Individualism Responsabil

DeWolf

Ce este individualismul?• Individualismul, ca şi concept filosofic, reprezintă

sistemul de convingeri care pune la baza dezvoltării omului preocuparea pentru fericirea proprie

• Acest fapt presupune privilegierea intereselor individului faţă de interesele societăţi sau ale colectivităţii.

• Existenţa unor interese ale comunităţii, este o realitate artificială – ceea ce ne motivează cu adevărat sunt interesele proprii, propriile nevoi.

• Individualismul, este diferit de egoism prin faptul că nu implică, precum egoismul, vanitatea ori etalarea propriilor dorinţe într-un mod deranjant.

• (ok, nu există nici o diferenţă!)

Individualism vs Colectivism

• Chiar dacă, în mod esenţial, nu putem să ne săturăm atunci când mănâncă altul, şi nu ne putem încălzi când altul stă lângă foc, deci suntem, prin natura lucrurilor, individualişti, colectivismul reprezintă o treaptă superioară a organizării existenţei omeneşti şi necesită o viziune asupra viitorului: ajuntându-ne şi ascultându-ne unii pe alţii, acţionând precum un singur organism, ne putem descurca mai bine: dacă unul stă de pază, dormim fără grija animalelor sălbatice, iar dacă altul prepară hrana şi se îngrijeşte de urmaşi, ne întoarcem bucuroşi de la vânătoare.

• Colectivismul apare chiar şi în cele mai capitaliste societăţi. Dacă lucrăm în echipă, interesul şi viziunea celuilalt prezintă importanţă pentru buna desfăşurare a activităţii. Iar produsele muncii noastre devin mai utile şi mai rentabile atunci când le oferim altora.

• Consensul este esenţial pentru evoluţia într-o anumită direcţie. Dacă nu ar exista un minim consens, nu ar exista nici echipe de lucru, nici familii şi nici altă formă de convieţuire.

• Încă din cele mai vechi timpuri, viaţa într-o comunitate a contribuit la dezvoltarea societăţii umane, a unei culturi a comunităţii şi a unui “spirit de turmă”.

Filosofia lui “acum şi aici”• Acum şi aici trăim o încurajare, larg mediatizată, a afirmării propriilor

interese şi asistăm la trimful individualismului în societatea civilizată, pe care le-am preluat de la occidentali. “Prin sine” a devenit astăzi mai important decât “prin noi”.

• Oamenii par a uita că ceea ce a constituit mijlocul afirmării speciei noastre drept cea mai evoluată şi mai puternică specie de pe această planetă, a fost... Colectivismul.

• Este adevărat că atunci când nu ne afirmăm propriile nevoi, când punem interesul celuilalt deasupra intereselor proprii, prin natura noastră individualistă, celălalt tinde să ne ignore.

• Există deci o utilitate concretă şi logică în individualism după cum există şi o utilitate la fel de concretă şi logică în colectivism.

• Calea de mijloc aici este cea fericită şi se rezumă la următoarea idee: acordă-i atenţie celuilalt, fără însă a uita de tine însuţi.

• Când ambele condiţii ale convieţuirii sunt întrunite, putem vorbi despre succesul comuniunii şi al propriei persoane.

Tipurile Individualismului• Individualismul încurajat astăzi este de două feluri:

» Individualismul exprimat prin “plăcerea pentru sine”, prin intermediul căruia se cultivă fericirea – narcoză (amorţire a simţurilor prin plăcere). Privilegiază consumul, distracţia şi senzualitatea lipsite de discernământ, de viziune asupra viitorului şi a consecinţelor. Contribuie la desocializare, este anti-colectivist şi duce la marginalizarea individului. Prin toate acestea, individualismul de acest tip capătă aspecte de sociopatie. Acesta este Individualismul Iresponsabil.

» Există şi o altă tendinţă individualistă, - “puterea pentru sine”, care privilegiază, pe de o parte, excelenţa, obsesia narcisică pentru propria performanţă şi, pe de altă parte, conservarea propriei fiinţe: aspect fizic, frumuseţe, sănătate. Nu exclude colectivismul (pentru un bine superior al propriei persoane), iar viitorul este în centrul atenţiei – în viitor se află binele propriu, de mâine. Hedonismul este prudent şi măsurat, acordat la aşteptările mediului social şi cerinţele acestuia. Sacrificiile pentru binele superior de mâine (tot al propriei persoane), îşi găsesc locul în cadrul de referinţă al acestui tip de individualism. Acesta este Individualismul Responsabil.

Cum a triumfat Individualismul?

• Individualismul s-a răspândit odată cu societatea de consum, care încurajează ea însăşi afirmarea de sine, prin intermediul consumului. Consum, deci exist!

• Societatea de consum vine pe urmele societăţii deschise, care, în contrast cu societatea închisă, tradiţională, îi acordă omului libertate de exprimare şi afirmare, relaxează obligaţiile omului faţă de seamănul său, abandonează presiunea obiceiurilor şi a practicilor străvechi, privind regulile sociale ca fiind perfectibile şi modificabile, după pofta inimii contemporanilor.

• O anomalie a prezentului este aceea că o societate deschisă, cum este societatea de consum, constrânge ea însăşi individul să se comporte în acord cu ceea ce dictează majoritatea. Dacă în trecut, în societăţile închise, cutuma făcea presiuni asupra comportamentului individului, astăzi, majoritatea face acelaşi tip de presiuni iar societatea de consum “deschisă”, a devenit o societate închisă de-a binelea, în care nimeni nu se mai exprimă şi nimeni nu se mai afirmă în alt mod decât cel stabilit de majoritate. Dar care sunt trăsăturile societăţii de consum?

Societatea de consum

• Societatea consumeristă, închisă, are astăzi următoarele trăsături:

» Birocraţia – omul a devenit un număr într-o statistică

» Rutina – societatea de consum, prin standardele sale materiale forţează omul să renunţe la propria sa viaţă, la propriile sale talente şi înclinaţii naturale, pentru ban. Rutina înseamnă moarte a spiritului.

» Banul – este valoarea supremă a vieţii. Banul devine centrul căutărilor noastre şi obiectul căutărilor celor mai buni ani din viaţă. Virtutea este aceea de a face bani iar satisfacţia, aceea de a-i cheltui.

» Absurdul – lipsa de sens a vieţii. Omul se loveşte constant de lipsa de sens a vieţii, fie atunci când se întoarce la job, pentru care nu are nici o vocaţie dar care îi asigură afirmarea prin consum, fie atunci când merge acasă, unde nu se află un suflet pereche, ci un bun “provider”.

De ce consumerism?• Pentru că a rămas singura certitudine după abandonarea

valorilor tradiţionale: dreptatea, cele 10 porunci, credinţa.• O societate deschisă nu constrânge omul decât într-un

singur fel: să-şi aleagă singur sensul vieţii. Nimic de natură spirituală nu se mai moşteneşte căci asta ar însemna să renunţăm la liberul arbitru.

• Valorile materiale vor fi alese de către majoritate pentru că ele sunt primul pas către conservarea vieţii.

• Totuşi, după ce conservarea a fost realizată cu succes, majoritatea continuă să se focalizeze asupra valorilor materiale, în dauna spiritului şi în favoarea marilor producători de bunuri, care ne influenţează percepţia propriilor necesităţi, generând nevoi artificiale, cum ar fi nevoia de a deţine un automobil mai performant sau o vilă cu o picină mai mare.

• A avea bani reprezintă garantul supravieţuirii şi al evoluţiei. A avea bani însă nu reprezintă garantul fericirii. Abia după ce descoperim lipsa de sens ascunsă în spatele faţadelor şi a carcaselor frumos zugrăvite, ne dăm seama că a avea bani ar putea reprezenta şi cel mai mare blestem care ne-a ajuns din urmă.

Soluţia?

• A transforma eforturile tale din eforturi pentru “mine” în eforturi pentru “noi”, este esenţa şi cheia creşterii noastre spirituale ca oameni şi ca specie.

Vă mulţumesc pentru atenţia şi răbdarea acordate.