Palatul administrativ- Ion Mincu

7/18/2019 Palatul administrativ- Ion Mincu

http://slidepdf.com/reader/full/palatul-administrativ-ion-mincu 1/8

Ion Mincu- Palatul Administrativ

Ion Mincu (n. 20 decembrie 1852, Focșani - d. 6 decembrie 1912,

București) arhitect, profesor, inginer si deputat si absolvent al Scolii Nationale

de Arte Frumoase din Paris.

Arhitectul Ion Mincu a avut o conceptie profund cinstita despre datoria

sa de artist refuzand proiecte pe care nu le considera demne de a fi realizate.

Atunci cand a fost intrebat de ce nu s-a multumit doar cu profesia de inginer

acesta a raspuns “ Una e o meserie, cealalta e o arta. Si eu simteam in mine

dorinta de a crea, pe care nu mi-o putea satisface ingineria”. A fost o fire vesela, aprecia frumosul in toate lucrurile dar si un deputat profund cinstit si

corect. Ion Mincu este fondatorul stilului neo-romanesc, care insumeaza elemente din arhitectura traditionala

romaneasca, bizantina dar si elemente are arhitecturii moderne promovate in Europa in acea perioada.

Dragostea lui Mincu pentru ornamentul oriental sau gotic a adus pentru fatadele proiectului Bisericii

Stavropoleos elemente iarasi straine de traditia arhitecturii romanesti.Mincu a vrut o arhitectura romaneasca

dar se pare ca nu a cunoscut destul aceasta arhitectura. Iar daca a cunoscut trasaturile casei taranesti, ale micilor

biserici si ale manastirilor, n-a putut gasi in ele destul elemente pentru o arhitectura monumentala.

Proiectul sau pentru Palatul Prefecturii sau “Ospelul” a fost elogiat dar cladirea nu s-a realizat nici in primul

an nici in al doilea. Primarii s-au schimbat, ca si guvernele iar fondurile erau mereu cheltuite pentru lucrari “mai

urgente”. Cand ideea constructiei este reluata peste cativa ani proiectul lui Mincu este considerat dintr-o data

invechit si Petre Antonescu insarcinat cu un nou proiect.

Opinia publica se imparte in tabere opuse, iar in spatele fiecaruia dintre cele doua proiecte se trag sforile

intereselor politice sau de afaceri. Discutiile sunt purtate peste tot, in paginile gazetelor, la Camera, in cafenelele

frecventate de artisti.

Dupa cativa ani, Mincu are prilejul sa realizeze o lucrare mai ampla, cu caracter monumental unde vaexperimenta o parte din ideile proiectului pentru “Ospel” , dar in acelasi timp va cauta noi forme, caci el evita nu

numai sabloanele academine, ci si propriile sale formule. In 1905, impreuna cu ajutoarele sale, el intocmeste

planurile pentru Prefectura din Galati, care constituie de fapt prima sa lucrare pentru un edificiu public,

reprezentativ.



Palatul Administrativ, edificiu impunător, inaugurat la 27 aprilie 1906, astăzi sediu al Prefecturii judeţului

Galaţi, Palatul administrativ a fost construit în perioada anilor 1904 -1905 după planurile arhitectului Ion

Mincu.

Acest edificiu este compus pe un plan simetric, cu un corp principal în lungul străzii Domnească, ce purta pe

când a fost realizat numele de „Calea Domnească" , artera principală a oraşului portuar. Două aripi secundare,

mai scunde si mult mai modest ornate, închid între ele o curte posterioară de factură strict utilitară. Palatul

Administrativ din Galaţi are multă personalitate: contrariază dar retine atenţia, este impunător dar nu este

desăvârşit, sub această imperfecţiune a aparentelor ascunzându-se nobleţea spiritului inovator.

Decorul faţadei, în care golurile înalte ale etajului terminate cu arce de vârf de lance ca si coronamentul

crenelat aduc o sugestie venetiană, poate nu întâmplătoare într-un oraş care, pe atunci era principalul port al

României, se completează cu detalii create de arhitectul Ion Mincu în spiritul unor forme ale arhitecturii

tradiţionale: butoni, discuri, acolade, ocnite si chiar ciocârlani ce ornează coama acoperişului.



Materialele de construcţie folosite la realizarea Palatului Administrativ sunt: piatra de Câmpulung, piatra

de Rusciuc, de Triest si de Vratza, zidărie din moloane brute la subsol, cărămidă de Buzău si de Galaţi, olane

smălţuite, grinzi de brad si de tufan, scândură de brad, console de molid, grinzi de fier dublu T, buloane de fier,

faianţă, pardoseală de mozaic, duşumea si parchet de brad, scări de piatră si din lemn de stejar, tencuieli cu

mortar de ipsos la plafoane si la scara de onoare. Învelitoarea, jgheaburile, burlanele, decoraţiile coamei

acoperişului au fost executate din tablă de zinc.Din acelaşi material s-au realizat si colturile acoperişurilor înalte.

Pictura interioară a Palatului Administrativ a fost încredinţată pictorului Ioan Brânzescu. Pe faţada principală a

Palatului, la nivelul superior, se află două statui realizate din marmură albă - „Industria" si "Agricultura" ale

sculptorului Frederic Storck, care sunt acoperite de tencuială. Mai jos, se găsesc două steme de bronz ale

judeţului. Pe frontonul clădirii se găseşte un ceas de mari proporţii. Fiecare oră este marcată prin câteva fraze

muzicale ale nemuritorului vals "Valurile Dunării" capodoperă de renume mondial a compozitorului gălătean

losif Ivanovici (1845 -1902). Pe podestul monumentalei scări de onoare se găsesc montate minunate oglinzi de

cristal. Balustrada scării principale este frumos decorată. Plafonul sălii de Consiliu, lambriul si scaunele mari se

păstrează si astăzi.



Pentru Palatul Administrativ, sau Prefectura aşa cum este el mai uşor recunoscut, s-a realizat un prim proiect

încă din anul 1892 dar din motive politice si administrative nu a putut fi pus in practica. Gheorghe Robescu a

achiziţionat un spaţiu din strada Mavramol şi i-a încredinţat arhitectului Ion Mincu realizarea proiectului, cu

condiţia de a nu depăşi aceeaşi suma de 500.000 de lei. Discuţiile cu Creditul Funciar nu au dus însă nicăieri,

astfel că, şi de data aceasta, situaţia a rămas fără niciun fel de rezolvare.

În 1898-1899 Consiliul Judeţean a cumpărat un teren viran, unde se va ridica ulterior Palatul Administrativ.

În timpul mandatului de prefect al lui Ion C. Atanasiu, Consiliul Judeţean a autorizat întocmirea proiectului

pentru Palat de către arhitectul Ion Mincu, cu condiţia, ca de data aceasta, cheltuielile să nu depăşească suma de300.000 de lei.

Autorităţile locale au organizat cu mare atenţie festivitatea de punere a pietrei de temelie, eveniment la care

au fost prezente oficialităţi bucureştene şi locale, precum: ministrul D.A Sturdza, preşedintele Corpului de

Miniştri, Vasile Lascăr, ministrul de Interne, S. Stoicescu, primarul oraşului, P. Ionescu şi mulţi alţii. La temelia

clădirii, pe lângă pergamentul inaugural, s-a aşezat şi o monedă de la Bogdan al III-lea, dăruită de Sturdza.

După ceremonie, lucrările au luat amploare, astfel încât la data de 4 iulie 1904 lucrările erau definitivate.



Cei prezenti la inaugurarea Palatului Administrativ in toamna anului 1906 nu se pot retine in a-l compara

cu arhitectura conventionala a pavilioanelor din expozitia de la Bucuresti pe care Mincu le condamnase cu

severitate. Mincu a cautat din nou aici, ca si in proiectul “Ospelul”, sa obtina monumentalitatea fara ajutorul

coloanei clasice consacrate.

Compozitia clasica a cladirii cu un corp central sustinut de doua aripi laterale e rezolvata in detalii ce

amintesc de unele din proiectele nerealizate. Utilizarea ferestrelor cu arce ascutite, braiele si coronamentul

crenelat, dispunerea golurilor in fatada, astfel incat sa se obtina o preacumpanire de masivitate a plinului, i se parlui Mincu a fi cateva elemente care ar putea constitui un nou stil romanesc.

In fapt, toate acestea reprezinta concesii facute de arhitect stilurilor decadente la moda in jurul anilor 1900,

printre care si acel “neogotic”, caruia ii apartin printe altele, Observatoul Astronomic, Casa Universitatii si alte

cladiri publice sau particulare din Bucuresti si din alte orase ale tarii.

Aceasta ultima opera realizata in timpul vietii i se pare lui Mincu a fi mai putin reusita, cu toate ca primeste

elogiile unanime ale oficialitatilor celor mai inalte si ale discipolilor sai devotati. Cladirea ce-i sta acum in fata e

in mod incontestabil originala, dar aceasta originalitate poate fi o idee personala, o viziune proprie a autorului.

Ea nu trezeste in privitor asociatii si asemanari cu ceea ce suntem obisnuiti a numi arhitectura veche

romaneasca. Ferestrele pe care le-ar dori moldovenesti sunt mai curand venetiene, contrafortii care incadreaza

cele trei travee centrale sunt mai curand gotici: ceea ce era la inceput o inclinare si o fantezie, devine acum un

leit-motiv de care nu se putea dispensa. Privind lucrarea cu acel ochi critic care nu cruta nicio greseala, Mincu va

fi fost puternic tulburat de acest rezultat hibrid al vointei sale de a constitui o arhitectura romaneasca.

Peste un an, in 1906, indata dupa inaugurarea Palatului Administrativ din Galati, Mincu face o ultima



incercare, cuocazia unei comenzi a Bancii Agricole din Craiova, care vrea sa-si construiasca un sediu

monumental in capitala Olteniei. Va fi ultima lucrare a lui Mincu, dupa aceea el se va darui cu totul

invatamantului.



Palatul Administrativ este inclus pe lista monumentelor istorice. Dotarile au fost modernizate incă de la

constructia sa, iar în ultimii ani, Palatul Administrativ a trecut printr-un amplu proces de consolidare şi

restaurare.

Ideile si lucrarile lui Mincu au exercitat, cum era si firesc, o puternica influenta asupra contemporanilor si

urmasilor. Caracterul de cautare si de permanenta inovare pe care il are opera lui Mincu, alaturi de acele

trasaturi contradictorii semanalate in diferitele lucrari analizate, au facut ca si in arhitectura romaneasca

realizata sub influenta lui Ion Mincu sa apara efecte inegale, lucrari valoroase si progresiste ca si denaturari

vadite si chiar absurditati rezultand dintr-o gresita intelegere a conceptiilor sale.

Fara indoiala, Mincu a fost un mare maestru si mai toate lucrarile sale poarta semnul maiestriei. Cunostea

perfect marea traditie clasica, legile constructiei, avea un deosebit simt al culorii si al proportiilor. Daca valoarea

intrinseca a unora din lucrarile lui e azi discutabila aceasta se datoreaza mai ales faptului ca el insusi, desi a trait

numai pentru ahitectura romaneasca, a cunoscut-o relativ putin. Cunoasterea ii era deformata de o viziune

exotica, orientalizata, tribut inevitabil platit teoriilor si modei timpului.

In lucrarile lui de mare amploare: “Ospelul”, Palatul Administrativ din Galati sau Banca din Craiova,

Mincu se lasa influentat si de stilul greoi al arhitecturii “europene” de la 1900. Totusi, el a stiut sa stapaneasca

toate aceste influente. Lucrarile lui au un aer de distinctie, care se va intalni rar la urmasii sai.

Foarte putini dintre acestia au incercat sa mearga la esenta, sa surprinda ceea ce e caracteristic, sa filtreze

inspiratia culeasa din vechile monumente printr-un proces de creatie originala, adecvata noilor conditii si

stadiului de dezvoltare materiala si culturala a burgheziei la inceputul veacului trecut.



Surse:

Mihail Caffe- “Arhitectul Ion Mincu”

www.prefecturagalati.ro/

adevarul.ro

Enache Laura Daniela, grupa 25 A

Palatul administrativ- Ion Mincu

Documents

Transcript of Palatul administrativ- Ion Mincu