UNIVERSITATEA DE STAT DIN TIRASPOL

FACULTATEA DE PEDAGOGIE CATEDRA DE

PSIHOLOGIE SI EDUCAŢIE PREŞCOLARA

Domeniul general de studiu: Ştiinţe ale Educaţiei

SpecialitatearPsihopedagogie si Pedagogie in Invatamintul Primar

Lucrare la disciplina

Educaţia Incluziva

Incluziunea socio-educationala a subiecţilor cu handicapul de intelect liminar in instituţiile de invatamint.

A realizat:studenta ciclului I,gr.303

Caraman Olga

A coordonat:doctor conf. univ.intermediar

Mislitchii Valentina

Chişinău 2015

1

CUPRINS

INTRODUCERE.................................................................................................3

1 .Particularităţi de dezvoltare ale subiecţilor cu intilect delimita......................................................................................................................3

2. Diagnosticarea subiecţilor cu intelectliminar....................................................................................................................5

3.Tehnologii de incluziune a subiecţilor cu intelect liminar in mediuleducational.............................................................................................................6

Concluzii generale.Recomandari........................................................................-.,1

Anexe.....................................................................................................................9

Bibliografie...........................................................................................................12

2

Actualitatea problemei

Problematica persoanelor handicapate este întotdeauna de actualitate, deoarece aceştia

reprezintă o categone a populaţiei cu o poziţie evident dezavantajată faţă de alte categorii de

oameni. Fiind una din problemele majore ale vremurilor actuale poate fi soluţionată numai prin

efortul comun al tuturor oamenilor de bună credinţă din domeniile: politică, social, afaceri,

ştiinţă, culturăActualitatea temei mai este determinată şi de numărul mare de factori care

determină apariţia acestor deficienţe,dar şi de multitudinea factorilor care ar trebuii să se implice

în recuperare,compensare,reabilitare şi integrare sau reintegrare în viaţa socio-

economică.,influenţează situaţia demografică a ţării.

Copii cu deficienţe sunt percepuţi de cele mai multe ori negativ, sunt marginalizaţi şi nu de

puţine ori excluşi din şcoală. Atitudinea reticentă a diferitelor categorii de populaţie faţa de

această categorie de persoane deficiente mintale (începând de la persoane care au contact cu

aceştia si terminând cu cei care nu au nici un fel de legătură) poate fi explicată şi de o anumită

rezistenţă- din partea acestora - la schimbai'e (prejudecăţi, mentalităţi greşite), fie de o informare

inadecvată privind problematica copilului cu deficienţe mintale. In accepţiunea comună

existentă, aşa cum este ea surprinsă în Dicţionarul explicativ al limbii române (p.238)deficienţa

este o „scădere, lipsă, greşeală; rămânere în urmă". într-un sens mai specializat, cu caracter

medical, deficienţa este definită ca „lipsă de integritate anatomică şi funcţională a unui organ;

absenţa unor facultăţi fizice sau psihice" Cea mai extinsă categorie şi care prezintă dificulăţi

majore în procesul de dezvoltare a personalităţii şi integrării eficiente sociale este categoria

deficienţelor mentale şi intelectuale. Particularităţi de dezvoltare

Handicapul de intelect liminar (de limita)

Intre starea de nonnalitate si cea de handicap de intelect, la graniţa, se afla o categorie speciala: intelectul de limita / liminar (Q. I.: 80-85 - 90)

Binet si T. Simon indica un decalaj intre vârsta mentala si cea cronologica a acestor subiecţi de circa 2 ani si jumătate la vârsta de 10 ani, decalaj ce creste treptat, ajungând sa fie de circa 5 ani la vârsta de 15 ani. Se observa o plafonare psiho - intelectuala in jurul vârstei de 10 - 13 ani

Majoritatea autorilor considera ca intelectul de limita poate fi depistat in scoală si cuprinde aproximativ 10% din populaţia şcolara. Aceşti copii intampina dificultăţi in însuşirea scrisului,

3

cititului, calculului, manifestând disgrafe, dislexie si discalculie, tulburări ce nu pot fi recuperate cu ajutorul cadrelor didactice in cadrul unei clase normale si necesita o pregătire speciala.

. Sunt timizi, emotivi, inhibaţi, au o hiperactivitate motorie. Copilul liminar respecta toate sarcinile impuse doar pana la un anumit grad de abstractizare si complexitate.

Manifesta o imaturitate din punct de vedere afectiv si social, au dificultăţi de relationare cu ceilalţi, au dificultăţi in crearea si menţinerea relaţiilor interpersonale; manifesta teama de insucces, neincredere in sine, au o atitudine negativa fata de efort, se izolează, sunt destul de frustraţi.începând din clasa a 5-a - a 6-a, instruirea si educarea acestor copii trebuie sa puna accentul pe aspectele practice, pe formarea unor competente sociale; daca aceste condiţii sunt indeplinite ei se pot integra destul de bine si se pot şterge diferentele evidente dintre ei si ceilalţi.

Exista câteva elemente definitorii după care copilul cu intellect laminar poate fi uşor identificat, mai ales in procesul educational din scoală:

-răspunsurile sunt realizate intr-o maniera inegala, adesea lacunara, putând fi asemănate atât cu răspunsurile unui copil normal, cat si cu cele ale unui copil cu deficienta mintala;

-are nevoie de un anumit interval de timp pentru a-si mobilize capacităţile intelectuale, ceea ce explica realizarea in etape a unui răspuns correct, cu sprijinul unor intreban suplimentare insolite de atitudinea deschisa si incurajatoare din partea educatorului;

-dificultăţi in insusirea citit-scrisului si calculului arithmetic, datorate prezentei unor disfunctii instrumentale importante, care ii pun pe elev in incapacitatea de a face fata solicitărilor impuse de sarcinile şcolare si determina apariţia eşecului şcolar cu toate consecinţele sale asupra adaptării si integrării şcolare a acestuia;

-alterarea structurii perceptive-motrice a spaţiului- copilul nu respect forma, mărimea, proporţia, orientarea, manifesta imprecizie in inteîegerea sarcinilor şcolare, nu conserva cantităţile, ii este afectata reversibilitatea gândirii;

-unele simptome de anomalie in ceea ce priveşte fluxul ideatic, baraje ale gândirii sau lapsusuri, încetineala in gândire- copilul cu intellect laminar rezolva sarcinile şcolare dar pana la un anumit nivel de complexitate si abstractizare, nivel peste care acesta prezintă in mod systematicinsuccese şcolare.

-dificultăţi in realizarea activităţilor de analiza si sinteza, comparaţie, abstractizare, clasificare etc., cu conţinut semantic si simbolic- la nivel verbal- abstract operaţiile mintale devin imprecise, nesigure si inerte;

-dificultăţi de colaborare si de stabilire a unor relaţii interpersonal datorate unei imaturitati sociai-alective, hiperactivitate motorize, instinctual si emotivp, tulburări de comportament pe fondul trăirii lipsei de eficienta şcolara, autocontrol redus, incapacitate de stăpânire a impulsurilor primare, teama de insucces, nivel de aspiraţie redus, neancredere in sine;

4

-integrarea şcolara a copiilor cu intellect laminar este posibila in condiţiile diferenţierii si individualizării curriculumului.

Din punct de vedere somatic, copilul cu acest tip de deficienta este subdezvoltat atât ponderal, cat si statural, avand frecvent semne de rahitism si anemie. In plan neurologic pot exista tulburări motorii de tip paralitic, tulburări de echilibru, fenomene hipoacuzice etc. Labili emotional, cu o teama de eşec constanta, iară a fi stăpâni pe ei insisi, aceşti copii pot abandona brusc o activitate (aparent fara un motiv anume).

Diagnosticarea

Clasificarea handicapul de intelect

Se realizează cu ajutorul testelor prin care:

- se măsoară coeficientul de inteligenta

- se măsoară coeficientul de dezvoltare psihica

- se face o evaluare a posibilităţilor de adaptare si de integrare, a posibilităţilor de formare aautonomiei personale, de elaborare a unor comportamente comuni cationale si de relationare cucei din jur

Una din clasificările cele intalinite este realizata in funcţie de valoarea coeficientului de inteligenta.

- deficienta mintala profunda sau grava- IQ= 0-20

- deficienta mintala severa sau mijlocie - IQ= 20 -35/40

- deficienta mintala moderata- IQ- 35/40 - 50/55

- deficienta mintala uşoara- IQ= 50/55- 75

- intelectul de limita sau liminar - IQ) 75-85

Diagnostic pozitivIn procesul evaluării unui copil cu întârziere Mintală sunt necesare următoarele etape : interviul cu părinţii; evaluările obţinute de la educatori, învăţători, profesori; observaţia clinică directă; evaluarea psihologică; testele de laborator.

Interviul cu părinţii; evaluările educatorilor, învăţătorilor, profesorilor şi observaţia clinică directă oferă informaţii despre :

Antecedentele personale fiziologice, patologice, heredocolaterale, caracteristicile familiei,

5

Dezvoltarea psiho-motorie şi a limbajului, adaptarea familială, socială, şcolară, abilităţile de comunicare, autoîngrijire, petrecere a timpului liber. Momentul debutului tulburărilor .

Tipul de educaţie şi îngrijirea primită de copilToate aceste informaţii sunt necesare pentru stabilirea diagnosticului de întârziere Mintală prin prezenţa deficitului intelectual cu caracter permanent, global şi neprogredient, cu origine în etapele timpurii ale dezvoltării: Evaluarea psihologică este utilă pentru stabilirea nivelului deficienţei mintale. Se folosesc scale şi teste:scala Brunet-Lezfne (pentru evaluarea dezvoltării psihomotorii la copiii de vârsta mică), testele Binet-Simon, WISC, Raven.(Anexa nr 1)

Tehnologii de incluziune a subiecţilor cu intelect laminar

Principiile de tratament la aceşti copii implică:

-intervenţie educaţională şi dezvoltarea abilităţilor

- programe de educaţie bazate pe dezvoltarea comunicării verbale şi nonverbale, a abilităţilor sociale şi a abilităţilor adaptative

- învăţare de strategii pentru autoconducere, autoservire

- programe de relaxare şi control a respiraţiei

Masuri de recuperare

Scopul recuperării consta, aşadar, in valorificarea la maxim a posibilităţilor individului handicapat, funcţiile psiho-fizice nealterate trebuind antrenate pentru a prelua activitatea funcţiilor afectate. Se urmăreşte astfel formarea unor abilitaţi si comportamente care sa-i permită handicapatului o integrare in viata profesionala si sociala. Metodologia utilizata in acest scop poate fi preponderent psihologica, pedagogica sau medicala; rezultatele cele mai bune se obţin prin combinarea celor trei forme, adoptandu-se astfel o acţiune unitara concretizata in terapia complexa a recuperării. Accentul pus pe una sau pe alta dintre cele trei componente trebuie sa : tina seama de: gravitatea handicapului, evoluţie, nivelul dezvoltării funcţiilor neafectate, de posibilitatea suplinirii funcţiilor deteriorate de către fomiatiunile sănătoase, de vârsta cronologica si mintala a subiectului, sexul sau etc.Principalele fonne de recuperare sunt realizate prin: invatare, psihoterapie si terapie ocupationala.

аЖесирегагеа prin invatare Formele de invatare eficiente in recuperarea handicapului mintal suvl cele de tip afectiv si motivational, forme ce trebuie insotite obligatoriu de invatarea morala si invatarea motrica. Acolo unde este posibil (in funcţie de gravitatea deficientei mintale) se poate realiza si invatarea de tip intelectual, având drept obiectiv acumularea de informaţii

6

elementare, insusirea unui aparat conceptual, a operării instrumentale, in acest tip de invatare, metodele verbale sunt esenţiale.

b) Recuperarea prin psihoterapiein cazul formelor uşoare si medii de deficienta mintala, poate| contribui cu succes la refacerea psihica si sociala a handicapatului. Deşi nu inlatura propriu-zis

handicapul, psihoterapia acţionează pozitiv asupra personalităţii individului deficient mintal,i inlaturand anxietatea, negativismul, stările conflictuale, activând motivaţia, devenind un

energizator pentru subiect. Dintre formele psihoterapiei, adecvate handicapului mintal sunt psihoterapia sugestiva si psihoterapia de relaxare, tinandu-se seama de gradul crescut de sugestibilitate, influentabilitate si dependenta al handicapatului mintal. Sugestia verbala pozitiva acţionează astfel pentru ameliorarea - inlaturarea unor comportamente aberante (de tip deviant), pentru formarea unor atitudini favorabile invatarii si activităţii, pentru stimularea dorinţei si interesului deficientului mintal pentru viata de colectiv. Pentru succesul acestor tehnici de relaxare este necesar un anumit grad de intelegere si de participare constient-voluntara din paitea handicapatului, fapt care le face viabile doar in formele uşoare de deficienta mintala.c) Recuperare prin terapie ocupationalaAceste metode de recuperare au "priza" la deficienţii

( mintal din cauza interesului viu manifestat de mulţi dintre ei pentru muzica, dans, pictura, joc,\ confecţionare de obiecte etc, activităţi care sunt nu numai momente de consumare a energiei, ci

si ocazii de formare si dezvoltare a abilitaţilor motrice, practice sau a deprinderilor profesionale. La copiii mai mari, foarte eficienta este ergoterapia, care contribuie la integrarea lor intr-o activitate cu caracter social.In toate aceste tipuri de terapii trebuie sa se puna accent pe compensare, stimulandu-se funcţiile senzoriale si psihice normale, nealterate.

Recomandări generale in predare-invatare pentru profesori

Evidenţierea concretului si a semnificaţiei conţinutului din ceea ce se invata - cu deosebire in fazele iniţiale ale instruirii;

Asigurarea achiziţionării materialului nou prin repetare cat mai variata; Asigurarea, pentru cel care invata, a unor metode de mediere verbala; Educarea atenţiei, se realizează initial prin evidenţierea dimensiunilor relevante a ceea ce se prezintă si prin reducerea la minimum a factorilor perturbatori. Pe măsura dezvoltării graduale a capacităţii atenţiei, se pot introduce treptat factori perturbatori, ca mijloc de facilitare a formarii capacităţilor complexe ale atenţiei.

Promovarea in clasa a unei atmosfere de succes, pe care sa se bazeze toate sarcinile de invatare;

Incorporarea in secvenţele instructionale a unor stimuli atractivi si a unor intariri pozitive; Organizarea, secventierea si accesibilizarea cat mai riguroasa a instruirii: de la simplu la complex, de la uşor la greu, de la cunoscut la necunoscut, de la concret la abstract. Utilizarea flexibila a unei mari varietăţi de metode de prezentare a materialului de invatare, ca si in memorizarea acestuia.

-Problema,manifestarea atitudinii pasive a subiectului privind invatarea(c; :;olutie posibila pentru schimbarea acestei atitudini sunt recomandate metode interactive,proiectarea unor activităţi in care invatarea dirijata sa fie preponderenta,formulare obiective referitoare la formarea autonomiei copilului „invat ce pot,si ce imi place") -Problema comportamentul impulsive al subicetului cu intellect de limita

7

(de vina sun reacţiile clasei la răspunsurile falseMncomplete ale subiectului,profesorii trebuie sa propună elevilor sarcini ce fac apel implicit si explicit la toate amănuntele posibile,punind elevii sa participle active si facind observaţii corespunzătoare asupra performantelor lor.

Concluzii

Putem afirma ca o intervenţie de tip recuperativ in cazul unei deficiente mintale a avut succes daca persoana cu handicap mintal a căpătat un anumit nivel de autonomie personala, si-a insusit abilitaţi motorii si dexterităţi manuale, fiind capabila sa exercite o profesie, daca si-a format comportamente adecvate la situaţie, daca poate comunica oral si in scris, daca are format simţul autocontrolului.

Rolul familiei şi al societăţii este foarte important în asistarea subiectului cu IM. Familia trebuie să ofere tot suportul afectiv necesar. Părinţii vor fi învăţaţi cum să intervină. Societatea trebuie să aibă legi care să apere drepturile acestor persoane, au obligaţia să se implice în activităţile extraşcolare ale copiilor şi să aibă răbdare şi înţelegere faţă de schimbările mai lente sau mai rapide din viaţa copiilor lor să fie participanţi activi la toate activităţile şcolii şi să se implice în promovarea educaţiei integrate la toate nivelurile vieţii sociale, inclusiv cel politic.

Conceptul de NORMALIZARE a fost promovat începând cu anii 1960. Acesta înseamnă "oferirea persoanei cu handicap a pattemurilor de viaţă şi a condiţiilor de trai cât mai apropiate de ale celorlalţi"; asigurarea de oportunităţi pentru integrarea în comunitate sub aspectul locuinţei, învăţării şi obţinerii unui loc de muncă. De la începutul anilor '60 s-a produs o modificare a mentalităţii privind persoanele cu handicap; s-au modificat legislaţii privind persoanele cu handicap, stabilindu-se măsuri pentru oferirea de servicii, de îngrijire specilizată şi de programe de cercetare pentru persoanele cu dizabilităţi. Şi la noi în ţară există astfel de Organizaţii sau Asociaţii ale persoanelor sau părinţilor copiilor cu handicap.

Politici naţionale de incluziune a subiecţilor cu dezabilitati

Legea 57/1992- încadrarea în muncăa persoanelor cu handicap ;

"Programul Comitetului Naţional de protecţie a copilului" (Programul

C.N.P.C./PHARE)(1997) - accesul copiilor cu deficienţe, în funcţie de posibilităţile acestora, la structurile şi programele învăţământului obişnuit; - dezinstituţionalizarea; - educaţia şcolarăîn comunitate pentru copii în dificultate ; - egalitatea şanselor (prevenirea excluderii şi marginali zării);

Copilul cu cerinţe educative speciale are probleme similare cu cele ale unui copil obi şnuit, suprapuse de altele specifice.

Sentinţa produsă de societate e mai periculoasă pentru un copil în dezvoltare decît predispoziţia biologică.

Predispoziţia biologică nu este o sentinţă, iar mediul social este o şansă

8

Anexa nr. 1.

Inventai' de probe pentm examinarea psihologică şi psihopedagogica (probe şi teste pentru evaluarea educaţională a copiilor cu dizabilităţi,

UNICEF şi Asociaţia RENINCO, Bucureşti, 2003, după A.Gherguţ, 2005,)

Nr.crt. Domeniul Instrumente, probe, teste

1. Dezvoltare psihomotorie

1. Scala Portage pentru evaluarea timpurie2. Ghidul Jim Dale pentru evaluarea progresului3. Ghidul pentru aprecierea dezvoltării psihice a copilului preşcolar(elaborat de Irina Chiriac şi Angela Chiţu)

4. Scala de dezvoltare Denver

5. Scalele de dezvoltare Geseli

6. Scala Brunet-Lezine

7. Fisa de dezvoltare psihomotrica

2. Dezvoltare intelectuala

1. Bateria experimentală privind nivelul de dezvoltare intelectuală alcopiilor de 6-10 ani

2. Scala metrică a inteligenţei Binet-Simon

3. Scala de inteligenţă Stanford-Binet

4. Scala de inteligenţă Wechsler (WPPSI)

5. Scala de inteligenţă Wechsler pentm şcolari (WISC)

6. Testul Dearborn

7. Matricele Progresive Raven, alb, negru si color

8. Scalele McCarthy

9. Scalele Bayley de dezvoltare a copilului

10. Testul Goodenough (testul omuleţului}

11. Testul Snijders-Oomen

12. Testul „Sans paroles"13. Bateria Borel-Maisonny pentru evaluarea nivelului mintal al

copiilor surzi şi cu tulburări de limbaj cu vârste cuprinse între 1 si 5

9

am

14. Scale pentru diferenţierea abilităţilor (DAS)

Nivelul operatoriu al inteligentei

1.Probe psihogenetîce operatorii (T. Kulcsar)

2.Probe de examinare a nivelului operator necesar pentru însuşirea numărului şi a operaţiilor aritmetice elementare (N. Obrocea)

Procese psihice:1. Proba de atenţie distributivă „Praga"

2. Proba de bara] Zazzo

3. Labirinturi

4. Teste de concentrare (Mohling-Raatz)

5. Proba de memorie auditivă a cuvintelor (Rey)

6. Probe de

memorie a

numerelor

7. Proba de

memorie a

formelor

geometrice

(Pieron)

8. Probe

pentru

examinarea

praxiilor

9. Probe

primare pentru

abilităţi perceptive

10. Proba perceptiv-motrîce Bender-Santucci

11. Scara de dezvoltare a limbajului (C. Păunescu) 12.

Scala Portage (0-6 ani) - aria limbaj

13. Test de vocabulary în imagini 14

Test de limbaj TACL- revizuit

15. Testul Wheldall de înţelegere a limbajului

16. Testul de limbaj Borel-Maisonny

17. Proba Borel-Maîsonny pentru scris-citit

18. Probe pentru cunoaşterea vârstei psihologice a limbajului (A. Descoeudres)

19. Derbyshire Language Scheme - pentru evaluarea progresului în limbaj

20. Proba de vocabular Rey - pentru evaluarea dezvoltării limbajului

21. Probe de examinare a limbajului oral

10

-atenţie -memorie

-nivelul percepţiei -

limbaj

22. Fisa de examinare a copilului alalic

23. Probe de conştientizare fonologică

24. Testul ABC (L Filho)

25. Probe pentru examinarea scrierii

26. Fişa de evaluare a dificultăţilor grafice (E.Vrăjmaş)

27. Evaluarea predispoziţiilor lexice - Fayasse

28. Scala de evaluare Harvey

29. Probe de examinare a lexiei (N. Gheorghiţă, A. Fradis)

30. Proba de citire Boyet

31. Proba de evaluare a capacităţii lexice - Lobrot

32.Test de înţelegere a lecturii

5. Maturizare psihosociala

1. Scala de maturizare socială Gunzburg2. Scala Vineland3. Lista de control pentru depistarea tulburărilor de comportament

Werry-Quay4. Lista de itemi privind formarea timpurie a deprinderilorcomportamentale

б. Personalitate1. Probe de desen (om, casă, familie, arbore)

2. Testul Rorschach

3. Testul Luscher

4. Testul de apercepţie TAT

5. Testul fabulelor Duss

6. Testul de apercepţie CAT pentru copii

11

Bibliografie:

2. Bodorin A,Educatia Incluziva,Chisinau 2012,Cetatea de Sus,100p

3. Dicţionarul explicativ al limbii române,Editura Litera International 2002

4. Gherguţ A,Probe şi teste pentm evaluarea educaţională a copiilor cu dizabilităţi,

5. Racu A,Florin-Emil Verza,Racu Sergiu,Pedagogia Speciala,Chisinau 2011 ,Tipografia centrala,316p

6. Racu A,D.V. Popovici,A.Danii,Educatia incluziva ghid pentru cadre didactice simanageriale.

7. www.autism.ro „Intirziere mintala" Gradul de inteligenta si problemele mtelectului de limita

12