Finanțe Publice

Incidența impozitelor indirecte asupra bunăstarii

Cuprins

1. Impozite………………………………………………………..……11.1. Clasificări conceptuale privind impozitele1.2. Caracteristici ale impozitelor1.3. Categorii de impozite

2. Impozitele indirect…………………………………………..………22.1. Taxele de consumație………………....………….….……..32.2. Accizele……………………………………………..……...32.3. Taxa pe valoare adaugată…………………………..………42.4. Cotele de taxa pe valoare adaugată. Cota standard si cota

redusă…………………………………………………...………..52.5. Monopolurile fiscale……………………………….……….52.6. Taxele vamale……………………………………...……….62.7. Taxe tradiționale…………………………………..…….….7

3. Dinamica impozitelor indirecte aferente bugetului de stat in perioada 2007-2008…………………………………………………..……….8

4. Bibliografie……………………………………………..……….….10

2

1. Impozite

1.1. Clasificări conceptuale privind impozitele

Etimologic, impozitul reprezintă o “plată obligatorie stabilită prin lege pe care cetațenii, instituțiile etc. o varsă din venitul lor la bugetul statului ( sens de dare sau de bir)- din latină impositum”.1

Conform Legii finanțelor publice, impozitele reprezinta o prelevare obligatorie, fară contraprestație si nerambursabilă, efectuată de catre administrația publica pentru satisfacerea necesitaților de interes general.2

1.2. Caracteristici ale impozitelor

In general, un impozit este caracterizat prin câteva trasaturi esentiale,astfel:

caracter pecuniar, constând intr-o obligație bănească; obligația de plată este generală caracter definitiv; obligatia de paltă este unilateral; este o contraprestașie directa sau indirectă; caracter financiar ; cuprinde elemente de stabilire a obligației fiscală in sarcina contribuabililor.

1.3. Categorii de impozite

2. După modul de percepere: impozite directe impozite indirecte

3. Corespunzator scopului urmarit la introducerea lor: Impozite financiare Impozite de ordine

4. In funcție de raportul dintre rata de impozitare aplicată si baza impozabilă: In cote proporționale; Progressive.

1 DEX- Dictionarul explicative al limbii romane, Univers Enciclopedic, Academia Romana, Institutul de lingvistica “ Iorgu Iordan”, Bucuresti, 1998, p. 478.2 Legea nr. 500/11 iulie 2002, privind finantele publice, M. OF. Nr. 597 din 13.08.2002, art 2.

3

2. Impozitele indirecte

Impozitele indirecte sunt aşezate asupra vânzărilor de mărfuri şi prestărilor de servicii, ceea ce conferă acestora caracterul de impozit pe cheltuieli sau de impozit pe consum.

Baza de calcul la impozitele indirecte este preţul bunului, după caz, tariful serviciului prestat. Calculul impozitului se face în cote proporţionale sau în sumă fixă pe produs. În consecinţă, la impozitele indirecte nu se practică discriminări în mărime după puterea contributivă şi nici reduceri ori scutiri, sunt aceleaşi pentru toţi consumatorii aceluiaşi bun (serviciu).

Cu toate că cota de impozit indirect perceput la vânzarea unei anumite mărfi (serviciu) este unică indiferent de cumpărător, impozitele indirecte afectează în măsură diferită veniturile populaţiei destinate consumului. Categoriile de cumpărători cu venituri mici suportă o sarcină fiscală mai grea comparativă cu cea suportată de cei care dispun de venituri mari. Cu cât venitul este mai mic, cu atât proporţia impozitului indirect în acesta este mai mare şi invers. Impozitul indirect, aşadar, are caracter regresiv, loveşte, în principal, pe cei nevoiaşi şi pe cei cu resurse fixe, el nu cunoaşte minimul neimpozabil şi nici nu ţine seama de situaţia personală a cumpărătorilor.

Practicarea impozitelor indirecte constituie, incontestabil, cea mai flagrantă încălcare a principiului echităţii fiscale. Ele sunt prelevări mascate şi nu pot fi cunoscute de suportatori. Sunt puţini cei care îşi dau seama cât de mare este partea din cheltuielile lor destinată impozitelor pe consum. Cu toate acestea, se practică în toate ţările, având o arie mai largă ori mai restrânsă de aplicare.. Mai ales în economiile subdezvoltate ponderea lor este mare pentru că prelevările asupra veniturilor sunt reduse. Apoi, sunt uşor de perceput şi au randament fiscal ridicat (mai cu seamă în perioadele de avânt economic). Pe de altă parte, se apreciază că sarcina fiscală este mai uşor de suportat, deoarece plata acestor impozite se face treptat pe măsura efectuării de cumpărături (totuşi, cei cu venituri mici sunt puternic afectaţi).

Schema impozitelor indirecte are configuraţia:

Impozite indirecte :

1. Taxe de consumatie : - Pe produse (accize)- Generale de vaznari( cifra de afaceri)

Impozit cumulativ Impozti unic Taxa pe valuare adaugata

2. Monopoluri fiscale :- Asupra productiei- Asupra vanzarii- Asupra productiei si vanzarii

3. Taxe vamale :- De import

4

- De export- De tranzit

4. Taxe traditionale :- De timbru - De inregistrare - Pe circulatia averii- Alte taxe, contributii- Taxe parafiscale

2.1. Taxele de consumație

Taxele de consumaţie sunt impozite indirecte care se includ în preţul de vânzare al mărfurilor fabricate şi realizate în interiorul ţării care percepe impozitul. Mărfurile asupra cărora se percep taxele de consumaţie sunt, în general, cele de larg consum, iar acestea pot diferi ca structură de la o ţară la alta. De regula, printre aceste mărfuri întâlnim: zahărul, sarea, uleiul, vinul, berea, ceaiul, cafeaua, cacao, textilele, încălţămintea etc.3

2.2. Accizele

Accizele sunt incluse în sfera taxelor de consumaţie şi îmbracă forma taxelor speciale de consumaţie pe produs sau forma unor taxe generale pe vânzări, când se  percep la vânzarea tuturor mărfurilor, indiferent dacă acestea sunt bunuri de consumsau mijloace de producţie. Taxele de consumaţie sunt aşezate asupra unor produse care se consumă în cantităţi mari şi care nu pot fi înlocuite de cumpărători cu altele

Spre exemplu, în tara noastră se plătesc accize pentru următoarele grupe de produse: - alcoolul etilic alimentar, derivatele sale si orice alte băuturi alcoolice; - produsele petroliere (exceptie face păcura); - produsele din tutun; - alte produse si grupe de produse: cafea, bijuterii (cu excepia verighetelor), autoturisme,  parfumuri, blănuri naturale, articole din  cristal, ape minerale, armele de vânătoare si de uz individual.

Scopul accizelor este unul fiscal, desigur,  si anume formarea de resurse la dispoziia statului. Cel puin la fel de importantă este însă  si motivaia de ordin social a accizelor, prin faptul că acestea pot fi folosite ca si pârghii fiscale pentru controlarea consumurilor, în sensul descurăjării acelora care, spre exemplu, dăunează sănătăii.

Plătitorii accizelor sunt agenii economici care importă produsul respectiv pentruvânzare, producătorii sau vânzătorii acestuia. Ca si în cazul TVA, suportatorul este însa, cel care cumpără produsul respectiv, adică consumatorul final.

3 I. Vacarel,Gh.D.Bistriceanu,F.Bercea,G.Angheleache,T.Mosteanu,M.Bodnar,F.Georgescu – Finante publice – Editia a IV-a, Ed. Didactica si Pedagogica,R.A, Bucuresti,2004,p.413

5

Taxele de consumaţie pe produs se calculează fie în sumă fixă pe unitatea de măsură, fie în baza unor cote procentuale aplicate asupra preţului de vânzare. În mod normal, produsele provenite din import trebuie impuse cu aceleaşi taxe, ca şi produsele indigene, iar cele destinate exportului sunt, de regulă, scutite de impozit. Nivelul cotelor utilizate pentru calcularea accizelor diferă de la o ţară la alta şi de la un produs la altul. De exemplu, pentru produsele din tutun nivelul acestor cote depăşeşte frecvent 50 şi chiar 60%.4

In Romania regimul accizelor in vigoare se caracterizeaza prin:

- Stabilirea de accize in echivalent euro/U.M.(hl. Buc., kg, tona) pentru alcool, bauturi alcoolice, vinuri si produse pe baza de vin, bere, produse din tutun, cafea si uleiuri minerale;

- Pentru confectii din blanuri natural, articole din cristal, bijuterii de aur si/sau platina, autoturisme, produse de parfumerie, aparate video, cuptoare cu microunde,etc, accizele se calculeaza prin aplicarea cotelor procentuale stabilite prin lege asupra bazei de impozitare ( pret de livrare, valoare in vama etc).Nivelurile acestor cote variaza intre 1% si 50%,

- Plata accizelor se efectueaza lunar, pe baza declaratiei privind obligatiile de plata la buget pe care o intocmesc agentii economici platitori ai accizelor si o depun lunar la organul fiscal territorial.

2.3. Taxa pe valuare adaugată

Una din cele mai moderne şi eficiente componente ale politicii fiscale dinţările europene occidentale o reprezintă TVA.

Taxa pe valoarea adăugată este un impozit indirect care se datorează bugetuluide stat.TVA es t e  un   impoz i t   cu  un   r andamen t   f i s ca l r i d i ca t 5 , insa ca orice

impozit indirect este inechitabil. Acest lucru se traduce prin aceea ca devine regresiv in raport cu cresterea veniturilor si nici nu se  preteaza la un minim neimpozabil. Astfel, TVA afecteaza mai pronuntat persoanele cu venituri mici si pe cele care isi aloca o mare parte a veniturilor pentru cheltuielile de consum (de multe ori independent de vointa lor fiind vorba de cheltuielile de stricta necesitate).

În sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată se cuprind operaţiunile care îndeplinesc, cumulative, următoarele condiţii:

a) constituie o livrare de bunuri sau o prestare de servicii efectuate cu plată; b) locul de livrare a bunurilor sau de prestare a serviciilor este considerat a fi înRomânia; c) livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor este realizată de o persoană impozabilă d) livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor să rezulte din activităţi economice

4 Ibidem,p.4145 V i n t i l a   G e o r g e t a : F i s c a l i t a t e , M e t o d e s i t e h n i c i f i s c a l e , E d . E c o n o m i c a , B u c u r e ş t i . 2 0 0 6

6

În sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată se cuprinde şi importul de bunuri. Operaţiunile care se cuprind în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugatăsunt denumite.în.continuare operaţiuni impozabile.

Operaţiunile impozabile pot fi:a)operaţiuni taxabile b) operaţiuni scutite cu drept de deducere, pentru care nu se datorează taxa pe valoarea

adăugată, dar este permisă deducerea taxei pe valoarea adăugată datorate sau plătite pentru bunurile sau serviciile achiziţionate.

c) operaţiuni scutite fără drept de deducere, pentru care nu se datorează taxa pe valoarea adăugată şi nu este permisă deducerea taxei pe valoarea adăugată datorate sau plătite pentru bunurile sau serviciile achiziţionate.

d) operaţiuni de import scutite de taxa pe valoarea adăugată, pentru care nu se datorează taxa pe valoarea adăugată în vamă.

Pentru a nu se impune de mai multe ori aceeaşi valoare se scot sumele vărsate anterior la buget cu titlu de taxă pe valoarea adăugată şi se evidenţiază distinct înfactură.Taxa pe valoarea adăugată se varsă la buget de către fiecare agent economic.

2.4. Cotele de taxă pe valoarea adăugată. Cota standard şi cota redusă

Cota standard a taxei pe valoarea adăugată este de 24% şi se aplică asupra bazei de impozitare pentru orice operaţiune impozabilă care nu este scutită de taxa pe valoarea adăugată sau care nu este supusă cotei reduse a taxei pe valoarea adăugată.

Cota redusă a taxei pe valoarea adăugată este de 9% şi se aplică asupra bazeide impozitare, pentru următoarele prestări de servicii şi/sau livrări de bunuri:

a) dreptul de intrare la castele, muzee, case memoriale, monumente istorice,monumente de arhitectură şi arheologice, grădini zoologice şi botanice, târguri,expoziţii; 

b) livrarea de manuale şcolare, cărţi, ziare şi reviste, cu excepţia celor destinate exclusiv publicităţii;

c) livrările de proteze de orice fel şi accesoriile acestora, cu excepţia protezelor dentare;d) livrările de produse ortopedice;e) medicamente de uz uman şi veterinar;f) cazarea în cadrul sectorului hotelier sau al sectoarelor cu funcţie similară, inclusive

închirierea terenurilor amenajate pentru camping.

2.5. Monopolurile fiscale

Dreptul exclusiv al statului de a produce şi comercializa la un anumit preţ produse şi de a-şi însuşi pe această cale venituri poartă denumirea de monopol de fiscal. Preţurile la care respectivele mărfuri se vând depăşesc valoarea, respective include pe lângă cost plus profit, şi impozit indirect. În cele mai multe ţări, constituie monopoluri fiscale, de regulă, produsele a căror consum trebuie, în anumite limite, ţinut sub control şi care aduc venituri mari. Astfel de mărfuri sunt: sarea, tutunul, chibriturile, alcoolul, zahărul uneori, petrolul, cărţile de joc, alte produse specifice, precum şi unele servicii publice cum ar fi poşta, telecomunicaţiile, altele.

7

În funcţie de sfera de cuprindere, monopolurile fiscale pot fi depline sau parţiale. Se consideră monopol fiscal deplin dacă se instituie atât asupra producţiei, cât şi a comerţului cu ridicata sau cu amănuntul a produselor. Parţiale sunt monopolurile dacă sunt instituite, fie numai asupra unei părţi a producţiei şi vânzărilor cu ridicata, fie numai asupra comerţului cu amănuntul.

Sporirea veniturilor de la monopolurile fiscale se poate realize prin: diminuarea costurilor; înrăutăţirea calităţii produselor în condiţiile unui nivel neschimbat al preţurilor; creşterea preţurilor, etc.

În prezent, monopolurile fiscale se procură şi se gestionează, în cazul multor activităţi, diferit de trecut. Statul nu mai administrează toate activităţile aducătoare de venituri de natura monopolurilor fiscale, ci cedează unele din acestea unor particulari – personae fizice şi juridice – care varsă trezoreriei în schimbul licenţelor contribuţii cu acest titlu. Şi în România, legea privind monopolurile fiscale este elaborată pornind de la această particularitate, dar statul continuă să păstreze în gestiune proprie activităţi ce fac obiect al monopolurilor fiscale (producţia de armament şi material militar, de pildă).

2.6. Taxele vamale

Taxele vamale sunt impozite percepute de stat asupra mărfurilor la trecerea graniţelor vamale ale statului respective. Ele sunt o categorie de impozite deosebite, având rolul de a procura venituri fiscale bugetului, dar şi de a proteja economia naţională de concurenţa străină.

În funcţie de obiectul lor, taxele vamale pot fi de export, de tranzit de mărfuri, de import.

Taxele vamale de export sunt aşezate asupra valorii exporturilor şi sunt puţin frecvente deoarece frânează exportul, ceea ce are efecte negative asupra balanţei comerciale. Motivaţia introducerii lor este, în general, de două feluri:

• economică: taxarea materiei prime cu scopul de a încuraja prelucrarea ei în ţară, cu efecte pozitive în ce priveşte numărul locurilor de muncă şi eventuala creştere a încasărilor valutare pe seama exporturilor de produse finite rezultate din prelucrare;

• fiscală: taxarea unor produse exportabile cu caracter de monopol sau quasimonopol natural, care au mare putere competitivă pe alte pieţe, de regulă materii prime sau puţin prelucrate.

Taxele vamale de tranzit sunt aşezate asupra volumului mărfurilor tranzitate între doi parteneri externi pe teritoriul unui stat terţ. Sunt taxe relative frecvente, mai ales în legătură cu marile artere de transport rutier sau feroviar, cu transportul pe conducte al hidrocarburilor lichide sau gazoase şi cu transportul energiei pe magistrale electrice internaţionale.

Taxele vamale de import sunt aşezate asupra importului exprimat valoric sau fizic şi sunt generalizate în toate ţările. Perceperea lor se face în sarcina importatorului şi în momentul depunerii de către acesta în vamă a documentelor doveditoare ale apartenenţei respectivei partide de import.

Aceste taxe au rolul de egalizare a preţului mărfii importate (de regulă mai mic) cu preţul mărfii indigene de acelaşi tip (de regulă mai mare). Se obţine astfel protejarea producătorilor

8

interni faţă de cei externi mai competitivi, ca şi a resurselor valutare ale ţării importatoare, dar şi limitarea posibilităţilor de alegere ale consumatorilor interni.

2.7. Taxe tradiționale

Ca formă a impozitelor indirecte, taxele reprezintă plăţile pe care le fac diferite persoane fizice sau juridice pentru ^serviciile efectuate în favoarea lor de anumite instituţii de drept public. Taxele întrunesc majoritatea trăsăturilor specifice impozitelor, şi anume: caracter obligatoriu, titlu nerambursabil, urmărirea în caz de neplată. Dacă impozitele nu presupun o contraprestaţie din partea statului, în schimb taxele dau dreptul plătitorului să beneficieze de un anumit serviciu. Este de precizat că taxele conţin şi elemente de impozit, deoarece nivelul acestora este superior costului serviciilor prestate de instituţiile respective.

După natura lor, taxele pot fi clasificate astfel: taxe judecătoreşti, taxe de notariat, taxe consulare şi taxe de administraţie.6

Taxele judecătoreşti se încasează de către instanţele jurisdicţionale în legătură cu acţiunile introduse spre judecare de către diferite persoane fizice sau juridice.

Taxele de notariat se plătesc pentru eliberarea, legalizarea sau autentificarea de diferite acte, copii etc., fiind încasate de către notariate.

Taxele consulare se încasează de către consulate pentru eliberarea de certificate de origine, acordarea de vize etc.

Taxele de administraţie se încasează de către diferite organe ale administraţiei de stat în legătură cu eliberări de autorizaţii, permise, legitimaţii etc., la cererea anumitor persoane.

După obiectul operaţiunii care se efectuează şi urmează a fi taxată, taxele pot fi de două feluri şi anume: taxe de timbru şi taxe de înregistrare.

Taxele de timbru se percep la efectuarea de către instituţiile de drept public a unor operaţii, cum sunt: autentificarea de acte; eliberarea unor documente (de exemplu, cărţi de identitate, paşapoarte, permise de conducere auto etc.); legalizări de acte etc. Taxele de timbru poartă această denumire pentru că încasarea lor se face prin aplicarea de timbre fiscale.

Taxele de înregistrare se percep la vânzări de imobile, la constituirea, fuzionarea sau dizolvarea societăţilor de capital; de asemenea, ele se percep asupra fiecărei operaţii de vânzare şi respectiv cumpărare la bursa etc.

Atât taxele de timbru, cît şi cele de înregistrare pot fi stabilite fie ad-valorem (atunci când acţiunile sau faptele supuse taxării sînt evaluate în bani şi când taxa se calculează prin aplicarea unor cote procentuale la valoarea respectivă), fie în sume fixe, în toate celelalte cazuri. Încasarea taxelor se poate face în numerar sau — aşa cum am văzut — prin aplicarea de timbre fiscal.7

6 I. Vacarel,Gh.D.Bistriceanu,F.Bercea,G.Angheleache,T.Mosteanu,M.Bodnar,F.Georgescu – op citata7 Ibidem

9

3. Dinamica impozitelor indirecte aferente bugetului de stat in perioada 2007-2008

An de referinta

T.V.A Accize Taxe vamale Alte impozite indirect

Total PIB

2007 22719.1 12402 1596.2 1294.65 38011.95 404708.8

2008 25936.22 13201.2 1123.8 1259.7 41520.92 505000

Nivelul impozitelor indirecte aferente bugetului de stat înperioada 2007-2008-milioane RON-

In 2008, taxa pe valoare adăugată si accizele au ajuns la un nivel de 25936.22 milioane lei, respectiv 13 201.2 milioane lei, ceea ce reprezinta peste 94% dintotalul impozitelor indirecte aferente anului 2008.

De asemenea, se observă ca această evoluţie este însoţită de o crestere relativ constantă a PIB-ului în jurul valorii de 505 000 milioane lei, in crestere intermen reali cu 7,2% faţa de anul 2007.

Anul T.V.A Accize Taxe vamale Alte impozite indirecte

Impozite indirecte

2007 59.77 32.63 4.2 3.41 100

2008 62.47 31.79 2.71 3.03 100

Ponderea fiecarei categorii de impozite indirecte in totalul impozitelor indirecte in perioada 2007-2008 - procente –

10

33%

4%3%

60%

Structura impozitelor indirecte din total impozite indirecte pentru anul 2007

Accize Taxe vamale Alte impozite indirecte T.V.A

32%

3%3%

62%

Structura impozitelor indirecte din totalul impozite indirecte pen-tru anul 2008

Accize Taxe vamale Alte impozite indirecte T.V.A

 În anul 2008 ponderea taxei pe valoare adăugată a crescut faţă de anul 2007 cu2,70% ,

ajungând la 62,47% din totalul impozitelor indirecte.Ponderea accizelor în total impozite indirecte în anul 2008 s-a redus cu 0,84% faţă de

anul 2007, de la 32,63% la 31, 79% din totalul impozitelor indirecte.Taxele vamale au întregistrat o scădere de 1,49% faţă de anul 2007 , ajungând la 2,71 %

din total impozite indirecte.

11

De asemenea, şi în cazul altor impozite indirecte se observă o uşoară scădere în anul 2008 comparativ cu anul precedent, de la 3,41% la 3,03 %

4. Bibliografie

1. I.Văcărel, Gh.D. Bistriceanu,G.Anghelache, M. Bodnar, F.Bercea, T. Moșteanu, F. Georgescu – “Finanțe publice – Ediția a IV-a”, Editura Didactică si Pedagogică,R.A. București 2004.

2. Elena Florișteanu – “Finanțe publice”, Editura Academiei Forțelor Terestre, Sibiu 2008

3. T.Moșteanu, E. Cămpeanu si colectiv – “Finanțe publice,” Editura Universitară, București 2005

4. Bistriceanu Gh.D. şi colectiv, “Finanţele agenţilor economici” Editura Economică,Bucureşti 2001

5. Vint i la  Georgeta :”Fiscal i ta te , Metode s i tehnic i f i scal” , Ed. Economica, Bucureş t i 2006

6. www.insse . ro

12