ASOCIAŢIA ARHEO VEST TIMIŞOARA

ARHEOVEST I

-IN MEMORIAM LIVIU MĂRUIA-

Interdisciplinaritate în Arheologie şi Istorie

Timişoara, 7 decembrie 2013

* *

JATEPress Kiadó Szeged 2013

Editori: Andrei STAVILĂ Dorel MICLE Adrian CÎNTAR Cristian FLOCA și Sorin FORŢIU Coperta: Aurelian SCOROBETE TROI, http://www.reinhart.ro Foto copertă: Ioana CLONŢA Această lucrarea a apărut sub egida:

© Arheo Vest, Timișoara, 2013 Președinte Lorena VLAD

www.arheovest.com

Responsabilitatea pentru conţinutul materialelor revine în totalitate autorilor.

921

ACTIVITATEA ORGANIZAŢIEI PARTIDULUI NAŢIONAL ROMÂN DIN JUDEŢUL TIMIŞ ÎN PRIMII ANI DUPĂ

MAREA UNIRE (1919-1920)

Marin Pop* * Muzeul Județean de Istorie și Artă-Zalău; marinpop07@yahoo.com Abstract. This study aims to analyze the activity of the PNR Timiș County organization in the early years after the Great Union, namely the years 1919 to 1920, when, at the distance of several months (November 1919 and May-June 1920), elections were held, which created a strong political effervescence. The organization of the Romanian National Party (PNR) from Timiș-Torontal, as it was called at the time, brought its contribution to the Great Union. PNR was present through its delegates at the great national feast. Being one of the largest counties in Transylvania and Banat, PNR - Torontal Timiș sent in Parliament, according to the electoral law adopted by the Grand National in Sibiu, 16 deputies and 7 senators (3 of which were Swabians). Sever Bocu and George Adam, politicians of PNR Timișoara, first entered the Parliament in Bucharest on the place of honor. During the parliamentary elections in 1920, the People's Party being in government won the elections. Timiș County PNR organization failed to send in Parliament (the Chamber) more than two political leaders: Archpriest Ioan Pascu in Senate and Vasile Chiroiu, the former prefect. Huge electoral frauds and abuses made by Averescu government, which organized and won the elections, were the reasons why the PNR Timișoara lost the elections. To clarify the situation within the PNR Banat organization, while leading politicians left for other parties, on October 19, 1920, in Timișoara, a large gathering was organized. It was decided to organize an office setting PNR Timiș-Torontal county and Timișoara, located in the home of Sever Bocu. It was decided that after the reorganization of PNR in Timișoara, the process to be expanded in the county and finally to convene a meeting to elect a county leading committee. In conclusion, we can say that the 1919 elections were won by the PNR and in 1920 by the People's Party, which was in government. Another conclusion would be that PNR had yet political monopoly in Banat, being voted by the majority of the Romanian ethnic electorate. Keywords: Romanian National Party (PNR), Timiș county organization, elections, electoral, Senate, Chamber of Deputies.

Anul 1918 a însemnat pentru Partidul Naţional Român (PNR) îndeplinirea obiectivelor pentru care a luat fiinţă. S-a reuşit unirea tuturor românilor într-un singur stat naţional unitar. În mod fericit acest ideal al PNR corespundea, în totalitate, cu cel al poporului român. Partidul păşea în România Mare cu o largă bază socială, care îi permitea să se mişte pe aproape întrega scenă politică şi cu un mare

922

capital politic. Liderii săi erau căliţi în lupta naţională. Amintim aici pe George Pop de Băseşti (care, din păcate, moare pe data de 23 februarie 1919), Iuliu Maniu, Ale-xandru Vaida Voevod, Vasile Goldiş, Ştefan Cicio-Pop, Teodor Mihali, Vasile Goldiş, Aurel Vlad, Aurel Lazăr, Victor Deleu şi mulţi alţii.

La Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918, Comi-tetul de conducere al PNR, în frunte cu preşedintele George Pop de Băseşti, şi-a depus mandatul. Conducerea partidului a fost încredinţată Consiliului Dirigent1.

Se încheia un capitol important din istoria acestui partid, care îşi are originile în ideile Revoluţiei de la 1848, în “principiile democratice şi revoluţionare formulate de Simion Bărnuţiu pe Câmpia Blajului”, după cum sublinia Corneliu Coposu2.

La Alba Iulia, cinstea de a prezida această Adunare Naţională i-a revenit preşedintelui PNR, venerabilul fruntaş politic sălăjean George Pop de Băseşti, care, a doua zi, a fost ales în funcţia de preşedinte al Marelui Sfat Naţional. Din rândul acestuia a fost ales un Comitet Executiv, care a purtat denumirea de Consiliu Diri-gent. În fruntea Comitetului a fost ales tot un fruntaş politic sălăjean, şi anume Iuliu Maniu.

Prin Înaltul Decret regal nr. 3631 din 11 decembrie 1918 era recunoscută Unirea Transilvaniei cu România, iar prin decretul 3633 din 13 decembrie regele Ferdinand a încredinţat Consiliului Dirigent conducerea tuturor serviciilor publice, până la definitiva organizare a României Întregite3. La art. 5 al acestui decret se precizează misiunea Consiliului Dirigent de a prezenta regelui proiectul de reformă electorală şi proiectul de reformă agrară pentru Transilvania. Aşadar, pe lângă atribuţiile de conducere ale PNR, Consiliul Dirigent a preluat şi “serviciile de stat” ale Transilvaniei4.

În prima parte a anului 1919 fruntaşii PNR s-au dedicat mai mult proble-melor administrative şi mai puţin celor de natură politică, până în momentul când la Sibiu au avut loc lucrările Marelui Sfat Naţional al Transilvaniei şi Conferinţa PNR. În acel moment se încearcă o disociere a problemelor administrative de cele politice. Problemele de natură politică urmau a fi rezolvate de către o Comisie electorală centrală, cu sediul tot la Sibiu, dar în strânsă legătură cu conducerea Consiliului Dirigent.

1 A.C.N.S.A.S., F.D., dos. D. 10.851, f. 2-4 (este o copie a procesului verbal al Marelui Sfat Naţional al Transilvaniei din 2 decembrie 1918); Gazeta Transilvaniei, nr. 165/1919, p. 1; Componenţa Consiliului Dirigent era următoarea: Iuliu Maniu, preşedinte; Vasile Goldiş, vicepreşedinte; Vasile Lucaciu, Ştefan C. Pop, Valeriu Branişte Alexandru Vaida Voevod, Aurel Vlad, Ioan Suciu, Octavian Goga, Victor Bontescu, Aurel Lazăr, Romul Boilă, Emil Haţieganu, Ioan Flueraş şi Iosif Jumanca; După ce socialiştii Ioan Flueraş şi Iosif Jumanca au demisionat, în locul lor au fost aleşi Mihai Popovici şi Tiberiu Brediceanu; Vezi, în acest sens, Maniu, 1934, p. 37. 2 Coposu, 1996, p. 17. 3 Maniu, 1934, p. 25. 4 Gazeta Transilvaniei, nr. 165/1919, p. 1.

923

1. Lucrările Marelui Sfat Naţional al Transilvaniei de la Sibiu şi Conferinţa PNR (29 iulie - 12 august 1919)

Pe data de 29 iulie 1919 se convoacă, pentru prima dată şi de fapt şi ultima, Marele Sfat Naţional, organul legislativ provizoriu al Transilvaniei. Iată ce se spunea în textul acestei convocări trimise de către şeful de Resort, Dr. I. Suciu, membrilor aleşi la Alba Iulia: “Sunteţi invitat a vă prezenta la şedinţele Marelui Sfat Naţional convocat pe ziua de Marţi în 29 iulie, 10 oare şi pe zilele următoare la Sibiu, casa judeţului. Obiective: întregirea M.Sf.N. prin cooptare, reforma agrară, reforma electorală. Rugăm avizaţi telegrafic comitetul de încartirare Berggasse nr. 9”5.

Lucrările propriu-zise au fost deschise de către vicepreşedintele Marelui Sfat Naţional, Teodor Mihali, dar din cauza faptului că nu au reuşit să ajungă toţi repre-zentanţii aleşi în acest for legislativ, şedinţa a fost suspendată până după-amiaza, la orele 5. În această şedinţă a luat cuvântul Victor Bontescu, care a fost împuternicit de către Consiliul Dirigent cu alcătuirea unui proiect de lege agrară, el îndeplinind funcţia de şef al Resortului Agriculturii. S-a propus alegerea unei comisii pentru adoptarea legii de reformă agrară, compusă din 25 de membri, din care făceau parte şi doi fruntaşii politici din judeţul Timiş-Torontal: Nestor Opreanu, semnatar la Marii Unirii de la 1 Decembrie 1918 din partea cercului electoral Sânicolau Mare şi Pompiliu Ciobanu, ales ca deputat şi semnatar al Unirii din partea cercului electoral Becicherecu Mic6.

După constituirea Comisiei de reformă agrară a fost aleasă şi o comisie pentru adoptarea legii electorale din care făceau parte tot 25 de membri. Din compo-nenţa comisiei făcea parte şi fruntaşul politic bănăţean Avram Imbroane7.

Pe data de 30 iulie are loc cea de a doua şedinţă, care începe la orele 11,20. Fruntaşul politic Axente Banciu, raportorul Comisiei pentru cooptare, a afirmat că unele categorii sociale ca ţăranii, învăţătorii, medicii şi inginerii nu au fost suficient reprezentate în Marele Sfat Naţional. De aceea, s-a propus cooptarea de noi membrii din aceste categorii sociale8. Au fost incluşi 11 ţărani, 13 învăţători, 3 medici, 3 ingi-

5 Patria, nr. 126/1919, p. 1. 6 Gazeta Transilvaniei, nr. 157/1919, p. 2; Componenţa comisiei agrare era următoarea: Teodor Mihali, Demetriu Radu, Vasile Suciu, Ignat I. Pop, N. Baloiu, Antonie Mocioni, Sever Dan, Ioan Pop, Ion Moţa, Romul Velican, Simion Balea, Ionel Pop (Blaj), Coriolan Steer, Pavel Roşca, Eugen Goga, Titu Mălai, Nestor Opreanu, Valer Moldovan, Nicolae Borzea, Pompiliu Cioban, Avram Borcuţia, George Grădinar, Petru Corneanu, Iuliu Grofşoreanu şi Ion Teculescu. 7 Gazeta Transilvaniei, nr. 157/1919, p. 2; Componenţa comisiei electorale era următoarea: Andrei Bârsan, Roman Ciorogariu, Nicolae Ivan, Ilie Dăianu, Sever Miclea, Iuliu Chiş, Andrei Ilie, Avram Imbroane, Pompiliu Dan, Nicoale Şerban, Ioan Mihu, Iustin Pop, Vasile Saftu, Ion Harşe, Iuliu Coroianu, Liviu Micşa, Octavian Tăslăuanu, Constantin Bucşan, George Popescu, Ion Nedelcu, Lucian Georgeviciu, Iosif Ciser, Iosif Recean, Mihai Popovici. 8 Patria, nr. 132/1919, p. 1; Precizăm noii membrii cooptaţi şi categoriile sociale din care făceau parte: Ţărani: Gheorghe Filep (Santău), Ştefan Boroş (Săcele), Gheorghe Indre

924

neri, 3 publicişti, 4 muncitori, 5 membrii ai Partidului Socialist Democrat şi 10 diverşi9.

Comisia de cooptare era formată din 7 membrii şi anume: Vasile Saftu, Victor Onişor, profesorul Axente Banciu, care era şi raportorul comisiei, Dr. Marcu, Iuliu Grofşoreanu, M. Grăpşan şi preotul Ion Moţa.

Aşadar, au fost cooptaţi, în total, 47 de noi membrii în Marele Sfat Naţional al Transilvaniei. Dintre fruntaşii politici timişeni au fost cooptaţi învăţătorul Teodor Bucurescu, inginerul Stan Vidrighin şi ţăranul Mihai (Mişa) Vasiescu din Lipova10.

Deşi proiectul de reformă agrară era de o importanţă vitală pentru ţărani, fapt unanim recunoscut de către fruntaşii politici transilvăneni, la Sibiu s-a convenit să se dezbată mai întâi proiectul de lege electorală, deoarece alegerile generale băteau la uşă.

Abia la data de 6 august 1919 s-a început discutarea proiectului de lege agrară, întocmit de Resortul Agriculturii şi analizat în cadrul mai multor consfătuiri ale acestuia11. Proiectul a fost adoptat la data de 11 august şi aprobat de regele Ferdinand prin decretul-lege nr. 3911 din 10 septembrie 1919.

Profitând de faptul că la Sibiu erau prezenţi membrii Marelui Sfat Naţional, care în acelaşi timp erau şi fruntaşii PNR din Transilvania, în perioada 9-10 august 1919 a avut loc şi o Conferinţă a acestui partid. În cadrul a două şedinţe s-au luat decizii importante privind reorganizarea partidului. Astfel, la alegerile generale în pregătire urmau să fie numiţi candidaţi numai în circumscripţiile electorale din Transilvania și Banat, pentru a păşi în România Mare în mod cât mai unitar. Totodată, au fost alese şi noile structuri de conducere ale PNR.

Problema acută a PNR la momentul respectiv era acea că nu avea o condu-cere centrală, nici preşedinte ales în mod oficial, deoarece la Marea Adunare Naţio-nală de la Alba Iulia Comitetul de conducere al PNR, în frunte cu George Pop de Băseşti, şi-a depus mandatul, iar conducerea “trebilor politice” a fost încredinţată Consiliului Dirigent. Octavian Goga era de părere că “în mod logic şi normal consi-liul dirigent reprezintă comitetul executiv al partidului”. De aici, spune el, “conclu-

(Vezend), Ioan Iremia Dancâş (Răşinari), Ioan Bucur (Turda), Romul Taflan (Beclean), Dimitrie Nica (Moroda), Vasile Laza (Ticvanu Mare), Ioan Stan Herţa (Vidrarău), Mihai Vasiescu (Lipova), Dănilă Vicaş (Husasău-Bihor); Învăţători: Iuliu Vuia, I. Vidu, Teodor Mureşan, Macedon Simul, Al. Pop, Traian Şuteu, Ştefan Popovici, Candid Pop, D. Lepădat, D. Popovici, Pavel Dârba, Teodor Bucurescu, Gheorghe Lipovan; Medici: Dr. Pompiliu Nistor, Dr. Al. Pop, Dr. Iuliu Moldovan; Ingineri: Stan Vidrighin, Eugen Muntean, Aurel Stoica; Publicişti: Ion Agârbiceanu, I.V. Soricu şi Zaharia Bârsan; alte categorii sociale: Iacob Popa, vicar (Făgăraş), Dr. Petre Poruţiu, I. Vulcu, comerciant, Partenie Cosma, director de bancă, D. Comşa, profesor, Constantin Pavel, profesor la liceul din Beiuş, Ştefan Roşianu, profesor la Blaj, Al. Ciura, profesor la Blaj; Membrii Partidului Socialist- Democrat: Pavel Buciumean, Tiron Albani, Teodor Moga, Emil Isac şi Valeriu Roman, în Gazeta Transilvaniei, nr. 157/1919, p. 2. 9 Muşat-Ardeleanu, 1976, p. 149; Patria, nr. 132/1919, p. 2-3. 10 Gazeta Transilvaniei, nr. 157/1919, p. 2. 11 Iancu, 1973, p. 270 şi 273.

925

zia logică este că preşedintele Consiliului este în mod normal şi preşedintele Partidului”. Aşadar, îl propune pentru această funcţie pe Iuliu Maniu, care “prin trecutul lui este un om care se bucură de încrederea politică”. Această propunere a fost urmată de aplauze şi ovaţii venite din partea fruntaşilor la Conferinţă12. Iuliu Maniu a fost ales cu unanimitate de voturi, “pe lângă mari ovaţii”, deşi el nu era prezent. A venit doar la şedinţa de a doua zi.

În ceea ce priveşte reorganizarea partidului, Octavian Goga propune ca aceasta să se facă având la bază “massele populare”, deci reorganizarea să por-nească de jos, de la nivel de sat şi “până sus în vârful piramidei noastre sociale”. Îi îndemna, în acest sens, pe fruntaşii partidului să ia contact cu satele, să explice ţăranilor ideile şi programul partidului, pentru ca aceştia “să înţeleagă rostul drep-turilor şi îndatoririlor lui în viaţa politică prin contactul nostru”. Să-i înscrie pe ţărani în partid, apoi aceştia, la rândul lor, să-şi aleagă preşedinţi de organizaţii la sate.

Propunerile de organizare ale lui Octavian Goga, au fost expuse de către Ioan Suciu, care se arată întru totul de acord cu întreaga formulă. Iată care erau aceste propuneri: “1). Ca şef al partidului naţional român, pe dl. Iuliu Maniu (Aplauze, Ovaţii). 2) Consiliul Dirigent să fie Comitetul executiv şi şeful lui să fie preşedintele partidului. 3) Comisia de 10 membrii. În această comisie pot să conlu-cre şi membrii Consiliului Dirigent, deci ai Comitetului executiv. 4) Congresul partidului, care până ce este Marele Sfat, este compus din membrii lui. După alegeri mandatul lor încetează. Atunci membrii congresului vor fi membrii partidului în parlament, plus 3 delegaţi de fiecare judeţ. 5) În fiecare judeţ un comitet executiv judeţean format din deputaţi şi senatori din acel judeţ plus câte 3 delegaţi ai comite-tului cercual. 6) Comitetul cercual: 1 delegat din fiecare comună. Acest delegat este şi preşedinte în respectiva comună. 7) În cursul, înainte şi după alegeri se vor face înscrieri în cluburile partidului. 8) Partidul va avea un birou al său separat de resorturile oficiale de stat, un personal stabil sub supravegherea şefului - condus de un secretar al partidului”. Totodată, I. Suciu face propuneri pentru comisia celor 10, şi anume: Teodor Mihali, Vasile Saftu, Ştefan Roşian, Constantin Bucşan, Anton Mocsonyi, G. Bogdan, Nistor Crişan, Nicolae Zigre, Aurel Nilvan şi Sever Negrea13.

Lucrările Conferinţei PNR sunt încheiate printr-un discurs al noului preşe-dinte al Partidului Naţional Român, Iuliu Maniu, care, printre altele, face apel la toţi fruntaşii prezenţi pentru a depune “toată munca şi cinstea în opera de consolidare a statului român”14.

Comisia electorală aleasă la Sibiu pentru organizarea partidului şi a alege-rilor parlamentare şi-a început cu conştiinciozitate munca15. În adunări, care au avut loc în fiecare sat din Transilvania şi Banat, s-au ales preşedinţii organizaţiilor locale şi candidaţii pentru alegerile parlamentare. În fruntea acestor organizaţii au fost aleşi, de obicei, preoţii.

12 Gazeta Transilvaniei, nr. 164/1919, p. 1. 13 Gazeta Transilvaniei, nr. 164/1919, p. 1. 14 Gazeta Transilvaniei, nr. 168/1919, p. 1. 15 Gazeta Transilvaniei , nr. 173/1919, p. 1.

926

Înainte de alegerile parlamentare, în luna noiembrie 1919 se produce o dizi-denţă în cadrul PNR din Banat. De altfel, exista o tradiție a dizidenței în Banat, inclusiv la români, față de drumul politic al întregii Transilvanii. Și după 1881, anul unificării celor două Partide Naționale Române, bănățenii, nu odată, au avut alte puncte de vedere în PNR unificat. În perioada interbelică “bănățenismul” s-a accen-tuat nu numai în politică, ci și în viața economică sau culturală. Treisprezece fruntaşi ai PNR, nemulţumiţi de poziţiile ocupate de ardeleni în cadrul Consiliului Dirigent, în special de rolul determinant al grupului Iuliu Maniu - Al. Vaida Voevod, au înființat o organizaţie politică proprie intitulată Uniunea Naţională. Cu acest prilej ei au adoptat o declaraţie în 10 puncte prin care justificau ruperea grupării lor de partid. Printre semnatari îi găsim pe liderii Avram Imbroane, Al. Vidu, Cassian R. Mun-teanu16. Noua grupare condusă de A. Imbroane s-a aliat, apoi, cu facţiunea condusă de Octavian C. Tăslăuanu, Ioan Suciu şi dr. Petru Groza17. Deşi unite aceste două grupuri aveau o forţa destul de redusă. De aceea A. Imbroane, Octavian C. Tăs-lăuanu, Cassian R. Munteanu au început negocierile cu Liga Poporului, care dorea să-şi extindă influenţa şi dincolo de munţi.

Constantin Argetoianu mărturiseşte, în memoriile sale, faptul că el a fost cel care a amânat înscrierea grupului condus de A. Imbroane precizând cu binecu-noscuta sa ironie următoarele: “La discuţiile mele cu Goga lua parte foarte des şi Octavian Taslăuanu şi câteodată Avram Imbroane. Popă răspopit, fără cultură, cu un dar de vorbă ce-l pusese în fruntea oratorilor populari, cu Avram Imbroane m-am înţeles din două cuvinte. (…) Singura lui dorinţă era să scoată Banatul de sub oblăduirea Consilului Dirigent şi să-l afilieze cât mai grabnic Vechiului Regat. Fugea de liberali şi ademenit de panasul lui Averescu a vrut să se înscrie numai-decât în Ligă fără condiţii. În Banat, în 1919, nu avea nici o situaţie politică, dar începură să răscolească satele prin cuvinte înflăcărate şi făcuse impresie la Bucu-reşti într-o întrunire, prin talentul său. De acord cu Goga am amânat înscrierea sa ca să vină toţi deodată şi să dea astfel mai multă amploare gestului său”18.

2. Participarea organizaţiei PNR din judeţul Timiş-Torontal la alegerile parlamentare din noiembrie 1919

Prin Înalt Decret Regal se stabilesc zilele în care urmau să se desfăşoare primele alegeri generale de după Unire. Astfel, în zilele de 2, 3, 4 noiembrie au avut loc alegerile pentru Cameră, iar în zilele de 7 şi 8 noiembrie pentru Senat. Noul Parlament urma să se întrunească la Bucureşti pe data de 20 noiembrie 1919.

Printr-un ordin circular din data de 6 octombrie 1919, secretarul general al Resortului de Interne din cadrul Consiliului Dirigent, Victor Onișoru, transmitea administrațiilor județene măsurile de ordine pe care trebuiau să le ia în decursul campaniei electorale. Astfel, funcționarii publici aveau obligația de a se abține de la

16 Patria, nr. 209/1919, p. 1. 17 Muşat-Ardeleanu, 1986, p. 132. 18 Argetoianu, 1996, p. 224.

927

orice amestec politic în campania electorală. În zilele de votare era interzisă orice comercializare de băuturi alcoolice, iar localurile trebuiau închise19.

Ziua alegerilor a reprezentat pentru transilvăneni o adevărată sărbătoare naţională. Judeţul Timiş-Torontal, fiind cel mai mare județ din Ardeal și Banat era împărțit în 18 circumscripții electorale, trimițând în primul parlament al României Mari tot atâția deputați.

La fel ca în celelalte județe din Ardeal și Banat, în multe circumscripții a existat doar un singur candidat, care a fost declarat ales, conform articolului 46 al legii electorale din Ardeal și Banat. Astfel, au fost declarați aleși următorii deputați: Heinrich Anwender, redactor din Lugoj, în circumscripția Deta; Peter Kausch, avo-cat în Modoș, în circumscripția electorală Modoș; Ioan Tengler, director de bancă în Timișoara, în cicumscripția Periamoș; dr. Ștefan Frecot, avocat în Timișoara, în cir-cumscripția Biled; Ioan Oprea, protopresbiter în Timișoara, în circumscripția Giroc; Dr. Lucian Georgevici, avocat în Timișoara, în circumscripția Recaș

În circumscripția Comloșul Mare s-au înscris în cursa electorală 3 candidați: Eremia Mezin, care a obținut 351 voturi; Pavel Fumor, 687 voturi și Teodor Bucu-rescu, învățător în Comloșul Mare și membru marcant al PNR Timiș, care a obținut 1.045 voturi și mandatul de deputat.

În circumscripția Sânmiclăușul Mare au fost 2 candidați: Traian Stoică-nescu, jude comunal în Sânmiclăuș și Ioan Demian, membru marcant al PNR Timiș, care a obținut 701 voturi și madatul de deputat.

Orașul Timișoara avea două circumscripții, pentru care s-au înscris 3 candi-dați: Geiza Luffert, privalier în Timișoara, care a obținut doar 302 voturi; George Adam, avocat în Timișoara și membru marcant al PNR Timiș, care a obținut 869 voturi și Iosif Kremer, arhitect în Timișoara, care a obținut 1.008 voturi. Ultimii doi au primit mandatul de deputat.

În circumscripția Ghilad au fost doi candidați: Ioan Albu, proprietar, care a obținut 576 voturi și Patrichie Râmneamțu, funcționar în Deva, care a obținut 1.292 voturi și mandatul de deputat.

În circumscripția Gătaia s-au înscris în cursa electorală preotul din Cenadul Mare, Ștefan At. Oprean, care a obținut 297 voturi și Avram Imbroane, disident din PNR, preot și publicist în Timișoara, care a obținut 1.051 voturi și mandatul de deputat.

În circumscripția Ciacova au existat tot 2 candidați: Constantin Diminescu, proprietar în Ciacova și Augustin Ghilezan, protopop local. Pe data de 30 octombrie 1919, prin document legalizat la Judecătoria de Ocol din Ciacova a fost revocată candidatura lui Diminescu și a fost proclamat ales protopopul Ghilezan.

Fruntașul politic național-român, Sever Bocu, publicist în Lipova, a candidat în circumscripția electorală Buziaș și a obținut mandatul cu 1.961voturi, față de 508 voturi câte a obținut contracandidatul său, Ivan Pepo, protopresbiter în Buziaș.

În circumscripția Belinț s-au înscris în cursa electorală 3 candidați: Constantin Morariu, medic în Lugoj, care a obținut 1.188 voturi și mandatul, George

19 S.J.BH.A.N., F.P.-A., dos. 105/1920, f. 5.

928

Adam, avocat în Timișoara, care a obținut 829 voturi și Iosif Bertin, econom în Topolovățul Mare, a cărui declarație de candidatură a fost respinsă.

În circumscripția Seceani au fost 2 candidați: Octavian Crîșmariu, judecător în Baia Buziaș, care a obținut 1.058 voturi și Dr. Pompiliu Ciobanu, avocat în Timi-șoara și membru marcant al PNR, care a obținut 1.290 voturi și mandatul de deputat în parlamentul României Mari.

În circumscripția Aradul Nou s-au înscris în cursa electorală tot 2 candidați: Iosif Gabriel, avocat în Timișoara și Dr. Andreas Buchman, avocat în Lipova, care și-a retras candidatura și astfel Iosif Gabriel a fost declarat ales.

În circumscripţia Lipova s-au înscris în cursa electorală trei candidaţi: Constantin Missits, avocat în Lipova; Gheorghe Frâncescu, proprietar în comuna Şiştoroveţ şi Mihai Vasiescu, plugar. Dar candidatura celui din urmă a fost respinsă de către biroul electoral pe motiv că este incompletă. Mihai Vasiescu depune o contestaţie, care este respinsă la rândul ei. Se ambiţionează şi se deplasează personal la Sibiu, la Consiliul Dirigent, care a luat în discuţie candidatura lui. Se constată că în conformitate cu legea electorală avea 50 de alegători care au semnat pentru candi-datura lui şi astfel o declară completă. Consiliul Dirigent dă ordin Biroului electoral Judeţean din Timiş să îndrume pe preşedintele biroului electoral din Lipova să pri-mească şi candidatura ţăranului Vasiescu.

La data de 30 octombrie 1919, M. Vasiescu se prezintă la preşedintele cir-cumscripţiei electorale Lipova, Ivan Cimponieru, care declară că nu primeşte nici acum candidatura lui Vasiescu. El respinge hotărârea Consiliului Dirigent, spunând că “D[omnul]. Maniu porunceşte acolo la el în Sibiu şi nu aici la noi”.

După ce alegerile de deputat în această circumscripţie sunt câştigate de către C. Misits, ţăranul Vasiescu trimite o contestaţie Camerei Deputaţilor, pentru a orga-niza noi alegeri, în care să-şi poată depune şi el candidatura. Conducerea Camerei Deputaţilor constată culpabilitatea biroului electoral din Timiş şi propune invalida-rea alegerii din circumscripţia Lipova20.

În unele locuri s-au încercat diversiuni şi atacuri la adresa Consiliului Diri-gent şi a PNR. Cu toate acestea PNR a obţinut la aceste alegeri o strălucită victorie, reuşind să trimită în Parlamentul României nu mai puţin de 169 de deputaţi şi 66 de senatori.

Deşi s-a bucurat de sprijinul aparatului de stat, Partidul Naţional Liberal a obţinut 103 mandate, fiind urmat de Partidul Ţărănesc din Basarabia, 72 şi Partidul Ţărănesc din Vechiul Regat 61 de mandate21.

Cele mai mari organizaţii ale PNR erau la Bihor, Timiş-Torontal, Caraş-Severin şi Arad. Organizaţia PNR din Bihor trimitea în Parlamentul României nu mai puţin de 18 deputaţi şi 5 senatori, Timişul - 16 deputaţi (plus încă doi: Avram Imbroane - disident şi Lipova - anulat) şi 7 senatori (din care 3 erau şvabi), Caraş-Seve- rin - 15 deputaţi şi 7 senatori, iar Aradul câştigase 14 mandate de deputat şi 6 de senator22.

20 D.A.D., sesiunea 1919-1920, p. 41-42. 21 Scurtu, 1994, p. 15.

929

La aceste alegeri parlamentare 227 mandate au revenit Partidului Naţional Român (161 mandate de deputaţi şi 66 senatori). Restul de 6 mandate au fost obţi-nute de unele facţiuni dizidente, amintite mai sus23.

În concluzie, se poate afirma faptul că aceste alegeri au fost câştigate de către PNR, şi că într-adevăr, după cum spunea C. Argetoianu, anul 1919 a fost anul ardelenilor. În jurul PNR urma să se configureze şi noua majoritate parlamentară şi tot acest partid a dat şi primul ministru al guvernului.

Pe data de 14 noiembrie 1919 s-a primit la prefecturi o telegramă de la Consiliul Dirigent în care se cerea ca să fie anunţaţi deputaţii şi senatorii PNR să se prezinte la Sibiu, “dumineca seara”, de unde urmau să plece cu un tren special la Bucureşti24.

La Sibiu, pe data de 17 noiembrie, s-au întâlnit toţi deputaţii şi senatorii PNR aleşi în Ardeal şi s-a hotărât înfiinţarea unui club parlamentar cu sediul în Bucureşti.

Cu ocazia primei şedinţe a Clubului, care a avut loc în după amiaza zilei de 22 noiembrie, la Bucureşti a fost ales un Comitet executiv de conducere al clubului şi au fost înfiinţate comisiile acestuia. Comitetul executiv al clubului urma să fie compus din 25 de persoane25. Tot acum au fost alese comisile parlamentare ale PNR. Fruntaşul politic timişorean Pompiliu Ciobanu a fost ales în Comisia economică, iar George Adam în Comisia administrativă26.

Toate comisiile au fost aprobate de cei prezenți la adunare, în finalul căreia a luat cuvântul preşedintele partidului, Iuliu Maniu, care a precizat că scopul întâlnirii a fost atins. Subliniază că noile comisii aveau de rezolvat “o serie de mari

22 D.A.D., sesiunea 1919-1920, p. 12-92. 23 Ivan, 1934, tabelul IV. 24 S.J.SJ.A.N., F.P.A., dos. nr. 2403/1919, f. 1. 25 Din rândul celor 25 de fruntași politici, în Consiliul Prezidial au fost aleşi următorii: Vasile Goldiş, Vasile Lucaciu, Teodor Mihali, Ştefan Cicio Pop, Alexandru Vaida-Voevod, Aurel Vlad, Ioan Suciu, Victor Bontescu şi Octavian Goga. Din comitet mai făceau parte Tiberiu Brediceanu, Mihai Popovici, Emil Haţieganu, Romul Boilă, R. Saftu, Anton Mocioni, Liviu Borcea, Constantin Bucşan, Valer Moldovan, Alexandru Văleanu, protopopul I. Teculescu, Iosif Blaga, Petre Cornean, Ioan Coltor, Iuliu Coroianu, Gheorghe Pop, Ion Agărbiceanu, Voicu Niţescu, Sever Dan, Ion Moţa şi Coriolan Steer. Vezi, Patria, nr. 222/1919, p. 2. 26 În Comitetul pentru conducerea discuţiei au fost propuşi şi admişi Şt. Cicio Pop, M. Popo-vici, O. Goga, O. Tăslăuanu, Gheorghe Crişan, Aurel Esca, O. Rusu, M. Ivan. În Comisia economică au fost aleşi Victor Bontescu, Vasile Osvadă, George Moroianu, Pompiliu Ciobanu, Laurenţiu Pop şi Ionel Pop. În Comisia financiară au fost aleşi Aurel Vlad, Ioan Lapedatu, Sever Dan, Ilie Beu şi M. Ungureanu. În Comisia pentru instrucţiune publică au fost aleşi să facă parte următorii: V. Goldiş, I. Lupaş, N. Bălan, Nicolescu, O. Goga, Cons-tantin Pavel, O. Tăslăuanu, Izidor Marcu, Al. Lapedatu şi Roman Ciorogariu. Din Comisia administrativă urma să facă parte V. Onişor, George. Adam, I. Boeriu, C. Ardelean, O. Rusu, Petre Cornean, iar din cea juridică, E. Haţieganu, Cornel Iancu, Zaharia Munteanu, L. Borcea, Al. Morar, Aurel Isac şi Adrian Ilie.

930

probleme” în Palamentul României Mari27. Ziarul “Patria” concluziona scopul şi rezultatul acestei importante întâlniri

de la Sibiu a noilor aleşi ardeleni şi bănăţeni, care porneau cu entuziasm spre Bucu-reşti, capitala tuturor românilor: “A fost prilejul de apropiere şi cunoaştere a tuturor celor cari, reprezentând prin partid tot trecutul de rezistenţă a neamului robit, au obţinut acum tot prin partid încrederea pentru a reprezenta şi în faţa ţării întregite aceeaşi solidaritate şi aceeaşi patriotică înţelegere a intereselor neamului în prob-lemele prezentului ca şi în acelea ale trecutului”. Acum PNR avea misiunea istorică “să se prezinte în faţa ţării întregite, pentru care, acum are îndatorirea de a sta ca unul din cele mai însemnate elemente de compunere a vieţii noastre politice”. Din acel moment nu mai era “îngăduită pentru nici una din provinciile eliberate o poli-tică cu caracter local, ci numai una generală şi care să îmbrăţişeze toate proble-mele României întregite cu cele mai bune şi reprezentative elemente pe care un trecut de luptă continuă şi anevoioasă le-a pregătit precum şi cu acelea pe care în viitor le va desemna poporul”. Ardelenii şi bănăţenii, care reprezentau “partea însemnată din neamul nostru de dincoace de Carpaţi”, păşeau acum “în faţa nea-mului întreg, pentru a aduce contribuţia sa alături de a tuturor celorlalte părţi unite laolaltă”28.

3. Demiterea guvernului Vaida și participarea organizației PNŢ din județul Timiș-Torontal la alegerile parlamentare din mai-iunie 1920

După intense tratative, la data de 25 noiembrie 1919 s-a încheiat un acord de colaborare între Partidul Naţional Român, Partidul Ţărănesc, Partidul Naţionalist-Democratic, Partidul Democrat al Unirii din Bucovina şi Partidul Ţărănesc din Basarabia, pentru a constitui un bloc parlamentar29.

Din păcate, acest prim parlament românesc de după 1918 a avut o existenţă scurtă. Pe data de 12 martie 1920, preşedintele Partidului Ţărănesc, Ion Mihalache şi-a prezentat demisia din guvern, deoarece proiectul său de lege agrară, care a fost votat de către Parlament, a fost respins de către regele Ferdinand.

La numai o zi după demisia lui Mihalache, regele semnează decretul de numire a generalului Alexandru Averescu în funcţia de preşedinte al Consiliului de Miniştri30.

Modalitatea în care a fost demis guvernul Vaida, în momentul în care primul ministru se afla în străinătate şi lupta pentru îmbunătăţirea imaginii României şi recunoaşterea noilor graniţe prin tratate de pace, a fost detestată atât în ţară dar şi în străinătatea. Constantin Argetoianu, colaboratorul apropiat, în acea perioadă, a gene-ralului Averescu, recunoaşte faptul că: “deşi Guvernul Averescu era aşteptat şi pregătit de mai multe zile, schimbarea a avut toate aparenţele unei bruscări inutile, şi că Regele s-a purtat urât cu Vaida. Dar, - spune Argetoianu, om bun cum e, Vaida

27 Patria, nr. 222/1919, p. 2. 28 Patria, nr. 220/1919, p. 2. 29 Scurtu, 1994, p. 15. 30 Scurtu, 1994, p. 16-17.

931

l-a iertat - spre folosul lui de altminteri”31. Tot el descrie şi scena demiterii guver-nului şi reacţia Occidentului: “Pe când Mihalache se sbătea cu proiectul său, Regele a chemat pe Cicio Pop şi i-a cerut demisia Guvernului. Baciul a rezistat, a întâm-pinat că era numai interimar şi că demisia trebuia să fie cerută lui Vaida. Regele a insistat, declarând că situaţia nu îngăduia nici o întârziere, şi în cele din urmă dl. Ţiţei şi-a iscălit demisia. Vaida a aflat la Londra, pe când <pertracta> cu Guvernul englez şi făcea planuri de viitor în auzul străinilor, că nu mai era ministru şi şef de Guvern. Pentru prestigiul nostru de stat civilizat, a fost o lovitură urâtă, şi presa din Londra şi Paris ne-a judecat fără indulgenţă”32.

Pe data de 25 martie 1920, noul prim ministru dizolvă Parlamentul, acest fapt fiind considerat de către Nicoale Iorga ca un act de “crimă politică”33. Averescu avea nevoie de o majoritate parlamentară care să-l susţină şi să-şi consolideze pute-rea, având asentimentul regelui, în acest sens. Regele Ferdinand a semnat decretul dizolvării Corpurilor Legiuitoare şi a convocat corpul electoral pentru noi alegeri în zilele de 25-27 mai, pentru alegerea deputaţilor şi 30-31 mai pentru senatori34.

În aceste condiţii, Comitetul Central Executiv al PNR convoacă congresul partidului pentru data de 24 aprilie 1920, la Alba Iulia. Pe ordinea de zi erau anun-ţate problemele ce urmau a fi dezbătute. Astfel, după ce se prezenta raportul Comite-tului Central Executiv, urma să fie ales un comitet, care să facă propuneri asupra situaţiei politice din ţară, să fie îmbunătăţit programul partidului şi să i se dea o nouă organizare. De asemenea, urma să fie ales un nou Comitet Central35.

Se trimit tuturor preşedinţilor de organizaţii judeţene manifestul partidului şi convocarea Congresului care urma să se ţină la Alba Iulia. Acest manifest trebuia afişat de către preşedinţii organizaţiilor judeţene în fiecare comună. Era primul con-gres al partidului de după Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia din 1 Decem-brie 1918.

La Congres, foştii parlamentari erau membri de drept. În afară de aceştia, fiecare circumscripţie trimitea câte 2 delegaţi şi fiecare judeţ câte 5. În ceea ce priveşte circumscripţiile electorale erau luate în considerare cele din toamna anului 191936. Astfel, au luat parte la Congres, în afară de deputaţi şi senatori, 542 de delegaţi din cele 22 de judeţe ale Transilvaniei37.

Faţă de Congresul de la Alba, liberalii lansau zvonul că PNR va fuziona cu Partidul Poporului. Vestea era lansată de ziarul “Adevărul”, “cu scopul de a deso-rienta pe ardeleni”38.

31 Argetoianu, 1996, p. 112. 32 Argetoianu, 1996, p. 113. 33 Neamul românesc, nr. 54/1920, p. 1. 34 M.O., nr. 270/1920, p. 13421. 35 Patria, nr. 79/1920, p. 1. 36 Patria, nr. 82/1920, p. 1. 37 Patria, nr. 90/1920, p. 1. 38 Patria, nr. 85/1920, p. 1.

932

Zvonurile erau lansate, în special, de către Octavian Goga, care dorea o sciziune în rândul P.N.R., văzând că acesta nu era de acord să fuzioneze cu Partidul Poporului.

Un jurnalist de la ziarul “Patria” îşi punea întrebarea ce urmărea, de fapt, Octavian Goga şi gruparea sa: “Biruind în alegeri să ne înece pe toţi în Liga Popo-rului? Şi ce bine va urma pentru noi ardelenii şi pentru întreg neamul românesc din această cufundare în apele Ligii? Răspunsul e scurt: să ajungem cu toţii la discreţia boierilor din vechiul Regat, adunaţi în jurul dlui Averescu! Aici am fi ajuns noi democraţia Ardealului!”. Totodată, îşi punea întrebarea de ce Goga nu a pornit acţiunea de fuzionare cu partidele din Federaţie, partide cu care PNR a fost la guver-nare. Octavian Goga, “care a scris pe vremuri <Clăcaşii>, <Sapa> etc.”39, acum era acuzat că s-a înrolat în partidul ciocoilor, cunoscându-se faptul că mulţi lideri ai Partidului Poporului, în frunte cu C. Argetoianu şi C. Garoflid, erau mari proprietari de pământ.

În ceea ce-i priveşte pe bănăţeni, autorul articolului, este de părere că ar trebui să se reculeagă. O parte dintre ei, în frunte cu Avram Imbroane, părăsiseră P.N.R. încă dinainte de alegerile parlamentare din noiembrie 1919, trecând la libe-rali. Însă, la Congresul Ligii Poporului, ţinut la Bucureşti, în zilele de 16 şi 17 aprilie 1920, aceştia au trecut la nou înfiinţatul Partid al Poporului de sub conducerea generalului Averescu. De fapt, acum, la acest congres, Liga Poporului se transformă în Partidul Poporului. Intrarea grupului de bănăţeni ai lui Imbroane în Partidul Poporului a fost catalogată de opinia publică, “ca o dovadă de setea de a parveni şi de o totală lipsă de caracter”. Pentru prestigiul bănăţenilor era recomandat să scape de astfel de reprezentanţi40.

Pentru ca delegaţii aleşi să ajungă în bune condiţii la Congres, în presă era anunţată circulaţia trenurilor spre Alba Iulia, din întreaga Transilvanie41.

Lucrările Congresului de la Alba Iulia au început pe data de 24 aprilie 1920, orele 10 şi au fost deschise de preşedintele partidului, Iuliu Maniu, întâmpinat cu aplauze furtunoase. S-a trecut la verificarea delegaţilor din cele 22 de judeţe. În sală erau prezenţi în jur de 800 de persoane. Poporul adunat afară cerea ca lucrările congresului să se ţină în aer liber pentru a putea asista la discuții. Fruntaşul politic sălăjean Alexandru Aciu îi linişteşte şi spune că va fi o adunare şi afară. Astfel, se improvizează în piaţa din Alba Iulia un congres paralel unde au ţinut cuvântări Ştefan Cicio-Pop, Ioan Moţa, avocatul Giurgiu Brânzeu şi un ţăran pe nume Mihalache. Vorbitorii au arătat situaţia politică din ţară şi au dat “îndrumări pentru activitatea nouă”42.

Preşedintele PNR., Iuliu Maniu, a rostit un impresionant discurs în care a făcut o analiză a activităţii partidului după 1918, a subliniat necesitatea extinderii organizaţiilor la nivelul întregii ţări şi nu fuziunea lui cu Partidul Poporului, care

39 Patria, nr. 85/1920, p. 1. 40 Patria, nr. 85/1920, p. 1. 41 Patria, nr. 85/1920, p. 1. 42 Gazeta de Duminecă, nr. 3/1920, p. 3.

933

prin aceasta dorea desfiinţarea PNR.. Existau voci chiar în cadrul partidului care spuneau că rolul PNR s-a sfârşit odată cu realizarea Unirii de la 1 Decembrie 1918. De aceea, Iuliu Maniu subliniază faptul că doar Congresul poate să hotărască soarta partidului43.

Congresul PNR a adoptat un proiect de rezoluţie şi s-au ales organele de conducere. Iuliu Maniu a fost reales în funcţia de preşedinte, la propunerea docto-rului Coltor, care a fost primită cu aplauze îndelungi şi ovaţii entuziaste. Având în vedere faptul că, după cum era şi firesc, partidul s-a extins la nivelul întregii ţări, pentru a se putea face o cât mai bună propagandă electorală s-a hotărât să se aleagă un comitet de o sută de persoane44. Din rândul acestuia a fost ales, apoi, Comitetul Central Executiv format din următorii lideri: Iuliu Maniu, preşedinte, Vasile Goldiş, Al. Vaida Voevod, Ştefan Cicio Pop, vicepreşedinţi, Sever Dan, secretar general, Valer Branisce, Iustin Marşieu, Ion Agârbiceanu, Voicu Niţescu, Aurel Lazăr, Valer Moldovan, Aurel Dobrescu, George Adam, Ioan Coltor, Vasile Saftu, Mihai Popo-vici, membri. Acesta urma să colaboreze permanent cu preşedintele Iuliu Maniu. A fost aleasă şi o comisie de 40 de persoane care să examineze situaţia politică din ţară şi să formuleze proiectul de rezoluţie al congresului45.

43 Maniu, 1920, p. 4-5. 44 De fapt, au fost aleşi 125 de fruntaşi în acest comitet. Aceştia proveneau din toate judeţele Transilvaniei şi Banatului şi erau principalii lideri politici ai Partidului Naţional, mulţi dintre ei viitori parlamentari, de aceea publicăm componenţa acestui comitet, în ordine alfabetică: George Adam, Ion Agârbiceanu, Valer Branisce, Nicolae Brânzeu, Sever Bocu, Simion Balea, Andrei Bârsan, Lucian Borcea, Iosif Blaga, Ioan Bianu, Sebastian Bornemisa, Eugen Bran, Coriolan Bohăţiel, Ioan Buşiţa, Romul Boilă, Gheorghe Bilaşcu, Emil Bologa, Nicolae Bratu, Victor Branisce, Liviu Cigăreanu, Vasile Chiroiu, Aurel Cozma, Vasile Chindriş, Gheorghe Crişan, Romul Curta, Ioan Coltor, Zosim Chirtop, Gheorghe Dobrin, Victor Deleu, Andrei Doboşi, Sever Dan, Cornel Dărămuş, Candid David, Silviu Dragomir, Sever Erdelyi, Atanasie Ghidiu, Vasile Goldiş, Andrei Ghidiu, Alexandru Gheţie, Lucian Gheorgheviciu, Ilarie Holom, Emil Haţieganu, Ioan Iosif, Gavrilă Iuga, Nicolae Lăzărescu, Dimitrie Lascu, Vasile Lucaciu, Alexandru Lupean, Aurel Lazăr, Iuliu Maniu, Eugen Muntean, Iustin Marşieu, Sever Miclea, Gheorghe Moroianu, Ioan Moţa, Isidor Marcu, Romul Marchiş, Liviu Micşa, Iosif Macaveiu, Dumitru Manu, Romul Micşa, Cornel Mesaroş, Valer Moldo-van, Victor Moldovan, Iancu Meţian, Izidor Marcu, Ştefan Meteş, Simion Nemeş, Alexandru Nemeş, Voicu Niţescu, Aurel Nilvan, Pompeiu Nistor, Andrei Nicola, Gavril Oşianu, Laurenţiu Oanea, Vasile Pahone, Ştefan Cicio Pop, Laurenţiu Pop, Gheorghe Popoviciu, Uroş Păteanu, Gheorghe Pop, Ioan Pop-Morlaca, Iacob Pop, Ioan Pop, Ionel Pop, Ariton Popa, Augustin Pordea, Victor Pralea, Gavril Precup, Emil Precup, Ghiţă Pop, Grigore Pletosu, Traian Petraşcu, Petru Popovici, Ioan Rafiroiu, Alexandru Rusu, Alexandru Racoţi, Octavian Rusu, Dionisie Roman, Ioan Roman, protopop Simu, inginer Stoica, Vasile Suciu, Ioan Sâmpălean, Florian Stan, Vasile Saftu, Eugen Savu, Vasile Sava, Coriolan Steer, Aurel Socol, I. Teculescu, dr. Tălăşescu, Tit Liviu Tilea, Simion Tămaş, Camil Velican, dr. Vescan, Alexandru Vaida Voevod, Aurel Vălean, Romul Veliciu, Toma Vasinca, Nicolae Zigre. Vezi Patria, nr. 91/1920, p. 2. 45 Patria, nr. 91/1920, p. 2.

934

La acest Congres au mai luat cuvântul Nicolae Iorga şi Ion Mihalache, care au vorbit despre reforma agrară şi necesitatea înfăptuirii acesteia, precum şi Al. Vaida-Voevod.

La final, Congresul mulţumeşte Comitetului Executiv pentru lucrările împli-nite şi dă descărcarea de gestiune pe timpul trecut de la Marea Adunare Naţională din 1 Decembrie 1918 şi până la data respectivă46.

Având la bază hotărârile adoptate la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918 şi “ca postulat politic desăvârşirea unirii” pentru a cărei legiferare partidul se angaja să lupte, la Congresul de la Alba Iulia din 24 aprilie 1920 PNR a adoptat un program de muncă, sintetizat în 13 capitole47.

Cu acest vast program se prezenta PNR în campania electorală din mai-iunie 1920. Credem că el se adresa întregii ţări şi depăşeşte limitele regionalismului de care era acuzat PNR.

Partidul Naţional Român era hotărât să-şi menţină monopolul politic în Transilvania şi Banat. De aceea a început o propagandă politică intensă. În fruntea listelor de candidaţi se aflau preşedintele partidului Iuliu Maniu, Alexandru Vaida Voevod, Vasile Goldiş, Mihai Popovici, Voicu Niţescu, Ştefan Cicio Pop, Aurel Vlad, Aurel Lazăr, Victor Deleu şi mulţi alţi lideri importanţi.

În Monitorul Oficial nr. 23 din data de 2 mai 1920, guvernul Averescu publica decretul-lege referitor la amânarea alegerilor din Transilvania şi Banat, stabilindu-se zilele de 3 şi 4 iunie pentru Cameră, zilele de 6 şi 7 pentru Senat şi ziua de 8 iunie pentru Colegiul Universitar din Cluj. Motivaţia amânării acestor alegeri era, în concepţia generalului Averescu, faptul că dificultăţile de ordin material, ca repartizarea circumscripţiilor electorale, afişarea listelor, etc., au cerut să amâne alegerile pentru Transilvania şi Banat. Dar, în ziarul “Patria” se afirma că reparti-zarea noilor circumscripţii electorale era publicată tocmai în acelaşi Monitor Oficial prin care se amânau alegerile şi sublinia că aceasta era o “dovadă eclatantă şi indu-bitabilă a mistificărilor înscenate de generalul Averescu”48.

Confruntarea electorală în Transilvania şi Banat, la aceste alegeri, se poate caracteriza ca o luptă dură între organele administraţiei Averescu, care doreau să-şi consolideze poziţiile şi candidaţii PNR, care nu doreau să piardă monopolul politic pe care-l deţineau aici încă înainte de 1918.

Asupra campaniei electorale din Transilvania s-a concentrat întreaga admi-nistraţie averescană, în special după ce s-a încheiat campania în Vechiul Regat. Au fost folosite toate mijloacele de propagandă electorală pentru a se anunţa succesul Partidului Poporului în Vechiul Regat. Au fost trimişi cei mai buni oratori ai parti-dului din judeţele unde au câştigat alegerile pentru a-i convinge pe cetăţeni să voteze cu partidul aflat la guvernare49.

46 Patria, nr. 90, 26 aprilie 1920, p. 1-2. 47 Patria, nr. 92, 29 aprilie 1920, p. 1-2. 48 Patria, nr. 98, 5 mai 1920, p. 1-3 49 Scurtu, 1972, p. 262.

935

Județul Timiș-Torontal a fost împărțit în 10 circumscripții electorale, față de 18 câte a avut la alegerile parlamentare din noiembrie 1919. Alegerile parlamentare pentru Cameră au avut loc pe data de 3 iunie 1919.

În circumscripția orașului Timișoara au candidat Francisc Gestlinger, care a obținut 1.207 voturi și mandatul, Iosif Kremer, fost deputat în prima legislatură a obținut 766 voturi și Livius Linția, care a obținut doar 390 de voturi.

În circumscripția Lipova au candidat Pavel Pascu, care a obținut 569 voturi, Romulus Damian numai 35 voturi și țăranul Mihai (Mișa) Vasiescu a cărui candida-tură a fost respinsă în noiembrie 1919. Vasiescu era acum candidat al Partidului Poporului, partid de guvernământ și a obținut cele mai multe voturi (3.268) și mandatul de deputat.

În circumscripția Aradul Nou s-au înscris în cursa electorală 3 candidați: Andrei Buschmann, care a obținut 553 voturi; Iosif Gabriel, fost deputat, care a obți-nut 932 voturi și Iosif Mayer, care a obținut mandatul cu 2.883 voturi.

În circumscripția Sânmiclăușul Mare s-au înscris 5 candidați: Teodor Bucu-rescu, fost deputat și fruntaș PNR, care trecuse la partidul de guvernământ, a obținut 1.326 voturi; Vasile Medea – 182 voturi; Timotei Tâmpeanu – 501 voturi; Iacob Atlasz – 564 voturi; Emeric Reitner, fost deputat, a obținut 1.382 voturi, iar fruntașul PNR Vasile Chiroiu, fost deputat și el, a obținut 1.474 voturi. Nu a obținut nici un candidat majoritatea absolută și astfel pe data de 13 iunie a avut loc balotaj între Emeric Reitner, care a obținut 2.823 voturi și Vasile Chiroiu, care a obținut mandatul de deputat cu 5.444 voturi.

În circumscripția Vinga candidatul PNR George Ciunga a obținut doar 464 voturi, Ștefan Pop 675, Ioan Vânătu, candidatul guvernamental 2.107 voturi, iar Francisc Andresz 2.013. Pe data de 13 iunie 1920 a avut loc turul 2 între Francisc Andresz, care a obținut 2.797 și Ioan Vânătu, care a câștigat mandatul, obținând 4.575 voturi.

Fruntașul politic național-român George Adam a candidat în circumscripția Ciacova și a obținut 1.597, față de cele 4.303 voturi câte a obținut candidatul guver-namental Liviu Ghilezan. Au mai existat 2 candidați: Ioan Behavetz, care a obținut 797 voturi și Leopold Somlo 927 voturi.

Sever Bocu a candidat în circumscripţia Belinţ, unde au participat 5 candi-daţi. Sever Bocu a obţinut 1.120 de voturi, Octavian Crâşmariu – 305 voturi, Cristof Melinger – 808 voturi, Panait Bobeş – 1.605 voturi şi Iosif Breştin – 1469 de voturi. În urma acestor alegeri s-a ajuns la balotaj între Panait Bobeş şi Iosif Breştin, Sever Bocu situându-se doar pe locul 3. În urma balotajului, noul tur de alegeri, care a avut loc pe data de 13 iunie, Iosif Breştin a fost ales deputat cu 3.150 de voturi, faţă de 2.727 câte a obţinut Panait Bobeş.

În circumscripția Gătaia s-au înscis în cursă 4 candidați: Frederic Dutschak – 1.148 voturi; Iosif Anchovitz – 993 voturi; Nicolae Popoviciu – 1519 voturi și Patrichie Râmneamțu, candidatul guvernamental, care a obținut 1.455 voturi. În turul 2, Nicolae Popoviciu a obținut 1.577 voturi, iar Patrichie Râmneamțu a câștigat mandatul cu 2.527 voturi.

936

În ultimele două circumscripții electorale rezultatele au fost invalidate, pe motiv că au existat motive întemeiate. La Biled câștigase mandatul Franz Krauter, cu 4.586 voturi, în fața lui Ștefan Frecot, care a obținut 1.038 voturi. În circum-scripția Modoș câștigase Gaspar Muth, cu 2.841 voturi, față de 1.349 voturi, câte a obținut contracandidatul său, Henrich Andender50.

În urma alegerilor din 3-4 iunie 1920, la Cameră, din cele 98 de candidaturi depuse, PNR a câştigat 27 de mandate. Partidul Poporului a obţinut, în Transilvania, 69 de mandate51. În total, pe întreaga ţară, PNR a reuşit să obţină 27 de mandate52.

Se poate observa că Partidul Național a pierdut din electoratul său în judeţul Timiş-Torontal, unde a obţinut doar câte un mandat, respectiv cel al lui Vasile Chiroiu în circumscripţia electorală Sânmiclăuşul Mare.

La Senat au primit mandatul 14 fruntaşi ai PNR, unul dintre ei fiind din județul Timiș-Torontal. Este vorba de protopopul Ioan Pascu.

Județul Timiș-Torontal a fost împărțit în 5 circumscripții electorale, față de 7 câte a avut la alegerile parlamentare din noiembrie 1919.

În circumscripția Lipova a câștigat mandatul de senator candidatul guverna-mental Arcadie Oprean, cu 1.336 voturi, față de 509 voturi câte a obținut candidatul PNR, Gherasim Sârbu. Cel de al treilea candidat, Voicu Hansea a obținut 741 voturi.

În circumscripția Aradul Nou mandatul a fost câștigat de către Karl Motler, cu 3.130 voturi, față de cele 1.0007 ale candidatului Wilhelm Kopony.

În orașul Timișoara a câștigat mandatul Iosif Gabriel, fost deputat PNR, care trecuse la partidul de guvernământ, la o diferență foarte mică față de contra-candidatul său, Henrich Bazder, respectiv 764 voturi la 748.

Partidul Național a câștigat un mandat de senator în circumscripția Sânmiclăușul Mare, unde a candidat protopopul Ioan Pascu. El a obținut 2.619 voturi, Ioan Popovici – 1.140 voturi, George Bauer – 735 voturi și Nicolae Novac, care a obținut doar 344 voturi.

În momentul validării mandatelor observăm şi o eroare, voită sau nu, în ceea ce priveşte candidatura generalului Ion Răşcanu, în circumscripţia electorală Ciacova. Astfel, numărul de voturi exprimate a fost 8.689 din care 33 au fost anulate. Ceilalţi contracandidaţi au obţinut următoarele rezultate: Iosif Sriegl – 1765 voturi; Karl Petru – 573 voturi; John Philipp – 250 voturi; Manoilă Fabriciu – 183 de voturi. Acestea însumate dau 2.771 voturi, iar în dreptul candidatului guverna-mental Ion Răşcanu apar 8.689 voturi, adică totalul voturilor exprimate. În luările de cuvânt privind validarea acestui mandat nu găsim nicio intervenţie privind această eroare53.

Alegerile parlamentare din iunie 1920 au constituit un moment important în viaţa politică din Transilvania şi Banat, deoarece acum începe procesul de partajare a corpului electoral pe grupări politice. Totodată, PNR a pierdut o serie de lideri

50 D.A.D., nr. 5/1920, p. 45-46. 51 Ivan, 1934, tabelul IV. 52 Scurtu, 1994, p. 262. 53 D. S., nr. 2/1920, p. 7.

937

valoroşi, care au trecut la alte partide, în special la Partidul Poporului, aflat la guver-nare. Este cazul grupărilor Goga-Tăslăuanu, Avram Imbroane şi gruparea sa din Banat, Teodor Mihali sau cazul lui Vasile Lucaciu54, simbolul memorandului din 1892, care, după ce a candidat pe listele PNR şi a obţinut un mandat în circumscrip-ţia Baia-Mare, a trecut la Partidul Poporului.

Tot acum începe şi ofensiva liberalilor pentru a se organiza în Ardeal, unde nu avuseră succes până atunci. După ce gruparea Imbroane trece de la liberali la Partidul Poporului, liberalii reuşesc să-l atragă la ei în partid pe Aurel Cosma, fostul preşedinte al organizaţiei PNR din judeţul Timiş-Torontal, împreună cu câţiva apropiaţi ai săi.

Pentru a clarifica această situaţie, pe data de 19 octombrie 1920, la Timi-şoara, a fost organizată o mare adunare judeţeană a PNR. La această întrunire, deputatul Vasile Chiroiu face o analiză a situaţiei politice din acest judeţ şi din ţară, cerând clarificarea situaţiei lui Aurel Cosma. Astfel, în moţiunea adoptată cu această ocazie, se subliniază faptul că trecerea lui Cosma şi a apropiaţilor săi la liberali nu angaja cu nimic PNR, ci era o opţiune personală a acestora. Totodată, se afirma că trecerea acestora la liberali “nu s-a făcut din motive politice, ci din motive de alt ordin”. În această încercare, Aurel Cosma a dorit să ia cu el şi ziarul “Banatul”55, dar acesta era proprietatea PNR. Adunarea îşi exprima deplina încrederea în PNR şi preşedintele său, Iuliu Maniu.

În finalul adunării se decide constituirea unui birou de organizare a PNR din judeţul Timiş-Torontal şi oraşul Timişoara, cu sediul la secretarul organizaţiei, Sever Bocu. S-a hotărât ca după reorganizarea PNR la nivelul oraşului Timişoara, acest proces să se extindă în întreg judeţul, iar la final să fie convocată o adunare jude-ţeană pentru a se alege un comitet de conducere.

Comitetul de organizare al PNR din judeţul Timiş-Torontal era format din următorii fruntaşi politici locali: Ioan Pascu, senator, Vasile Chiroiu, deputat, Sever Bugariu, avocat, Gheorghe Crăciun, medic, inginerul Giurgiu, medicul Banffi, Gheorghe Zaharie, avocat, Gheorghe Adam, avocat şi Ştefan Pascu, avocat56.

În concluzie, se poate afirma faptul că cu toate eforturile Partidului Poporului, aflat la guvernare, în special cele ale lui Octavian Goga, de a împiedica propaganda PNR, acesta din urmă a reuşit să obţină 27 de mandate, la Cameră şi 14 la Senat, ceea ce îl situa pe locul al doilea între partidele din România.

O altă concluzie ar fi aceea că, începând cu aceste alegeri, în Transilvania şi Banat încep să pătrundă şi partidele din Vechiul Regat. Vor avea un oarecare succes la electorat doar în momentul când vor deţine puterea şi vor organiza ele alegerile. PNR rămânea, în continuare, partidul cu cea mai mare priză la electoratul din Transilvania şi Banat.

54 Patria, nr. 246/ 1920, p. 3. 55 Organizaţia judeţeană a PNR Timiş îşi înfiinţează un alt ziar, și anume “Voinţa Banatului”. 56 Patria, nr. 236/1920, p. 3.

938

Abrevieri

A.C.N.S.A.S., F.D

- Arhivele Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Fond Documentar

D.A.D. - Desbaterile Adunării Deputaților D.S. - Desbaterile Senatului P.N.R. - Partidul Național Român S.J.BH.A.N., F.P.-A

- Serviciul Județean Bihor al Arhivelor Naționale, Fond Prefectura județului Bihor. Prefect-administrative

S.J.SJ.A.N.F.P.-A.

- Serviciul Județean Sălaj al Arhivelor Naționale, Fond Prefectura județului Sălaj. Prefect-administrative

BIBLIOGRAFIE Argetoianu, 1996

Argetoianu, Ctin., 1996, Memorii. Pentru cei de mâine. Amintiri din vremea celor de ieri, vol VI, (1919-1922), ediţie de Stelian Neagoe, Bucureşti.

Coposu, 1996 Coposu, C., 1996, Confesiuni, dialoguri cu Doina Alexandru, București, Ed. Anastasia.

Gazeta de Duminecă

Gazeta de Duminecă (Șimleu Silvaniei): nr. 3/1920.

Gazeta Transilvaniei

Gazeta Transilvaniei (Brașov): nr. 157, 164, 165, 168/ 1919.

Iancu, 1973 Iancu, Gh., 1973, Marele Sfat Național al Transilvaniei (1918-1919), în Anuarul Institutului de Istorie Cluj, Cluj-Napoca, XVI.

Ivan, 1934 Ivan, M., 1934, Evoluţia partidelor politice în cifre şi grafice. 1919-1932, Sibiu.

Maniu, 1920 Maniu, I., 1920, Discurs-expozeu rostit de dl Dr. Iuliu Maniu preşedintele Partidului Naţional Român în Congresul Partidului Naţional ţinut la 24 aprilie 1920 în Alba Iulia, Tipografia Libertăţii din Orăştie.

Maniu, 1934 Maniu, I., 1934, Unirea Ardealului. Conferinţă ţinută la Radio-Bucureşti în 24 ianuarie 1934, Tipografia Naţională S.A. Cluj.

Mușat-Ardeleanu, 1976

Muşat, M., Ardeleanu, I., 1976, Viaţa politică în România. 1918-1921, Editura Politică, Bucureşti.

Mușat-Ardeleanu, 1986

Muşat, M., Ardeleanu, I., 1986, România după Marea Unire, vol. II/1, 1918-1933, Bucureşti.

Neamul românesc

Neamul românesc (București): nr. 54/1920.

939

Patria Patria (Cluj): nr. 126, 132, 209, 222/1919; 79, 82, 85, 90, 91, 92, 98, 236, 246/1920.

Scurtu, 1972 Scurtu, I., 1972, Lupta partidelor politice în alegerile parlamentare din mai-iunie 1920, în Carpica. Culegere de Studii şi Comunicări, Bacău.

Scurtu, 1994 Scurtu, I., 1994, Istoria Partidului Național Țărănesc, Ed. Enciclopedică, București.