UNIVERSITATEA TEHNICĂ A MOLDOVEI

PROIECTAREA DE DIPLOMĂ

Îndrumar metodic

Chişinău

2008

UNIVERSITATEA TEHNICĂ A MOLDOVEI

Facultatea de Inginerie şi Management în Mecanică

Catedra de Inginerie şi Management în Transport

PROIECTAREA DE DIPLOMĂ

Îndrumar metodic

Chişinău

U.T.M.

2008

2

Îndrumarul metodic include indicaţii şi recomandări metodice

pentru proiectarea de diplomă.

Se indică cerinţe şi modul de petrecere a practicii de diplomă,

stabilirii temei, scopului şi sarcinilor proiectului de diplomă, îndeplinirii

şi susţinerii acestuia.

Îndrumarul este destinat studenţilor specialităţilor 521.8 "Inginerie

şi Management în Transport" şi 841.1 "Tehnologii Operaţionale în

Transport" ale catedrei "Inginerie şi Management în Transport".

Autori: conf. univ., dr. Iurie Tezec

conf. univ., dr. Tudor Alcaz

lect. sup. Serghei Kant

Redactori responsabili – lect. univ. Octavian Ene

lect. asist. Cornelia Străistari

Recenzent – conf. univ, dr. Victor Ceban

U.T.M., 2008

3

INTRODUCERE

În toate timpurile şi pentru toate popoarele transportul a avut un

rol important. La etapa actuală, în condiţiile globalizării proceselor

sociale, atât la nivel de state individuale, cât şi la nivel de continente,

importanţa transportului a crescut considerabil.

Dezvoltarea economică şi infrastructura socială a unui stat sunt de

neconceput fără existenţa unui complex de transport dezvoltat.

Transportul contemporan este o componentă importantă a economiei

naţionale, în cadrul căreia funcţionează ca ramuri individuale diferite

tipuri de transport magistral, urban şi industrial. Orice societate poate fi

comparată cu un organism viu în care transportul are rolul de sistem

sanguin.

Schimbarea radicală a organizării sociale din Republica Moldova

şi reformele petrecute în domeniul economic, administrativ şi juridic ale

economiei naţionale, au modificat semnificativ condiţiile de funcţionare

ale complexului de transport. Sistemul de economie centralizată a fost

înlocuit cu relaţii economice de piaţă. Întreprinderile de transport au

devenit independente şi autonome în condiţiile de concurenţă economică.

S-a modificat activitatea administrativă, interacţiunile economice dintre

clienţi şi parteneri, dirijarea guvernamentală; au fost stabilite obiective şi

idealuri noi în domeniul industrial, social, moral, economic, etc.

Administraţiile întreprinderilor de transport necesită metode şi tehnologii

moderne de dirijare.

La soluţionarea problemelor de dirijare cu sistemele de transport

ale Republicii Moldova, un rol important revine absolvenţilor instituţiilor

4

de învăţământ superior ale specialităţilor 521.8 "Inginerie şi

Management în Transport" şi 841.1 "Tehnologii Operaţionale în

Transport". În prezent cerinţele faţă de un specialist tânăr sunt riguroase.

Inginerul în transport trebuie să soluţioneze probleme multilaterale,

utilizând rezervele interne ale activităţii de producere sporindu-i astfel

eficienţa, să sesizeze perspectivele şi eficienţa economică a diferitor

soluţii tehnico-organizatorice, tehnologice şi inginereşti.

Proiectarea de diplomă este etapa finală a studiilor, care

încorporează totalitatea cunoştinţelor, obţinute în urma activităţii

ştiinţifice, de cercetare şi practice de către studenţii instituţiilor de

învăţământ superior şi are un rol important în pregătirea acestora pentru

activitatea profesională de viitor.

5

1. SCOPUL, SARCINILE ŞI ORGANIZAREA

PROIECTĂRII DE DIPLOMĂ

Scopul principal al proiectării de diplomă constă în totalizarea şi

sistematizarea cunoştinţelor obţinute în procesul de studii, aprofundarea

cunoştinţelor şi capacităţii studenţilor de a soluţiona individual probleme

ce ţin de profilul specialităţii alese. La proiectarea de diplomă se admit

studenţii care au îndeplinit integral programul de învăţământ.

În procesul elaborării proiectului de diplomă este nevoie de ţinut

cont de rezultatele moderne obţinute în ştiinţă şi tehnică, precum şi de

experienţa întreprinderilor de transport. Proiectul de diplomă trebuie să

conţină soluţii inginereşti la probleme cu caracter teoretic, tehnologic, de

proiectare şi organizatoric.

La elaborarea proiectului de diplomă studentul trebuie:

să formuleze şi să stabilească corect sarcinile;

să poată utiliza metodele şi normativele de calcul corespunzătoare;

să utilizeze şi aplice metode de organizare a proceselor de transport

şi management, ţinând cont de realizările moderne din ştiinţă, tehnică

şi economie;

să poată utiliza materialele normative la elaborarea sau modernizarea

materialului rulant specializat sau articulat, mijloacelor de încărcare-

descărcare şi altor mecanisme şi utilaje, utilizate în transport, precum

şi la proiectarea tehnologică a clădirilor şi încăperilor aferente

activităţii de transport;

să implementeze în procesul de proiectare rezultatele propriilor

cercetări obţinute în urma activităţii de cercetare ştiinţifică;

6

să utilizeze metode moderne de analiză tehnico-economică,

corespunzătoare fiecărui compartiment al proiectului de diplomă;

să indice în proiectul de diplomă acţiunile şi măsurile necesare

pentru organizarea activităţii ştiinţifice, securitatea circulaţiei şi

activităţii vitale în cadrul întreprinderii;

să aplice metode economico-matematice şi să utilizeze tehnica

modernă de calcul.

Studentul poartă responsabilitatea deplină pentru pregătirea,

calitatea şi termenii de îndeplinire a proiectului de diplomă, precum şi de

corectitudinea deciziilor luate.

Catedra stabileşte conducătorul de diplomă, consultanţi pentru

compartimentele proiectului de diplomă (întrebări economice şi de

securitate a activităţii vitale) şi consultantul responsabil pentru controlul

normativ şi corectitudinea îndeplinirii proiectului de diplomă conform

standardelor.

Datorită faptului că proiectarea de diplomă reprezintă o verificare

a capacităţii studentului de a lua decizii în soluţionarea problemelor reale

de producere, rolul conducătorului de diplomă constă în stabilirea temei

şi sarcinilor de proiectare, conţinutului şi volumului compartimentelor,

recomandarea direcţiilor pentru soluţionarea sarcinilor de bază şi

verificarea lucrului studentului asupra proiectului de diplomă.

Conducătorul de diplomă:

stabileşte scopul proiectării, prealabil îndreptării studentului la

practica de diplomă;

stabileşte sarcina de proiectare, reieşind din conţinutul materialelor

adunate de către student pe parcursul practicii de diplomă;

7

petrece control sistematic asupra respectării de către student a

graficului de lucru şi informează şeful de catedră despre aceasta;

recomandă surse bibliografice şi materiale metodico-didactice

necesare elaborării proiectului de diplomă;

verifică pe compartimente şi integral conţinutul memoriului

explicativ (ME) şi părţii grafice (PG) ale proiectului de diplomă şi dă

indicaţii consultative corespunzătoare.

La consultaţii studentul primeşte recomandări la întrebări

principiale de proiectare. Analiza detaliată a diferitor întrebări teoretice

şi practice, luarea de decizii inginereşti, îndeplinirea calculelor

tehnologice, constructive şi economice se realizează de către student

individual sau, după necesitate, cu ajutorul consultanţilor la

compartimentele corespunzătoare ale proiectului de diplomă.

Consultanţii compartimentelor proiectelor de diplomă:

acordă studenţilor suport metodic în elaborarea diferitor activităţi

tehnico-organizatorice, efectuarea calculelor, precum şi recomandă

surse bibliografice necesare;

verifică conţinutul ME şi PG ale compartimentelor corespunzătoare;

după finisarea deplină a proiectului de diplomă indică propriile

remarci în lista de observaţii a consultanţilor pe compartimente şi

control normativ.

Practica de diplomă este etapa iniţială, realizată prealabil începerii

proiectării de diplomă. Pe durata practicii, în urma cunoaşterii istoriei de

dezvoltare a întreprinderii, activităţii acesteia, tehnologiei şi organizării

proceselor de producere, se acumulează date şi indicatori tehnici de

exploatare, tehnico-economici şi altă informaţie statistică, care

8

caracterizează activitatea de producere şi economico-financiară a

întreprinderii.

După finisarea practicii de diplomă studentul împreună cu

conducătorul stabilesc tema şi conţinutul compartimentelor proiectului

de diplomă, conducătorul elaborează sarcina de proiectare.

În sarcină se indică tema proiectului, datele iniţiale pentru

proiectare, problemele care urmează să fie cercetate, numele

consultanţilor, termenul de prezentare la catedră a proiectului finisat,

pentru a fi admis către susţinere.

Sarcina proiectării de diplomă se aprobă de către şeful catedrei şi

devine document oficial, în baza căruia se apreciază integritatea

cercetării temei şi îndeplinirii sarcinii proiectului de diplomă, prezentat

Comisiei de Examinare de Stat (CES) pentru susţinere.

Proiectarea de diplomă se petrece conform planului calendaristic,

elaborat de către o persoană responsabilă de proiectarea de diplomă şi

aprobată de către şeful catedrei.

În procesul de proiectare studentul trebuie să prezinte calcule şi

materiale grafice corespunzătoare conducătorului său (în unele cazuri

şefului catedrei) la verificările de control, petrecute conform graficului

stabilit pentru perioada de proiectare. Gradul de pregătire a proiectului se

fixează în planul calendaristic. Rezultatele verificărilor se înregistrează

la fiecare 15 zile şi în baza lor se iau măsuri pentru realizarea proiectului

de diplomă în termenii stabiliţi.

9

2. TEMATICA PROIECTELOR DE DIPLOMĂ

Temele proiectelor de diplomă trebuie să corespundă profilului

activităţii profesionale din domeniul transportului. Ele trebuie să

cuprindă problemele actuale care stau în faţa complexului de transport.

Direcţiile principale pentru stabilirea temelor proiectelor de diplomă,

elaborate de către studenţii specialităţilor 521.8 "Inginerie şi

Management în Transport" şi 841.1 "Tehnologii Operaţionale în

Transport", sunt:

perfecţionarea activităţii întreprinderilor de transport şi expediţii din

prezent.

proiectarea întreprinderilor noi de transport şi expediţii.

asigurarea logistică a activităţii comerciale şi de producere a

întreprinderilor.

În continuare se prezintă tematica proiectelor de diplomă, pentru

fiecare din aceste direcţii.

2.1. Perfecţionarea activităţii întreprinderilor de transport şi

expediţii din prezent

2.1.1. Perfecţionarea dirijării, organizării şi tehnologiei

transportărilor la... (denumirea întreprinderii).

2.1.2. Perfecţionarea dirijării, organizării şi tehnologiei

transportărilor... (tipul transportărilor) la... (denumirea întreprinderii sau

regiunii).

2.1.3. Sporirea calităţii transportărilor... (tipul transportărilor) la...

(denumirea întreprinderii sau regiunii).

10

2.1.4. Sporirea eficienţei procesului de transportare la...

(denumirea întreprinderii).

2.1.5. Optimizarea structurii parcului rulant şi sporirea eficienţei

utilizării acestuia la... (denumirea întreprinderii).

2.1.6. Reducerea reţinerilor din procesul de transportare... (tipul

mărfii) la... (denumirea întreprinderii).

2.1.7. Perfecţionarea dirijării, organizării şi tehnologiei activităţii

de transport şi expediţii la... (denumirea întreprinderii).

2.1.8. Lărgirea spectrului serviciilor de transport şi expediţii la...

(denumirea întreprinderii).

2.1.9. Organizarea transportărilor ... (tipul mărfii) pentru...

(denumirea clientului).

2.2. Proiectarea întreprinderilor noi de transport şi expediţii

2.2.1. Proiectarea unei întreprinderii de transport pentru

îndeplinirea... (tipul transportărilor) în... (denumirea regiunii).

2.2.2. Proiectarea unei întreprinderii pentru acordarea serviciilor

de transport şi expediţii în... (denumirea regiunii).

2.2.3. Proiectarea unei întreprinderii de transport pentru

îndeplinirea transportărilor de... (tipul mărfii) în... (denumirea regiunii).

2.2.4. Proiectarea unei întreprinderii de transport pentru deservirea

populaţiei în... (denumirea regiunii) ... (tipul transportărilor).

2.2.5. Proiectarea unei întreprinderii de prelucrare a mărfurilor

pentru îndeplinirea transportărilor de... (tipul mărfii).

11

2.3. Asigurarea logistică a activităţii comerciale şi de

producere a întreprinderilor

2.3.1. Proiectarea sistemului de logistică integrală la... (denumirea

întreprinderii).

2.3.2. Asigurarea logistică a activităţii economico-productive la...

(denumirea întreprinderii).

2.3.3. Proiectarea sistemului de logistică de distribuţie... (tipul

mărfii) la... (denumirea întreprinderii sau regiunii).

2.3.4. Asigurarea logistică a activităţii economice la... (denumirea

întreprinderii).

Studentului i se oferă posibilitatea alegerii temei proiectului de

diplomă, din lista de teme, elaborată de catedră. Studentul, de asemenea

poate propune o temă proprie, argumentând necesitatea cercetării şi

elaborării acesteia. Aprobarea temelor se petrece la catedră, în bază de

cerere, cu emiterea ordinului pe facultate.

12

3. PRACTICA DE DIPLOMĂ

Scopul practicii de diplomă constă în aprofundarea şi consolidarea

cunoştinţelor teoretice şi practice din domeniul organizării, tehnologiei şi

dirijării procesului de transportare, în urma asimilării unui spectru larg

de aspecte ale activităţii de transportare şi economico-financiare a

întreprinderii, acumularea materialului necesar şi petrecerea cercetărilor

individuale la tema proiectului de diplomă.

Durata practicii este de 2 săptămâni. Practica se petrece la

întreprinderile menţionate în tema proiectului de diplomă. În cazul în

care tema proiectului presupune proiectarea unor întreprinderi noi

practica se petrece la întreprinderi existente cu genuri de activitate

identice sau asemănătoare.

În prealabil începerii practicii studentul trebuie să primească de la

conducătorul de diplomă sarcina de proiectare şi îndreptarea la practică.

Selectarea materialelor necesare realizării proiectului de diplomă

se efectuează de către studenţi, reieşind din conţinutul temei şi sarcinii.

Programa practicii presupune:

studierea problemelor generale, caracteristice activităţilor

economico-financiare şi de transport ale întreprinderii;

acumularea şi analiza informaţiei corespunzătoare temei proiectului;

îndeplinirea tezei de practică.

3.1. Aspecte caracteristice activităţii întreprinderii

3.1.1. Caracteristica generală a întreprinderii:

denumirea completă, amplasarea, adresa juridică;

13

tipul, destinaţia şi subordonarea administrativă a întreprinderii;

forma de proprietate şi organizare, fondatorii întreprinderii;

structura organizatorică şi a departamentelor.

3.1.2. Baza tehnico-productivă:

caracteristica clădirilor, încăperilor, maşinilor şi utilajelor,

mecanismelor, etc.;

planul general al întreprinderii, planul departamentelor principale;

structura şi conţinutul parcului rulant după mărci, modele şi tipuri;

vârsta şi parcursul parcului rulant de la începutul exploatării;

caracteristica tehnică a parcului rulant;

capacitatea medie şi maximală de încărcare.

3.1.3. Indicatorii tehnico-economici şi tehnici de exploatare ai

funcţionării întreprinderii din ultimii 3 – 5 ani:

indicatori cantitativi (volumul transportărilor, prestaţiile de servicii,

volumul producerii, vânzărilor şi serviciilor);

rezultatele activităţii financiare (venituri, cheltuieli, profit, deficit,

sine-costul unei unităţi de producţie, rentabilitate, etc.);

indicatori tehnici de exploatare cantitativi de funcţionare a parcului

rulant (parcurs anual total, parcurs productiv, auto-ore în exploatare,

etc.);

indicatori tehnici de exploatare relativi de funcţionare a parcului

rulant (parcurs zilnic mediu, timpul de lucru, lungimea medie a unei

curse, coeficienţii de pregătire tehnică, emisie, utilizare a parcursului,

utilizare a capacităţii de încărcare);

volumul de lucru care revine la o unitate a parcului rulant (alt utilaj

principal);

14

productivitatea muncii a personalului de bază.

3.1.4. Administrarea resurselor financiare:

sursele şi volumul finanţărilor;

fondurile de producere de bază, structura, costul şi gradul de uzare a

acestora;

fonduri circulante;

modalitatea de achitare şi plată pentru lucrul efectuat (servicii

prestate);

3.1.5. Organizarea muncii şi salariilor:

regimul de lucru şi odihnă utilizat, formele de organizare a muncii şi

evidenţă a timpului de lucru pentru personalul de bază;

sistemul de salarizare şi mărimea salariilor pentru personalul de

bază;

graficul de lucru al personalului de bază.

3.1.6. Organizarea, tehnologia şi dirijarea transportărilor:

rutele de bază de transportare, graficul şi traseele de deplasare;

pregătirea documentaţiei tehnologice la întreprindere;

graficul de emisie a mijloacelor de transport la linie şi întoarcere;

dirijarea prin dispecerat cu procesul de transportare, mijloace tehnice

utilizate;

spectrul de servicii de transport şi expediţie oferite;

evidenţa lucrului efectuat de către parcul rulant.

3.1.7. Organizarea şi securitatea circulaţiei:

starea şi profilactica securităţii circulaţiei la întreprindere;

organizarea deplasării mijloacelor de transport pe teritoriul

întreprinderii, în punctele de încărcare-descărcare, etc.

15

3.1.8. Securitatea activităţii vitale:

caracteristica condiţiilor de lucru a personalului întreprinderii;

cauzele principale şi profilactica traumelor;

măsuri de îmbunătăţire a condiţiilor de lucru şi securităţii activităţii

vitale.

3.2. Aspecte determinate de tema proiectului de diplomă

nomenclatorul mărfurilor transportate;

schema fluxurilor de mărfuri (pasageri);

caracteristica şi planificarea punctelor de încărcare-descărcare;

indicatorii tehnici de exploatare şi tehnico-economici ai utilizării

parcului rulant la efectuarea transportărilor, determinate de tema

proiectului de diplomă;

scheme tehnologice de livrare a mărfurilor;

rutele şi distanţele de transportare;

caracteristica mecanismelor de încărcare-descărcare;

parcul rulant utilizat şi mijloace de mărire a spaţiilor de încărcare.

Drept sarcină prealabilă, pentru proiectul de diplomă, pot servi şi

alte aspecte ale activităţii întreprinderii care trebuie studiate în perioada

practicii.

3.3. Întocmirea raportului de practică

Documentul final care atestă petrecerea şi finisarea practicii de

către student, este teza de practică. Teza trebuie întocmită în

corespundere cu cerinţele normative şi să conţină materiale la toate

16

punctele programei practicii, precum şi anexe (foto-copii ale rapoartelor

statistice şi ale altor documente, scheme, diagrame, etc.).

Teza de practică trebuie semnată de către o persoană responsabilă

din cadrul întreprinderii, unde s-a petrecut practica, cu aplicarea

ştampilei. Teza se prezintă la catedră în termen de o săptămână după

finisarea acesteia şi se aprobă de către conducătorul proiectului de

diplomă. În baza tezei se evaluează lucrul studentului în perioada

practicii de diplomă.

17

4. VOLUMUL ŞI CONŢINUTUL PROIECTULUI DE DIPLOMĂ

Memoriul explicativ al proiectului de diplomă trebuie să reflecte

concepţia creativă a studentului, deciziile sale, rezultatelor cercetărilor

ştiinţifice proprii, utilizării şi aplicării metodelor economico-matematice

şi tehnicii de calcul; să conţină o analiză profundă a rezultatelor obţinute

şi o apreciere tehnico-economică corespunzătoare a acestora.

Memoriul explicativ poate fi îndeplinit în formă de tipar sau scris

de mână şi trebuie să conţină formule, tabele, grafice şi imagini care să

corespundă conţinutului. Volumul ME trebuie să constituie 80 – 100 coli

de format A4.

Partea grafică trebuie să reflecte eficient conţinutul proiectului de

diplomă şi se realizează pe 8 - 9 coli de format A1. Se permite realizarea

părţii grafice în formă electronică (slide-show), cu condiţia că, la ME, în

formă de anexe, se vor ataşa desenele părţii grafice, executate pe coli de

format A3 sau A4.

ME al proiectului de diplomă trebuie să conţină:

foaie de titlu;

lista observaţiilor consultanţilor pe compartimente şi control

normativ;

cuprins;

sarcina;

adnotare în limba de stat şi în limbă străină;

introducere;

compartiment analitic;

compartiment de proiectare;

18

compartiment economic;

concluzii;

bibliografie;

anexe.

În anumite cazuri în conţinutul proiectului de diplomă poate fi

introdus şi compartimentul de cercetare ştiinţifică.

Repartizarea volumului de lucrări, realizate în procesul elaborării

proiectului de diplomă, este prezentată în tabelul 1.

Tabelul 1

Repartizarea volumului de lucrări,

realizate în procesul elaborării proiectului de diplomă

Componentele

proiectului de

diplomă

Memoriu explicativ Partea grafică Volumul

total al

lucrărilor

%

Număr

de pagini

Volumul

lucrărilor

%

Număr

de coli

Volumul

lucrărilor

%

Compartimentul

analitic 15 - 20 13 2 - 3 10 23

Compartimentul

de proiectare40 - 45 34 4 - 5 19 53

Compartimentul

economic15 - 20 13 1 - 2 6 19

Alte

componente

ale ME

10 - 15 5 - - 5

Total 80 - 100 65 8 - 9 35 100

19

5. INDICAŢII METODICE PENTRU ÎNDEPLINIREA

COMPONENTELOR PROIECTULUI DE DIPLOMĂ

5.1. Introducere

În introducere se stabileşte direcţia principală de studiu a

proiectului şi se accentuează corelaţia dintre elaborările din proiect şi

problemele actuale ale transportului.

Volumul introducerii – 2-3 pagini.

5.2. Compartimentul analitic

Scopul principal al compartimentului analitic constă în efectuarea

unei analize multilaterale a activităţii întreprinderii, în baza materialelor

adunate în perioada petrecerii practicii.

Iniţial, este necesar de prezentat o caracteristică generală a

întreprinderii, de analizat structura organizatorică şi de dirijare,

distribuirea sarcinilor şi responsabilităţilor personalului, planificarea

strategică, curentă şi operativă, precum şi dirijarea activităţii

informaţionale şi de cadre.

Ulterior trebuie efectuată o analiză profundă a bazei tehnico-

productive a întreprinderii. Este necesar de acordat o atenţie deosebită

caracteristicii parcului rulant, uzurii fizice şi morale, precum şi

corespunderii acestuia tehnologiei transportărilor efectuate.

Analiza activităţii de transport a întreprinderii trebuie efectuată

axându-se pe următoarele aspecte:

indicatorii tehnici de exploatare şi tehnico-economici ai activităţii

întreprinderii din ultimii 3 – 5 ani;

20

nomenclatorul mărfurilor transportate, amplasarea expeditorilor şi

destinatarilor de marfă;

caracteristica rutelor şi schemelor de transportare din prezent;

organizarea şi dirijarea transportărilor;

volumul transportărilor de marfă (pasageri), prestaţiilor de servicii;

regimul de lucru al mijloacelor de transport şi organizarea lucrului

conducătorilor auto;

organizarea serviciilor de transport şi expediţii;

organizarea planificării operative a transportărilor şi controlul asupra

utilizării adecvate a parcului rulant.

În continuare, este raţional de efectuat o analiză a organizării şi

tehnologiei transportărilor din perspectiva temei proiectului de diplomă.

În funcţie de conţinutul temei, în procesul de analiză, este necesar de

evidenţiat următoarele aspecte:

repartizarea fluxurilor de marfă (pasageri) pe tipuri de transport,

neuniformitatea acestora în spaţiu şi timp;

indicatorii reţelei de transport din regiune;

caracteristica punctelor de încărcare-descărcare;

mecanismele de încărcare-descărcare şi ambalajul utilizat;

nivelul şi volumul de informaţie şi documentaţie.

Problemele concrete, care trebuie analizate în acest compartiment,

trebuie coordonate cu conducătorul de diplomă.

În baza neajunsurilor şi problemelor depistate în procesul de

funcţionare a sistemului de transport, studentul trebuie să indice direcţii

şi să propună măsuri de perfecţionare a procesului de transportare, bazei

tehnico-productive şi managementului la întreprindere, bazându-se pe

21

metode progresive şi utilizând experienţa şi realizările din prezent ale

progresului tehnico-ştiinţific.

În general, se recomandă întreprinderea măsurilor în trei direcţii:

perfecţionarea organizării şi tehnologii procesului de transport;

perfecţionarea sistemului de management la întreprindere;

elaborarea tehnologico-inginerească.

Compartimentul analitic se încheie cu argumentarea necesităţii

realizării măsurilor tehnico-organizatorice propuse, de preferat, cu

indicarea efectului economic aşteptat.

Volumul compartimentului analitic – 15-20 pagini.

Partea grafică a acestui compartiment (2-3 coli) poate conţine:

tabele, diagrame, grafice ale dinamicii indicatorilor tehnici de

exploatare şi tehnico-economici;

epurele neuniformităţii fluxurilor de marfă (pasageri).

5.3. Compartimentul de proiectare

Conţinutul acestui compartiment de bază, este determinat de tema

proiectului de diplomă şi se coordonează cu conducătorul de diplomă. În

acest compartiment se elaborează măsurile propuse în compartimentul

analitic.

5.3.1. Perfecţionarea organizării şi tehnologiei procesului de

transport

Pot fi cercetate următoarele aspecte:

elaborarea unor rute de transportare mai eficiente;

selectarea tipului şi determinarea numărului necesar de unităţi de

transport;

22

elaborarea graficelor de deplasare a unităţilor de transport pe rute;

perfecţionarea organizării lucrărilor de încărcare-descărcare;

sporirea calităţii deservirii pasagerilor;

perfecţionarea sistemului de dirijare operativă cu transportările;

perfecţionarea organizării şi lărgirea spectrului de servicii de

transport şi expediţii;

calculul şi determinarea indicatorilor de funcţionare a parcului rulant.

5.3.2. Perfecţionarea sistemului de management la întreprindere

Se elaborează măsuri în vederea perfecţionării structurii

operaţionale şi de dirijare a întreprinderii, organizării, planificării,

marketingului, activităţii comerciale şi economico-financiare,

managementului calităţii producerii şi sistematizării fluxurilor

informaţionale şi documentaţiei.

5.3.3. Elaborarea tehnologico-inginerească

Elaborarea tehnologico-inginerească se realizează cu scopul de a

spori eficienţa întreprinderii şi poate cuprinde următoarele domenii:

perfecţionarea mecanismelor de încărcare-descărcare ;

elaborarea sau modernizarea unui vehicul articulat, specializat;

asigurarea siguranţei şi integrităţii încărcăturii în procesul de

transportare;

sporirea calităţii deservirii pasagerilor;

sporirea nivelului de siguranţă şi securitate a transportărilor;

calculul tehnologic al punctelor de încărcare-descărcare.

Metodologia realizării compartimentului de proiectare constă în

abordarea sistematică a problemelor şi soluţionarea acestora, de către

student, prin alegerea variantei optimale din şirul de soluţii cercetate,

23

argumentând alegerea sa, utilizând metode economico-matematice şi

tehnică de calcul.

Volumul compartimentului de proiectare – 40-45 pagini.

24

6. ORGANIZAREA SUSŢINERII PROIECTELOR DE DIPLOMĂ

Proiectul de diplomă finisat, semnat de către student, consultanţi,

responsabilul de control normativ şi conducătorul de diplomă se prezintă

şefului de catedră, cu 7-10 zile înainte de susţinere, care decide

admiterea sau neadmiterea acestuia către susţinere.

Susţinerea proiectului de diplomă se petrece la şedinţă deschisă a

Comisiei de Examinare de Stat, conform graficului stabilit.

Pentru susţinerea proiectului de diplomă, Comisiei de Examinare

de Stat, i se prezintă următoarele documente:

carnetul de student;

carnetul de note al studentului;

memoriul explicativ al proiectului de diplomă;

partea grafică a proiectului de diplomă (dacă partea grafică este

îndeplinită în formă electronică (slide-show), trebuie prezentate copii

ale desenelor, tipărite pe coli de format A3 sau A4 (5 exemplare)

membrilor CES, un set fiind ataşat la anexele ME;

referinţa conducătorului de diplomă.

Regulamentul CES prevede următoarele acţiuni la susţinerea

proiectului de diplomă:

secretarul Comisiei prezintă studentul şi enunţă tema proiectului de

diplomă, prezentat pentru susţinere;

raportul studentului asupra proiectului de diplomă (8-12 min.);

răspunsul studentului la întrebările membrilor CES şi celor prezenţi

la susţinere;

citirea referinţei conducătorului.

25

Raportul studentului trebuie pregătit minuţios şi coordonat cu

conducătorul de diplomă.

Unele recomandări pentru raportul proiectului de diplomă:

caracteristica succintă a obiectului cercetării, argumentarea

necesităţii elaborării sau perfecţionării măsurilor tehnico-

organizatorice concrete, în baza analizei tehnico-economice şi

accentuarea actualităţii temei alese;

caracteristica măsurilor propuse în vederea perfecţionării şi

dezvoltării procesului de transportare, managementului şi

marketingului, bazei tehnico-productive a întreprinderii,

implementarea mijloacelor tehnice şi tehnologice moderne menite să

sporească siguranţa sistemelor de transport;

caracteristica succintă a măsurilor propuse în vederea perfecţionării

organizării şi securităţii circulaţiei şi securităţii activităţii vitale;

formularea concluziilor în baza rezultatelor, obţinute în urma

efectuării calculelor de determinare a eficienţei economice a

proiectului de diplomă.

În procesul enunţării raportului, studentul poate să se conducă

periodic de teze, notate în prealabil, pentru a verifica consecutivitatea

expunerii materialului. Citirea raportului încontinuu nu se recomandă.

La sfârşitul susţinerii tuturor proiectelor de diplomă, în cadrul

şedinţei închise a CES, se determină notele generale ale studenţilor.

Preşedintele CES anunţă notele şi decizia de atribuire a calificării

corespunzătoare studenţilor apreciaţi cu note pozitive.

26

7. ÎNTOCMIREA PROIECTELOR DE DIPLOMĂ

Întocmirea corectă, corespunzător cerinţelor normative, a

proiectelor de diplomă, este o componentă importantă a procesului de

proiectare.

La elaborarea proiectelor de diplomă trebuie de respectat cerinţele

normative indicate în îndrumătoarele metodice, elaborate la catedra IMT,

precum şi de utilizat alte materiale normative.

Controlul asupra corectitudinii îndeplinirii proiectelor de diplomă

se realizează de către consultantul responsabil de controlul normativ.

27

8. SURSE BIBLIOGRAFICE RECOMANDATE PENTRU

PROIECTAREA DE DIPLOMĂ

8.1 Transportul de mărfuri şi pasageri1 Савин И.И. Перевозки грузов автомобильным транспортом:

справочное пособие. – 2-е изд. перераб. и доп. – М.: издательство «Дело и сервис», 2004. – 544 с.

2 Савин И.И. Перевозки грузов автомобильным транспортом: справочное пособие. – 3-е изд. перераб. и доп. – М.: издательство «Дело и сервис», 2007. – 544 с.

3 Воркут А.И. Грузовые автомобильные перевозки. (Основы теории транспортного процесса). Учебное пособие для вузов. – К.: Выща школа. Головное изд-во 1986, 392 с.

4 Кодекс Автомобильного транспорта Республики Молдова (утверждён органическим законом № 116 – XIV от 29 июля1998 г)

5 Александров Л.А., Малышев А.И., и др. Организация и планирование грузовых автомобильных перевозок. Учебное пособие для спец. «Организация и управление на автомобильном транспорте». – 2-е изд. перераб. и доп. – М.: Высш. шк.. 1986. – 336 с.: ил.

6 Справочник по организации и планированию грузовых автомобильных перевозок / И.Г. Крамаренко, Е.Б. Решетников, Г.Л. Рыбанов и др. под ред. И.Г. Крамаренко. – К.: Тэхника, 1991. – 208 с.

7 Силкин А.А. Грузовые и пассажирские автомобильные перевозки – М.:Транспорт, 1985.

8 Заенчик Л.Г. Проектирование технологических карт доставки грузов автомобильным транспортом: Справочно-методическое пособие / Л.Г. Заенчик, Р.Н. Кисельман, А.Л. Слицкий: Под ред. Р.Н. Кисельмана. – К.: Тэхника, 1990. – 152 с.

9 М.С. Высоцкий, А.И. Гришкевич и др. Автомобили: Специализированный подвижной состав: Учебное пособие / А22, М.С. Высоцкий, А.И. Гришкевич и др; Под ред. М.С. Высоцкого, А.И. Гришкевича – Мн.: Высш. шк., 1989.–240 с.

10 Островский Н.Б. Пассажирские автомобильные перевозки – М.: Транспорт, 1989.

11 Володин Е.П., Громов Н.Н. Организация и планирование перевозок пассажиров автомобильным транспортом – М.: Транспорт, 1982.

28

12 Мун Э.Е., Рубец А.Д. Организация перевозок пассажиров маршрутным такси – М.: Транспорт, 1986.

14 Меров М.М., Полозов А.А., Теппер Л.Н. Управление легковым таксомоторным парком – Москва: Транспорт, 1985.

15 Игнатенко А.С. Управление качеством таксомоторных пассажирских перевозок – М.: Транспорт, 1988.

16 Штанов В.Ф. и др. Организация перевозок пассажиров автомобильным транспортом – К.: Техника, 1988. – 94 стр.

17 Краткий автомобильный справочник / А.Н. Понизовкин, Ю.М. Власко, М.Б. Ляликов и др.– М.: АО «ТРАНСКОСАЛТИНГ», НИИАТ, 1994 –779 с.

18 Современные грузовые автотранспортные средства. Справочник/Пойченко В.В., Кондрашов П.В. и др. – М.: Агентство Доринформсервис, 1997. – 544 с.

19 Департамент автомобильного транспорта. ГУП «Центроргтрудавтотранс». Методика выбора рационального типа автотранспортного средства, определения структуры и численности грузового подвижного состава автотранспортного предприятия, транспортной фирмы, индивидуального предпринимателя. – М.: «Издательство Центроргтрудавтотранс», 2002. – 30 с.

20 Назаренко В.М., Назаренко К.С. Транспортное обеспечение внешнеэкономической деятельности. – М.: Центр экономики и маркетинга, 2000. – 512 с.

21 Николин В. И. Автотранспортный процесс и оптимизация его элементов. – М.: Транспорт, 1990. – 191 с.

22 Кожин А. П. Математические методы в планировании и управлении грузовыми автомобильными перевозками: Учеб. пособие для студентов экон. спец. вузов. – М.: Высш. школа, 1979. – 304 с., ил.

23 Геронимус Б. Л. Математические методы планирования грузовых автомобильных перевозок. – М.: Транспорт, 1972.

24 Алказ Ф.В., Тезек Ю.М., Кант С.В., Руссу В.А. Учебное пособие №1238 «Проектирование транспортных систем доставки массовых грузов».– Кишинев: ТУМ, 2004. – 50 с.

8.2 Logistica în transport1 Волгин В.В. Склад: организация, управление, логистика. –

6-е изд. перераб. и доп. – М.: Издательско – торговая корпорация «Дашков и Ко», 2005. – 736 с.

29

2 Дж. Джеймс, Вул Дональд и др. Современная логистика, 7 – е издание: пер. с англ. – М.: Издательский дом «Вильямс», 2005. – 624 с. – Парал. тит. англ.

3 Неруш Ю.М. Логистика: учебник для вузов. – 3-е изд., перераб. и доп. – М.: Юнити – Дана, 2004. – 495 с.

4 Гаджинский А.М. Практикум по логистике. – 4-е изд., перераб. и доп. – М.: Издательско – торговая корпорация «Дашков и Ко», 2005, - 260 с.

5 Миротин Л.Б., и др. Логистика: общественный пассажирский транспорт: Учебник для студентов экономических вузов / Под общ. ред. Л.Б. Миротина. – М.: Издательство «Экзамен», 2003. – 224 с.

6 Миротин Л.Б., и др. Транспортная логистика: учебник / Под общ. ред. Л.Б. Миротина . – 2 – е изд., стереотип. М.: Издательство «Экзамен», 2005. – 512 с. (Серия «Учебник для вузов»)

7 Лукинский В.С., Бережной В.И., Е.В. Бережная и др. Логистика автомобильного транспорта: Учеб. Пособие. – М.: Финансы и статистика, 2004. – 368 с.: ил.

8 Неруш Ю.М. Логистика в схемах и таблицах: Учеб. пособие. – М. ТК Велби, Изд-во Проспект, 2007. – 192 с.

9 Беспалов Р.С. Транспортная логистика. Новейшие технологии построения эффективной системы доставки / Роман Сергеевич Беспалов. – М.: Вершина, 2007. – 384 с.: ил. табл. – ISBN 978 – 5 – 9626 – 0375 – 9.

10 Корпоративная логистика. 300 ответов на вопросы профессионалов/ Под общ. ред. проф. В.И. Сергеева. – М.: ИНФРА – М, 2008. – 976 с. – ISBN 978 – 5 – 16 – 001675 – 7.

11 Миротин Л.Б., Безель Т.О., Сулейменов Т.О., Мадалиев К.О. и др. Транспортная логистика: Учебное пособие для специальностей «Организация перевозок и управление на автомобильном транспорте» и «Экономика автомобильного транспорта» автотранспортных вузов/МГАДИ (ТУ) / Под общ. ред. Л.Б. Миротина. – М.: 1996. – 211 с., ил.

12 В.М. Николашин, Н.А. Зудилин, А.С. Синицына, и др. Сервис на транспорте: Учебное пособие для студ. высш. учеб. заведений / Подредакцией В.М. Николашина. – М.: Издательский центр «Академия», 2004. – 272 с.

30

8.3 Economia în transport1 Пинхасик Е.Э. Анализ работы пассажирских

автотранспортных предприятий интегральным методом – Москва: Транспорт, 1989 г. – 80 стр.

2 Бачурин А.А. Анализ производственно – хозяйственной деятельности автотранспортных организаций: Учеб. пособие для студентов высш. учеб. заведений / Александр Афанасьевич Бачурин; Под ред. З.И. Аксёновой. – 2-е изд., стер. – М.: Издательский центр «Академия», 2005. – 320 с.

3 Столярова М.Д. и др. Трансфинплан автотранспортного объединения, предприятия. М.: Транспорт, 1984. – 215 с.

4 Справочник инженера экономиста автомобильного транспорта / С.Л. Голованенко, О.М. Жарова, Т.И. Маслова, В.Г. Посыпай: Под ред. С.Л. Голованенко.– 3-е изд., перераб. и доп. – К.: Тэхника, 1991. – 351 с.

5 Кодекс законов о труде Р.Молдова, 2003 год. 6 Н. Чёрный, И. Блаж. Экономика современных фирм. –

Кишинэу, ТУМ, Prut International, 2003. – 361 с.8.4 Menegementul în transport1 Ю.Е. Губер, Ф.В. Алказ, Н.В Старцева. Расчет показателей

работы автотранспортных предприятий. / Учебное пособие. – Кишинэу: ТУМ, 2005 – 122 с.

2 Ю.Е. Губер, Н.В Старцева. Менеджмент отрасли. Расчет основных показателей работы автотранспортных предприятий./ Учебное пособие. – Кишинэу: ТУМ, 2000 – 80 с.

3 Нормы расхода топлив и смазочных материалов на автотранспорте (утв. Министерством транспорта и дорожного хозяйства Р. Молдова №172 от 9 декабря 2005 г.).

4 Н.Ф. Билибина, М.П. Улицкий, Л.Б. Миротин и др. Организация, планирование и управление автотранспортными предприятиями: Учеб. для студентов вузов, обучающихся по специальности «Экономика и организация автомобильного транспорта» / Под ред. Л.А. Бронштейна, К.А., Савченко – Бельского. – 2-е изд. Перераб. и доп. – М.: Высш. шк., 1986. – 360.: ил.

5 Александров Л.А., Козлов Р.К. Организация управления на автомобильном транспорте: Учебник для вузов.-- Транспорт, 1985,-- 264 с.

31

6 . Коняхин Л.Г., Масный Я.И. Труд водителей автотранспорта. – М.: Юрид. Лит., 1986.- 192 с.

8.5 Deservirea tehnică şi reparaţia curentă a materialului rulant

1 Положение о техническом обслуживании и ремонте подвижного состава автомобильного транспорта. – М.: Транспорт, 1986 – 72 с.

2 В.Е. Канарчук, А.А. Лудченко, и др. Техническое обслуживание, ремонт и хранение автотранспортных средств: Учебник в 3-х книгах.- К.: Выща шк., 1991. - 359 с.

3 Дунаев А.П. Организация диагностирования при обслуживании автомобилей – М.: Транспорт, 1987 г. – 207с.

4 Говорущенко Н.Я. Техническая эксплуатация автомобилей – Харьков: Вища школа при Харьковском Университете, 1984. – 312 с.

5 Харазов К.М. Диагностическое обеспечение технического обслуживания и ремонта автомобилей – М.: Высшая школа, 1990. – 280 с.

6 Мирошников Л.В. Организация и технология диагностирования подвижного состава АТП – М.: МАДИ, 1981.

8.6 Proiectarea întreprinderilor de transport1 Напольский Г.М. Технологическое проектирование АТП и

СТО. – М.: Транспорт, 1985. – 231 с.2 Афанасьев Л.Л., Маслов А.А., Колясинский Б.С, Гаражи и

станции технического обслуживания автомобилей (альбом чертежей). – 3-е изд. перераб и доп. – М.: Транспорт, 1980. 216 с.

3 Фастовцев Г.Ф. Организация технического обслуживания автомобилей. – 2-е изд. перер. и доп. – М.: Транспорт, 1989. – 240 с.

4 Масуев М.А. Проектирование предприятий автомобильного транспорта: учеб. пособие для студ. высш. учеб. заведений / М.А. Масуев. – М.: Издательский центр «Академия», 2007. – 224 с. – ISBN 978 – 5 – 7695 – 2871 – 2.

5 Корпочан А.П., Кант С.В. Основы проектирования линейных сооружений автомобильного транспорта – Кишинэу: КПИ, 1990 – 36 с. Методическое указание № 53

6 Мартынюк Н.П. Организация топливно-заправочных пунктов на АТП. – Кишинэу: Штиинца, 1989.

32

7 НИИАТ. Типовые проекты рабочих мест на автотранспортном предприятии. – 3-е изд. перераб. и доп. М.: «Транспорт», 1977. –197 с.

8 Общесоюзные нормы технологического проектирования предприятий автомобильного транспорта. (ОНТП-АТП-01-86). – М.: ЦБНТИ Минавтотранса РСФСР, 1986. – 128 с.

9 СНИП –П – 89 – 80. Генеральные планы промышленных предприятий. М.: Стройиздат, 1975. – 17 с.

8.7 Prelucraea mărfurilor în activitatea de transport1 Грузоведение, сохранность и крепление грузов / Смехов

А.Д., Островский А.М. и др. Под ред. А.А. Смехова – М.: Транспорт, 1987.-239 с.

2 Транспортная тара: Справочник / А.И. Телегин, Ю.А. Балберов, Н.И. Бенисов, В.Н. Брянцев. – М.: Транспорт, 1989. – 216 с.

3 Батищев И.И. Организация и механизация погрузочно-разгрузочных работ на автомобильном транспорте: Учебник для автотранспортных техникумов. – 6-е изд. перераб. и доп. – М.: Транспорт, 1988. – 367 с.

4 Дектерёв Г.Н. Организация и механизация погрузочно-разгрузочных работ на автомобильном транспорте: Учебное пособие для Вузов. – К.: Выща школа Головное изд-во, 1979. – 392 с.

5 Волгин В.В. Склад: организация, управление, логистика. – 6-е изд. перераб. и доп. – М. Издательско – торговая корпорация «Дашков и Ко», 2005. – 736 с.

6 Центральное бюро нормативов по труду при научно-исследовательском институте труда государственного комитета СССР по труду и социальным вопросам. Нормативы времени на погрузочно-разгрузочные работы, выполняемые на железно-дорожном, водном и автомобильном транспорте. Часть 1. – М.: «Экономика», 1987. – 238 с.

7 Якобашвили А.М., Олитский В.С., Цеханович А.Л. Специализированный подвижной состав для грузовых автомобильных перевозок. – 2-е изд., перераб. и доп. – М.: транспорт, 1988. 224 с.

8 М.П. Александров, Л.Н. Колобов, Н.А. Лобов и др. Грузоподъёмные машины: учебник для вузов по специальности

33

«Подъёмно-транспортные машины и оборудование». – М.: Машиностроение, 1986 – 400 с.

9 Министерство путей сообщения. Технические условия погрузки и крепления грузов. Изданы в соответствии с Уставом железных дорог Союза ССР (с изменениями и дополнениями по состоянию на 1 января 1988 г.)

10 В.К. Губенко, А.П. Никодимов, Г.К. Жилин и др. Цистерны (устройство, эксплуатация, ремонт): Справочное пособие. – М.: Транспорт. 1990. – 151 с.

11 Спиваковский А.О., Дьячков В.К. Транспортирующие машины: Учебное пособие для машиностроительных вузов. – 3-е изд., перераб. и доп. – М.: Машиностроение, 1983. – 487 с.

12 Блинов Э.К. Контейнеры международного стандарта. – М.: Транспорт, 1990. – 168 с.

13 Г.П. Гриневич. Комплексная механизация и автоматизация погрузочно-разгрузочных работ на автомобильном транспорте – М.: Транспорт, 1981. – 265 с.

14 Чернега В.И., Мазуренко И.Я. Краткий справочник по грузоподъёмным машинам. К.: Техника, 1981. – 360 с.

8.8 Complexul de transport1 Теоретические основы контейнерной транспортной

системы / под. ред. С.С. Ушакова и М.Д. Ситника: ИКТП, М.: Транспорт, 1975. - 23 с.

2 Контейнерная транспортная система / Л.А. Коган и др./под.ред. Л.А. Когана – М.: Транспорт, 1991. – 254 с.

3 Афанасьев М.Л. и др. Единая транспортная система и автомобильные перевозки: Учебник для студентов ВУЗОВ /Л.Л.Афанасьев, Н.Б.Островский, С.М.Цукерберг. – 2-е изд., перер. и доп. м.: Транспорт, 1984. – 333 с.

4 Нормативное производственно-практическое издание. / Типовой технологический процесс работы грузовой автомобильной станции. – М.: Транспорт, 1991. – 216 с.

5 Алказ Ф.В., Губер Ю.Е., Тезек Ю.М., Руссу В.А. Организация смешанных контейнерных перевозок в транспортном узле / Методические указания по курсовой работе и по практическим занятиям. – Кишинэу: ТУМ, 2004. – 68 с.

6 Алказ Ф.В., Губер Ю. Е., Кант С. В., Руссу В. А.,Тезек Ю. М. «Технологическое проектирование транспортных узлов» методическое указание №1303. – Кишинэу: ТУМ, 2004. – 82 с.

34

8.9 Protecţia muncii şi a mediului ambiant1 Салов А.И. Охрана труда на предприятиях автомобильного

транспорта (Практические расчеты) – Москва: Транспорт, 1977 г.2 Салов А.И. и др. Охрана труда на автотранспортных

предприятиях. Справочник. – М.: Транспорт, 1976. – 248 с.3 Кузнецов Ю.М. Охрана труда на автотранспортных

предприятиях: Учебник для учащихся автотранспортных техникумов.- М.: Транспорт, 1990. – 288 с.

4 Кузнецов Ю.М. Охрана труда на предприятиях автомобильного транспорта: Справочник. – М.: Транспорт, 1986. – 272 с.

5 Лёвочкин К.Н. Охрана труда в машиностроении. – М.: Машиностроение, 1987. - 235 с.

35