Incrustații Ceramice

Faloba SilviuTehnică dentară Anul I

Conceptul de inlay ceramic datează de la sfârșitul secolului trecut, când au fost fabricate primele restaurări de acest tip. Datorită rezistenței scăzute a materialului și a absenței unui mediu de fixare adecvat nu au avut succesul terapeutic prevazut.

Dezvoltarea recentă a sistemelor integral ceramice asociate cu posibilitatea de a grava porțelanul și de a obține o adeziune micromecanică între ceramică și structurile dentare subiacente a permis ca inlay-urile din ceramică să devină parte integrantă a aresenalului terapeutic modern.

Inlay-urile ceramice oferă trei avantaje distincte comparativ cu alte tipuri de restaurații:

-sunt mai estetice-oferă rezistență structurilor dentare subiacente-reprezintă o metodă conservativă

Sistemele de inlay- onlay-uri ceramice pot fi realizate utilizând ceramica sinterizata, turnata, presata sau frezata mecanic. La oricare dintre metodele utilizate, este indispensabil ca piesele protetice realizate să prezinte o adaptare foarte precisă. Aceasta contribuie în mare măsura la fiabilitatea colajului și la durabilitatea restaurării. Adaptarea marginală și precizia conexiunii dento-protetice a inlay-urilor și onlay-urilor presupun o muncă minuțioasă în cadrul fiecarei etape, precum și o bună cunoaștere a tehnologiilor și materialelor utilizate.

Tipul de ceramică Subclase

Ceramică feldspatică -tradițională (pentru metalo-ceramică)-cu conținut crescut in leucit (pentru S.I.C.)

Ceramică Aluminoasă-40% conținut în alumină (Mc Lean)-65% conținut în alumină (Cerestore)-85% conținut în alumină (In Ceram)

Ceramică sticloasă (vitroceramica) -Dicor (pe bază de tetrefluorosilicat)-Cerapearl (pe bază de apatită)

Clasificarea maselor ceramice pentru incrustații în funcție de compoziție

Indicațiile și contraindicațiile inlay-urilor ceramice

Indicațiile inlay-urilor ceramice− Leziuni carioase mici sau moderate (adâncimea cavității trebuie sa fie

cel puțin 2mm, dacă e mai mică se preferă inlay-urile din compozit)− Leziuni carioase mari, cu margini de smalț nesusținute− Dinți cu tratament endodontic, la care cavitatea de acces a

compromis rezistența și prognosticul dintelui− În situații când dinții antagoniști sunt restaurați cu ceramică− În cavitățile în care nu se poate obține o formă retentivă și există

imperative estetice deosebite

Contraindicațiile sunt legate de existența parafuncțiilor și a

uzurilor dentare exagerate. Fiind o tehnică extrem de minuțioasa și sensibilă, situațiile ce nu permit realizarea în condiții optime a fiecărei etape clinico-tehnice pot constitui o contraindicație.

Avantajele și dezavantajele inlay-urilor ceramice

Avantajele inlay-urilor/onlay-urilor ceramice sunt: − Estetica deosebită− Mentinerea sanatații parodontale− Rezistența la uzură− Radioopacitatea− Adaptarea marginala bună

Dezavantajele inlay-urilor ceramice:

− Timp de lucru îndelungat− Necesitatea unor echipamente speciale− Prețul de cost ridicat− Posibilitatea fracturării în timpul fazelor de laborator− Posibilitatea uzurii arcadei antagoniste− Corecturile ocluzale după cimentare pot duce la pierderea culorii și

translucidității inițiale

Fazele clinico-tehnice de realizare a incrustațiilor ceramiceÎn tabelul următor se face o paralelă între etapele clinico-tehnice de realizare a unui inlay ceramic prin metoda de depunere strat cu strat și a unui inlay din compozit.

Etapele clinico-tehnice Inlay ceramic Inlay compozit

Prepararea cavității

-mutilantă-limita marginală-în smalț

-conservatoare-limita marginală-în smalț; limita cervicală în smalț, la nivelul gingiei sau supragingival

Amprenta-siliconi cu reacție de adiție-hidrocoloizi reversibili

-siliconi cu reacție de adiție-hidrocoloizi reversibili-polieteri

Modelul de lucru -gips extra-dur -gips extra-durModel refractar -masa refractară -nu este necesar

Reproducerea relațiilor intermaxilare

-modele montate în articulator -modele montate în articulator

Etapele realizării propriu-zise a inlay-ului

-mascarea fundului cavitații-depunerea strat cu strat a maselor ceramice-arderea masei ceramice-echilibrarea ocluzală-finisarea-lustruirea/glazurarea

-mascarea fundului cavitații-depunerea si polimerizarea straturilor de compozit-polimerizarea finală- 12 minute-echilibrarea ocluzală-finisare și lustruire-aplicarea unui lac transparent

Verificarea inserării și adaptării inlay-ului

-pe modelul de lucru-în cavitatea bucală

-pe modelul de lucru-în cavitatea bucală

Condiționarea incrustației-sablare-gravaj acid-silanizare

-asperizare cu freze diamantate-sablare usoară

Fixare -adezivă cu CD -adezivă cu CD

Amprentarea pentru viitoarele inlay-uri ceramice.

Amprentarea:-se face cu materiale de mare precizie-este necesară lărgirea temporară a șanțului

gingival înainte de amprentare

După amprentare se va alege culoarea. În cazul inlay-urilor ceramice se preferă alegerea unei nuanțe puțin mai deschise, fiind mai ușor ca printr-un ciment compozit să se închidă culoarea restaurării finale, decât culoarea inlay-ului să fie mai închisă și să se urmărească deschiderea culorii printr-un ciment mai deschis.

Este indicat ca alegerea culorii să se facă de către medic împreună cu tehnicianul desemnat

Confecționarea inlay-ului ceramic în laborator

Metoda cea mai veche și mai des folosită constă în arderea ceramicii pe un model unitar din material refractar, utilizându-se porțelanuri feldspatice. Principalul avantaj al acestei metode este că nu necesită echipament special, dar este greoaie și necesită mult timp.

Modelul se va turna din masa refractară . Ulterior, în aceeași amprentă se va turna un model duplicat din gips extradur, pe care se va face adaptarea ocluzală, marginală și proximală a viitorului inlay.

Depunerea maselor ceramice începe cu mascarea estetică a fundului cavității. Pentru a obține un efect cât mai natural masele ceramice se aplică stratificat, în profunzime fiind dispuse nuanțele mai saturate, iar la suprafață cele mai clare(transparente).

Efectul estetic depinde de respectarea anumitor factori, astfel:-straturile de opac și cel de dentină definesc prin pigmenții lor culoarea reconstituirii și o parte a saturației acesteia.-masele de smalț (incizale) sunt responsabile de luminozitatea reconstituirii-masele transparente au rol de difuziune a luminii,dar în egală măsură și de scădere a gradului de saturare al culorii.

După depunerea maselor de opac, dentină și smalț, respectând principiile enunțate, se face arderea acestor straturi (în urma depunerii fiecaruia) conform regimului termic indicat de producătorul maselor ceramice. Ulterior se depune un strat pelicular de masa transparentă, care se va infiltra perfect și se va adapta la marginile preparației.

Glazurarea presupune o ardere economica, care se face după adaptarea si echilibrarea ocluzală, pe modelul montat în articulator.

Urmează fazele de lustruire mecanică cu polipanturi cu granulații succesiv descrescânde și cu pastă de lustruit.

Îndepărtarea maselor ceramice de pe inlay este o etapa delicată. Inlay-ul se va acoperi în exces cu ceară de modelat de duritate medie și resturile de masă refractară de la nivelul intradosului se îndepărtează prin sablare cu particule de granulație mică.

Inlay-ul se analizează sub lupă pentru a putea fi detectate eventualele imperfecțiuni ce pot fi corectate. Dacă nu se constată defecte vizibile, inlay-ul trece in ultima etapa, cea de cimentare in cavitate, etapa ce are loc in cabinetul stomatologic.