extinderea urbană- studiul evoluției și scenariilor potențiale la nivelul municipiului București și zonei metropolitane) indică inițierea unor procese spațiale ireversibile.

4 Aplatizarea constituie procesul de uniformizare continuă a caracteristicilor locale, datorită globalizării. În accepțiunea lui Friedman afectează toate procesele și sistemele existente: culturale, sociale, economice; prin extensie, consider că fenomenul poate descrie tendința de uniformizare a caracteristicilor locale cu referință la aspirațiile societății, materializate inclusiv la nviel spațial, la orice scară a peisajului Friedman, Th. (2007), Pământul este plat, Bucureşti, Polirom, pp.21- 55. 5 Forman, R.T.T. (1995), Land mosaics, the ecology of landscapes and regions, Cambridge, Cambridge University Press (ed.a 9- a, 2006), p. 407.




- 13 -

Din această perspectivă devine esențială abordarea pro- activă a proceselor emergente care pot afecta evidența și existența peisajului agricol, cu precădere în cadrul zonelor din imediata vecinătate a centrelor urbane.

Datorită diversității și specificității a instrumentelor strategice și operaționale destinate gestiunii durabile a peisajului agricol la nivel european, acestea nu sunt discutate și detaliate în cadrul acestui capitol (care urmărește identificarea principalelor tipologii de consum a peisajului agricol pe fondul urbanizării). Capitolul următor detaliază cadrul legislativ, strategic și operațional existente la nivel european, din prisma componentei peisaj agricol, punctând măsurile destinate gestionării efectelor nedorite induse de urbanizare.

CAPITOLUL 5. PROTECȚIA ȘI VALORIFICAREA PEISAJULUI AGRICOL LA NIVEL EUROPEAN- CADRU LEGISLATIV, PROGRAMATOR ȘI OPERAȚIONAL

Capitolul abordează problematica protecției și valorificării peisajului agricol din prisma cadrului legislativ și instrumentelor existente la nivel european, fiind o continuare firească și necesară a capitolelor anterioare, orientate strict spre definirea peisajului agricol, identificarea elementelor care îl caracterizează și structurează (considerate constitutive) precum și a factorilor și diferitor modele spațiale care imprimă transformarea acestuia. Din acest punct de vedere, capitolul caută să răspundă întrebărilor firești apărute cu precădere ca urmare a parcugerii capitolului anterior. Am optat pentru segmentarea celor două elemente: dinamică peisaj agricol (cu precădere sub efectul diferitelor modele de extinere urbană identificate în cadrul capitolului 4. Urbanizarea și transformările peisajului agricol european) și protecție și valorificare (în cadrul prezentului capitol), datorită domeniului vast de studiu și exemplelor existente în ambele cazuri.

Capitolul debutează cu o secțiune dedicată implicațiilor diferitor politici europene, respectiv a Convenției Europene a Peisajului și a Politicii Agricole Comune (PAC) și recenta Cartă a Agriculturii Periurbane, considerate ca principali factori contextuali și globali care structurează la nivel european discursul și acțiunile privind peisajul agricol în particular, precum și peisajul în general. Consider că prin cele două documente sunt atinse toate elementele considerate constitutive și definitorii pentru peisajul agricol din prisma prezentului studiu, respectiv abordarea cu precădere istorică- patrimonială, socio- culturală, semiologică, estetică și morfo- funcțională a peisajului agricol în cazul primului document menționat și abordarea economică (respectiv productivă) și a implicațiilor structurale în cazul celui de-al doilea. Evident că, datorită complexității sistemice a conceptului de peisaj agricol, numeroase elemente se suprapun sau sunt abordate complementar.

Totodată, acest capitol nu se rezumă strict la peisajul agricol, datorită varietății abordărilor existente la nivel european din prisma legislației, politicilor și instrumentelor operaționale existente, acestea adresându-se funcție de situația specifică fiecărei țări, dezvoltării urbane și teritoriale (incluzând componenta peisaj), peisajului în general, considerat ca bun patrimonial cu toate sub-sistemele sale sau peisajului agricol în mod particular.

Referințele bibliografice utilizate pe parcursul acestui capitol nu se limitează doar la lucrări de specialitate sau cercetări în domeniu (peisajul și componenta peisaj agricol fiind tratate diferențiat la nivel european), fiind utilizate și planuri și proiecte, strategii, ghiduri, legi și alte documente existente la nivelul fiecărei țări, în intenția de cuprindere a cât mai multor elemente care pot indica intenția sau acțiunile de protecție a peisajului agricol, precum și abordarea specialziată sau nu a acestuia la diferite niveluri spațiale.




- 14 -

Nu în ultimul rând, datorită vastității subiectului, concluziile sunt orientate strict spre identificarea și caracterizarea elementelor potențial definitorii pentru peisajul agricol în context național din prisma experiențelor europene privind protecția și valorificarea acestui sistem de peisaj.

Cazuistică internaţională comparată- abordarea componentei peisaj agricol6

Pe parcursul acestui capitol, referirile la legislaţia europeană şi naţională privind peisajul se vor face la nivel general, considerînd peisajul agricol ca parte integrantă a peisajului valoros sau obişnuit, fiind specificate doar diferenţierile specifice protecţiei peisajului agricol. La nivel european, politicile de protecție și valorificare a peisajului, precum și instrumentele destinate implementării acestora si metodologiile existente sunt relaționate cu domeniile legislative conexe: mediu, financiar, dezvoltare economică/ agricolă/ rurală, din acest punct de vedere, capitolul constituind o sinteză comparativă a principalelor politici de peisaj și instrumente de implementare la nivel urban și teritorial ; relaționarea cu domeniile conexe urmând să fie detaliată doar în cazurile considerate relevante din punct de vedere al protecției și valorificaării peisajului agricol.

Politica de peisaj și instrumentele de implementare (norme, metode, metodologii, planuri, programe și proiecte) sunt diferențiate net la nivel european, funcție de modul în care peisajului este perceput și conștientizat și funcție de importanța si ponderea componentelor culturale și ecologice în cadrul acestor abordări. Din această perspectivă, sinteza cadrului legislativ și operațional european, nu își propune să identifice caracteristicile comune sau o metodă comună, considerînd că acest lucru nu este posibil datorită multitudinii abordărilor peisajului. Scopul sintezei este de a identifica modul în care, la nivel european, peisajul agicol este integrat sau diferențiat în cadrul politicilor de peisaj pe de o parte și a instrumentelor de implementare pe de altă parte, definind astfel principalele avantaje si dezavantaje ale unor abordări diferite și încercând integrarea și adaptarea unora dintre metode cadrului național.

Capitolul prezintă situația existentă la nivelul a 12 state europene, acestea fiind selectate funcție de gradul de detaliere a instrumentelor destinate gestiunii peisajului în general și a peisajului agricol în special. De asemenea, divizarea subcapitolelor funcție de apartenența la spațiul vest sau central și est- european a fost coniderată necesară, avaând în vedere concluziile capitolului 2.2. Repere istorice în dinamica peisajului agricol, respectiv scindarea exitentă datorită dezvoltării în sisteme politice diferite în perioada 1950-2000, fapt reflectat inclusuv la nivelul legilasției și instrumentelor privind peisajul agricol.

Sinteza privind cadrul existent la nivel european privind protecția și valorificarea peisajului agricol

Capitolul urmărește prezentarea sintetică a cadrul legislativ, programator și operațional existent la nivel european (în baza exemplelor detaliate anterior), urmărind să evidențieze cu precădere modul în care este abordat peisajul agricol din punct de vedere al protecției (valoare ecologică, productivă, culturală, istorică, estetică etc.), precum și diferențieri și similitudini din perspectiva instrumentelor operaționale utilizate (planuri urbanistice, scheme de dezvoltare teritorială, planuri, de peisaj sau alte instrumente).

6 Capitolul constituie sinteza studiilor Scazzosi, L. (1999), Politiche e culture del paesaggio, confronti internazionali, Roma, Gangemi și Scazzosi L. (2001), Politici şi culturi ale peisajului. Noi comparații, Roma, Gangemi Editore, actualizate de autor cu date și documente europene ulterioare anului 2001.




- 15 -

În imagine sunt prezentate principalele state europene studiate în cadrul lucrării. Acestea au fost selectate funcție de relevanța privind problematica peisajului în palier legislativ și operațional. Cu gri mediu- state Europa de Vest, cu gri inchis- state Europa Centrală și de Est, cu hasură- state non membre UE cuprinse în studiu, cu gri deschis state membre UE care nu au fost studiate.

Adițional acestor studii de caz, instrumentele operaționale specifice protecției și valorificării peisajului agricol sunt prezentate în Anexa 8 (Protecția și valorificarea peisajului agricol în Canada- exemplificare instrumente operaționale). Am optat pentru extinderea cercetării și pentru situația particulară a Canadei, considerând că, în acest caz instrumentele utilizate sunt cele mai detaliate și specifice problematicii dinamicii peisajului agricol din punct de vedere al elementelor constitutive (morfologice, structurale, spațiale, funcționale etc.).

Considerente generale privind planificarea peisajului la nivel european- componenta peisaj agricol

La nivel european, problematica peisajului agricol este abordată în cadrul planurilor de urbanism (prin corelarea prevederilor la diferite scări teritoriale) prin includerea direcțiilor de dezvoltare și măsurilor în cadrul acestora sau diferențiat, sau prin elaborarea unor planuri de peisaj (care funcție de fiecare caz pot avea caracter reglementator).

De asemenea, politicile de dezvoltare a peisajului agricol sunt corelate la nivel național cu celelalte politici sectoriale de dezvoltare (mediu, turism, economie, rural, urbanism și amenajarea teritoriului etc.).

Conform politicilor de dezvoltare a zonelor rurale și teritoriilor agricole la nivel european, se observă pe de o parte tendința de încurajare a dezvoltării activităților agricole durabile (ecologice, conexe și de mici dimensiuni, non- intensive, pluri și multi- funcționale) corelate cu creșterea preocupărilor privind creșterea protecției mediului, în detrimentul practicării agriculturii intensive (tendința încurajată prin politicile europene și statale de dezvoltare până la sfârțitul secolului al XX- lea).

Deși la nivel european nu există decât în puține cazuri instrumente financiare destinate gestiunii și valorificării peisajelor agricole, implementarea politicilor sau a măsurilor pentru peisajul agricol se realizeaza preponderent prin corelarea acestora la nivel național cu PAC și instrumentele financiare destinate dezvoltării zonelor rurale, fiind astfel asigurată implementarea măsurilor destinate dezvoltării producției agricole cât și a celor destinate protecției și valorificării peisajului agricol.

Din analiza politicilor privind peisajul agricol și a instrumentelor de implementare (planuri urbanistice, planuri de peisaj sau alte instrumente specifice) se observă o diferențiere netă a acestora la nivel european, strâns legată de aparteneța unor state la fostul bloc comunist și integrarea târzie în Uniunea Europeană (corelate și cu posibilitățile reduse de accesare a fondurilor




- 16 -

PAC), acest fapt generînd dezechilibre la nivel teritorial (de exemplu Slovenia, Polonia, România, unde instrumentele de gestiune a peisajului sunt integrate instrumentelor urbanistice, dovendindu-se a nu fi foarte eficiente în aceată schemă și necorelate cu criteriile de eligibilitate PAC, la pol opus situându-se Italia, Franța, Olanda și Spania).

Considerente generale privind planificarea peisajului la nivel național- componenta peisaj agricol

Acest subcapitol vine în completarea studiilor de caz europene, fără să își propună descrierea amănunțită a cadrului legislativ și operațional existente la nivel național, plecând de la premiza că acestea sunt cunoscute și tratate amănunțit în cadrul altor lucrări de specialitate7. Din perspectiva legislației existente8, este sintetizată problematica abordării peisajului agricol la nivelul documentațiilor de urbanism și amenajarea teritoriului, la diferite paliere spațiale (deoarece nu există prevederi specifice destinate peisajului agricol, multe din observații se referă la peisaj, peisajul agricol fiind tratat ca sub-sistem component).

CAPITOLUL 6. PEISAJUL AGRICOL CA RESURSĂ: CONSECINŢE ŞI OPORTUNITĂŢI PENTRU DEZVOLTAREA DURABILĂ.

Capitolul constituie o sinteză a elementelor considerate de autor determinante în abordarea, respectiv protecția și valorificarea peisajului agricol la nivel european, în baza studiilor de caz prezentate în cadrul capitolului 5. Protecția și valorificarea peisajului agricol la nivel european- cadru legislativ, programator și operațional, dar și a celorlalte elemente prezentate în cadrul lucrprii (definiții și delimitare conceptuală a peisajului agricol, elemente constitutive etc.). În raport cu abordarea metodologică a acestui capitol, am optat pentru prezentarea în sinteză a unor informații care au fost detaliate, amintite sau la care s-a făcut referire pe parcursul lucrării, considerând că prezentarea și interpretarea doar a unor puncte de vedere cuprinse în literatura de specialitate existentă ar putea restrânge terminologic și conceptual peisajul agricol, pornind de la premiza că definirea acestuia și implicit a valorilor sale este diversă și diferențiată funcție de domeniul de studiu (abordare ecologică, spațială, estetică etc.).

CAPITOLUL 7. ABORDAREA PROBLEMATICII PEISAJULUI AGRICOL ÎN CADRUL POLITICILOR DE DEZVOLTARE SPAȚIALĂ

Criteriile de caracterizare/ identificare a unităților de peisaj agricol

Principalele criterii care au stat la baza structurării acestei etape (Caracterizarea peisajului agricol) sunt rezultate din sinteza Capitolului 5. Protecția și valorificarea peisajului agricol la nivel european, în care sunt detaliate instrumentele destinate gestiunii existente pe plan european (Anexa 9. Tabel comparativ sintetic privind criteriile de caracterizare a peisajului- componenta peisaj agricol la nivel European). Dintre aceste criterii au fost selectate cele considerate relevante în context național (fiind luată în considerare și posibilitatea de integrare în cadrul operațional existent).

7 Crăciun, C. (2010), Culegere de documente legislative în domeniul peisajului natural, antropic șI cultural în amenajarea teritoriului șI urbanism, București, Editura Universitară Ion Mincu. 8 Idem 319.




- 17 -

La nivel european metodologiile de caracterizare- identificare diferite entități de peisaj agricol variază, funcție de elementele considerate semnificative pentru protecție, modul de formulare a politicilor specifice (și de abordare a peisajului agricol în cadrul acestora- individualizat sau componentă sectorială), tipul de măsuri de gestiune propuse.

Indicatori ai dinamicii peisajului agricol

Setul de indicatori descriptivi ai stării peisajului agricol ca urmare a dinamicii induse cu precădere de procesul de urbanizare, prezenți în cadrul lucrării, nu este exclusivă, aceștia putând fi îmbogățiți sau reduși funcție de scara la care este studiat peisajul, tipul documentației (strategică, operațională) și tipul studiului în cadrul căruia acești indicatori sunt utilizați (specific, de fundamentare, complementar etc.), precum și tipul de factori- cauze aduse în discuție.

De altfel, capitolul nu își propune să discute detaliat în cadrul lucrării problematica indicatorilor privitori la dinamica peisajului agricol, dar subliniază existența acestora și complexitatea domeniilor care pot fi relevante din această perspectivă, marcând astfel importanța utilizării lor în cazul unei metodologii spațiale care include și componenta peisaj agricol.

Metodologie de abordare a problematicii peisajului agricol în cadrul politicilor de dezvoltare spațială

Metodologia propusă în cadrul acestui capitol, pornește de la planul metodologic de gestiune a peisajului propus în cadrul studiului Metodă operativă de gestionare a transformărilor teritoriale în acord cu Convenția Europeană a Peisajului9.

Factorii care au condus la selectarea acestui plan metodologic constau în:

- existența acestuia în formulă adaptată în context național (la nivelul anului 2004)

- similaritățile existente în plan legislativ și operațional în domeniul dezvoltării spațiale și implicit a componentei peisaj între România și planul metodologic propus

- gradul de generalitate și adaptabilitate al planului în raport cu legislația și instrumentele existente la nivel european (evidențiate în cadrul Capitolului 5. Protecția și valorificarea peisajului agricol la nivel european)

- adaptabilitatea schemei propuse pentru diferite componente ale peisajului, respectiv a peisajului agricol ca obiect al studiului de față, diferite niveluri scalare și criterii de identificare

- utilizează adițional criteriului spațial- geografic și estetic- vizual de analiză a evoluției peisajului și criteriile socio- economice

- face referire la toate tipurile de peisaj, în concordanță cu definiția Convenției Europene a Peisajului (remarcabil, obișnuit etc.)

Principalele diferențieri metodologice propuse în cadrul acestui capitol, urmăresc adaptarea planului metodologic general la situația actuală în plan național și, ca obiectiv specific, peisajului agricol în particular. Propunerile se axează pe:

9 Solomon, M., Popa, A. (2004) Program Nucleu- INTERREG IIIB- CADSES, Metoda operativa de gestionare a transformarilor teritoriale, Bucuresti, INCD Urbanproiect. Planul Metodologic propus de IRER- Universitatea Politehnică din Milano, Regione Lombardia, coord. științific Lionella Scazzosi a fost adaptat cadrului legislativ național în cadrul acestui proiect.




- 18 -

- adaptarea metodologiei problematicii peisajului agricol

- introducerea criteriului de diferențiere scalară a diferitor probleme/ priorități considerante relevante

- diversificarea criteriilor luate în considerare pentru delimitarea/ identificarea unităților de peisaj agricol urmărind integrarea diferitor abordări (ecologică- naturalistă, spațială, geografică, istoric- culturală, estetică etc.)

- adaptarea și extinderea metodologiei în raport cu legislația și instrumentele identificate la nivel european (internațional) destinate gestiunii peisajului agricol

- adaptarea metodologiei în raport cu cadrul legislativ aferent planificării spațiale la nivel național

- diferențierea abordării, axată nu pe o politică a peisajului (și a componentei peisaj agricol), dar considerînd peisajul agricol ca o componentă apriori necesară în cadrul politicilor de dezvoltare spațială

- introducerea instrumentelor de cuantificare a gradului de transformare a peisajului agricol cât și eficacității măsurilor de protecție și conservare propuse (subcapitolul 7.2. Indicatori ai dinamicii peisajului agricol)

- corelarea palierului spațial cu politicile sectoriale (de dezvoltare economică, rurală, turistică, a infrastructurii și de mediu), plecând de la premiza că gestiunea peisajului agricol nu este posibilă decît printr-o abordare integrată (implicând și finanțarea creativă și din surse multiple)

- față de planul metodologic inițial este propusă o abordare dinamică în baza simulărilor de evoluție a peisajului agricol prin oferirea unor variante simultane de gestiune, schema fiind astfel adaptabilă evoluției viitoare a acestui peisaj

- introduce palierul de analiză a stării peisajului agricol (ca etapă intermediară a evoluției acestuia) dar și propuneri de gestiune activă în raport cu rolul și potențialul deținut de acesta (valorificare și utilizare)

Adițional principiilor care au stat la baza formulării planului metodologic pentru gestiunea peisajului la nivel general (prezentate în Anexa 7 Tabel comparativ privind abordarea problematicii peisajului) pentru cazul particular al metodologiei de gestiune a peisajului agricol se adaugă următoarele premize, considerate ca esențiale din perspectiva dinamicii acestui peisaj particular:

- peisajul agricol este privit ca resursă limitată și cu rol individualizant la nivelul unui spațiu global care tinde să devină uniform și amorf, dinamica fiind discutată din prisma reductibilității acestei resurse (conform Capitolului 2. Evoluția și transformarea peisajului agricol. Relaționări contextuale)

- peisajul agricol nu poate fi tratat diferențiat de activitatea productivă care îl guvernează, aceasta fiind condiția de existență apriori a acestuia (inclusiv terenurile în cadrul cărora această activitate se materializează) (conform Capitolului 2. Evoluția și transformarea peisajului agricol. Relaționări contextuale)

- studiul se concentrează pe peisajul agricol comun (în cadrul căruia pot fi delimitate și individualizate peisaje agricole remarcabile/ sau valoroase); În acord cu aceasta trebuie ținut cont că populaţia acordă semnificaţie şi modelează (material şi imaterial) peisajul agricol în acord cu scopurile şi obiectivele caracteristice unei anumite etape existenţiale. (conform Capitolului 2. Evoluția și transformarea peisajului agricol. Relaționări contextuale)




- 19 -

- peisajul agricol este rezultatul reorganizării temporale, consecutive, structurale şi spaţiale, datorată necesităţilor de adaptare a teritoriului cererii sociale şi economice. (conform Capitolului 2. Evoluția și transformarea peisajului agricol. Relaționări contextuale). Astfel, metodologia propusă ia în considerare diferite momente (stări) în evoluția peisajului agricol, acestea constituind stări de echilibru temporar, în acord cu modul de utilizare și devenire a acestui teritoriu

- modul de organizare complexă a peisajului agricol (prin elementele sale constitutive) este definitoriu pentru identificarea anumitor entități (unități) de peisaj agricol (Capitolul 3. Elemente structurante ale peisajului agricol)

- principalii factori care induc transformarea profundă a peisajului agricol sunt relaționați urbanizării, din această perspectivă fiind considerată esențială predicția anumitor procese definitorii pentru starea acestuia (Capitolul 2.3. Factorii care influenţează dinamica peisajului agricol)

- în cadrul schemei metodologice propuse este adus în discuție și palierul local- municipal/ orășenesc/ comunal, ținând cont că orice decizie de dezvoltare urbană induce presiuni (chiar dacă nu imediate) asupra peisajului agricol adiacent (Capitolul 4. Urbanizarea și transformările peisajului agricol european)

- Criteriile de definire a anumitor unități de peisaj agricol precum și indicatorii utilizați în cuantificarea proceselor caracteristice diferă funcție de nivelul scalar al analizei și complexitatea proceselor care influențează evoluția sistemului de peisaj agricol (descrise în cadrul subcapitolului 7.1.Criteriile de caracterizare/ identificare a unităților de peisaj agricol)

CAPITOLUL 8. CONCLUZII

Deși la nivel european protecția și valorificarea peisajului agricol nu constituie preocupări recente, la nivel național preocuparea pentru acest tip de peisaj este aproape inexistentă, fiind considerat cu precădere un teritoriu productiv. Din această perspectivă lucrarea aduce în discuție conceptul de peisaj agricol în plan național, cu toate aspectele ce derivă pe cale de consecință: definire și delimitare conceptuală, măsuri destinate protecției și valorificării; lucrarea pornește de la premiza că peisajul agricol este o componentă esențială a peisajului, precum și un domeniu de studiu nou, determinant pentru specificitatea și identitatea unor teritorii.

În raport cu orientările europene, lucrarea propune abordarea peisajului agricol obișnuit, conținând valori constitutive și de utilizare și fiind valorificat în raport cu percepția și sensurile atribuite de populație; acest tip de abordare constituie obiectul tendințelor recente europene, derivând din definiția peisajului introdusă de Convenția Europeană a Peisajului.

Tendințele europene recente, abordează ca peisaje cu valoare patrimonială, peisajele agricole productive (obișnuite), care datorită unei tradiții a utilizării și percepției asociate, constituie peisaje reprezentative, identitare.

Înțelegerea pe plan local a importanței, evoluției și potențialului peisajului agricol (ca motor al dezvoltării locale în sistem pro- activ) devine esențială pentru capacitatea de reacție și adaptare a sistemelor locale la transformările economice și sociale contextuale.

Conceptul de peisaj agricol este definit și abordat divers la nivel internațional, fiind influențat cu precădere de domeniul de studiu și percepția specifică a acestuia, discuția despre peisaj agricol generic fiind orientată cu precădere către rolul ecologic sau productiv și mai puțin către valoarea culturală și ambientală deținută. Lucrarea propune o abordare complexă, multidisciplinară a peisajului agricol ca un rezultat sinergic al tuturor sensurilor, valorilor conținute și utilizărilor atribuite; astfel este




- 20 -

urmărită integrarea conceptelor multiple sectoriale din perspectiva peisajului agricol ca produs de sinteză.

Abordarea sectorială a peisajului agricol face ca, de cele mai multe ori, problematica acestuia să fie discutată fragmentat în literatura de specialitate (elemente istorice, culturale, productivitate, impactul urbanizării etc.), de foarte puține ori însă dinamica acestuia fiind înțeleasă ca rezultat sinergic al tuturor factorilor de influență.

În literatura specifică, de cele mai multe ori elementele constitutive ale peisajului agricol sunt tratate doar ca urmare a valorii ecologice sau transformării din punct de vedere ecologic a acestuia, lucrarea propunând o abordare extinsă a acestor elemente cu referire la abordarea complexă a peisajului, plecând de la premiza că, deși este un teritoriu obișnuit predominant cu valențe productive, constituie totodată un sistem complex independent cu valențe multiple. În raport cu evoluția și percepția sistemului de peisaj agricol, acesta este studiat ca rezultat al reorganizării temporale, consecutive, structurale şi spaţiale, datorată necesităţilor de adaptare a teritoriului cererii sociale şi economice.

Abordarea integrată a problematicii transformării peisajului agricol a impus pe parcursul lucrării studiul factorilor care induc această dinamică, a elementelor considerate constitutive și structurante la diferite niveluri spațiale. Identificarea principalelor intervenții în peisajul agricol a fost considerată esențială pentru studierea și includerea în cadrul metodologiei propuse a elementelor relaționate riscului, vulnerabilității și impactului asupra peisajului agricol.

De asemenea, studiul aduce în discuție diferite repere istorice în dinamica peisajului agricol, definitorii pentru anumite momente evolutive ale acestuia (caracteristice unei anumite etape de existență a peisajului agricol). Prezentarea succintă din punct de vedere istoric a relației dintre peisajul agricol și principalele momente de evoluție tehnologică, socială, economică și culturală a fost considerată relevantă pentru evidențierea principalelor componente ale peisajului agricol care au fost influențate de aceste transformări contextuale.

Din punct de vedere al evoluției istorice a peisajului agricol, aceasta este deseori tratată la nivelul Europei de Vest, fără a fi însă accentuate diferențierile dintre Europa de Vest și cea Centrală și de Est, mai ales din prisma sistemului administrativ și politic dar și a regimului de proprietate; aceste elemente sunt considerate în cadrul lucrării definitorii pentru constituirea și dinamica peisajului agricol în spațiul Est European.

Relaționat formei de administrare a teritoriului, regimului juridic al terenurilor agricole și nu în ultimul rând activității productive, în cadrul lucrării este discutată dinamica estetică și funcțională a peisajului agricol, subiect puțin abordat la nivel național. Din această perspectivă dinamica estetică și funcțională este considerată temporară (generată de funcția productivă a teritoriului, față de transformările ireversibile și deseori negative asociate contextului în care peisajul agricol este utilizat) și constituind astfel o expresie identitară locală a teritoriului extra- urban productiv.

În cadrul studiului unul din factorii considerați cu cel mai mare impact este procesul de urbanizare, care este detaliat din prisma modului în care diferite modele de dezvoltare spațială afectează sau consumă peisajul agricol. Lucrarea subliniază problematica transformării peisajului agricol ca efect al dezvoltării urbane intensive și extensive (prin supra-utilizare, consum, abandon, reducere etc.), dar abordează cu precădere transformarea peisajului agricol la nivel teritorial ca urmare a dezvoltării urbane extensive, acest proces fiind considerat caracteristic evoluției pe plan național în ultimele decenii.




- 21 -

Prin raportare la cazuistica internațională privind protecția și valorificarea peisajului agricol, în cadrul lucrării este realizată o sinteză a strategiilor și documentelor naționale, fiind marcată pe de o parte componenta profund analitică a acestora în raport cu problematica peisajului în general și a peisajului agricol în special, precum și segmentarea sectorială a problematicii.

Capitolul de cazuistică europeană, tratează cele mai reprezentative state europene din punct de vedere al problematicii peisajului agricol. Acest capitol nu se axează numai pe o categorie de instrumente, autorul preferând trecerea în revistă a documentelor existente la diferite niveluri spațiale din dorința de cuprindere și reliefare a cât mai multor abordări și direcții de dezvoltare cu referire la problematica peisajului agricol. Totodată, având în vedere că în majoritatea cazurilor nu poate fi discutat de instrumente specifice peisajului agricol, am optat pentru evidențierea instrumentelor urbanistice sau destinate peisajului cu accent pe componenta peisaj agricol.

Din punct de vedere al rolului pe care peisajului agricol îl poate juca în cadrul unei dezvoltări urbane și teritoriale coerente, sunt accentuate în cadrul lucrării principalele direcții de valorificare a acestuia prin măsuri specifice. Totodată, studiile de caz europene au evidențiat necesitatea corelării problematicii peisajului agricol cu politici din domenii conexe, fiind astfel asigurată implementarea măsurilor propuse prin constituirea instrumentelor financiare necesare

Lucrarea propune o metodologie de abordare a problematicii peisajului agricol în cadrul politicilor spațiale, din această perspectivă, în afară de noutatea abordării pe plan național, încercând adaptarea multiplelor metodologii și abordări (considerate din prisma celor amintite anterior statice și sectoriale) la setul de elemente considerate importante în definirea peisajului agricol.

Integrarea problematicii peisajului agricol în cadrul politicilor spațiale (în detrimentul formulării unor politici speicifice peisajului) pronește de la premiza că aceasta este cea mai fezabilă opțiune din prisma implementării cu succes a unor măsuri (datorită slabei reprezentări a instrumentelor operaționale, inclusiv financiare dedicate stict peisajului), fiind astfel propusă corelarea cu instrumente din domenii conexe (dezvoltare economică, turistică și rurală, protecția mediului etc.).

Datorită constatării că la nivel internațional, problematica peisajului este analizată și cuantificată prin utilizarea unor seturi de indicatori specifici fiecărui domeniu care abordează acest subiect, în cadrul lucrării este propusă o schema de integrare a acestor indicatori, precum și ierarhizarea acestora din prisma relevanței în raport cu dinamica indusă asupra peisajului agricol.

De asemenea, abordarea dinamică a problematicii peisajului agricol și criticile recente aduse sistemului clasic de planificare au dus la diferențierea metodologiei propuse față de alte abordări existente prin introducerea prognozelor în baza indicatorilor (denumiți de autor de dinamică). Astfel pot fi formulate scenarii simultane de evoluție, pentru care este necesară calibrarea unor măsuri de intervenție adaptative, fiind urmărită reacția sistemică în timp real la tendințele de dinamică negativă a peisajului agricol.




- 22 -

BIBLIOGRAFIE

Bibliografie de specialitate

Cărți

Agnoletti, M. (2010), Paesaggio rurale- strumenti per la pianificazione strategica, Florenta, Edagricole.

Bhatta, B. (2010), Analysis of urban growth and sprawl from remote sensing data, Springer.

Beaujeu- Garnier, J., Chabot, G.(1963), Traite de Geographie Urbaine, ed. a2a, Librairie Paris, Armand Colin.

Ciontu, C. (2007), Agrotehnica, București, ed. Cartea Universitară

Cosgrove, D. (1998), ‘Cultural Landscapes’, în Unwin, T (ed.), A European Geography Edinborough Gate, Longman.

Crăciun, C. (2010), Culegere de documente legislative în domeniul peisajului natural, antropic șI cultural în amenajarea teritoriului șI urbanism, București, Editura Universitară Ion Mincu.

Cristea, D., Sandu, A., Rădulescu, M. (2005), Metodologie de reconfigurare a bazei spaţiale a planurilor de amenajare a teritoriului în vederea integrării în Uniunea Europeană, Bucureşti.

Daniels, S., Cosgrove, D., (1994), ‚Introduction: Iconography and Landscape’, în Daniels, S., Cosgrove, D (ed.), The Iconography of the Landscape: Essays on the Symbolic Representations, Design and Use of Past Environments, Cambridge Unviersity Press, Cambridge.

Davidescu, D. (2010) coord., Atlasul Agricol al României, Bucuresti, ed. Academiei Române.

Dramstad, W.E., Olson, J.D., Forman, R.T.T. (1996), Landscape ecology principles in landscape architecture and Land- Use Planning, Washington, Harvard University Graduate School of Design- Island Press- American Society of Landscape Architects.

Dumitru, M., Diminescu, D., Lazea, V. (2004), Rural development and the reform of Romanian agriculture, Bucuresti, Romanian Centre for Economic Policies.

Faye, P., Faye, B., Tournaire, M., Godard, A. (1974), Sites et Sitologie, J. Pauvert.

Florescu, T. (2009), Formă şi Transformare Urbană, ed.a2a, Bucureşti, Editura Universitară Ion Mincu.

Forman, R. T., Gordon, M. (1986), Landscape Ecology, New York, John Wiley and Sons

Forman, R.T.T., (1995), Land mosaics, the ecology of landscapes and regions, (ed.a9a) Cambridge, Cambridge University Press.

Forman, R.T.T., Sperling, D., Bissonette, J.A. (2003), Road ecology: Science and solutions, Washington, DC, Island Press.

Forman, R.T.T. (2008), Urban regions: ecology and planning beyond the city, (print 2010) Cambridge, Cambridge University Press.

Gallent, N., Andersson, J., Bianconi, M. (2006), Planning on the Edge- the context for planning at the rural- urban fringe, Londra, Routledge.

Gillardot, P. (1997), Géographie rurale, Paris, Edition Elipses..

Hall, P. (1999), Oraşele de mâine. O istorie intelectuală a urbanismului sec. XX, Bucuresti, All.




- 23 -

Hitchins, K. (1994), Rumania: 1866-1947, Oxford, Clarendon Press.

Ianos, I., (2000), Sisteme teritoriale- o abordare geografica, Bucuresti, Ed.Tehnica.

Jackson, J.B. (1984), Discovering the Vernacular Landscape, New Haven and London, Yale University Press.

Landscape Management of territorial transformations (2005), Roma, Gangemi.

Lynch, K. (1964), The view from the road, MIT Press.

Paolinelli, G. (2004), ‚La frammentazione paesistica’, in Rizzo G.G., Leggere luoghi per fondamenti di urbanistica, Roma, Aracne.

Sabates- Wheeler, R. (2005), Cooperation in the Romanian Countryside, an insight into post-soviet agriculture, Maryland, Lexington Books.

Scazzosi, L. (1999), Politiche e culture del paesaggio, confronti internazionali, Roma, Gangemi.

Scazzosi,L. (2001), Politiche e culture del paesaggio, nuovi confronti, Roma, Gangemi.

Scazzosi,L. (2002), Leggere il paesaggio, confronti internazionali, Roma, Gangemi.

Stan, A. (2009), Peisajul periferiilor urbane, revitalizarea peisageră a zonelor periferice, ed.a1a, Bucureşti, Edit. Univ. Ion Mincu.

Swain G., Swain N. (2009), Eastern Europe Since 1945. Series: The making of the modern world, Basingstoke, Palgrave Macmillian

Tuan, Y.- F. (1990), Topophilia: A Study of Environmental Perception, Attitudes and Values, Columbia, Columbia University Press.

Wiggering, H., Ende, H.P., Knierim,A., Pintar,M. (2010), Inovations in european rural landscapes, Londra, Springer.

Articole

Antrop, M. (2004)‚ Landscape change and the urbanization process in Europe’, in Landscape and Urban Planning, vol. 67, nr.1-4, pp: 9-26.

Antrop, M. (2005), ‚Why Landscapes of the past are important for the future’, in Landscape and Urban Planning, vol. 70, nr.1-2, pp: 21-34.

Dragomir, E. (2010), ‚Development characteristics of interwar European periphery: the cases of Romania and Lithuanias Agriculture’, în Revista Română pentru Studii Baltice șI Nordice, vol. 2, nr. 1, pp. 53- 68.

Eaton, C., Sheperd, A. (2001), ‚Contract farming: partnerships for growth’, FAO Agricultural services bulletin, pp.41-56.

Hasse, J., Lathrop, R. (2003), ‚Land resource impact indicators of urban sprawl’, in Applied Geography, 23, pp: 159-175.

Hitchins, K. (1992), ‚Romania’, in The American Historical Review 97, nr. 4, pp: 1071- 1084

Jones, M., Daugstad, K. (1997), ‚Usages of the cultural landscape concept in Norwegian and Nordic landscape administration’, in Landscape research, 22, nr.3, pp. 267- 281

Kizos, T., Spilanis, I. (2004), ‘The transformation of landscape: modeling policy and social impacts on the agricultural landscape of Lesvos’, in Natural Resource Modeling, Vol.17, nr. 4, pp: 321-358.




- 24 -

Kushner, C. (2001), ‘How is sprawl related to landscape changes in cities?’, in Advanced Geomatics, Spring, www: deathstar.rutgers.edu [11.03.2012]

Opach, T. (2004), ‚The problem of cartographic representation in the relation to the polish cultural landscape’, in Miscellanea Geographica, vol.11, pp:301-310.

Palang, H., Spek, T., Stenseke, M. (2011), ‚Digging in the past: New conceptual models in landscape history and their relevance in periurban landscapes’, in Landscape and Urban Planning, vol. 100, nr. 4, pp: 344-346.

Popa, A. (2011a), ‘ Conservarea șI valorificarea peisajului costier, componentă a planificării marine‘, în Peisaj cultural și dezvoltare, coord. Sârbu, C., Ed. Universitara Ion Mincu, București, pp: 205- 212

Popa, A. (2011b), ‘Peisajul agricol extra- urban sub efectul dezvoltarii zonelor rezidentiale periferice’, în Peisaj- Arhitectura- Tehnologie- Ambient, coord. Dabija, A.M., Ed. Universitara Ion Mincu, București, pp: 51- 58

Popa, A. (2011c), ‚Ipostaze ale peisajului agricol metropolitan’, în Spatiu urban- spatiu arhitectural- spatiu interior, coord. Dabija, A.M., Ed. Universitara Ion Mincu, București, pp: 83- 92.

Popa, A. (2011d), ‘Aspects of the agricultural landscape in metropolitan areas‘, în Landscape- Architecture- Technology- Ambient, coord. Dabija, A.M., Ed. Universitara Ion Mincu, București, pp: 49-58

Popa, A. (2011e), ‘Abordarea peisajului la nivel European- sinteză documentară‘, în Analele Arhitecturii, Ed. Universitara Ion Mincu, București, nr.1/2011 (în curs de publicare)

Popa, A. (2011f), ‘Dezvoltarea spațială șI problematica peisajului agricol la nivel național‘, în Analele Arhitecturii, Ed. Universitara Ion Mincu, București, nr.1/2011 (în curs de publicare)

Popa, A., Hărmănescu M., (2012), ‘Peisajul rural productive șI necesitatea actuală de gestiune durabilă‘, în Provocări în spațiul construit 120 de ani de învățământ superior de arhitectură, coord. Dabija, A.M., Ed. Universitara Ion Mincu, București, pp: 49-60

Popa, A. (2012), ‘Aspects of agricultural landscape as a cultural asset in metropolitan areas: case study for Bucharest city‘, în Science- Future of Lituania, vol.4, nr.2, pp: 128- 134.

Roth, M., Gruehn, D. (2010), ‘Methods and data to describe agricultural landscapes and their cultural values on national level in Germany: Confusing experience or multilayered complexity?’, In Tájökológiai Lapok Special Issue, pp: 53–66.

Sandu, A. (1984), ‚Cateva aspecte actuale de principiu privind orasul si satul in contextul procesului de urbanizare’, Arhitectura, nr.3

Turner,M.G. si ceilalti (1989), „Effects of changing spatial scale on the analysis of landscape pattern”, in Landscape Ecology, Volume 3, Numbers 3-4, pp: 153-162

Udovc, A. (2007), ‚Rural Space Planning as a Tool for Natural Resource Management in Slovenia’, in The Romanian Economic Journal, anul X, nr. 25 bis, pp: 347-364.

XXX, (1997), “A propos d’un type d’espace: l’espace rurbain, reflexion critique”, Communication aux jurnales rurales, Universite d’Amiens.

Wilson, E.H. si ceilalti (2003). ‘Development of a geospatial model to quantify, describe and map urban growth’, in Remote Sensing of Environment, vol. 86,nr.4, pp: 275–285.




- 25 -

Articole online

Bettis, R., Hitt, M. (1995), “The new competitive landscape”, in Strategic Management Journal, Vol. 16, Special Issue: Technological Transformation and the New Competitive Landscape, pp: 7-19, http://www.jstor.org/stable/2486767 [11.03.2012]

Caball, J. (2004), ‚Opinion of the European Economic and Social Committee on Agriculture in periurban areas’, NAT/204 Agriculture in peri-urban areas, Brussels, https://www.periurbanparks.eu/ [15.07.212]

Castels, M. (1996) – ‘Cliff Barney’s review’, 27 dec. 1996, în The Urban Question and The Rise of the Network Society – on Manuel Castells, 1997 / 1999, http://homepage.mac.com/bogronlund/get2net/Castells.html [15.02.2012]

Lipinska, B., ‚Rural homeland landscapes’, http://www.pg.gda.pl/architektura/eurarc/pdf/polska/homeland.pdf, [13.03.2012]

Marangon, F., Tiziano, T., ‚The Economic Value of the rural landscape in Italy’, www: ceep-europe.org [13.03.2012]

Publicații ale conferințelor

Lipp, T. (2006), ‚Landschaftsstrukturmaße in der Landschaftsplanung’, Landschaftsplanung, IALE-AG LandschaftsstrukturmaßeWorkshop, Berlin

Mathijs, E., Nivelin, N. (2002), ‚Commercialization and subsistence in transition agriculture: empirical evidence form Albania, Bulgaria, Hungary and Romania’, Xth EAAE Congres Exploring diversity in the European agri-food system.

Popa, A. (2012), ‚Development of Peripheral Areas through Tourism: disadvantages and benefits. Case study for Romanian Coastal Area’, Proceedings of the 6th International Conference of the Internation Forum on Urbanism- Tourbanism, Barcelona.

Popa, A., Calcatinge, A. (2012), ‚The cultural paradigm in common landscapes perception’, Proceedings of ICAR 2012- International Conference on Architectural research, ed. Joger,B., Comșa, D., București

Schroder,R. (2010), ‚Comparing Landscape Planning in England, Germany and Netherlands’, Alterra Report , Wageningen.

Ventura, P. (2008) ‚Assesment of the landscape quality, including the historical heritage in Italy’, Towards the definition of a measurable environmentally transportation system, Proceedings of seminar COST 356-EST, Oslo, pp: 141-157.

Wazcher, D.M. (2005), ‚European Landscape Character Areas- Typologies, Cartography and Indicators for the Assesment of sustainable landscapes’, ELCAI final project report, Landscape Europe.

Studii, ghiduri, proiecte, legislație

Campaign to Protect Rural England (2003), Campaigning for countryside character, http://www.cpre.org.uk/resources/countryside [01.08.212]

Campaign to Protect Rural England și Natural England (2010), Green Belts: a greener future, http://www.cpre.org.uk/resources/housing-and-planning/green-belts/ [15.08.2012]

Campaign to Protect Rural England (2011), A little rough guide around the hedges, http://www.cpre.org.uk/resources/countryside [01.08.212]

Comisia Comunitatilor Europene, (2000), De la Utilizare Teren la Diversitatea Peisajului în Uniunea Europeană, Raport EC DG VI, EUROSTAT, Joint Research Center, EEA.

Conventia Europeana a Peisajului (2000), ETS (European Treaty Series) no.176, Florenta, http://conventions.coe.int/Treaty/en/Treaties/html/176.htm [20.09.2009]




- 26 -

Decizia Consiliul din 20,02,2006 privind ‚Orientările strategice ale Comunității pentru dezvoltare rurală (2007-2013)’, în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 03/vol 70.

ECNC (1996, draft report), European Landscapes: Classification, Evaluation and Conservation, Tilburg, ECNC.

EEA Report (2006), Land Accounts for Europe 1990-2000, nr.11, Copenhaga.

EEA- FOEN (2011), Landscape fragmentation in Europe, Copenhaga.

Greater London Authority (2011), The London Plan, spatial development strategy for greater London, http://www.london.gov.uk/thelondonplan/ [11.03.212]

IAURIF, (2010), Unite Paysageres de la Region Ile- de- France.

INCD URBANPROIECT, Amtrans 1A01- Model conceptual si metodologic- ghid termeni de specialitate, București

Institutul Național de Statistică al României (2009), Anuarul statistic- Agricultură și silvicultură.

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Politica Agricolă Comună după 2013, http://www.madr.ro/pages/page.php?self=055&sub=05505&tz=0505542 , [08.07.2011]

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Reforma PAC după 2013- poziția României, http://www.madr.ro/pages/page.php?self=055&sub=05505&tz=0505542 , [08.07.2011]

Ministry of Agriculture, Food and Fischeries British Columbia (2003), City of Abbotsford, Agricultural land use inventory, 2003- summary report, http://www.agf.gov.bc.ca/resmgmt/sf/gis/abby.htm, [11.03.212]

Ministerul Agriculturii șI Terenurilor, British Columbia (2009), Guide to edge planning, www.al.gov.bc.ca/ [11.03.212]

Ministerul Agriculturii, Hranei și Pescuitului, British Columbia (2004), AG Focus: Ghid de inventariere a terenurilor agricole, www.al.gov.bc.ca/ [11.03.212]

Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale, Agenția de Plăți si Interventie pentru Agricultură Manualului de fotointerpretare a blocurilor fizice, versiunea 1.1.

Ministerul Agriculturii și Terenurilor, British Columbia (2008), “The Agricultural Land Reserve and its Influence on Agriculture in the City of Kelowna 1973-2006’, în Strenghtening Farming Report, 800.1000-3

Ministerul Dezvoltării Regionale șI Turismului (2006), Atlasul Teritorial al României, http://www.mdrl.ro/_documente/atlas/atlas.htm [15.07.212]

Ministerul Mediului, Departamentul de Planificare Spațială (2007), Spatial Planning in Denmark, Copenhaga, Vilhelm Jensen & Partners, http://www.naturstyrelsen.dk/NR/rdonlyres/C0C24D17-46A3-49FC-9667-09D69A31ECEE/79293/spatialplanning.pdf. [15.07.212]

OECD (2000), Review of Agricultural Policies. Romania, Centre for Cooperation with Non- members, Paris.

OECD (2001a), Environmental Indicators for Agriculture: Methods and Results- The Stocktaking Report, Executive Summary.

OECD (2001b), Agriculture and the Cultural Heritage, Paris

Perch, J. (1997), Planning Subdivisions near Agriculture, Ministerul Agriculturii British Columbia, Burnaby, www.al.gov.bc.ca/ [11.03.212]




- 27 -

Proiectul LIFE pentru Parcul Agricol Palermo- Ciaculli (1995), www.fedoa.unina.it/.../Perrella_Urbanistica_e_Pianificazione_Territoriale [01.08.212]

Provincia Milano (2000), Piano Territoriale di Coordimento Parco Agricolo Sud Milano, http://www.comune.settala.mi.it/uffici-comunali/ptc-parco-agricolo-sud-milano/ [15.08.212]

Provincia Milano (2007), Piano di Settore Agricolo Parco Agricolo Sud Milano, http://www.comune.settala.mi.it/uffici-comunali/ptc-parco-agricolo-sud-milano/ [15.08.212]

Radulescu, M. (2009), Metodologia cadru privind elaborarea documentelor de planificare strategică teritorială la nivel regional , București, UAUIM.

Regulamentul (CE) nr 1698/2005 al Consiliului din 20,09,2005 privind ‚Sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală’, în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 03/vol 66.

Shetlands Islands Council, (2006), Basic Principles of Landscape and visual impact assessment for sponsors development.

Solomon, M., Popa, A. (2004) Program Nucleu- INTERREG IIIB- CADSES, Metoda operativa de gestionare a transformarilor teritoriale, Bucuresti, INCD Urbanproiect.

Solomon M., (2002), Ghid privind implicatiile Conventiei Europene a Peisajului asupra amenajarii teritoriului si urbanismului, Bucuresti, INCD Urbanproiect.

Toma, S. (2005), Dinamica structurilor agrare si proiectia lor in ecologia peisajelor rurale din Campia Romana- teza de doctorat, Bucuresti, Universitatea Bucuresti.

Towards a new framework for the management of cultural and natural heritage in upland Landscape Conservation Areas (LCA) in Norway, http://www.vm.ntnu.no/dylan/wp-content/uploads/2009/10/DYLANFinal040608.pdf [13.03.212]

UE- Feder (2010), Charter on periurban agriculture, http://www.fedenatur.org [11.03.212]

UE- Federnatur, French peiurban agriculture: the Terres en Villes network and the experiences of the participant cities, http://www.fedenatur.org [11.03.212]

UE- Federnatur, From landscape architecture to land art: agriculture as a driving force behind the development of Lille Metropole periurban (peripheral urban) parks, http://www.fedenatur.org [11.03.212]

UE- Federnatur, Gallecs, a contribution towards the development of local, sustainable micro- economies of small and medium size towns around the second metropolitan belt of Barcelona, http://www.fedenatur.org [11.03.212]

UE- Federnatur, ‚Periurban agriculture in Randstad Region’, PURPLE, http://www.fedenatur.org [11.03.212]

UE- Federnatur, Policies on built-up areas of Barcelona: the green belt, http://www.fedenatur.org [11.03.212]

UE- Federnatur, The Parco Agricolo Sud Milano: between agriculture and environemntal conservation, http://www.fedenatur.org [11.03.212]

Resurse internet

http://www.biologischevielfalt.at/biodiversitaet-in-oesterreich/ausgewaehlte-oekosysteme/wald/

http://www.agroterritori.org




- 28 -

http://www.provincia.mi.it/parcosud/index.jsp

http://commin.org/en/planning-systems/practical-examples/assorted-per-nation/norway/

http://www.bfn.de/fileadmin/MDB/documents/themen/landschaftsundbiotopschutz/landschaftstyp.pdf

http://www.smul.sachsen.de/laendlicher_raum/359.htm

http://www.rhone-alpes.developpement-durable.gouv.fr/directive-de-protection-et-de-mise-a385.html

http://www.vienne-mouliere.fr/page.php?id=1685

http://www.agro.nl/nrlo/english/rap9819e.htm

http://www.mtdlandschapsarchitecten.nl/project.php?hfdmenu=2&submenu=4&projectid=24&taal=EN

http://www.devon.gov.uk/index/environment/planning-system

http://www.havant.gov.uk/council/Coastal/V3_fig21.gif

http://www.landscapeinstitute.org/casestudies/searchresults.php?cat=12

http://www.ibiblio.org/

http://commin.org/en/planning-systems/practical-examples/assorted-per-nation/poland/

http://www.eea.europa.eu/publications/COR0-landcover

http://www.spatialinsights.com/catalog/product.aspx?product=95

Bibliografie generală

Cărți

Adams, R. McC. (1981), Heartland of Cities, Chicago, Chicago Press.

Bolovan, I. (1995), A History of Romania, ed. Treptow K. W., Iasi, Centrul pentru Studii Române

Bolovan, I. (1997), Istoria României. Transilvania, coord. Drăgoescu A., Cluj-Napoca, Fundaţia George Barițiu.

Berque, A. (1995), Les Raisons du paysage. De la Chine antique aux environnements de synthese, Paris, Hazan.

Bertrand, G., (1978), „Le paysage entre la Nature et la Societe”, Revue geographique des Pyrrenees et du SudOuest, 49, în A. Roger (edit.), (1995), La theorie du Paysage in France, Seyseel, Champ Vallon.

Brown R., Lester, Flavin, Ch. (1999), ”Explorarea unei noi viziuni asupra oraselor”, , O’Meara, M., Starea lumii, Bucuresti, Editura Tehnica.

Brunn D. Stanley, Williams J. (1983), Cities of the World- World Regional Urban Development, Harper Collins.

Cross, S., (ed.), (2006), The Metapolis dictionary of advanced architecture, Barcelona,, Actar.




- 29 -

Crowther, J. (ed.) (1995), Oxford Advanced Learners Dictionary of current English, ed.5, Oxford Unviersity Press

Dicționarul explicativ al limbii române (1975), Academia Română, Institutul de Lingvistică, Bucuresti, Editura Academiei a R.S.R.

Ebenezer, H. (1902), Garden City of Tomorrow, Londra, Faber& Faber (1946), pp. 50-57, 138- 147, consultată online: http://www.library.cornell.edu/Reps/DOCS/howard.htm [22.03.2011]

Foucault, M. (1994), The Order of Things: An Archaeology of the Human Sciences., Vintage.

Friedman, Th. (2007), Pământul este plat, Bucureşti, Polirom.

Gras, N. (1925), A history of agriculture in Europe and America, New York, F.S. Crofts & Co.

Herr, R. (1993), Themes in Rural History of the Western World

Ianăşi, L. (2011), „Intercomunalitatea şi valenţele culturale ale peisajului- Convenţia europeană a peisajului ca text de referinţă şi pretext”, în Sârbu, C., Peisaj cultural şi dezvoltare, Bucureşti, Edit. Univ. Ion Mincu.

Kotler, PH., Haider, D., Rein, I. (2001), Marketingul Locurilor, Bucuresti, Teora.

Laclotte, M. (1979), Petit Larousse de la Peinture, Paris, Librairie Larousse.

Lerman Z., Csaki, C., Feder, G. (2004), Agriculture in Transition: Land Policies and Evolving Farm Structures in Post-Soviet Countries, Lanham, Lexington Books.

Lewis, D. (ed.) (1999), The written assignment, Brisbane, QUT Publications.

McNeil, Ian (1996), An Encyclopedia of the History of Technology, London, Routledge

Mintzberg, H., (2008), Ascensiunea și declinul planificării strategice, trad. Nistor, S., Publica, București.

Năftănăilă, I. (2001), Dicționar de Managementul Proiectelor (trad.), București, Ed. Tehnică.

Norberg Schulz, Ch. (1984), Genius Loci, Towards A Phenomenology of Architecture, New York, Rizzoli.

Pănoiu, A. (2009), Evoluţia oraşului Bucureşti, Bucureşti,Fundaţia Arhitext Design.

Pleşu, A. (2009), Pitoresc şi melancolie, Bucureşti, Humanitas.

Rotschild, J.(1992), East Central Europe between the two World Wars, Seattle, University of Washington Press.

Sandu, Al. (2007), Sub semnul paradoxurilor, Bucuresti, Editura Fundatiei Aehitext Design.

Sassen, S. (2000), The Global City, New York, Princeton University Press.

Sârbu, C. (2011), „Peisaj cultural și dezvoltare, substanță și expresie a dinamicii teritoriului”, în Sârbu, C., Peisaj Cultural și Dezvoltare, București, Ed. Universitară Ion Mincu.

Scully, M. (2003), Dominion: the power of man, the suffering of animals, and the call to mercy, Griffin, p.29.

Shepherd, R. (1923), Historical Atlas, New York, Henry Holt and Company

Sort, J.J. (2006), Metropolitan Networks, Barcelona, Gustavo Gili.




- 30 -

The New Shorter Oxford English (1993), Oxford, Clarendon Press.

Tudora, I. (2006), Peisajul/ Peisajul urban- scurtă incursiune sau o încercare de definiție, Grant CNCSIS Consorțiu 23/2006, București, Ed. Unviersitară Ion Mincu.

Turnock, D. (1986), The Romanian Economy in the twentieth century, London, CromHelm.

Viljoen, A. (2005), CPULS- Continuous Productive Urban Landscapes, Oxford, Elsevier.

Wells, D. (2001), Harvard referencing, http:// lisweb.curtin.edu.au/ guides/handouts/ harvard.html [14.08.2001]

White, KD (1970), Roman Farming, Cornell University Press.

Articole

Berger, M., Fruit, J., Plet, M., Robic, M. (1977), „Apropos d’un type d’espace: l’espace rurbain, reflexion critique sur l’ouvrage de G. Bauer et J. Roux”, in Communication aux journees rurales, Universitee d’Amiens.

Harvey, R.O., Clark, W.A.V. (1965), “The nature and economics of urban sprawl”, în Land Economics, vol 41, nr.1, pp: 1–9.

Galster, G., Hanson, R.,Wolman, H., Coleman, S. and Freihage, J. (2001), “Wrestling sprawl to the ground: defining and measuring an elusive concept”, în Housing Policy Debate, vol 12, nr. 4, pp: 681–717.

Pănoiu, A. (2009), “Repere ale unei fizionomii”, Urbanismul- serie nouă, nr. 2, an II, pp.62

Urbanismul serie nouă (2009), „Satul ca Peisaj Cultural”, nr. 2, an II.

Publicații ale conferințelor

Herold, M., Hemphill, J., Dietzel, C. and Clarke, K.C. (2005), “Remote sensing derived mapping to support urban growth theory”, Proceedings of the ISPRS joint conference 3rd International Symposium Remote Sensing and Data Fusion Over Urban Areas, and 5th International Symposium Remote Sensing of Urban Areas (URS 2005), Tempe, AZ, USA. URL: www.isprs.org/commission8/workshop_urban/herold_hemphill_etal.pdf. [01.03.212]

Studii, ghiduri, proiecte, legislație, note curs

CEMAT (2000), Principii directoare pentru Dezvoltarea durabilă a teritoriului pe Continentul european, Hanovra.

Comisia Europeana (1999), Schema de Dezvoltare a spaţiului comunitar, Potsdam.

EUROCOR (2010), Curs Managementul Riscului în Proiecte, București.

Guvernul României, Legea 350/ 2001 privind Amenajarea Teritoriului șI Urbanismul, cu modificările și completările ulterioare.

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (2008), Planul Național Strategic pentru Dezvoltare Rurală 2007-2013, http://www.madr.ro/pages/page.php?self=03&sub=0303&tz=030301 [03.08.2011]

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (2011), Programul Național de Dezvoltare Rurală 2007-2013, http://www.madr.ro/pages/page.php?self=03&sub=0302&tz=030202, [03.08.2011]

Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Locuinței (2008), Conceptul strategic de devoltare teritorială România 2030, www.mdrl.ro, [03.08.2011]

Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Locuinței (2011), Planul de Amenajare a Teritoriului Național, www.mdrl.ro, [03.08.2011]




- 31 -

Uniunea Europeana (2010), Investing in Europe’s Future, 5th Report on economic, social, territorial cohesion.

United Nations Population Division (2001). World Urbanization Prospects: The 1999 Revision. Key Findings.

Radulescu, M. (2009), Indicatori ai dezvoltării, UAUIM- note de curs.

Resurse internet

ArtLex- Art Dictionary- http://www.artlex.com/

http://www.un.org/esa/population/pubsarchive/ urbanization/urbanization.pdf

http://en.wikipedia.org/wiki/Land_reform

http://www.nordregio.se/

INDRUMATOR :PROF.DR.ARH ALEXANDRU SANDU DOCTORAND : … · 2012. 7. 31. · UNIVERSITATEA DE...

Documents

Transcript of INDRUMATOR :PROF.DR.ARH ALEXANDRU SANDU DOCTORAND : … · 2012. 7. 31. · UNIVERSITATEA DE...