In me r- T'f ia Pari *s ls

/

i DX

Mulumim tuturor celor care ne-auajutat la alctuirea acestui omagiu in

memoria marelui printe duhovnicesci «apostol al românilor» Cleopa llie,

rugându-l s le binecuvinteze viaaatât lor, cât i celor care vor citi cu

evlavie aceast carte.

TT^

în memoria Printelui Cleopa

«Mânca-v-ar

Raiul!»

II

Carte tiprit cu binecuvântarea

î. P. S. DANIELMitropolitul Moldovei i Bucovinei

EDITURA MNSTIREA SIHSTRIA2004

CÂTEVA CUVINTEla aceast carte

Descrierea CIP a Bibliotecii Naionale a Românieiîn memoria Printelui Cleopa: Mânca-v-ar Raiul.

- Vântori: Mnstirea Sihstria, 20042 voi.

ISBN 973-87019-9-6

Voi. 2. - 2004. - ISBN 973-87020-1-1

281.95 Cleopa,!.

Dei au trecut mai bine de ase ani de la

adormirea Printelui Cleopa, memoria Sfiniei sale

a rmas vie nu numai în rândul vieuitorilor m-nstirii, ci i a credincioilor. i astzi continu svin la chilia i mormântul Prea Cuvioiei sale,

pentru a le vizita i a se ruga în aceste „locuri sfin-

te", cretini ortodoci din ar i de peste hotare,

din Grecia, Serbia, Frana, Ungaria etc.

In volumul de fa am adunat câteva din

mrturiile scrise sau vorbite de cei care l-au cunos-

cut pe când era împreun cu noi, sau a celor care

au ajuns s-1 cunoasc dup mutarea sa la Domnul.

Toate aceste mrturii ne fac s credem cPrintele Cleopa, care dorea tuturor s fie „mân-

cai de rai", a aflat mil la Bunul Dumnezeu, i de

acolo, din rai, ne poate ajutn i»« nul 1 1 i pctoi,cu rugciunile sale, spre ;i lunii iNpltcIc acestui

veac i a ne întâlni acolo sus, în i oi UI I, pentru a-1

auzi din nou spunându-ne „Mâiua v Bl raiul!4'.

Editorul

IN LOC DEINTRODUCERE

S-a scris i se va tot scrie despre Printele

Cleopa cât timp neamul românesc va dinui pe

acest pmânt. Pentru c Printele Cleopa reprezin-

t sufletul nemuritor al neamului nostru, atât de

urgisit i, paradoxal, atât de druit de Dumnezeu.

Dac m-ar întreba cineva, aa cum se obinu-

iete, i m-am întrebat eu însmi, care este perso-

nalitatea care m-a impresionat i mi-a marcat în

mod irevocabil existena, a rspunde f&r cea mai

mic ezitare: Printele Cleopa.

Printele este cunoscut de muli dintre noi,

cei vârstnici, numele su a depit graniele, dar

tinerii n-au avut fericirea s-i cunoasc viaa iopera, i pentru ei, în mod deosebit, doresc s fac o

evocare a celui care a fost Arhimandritul Cleopa

Ilie, duhovnic al Sfintei Mnstiri Sihstria, aacum l-am cunoscut eu: personalitate de excepie,

„desvârit întru toate", a crui via poate fi luat

ca model de puritate sufleteasc i ale crui prea

înelepte cuvinte ne pot cluzi în via.

Scriind aceste rânduri, am plecat de la consi-

derentul c într-o lume la rscruce, meschin, puspe cptuial, axat pe partea material, mcar un

pic de spiritualitate este necesar.

Sper s nu agasez, reamintind din cuvintele

lui Andre Malraux, c secolul XXI va exista în

msura în care va fi religios sau nu, în msura în

care vom ti s ne întoarcem ctre noi înine, ctre

ceea ce se numete spirit.

Dar, mai întâi, de acolo din cer, îl rog pe

Printele s-mi ierte îndrzneala de a scrie despre

Sfinia sa, s-mi dea binecuvântarea pentru a-mi

îndeplini dificila, dar i minunata misiune pe care

mi-am asumat-o.

Era pe la începutul anilor '90, când Dumnezeu

a considerat c trebuie s apar o schimbare total

în viaa noastr, s ne întoarcem faa spre El.

Având acum acces la o mulime de informa-

ii, altdat interzise, când am putut s intru într-o

biseric sau mnstire fr team i restricii, când

am realizat c viaa nu mi-a oferit nici o satisfacie

major, am început s-mi pun întrebri i s-mi

caut propria identitate.

„Niciodat nu este prea târziu pentru a pune

început bun", spunea adesea Printele Cleopa.

Am citit numeroase cri de spiritualitate, ammers în pelerinaje la mnstiri din aproape toat

ara i nu numai. în strintate am ajuns în locuri

de o mare frumusee i încrctur spiritual, amvizitat Israelul cu locurile sale sfinte, Grecia cu

celebrele mnstiri de la Meteora, dar i alte i alte

locuri druite de Dumnezeu pe acest pmânt.

Dar trebuie s mrturisesc cu mâna pe inim

c sufletul meu vibreaz îns mai mult la mns-tirile i locurile sfinte din ara mea, i mai ales la

cele ale Moldovei, pe care le numesc Sfinte Locuri

Româneti.

La unul din aceste locuri sacre am s mopresc, unde mie i altor mireni pelerini ni s-a fcut

o urare minunat, pe care n-am s-o pot uita nici-

odat: „Mânca-v-ar raiul!".

Cei pe care îngerii le-au purtat paii spre

„casa din deal" de la Mnstirea Sihstria i-au dat

seama, desigur, care este autorul acestor memora-

bile cuvinte.

8

Revd cu ochii minii i ai sufletului chipuri

i locuri dragi de acum mai bine de un deceniu icare mi-au lsat amintiri de neters.

înc înainte de 1990 obinuiam ca în luna oc-

tombrie s mergem s ne rugm i s ne reculegem

la moatele Sfintei Parascheva, cu care ocazie eu

revedeam i laul, oraul studeniei mele.

Dar în acel an, când începuse s adie un vân-

ticel de libertate, a vrut Bunul Dumnezeu s ajun-

gem i pe la mnstirile din inutul Neamului, i,

mai ales, la Sfânta Mnstire Sihstria.

Drumul spre aceste sfinte locuri este pe m-sur, un fel de „via sacra"; s fii pelerin pe aceast

cale înseamn s oferi sufletului un regal, o sr-

btoare de zile mari.

Dintr-un modest autocar admiram muniimaiestuoi cu arbori multiseculari ce ne îmbiau la

reverie. Priveam în tcere peisajul de vis al unei

toamne binecuvântate, spectacolul coloristic fasci-

nant al frunzelor de la nuanele cele mai subtile de

galben-auriu la flcrile de rou-rubiniu, pe care

nici cel mai dibaci penel al vreunui pictor celebru

din lumea aceasta n-ar reui s-1 redea. Cci cine-L

poate egala pe Creator? (îndrznesc s fac aceste

afirmaii în ciuda ideilor de frumos ale unui vestit

poet francez).

Lsam în urma noastr, pe dreapta, alte mi-

nuni: „pdurea de argint" i „codrii de aram" atât

de îndrgite de genialul Eminescu.

i cum este ceva drum pân la Sihstria, cu

ochii admiram, ne încrcm sufletele mirate de

atâta frumusee i armonie, dar simeam nevoia sschimbm impresii cu cei de lâng noi, cu care vi-

bram la unison.

Auzeam printre frânturi de fraze, un nume tot

mai des repetat: Printele Cleopa... sau, pur i sim-

plu, Printele.

Am devenit mai atent. Auzisem eu ceva,

cândva, poate citisem, dar erau doar nite amintiri

vagi, probabil din vremea studeniei, pentru c pe

atunci eram o turist împtimit, dar turist numai.

Se vorbea despre Printele Cleopa cu o pio-

enie, dragoste i admiraie care m-au pus pe gân-

duri ce nu-mi ddeau pace; a fi dorit mult s-1 vd,s-1 aud, s-1 cunosc pe om, cum se spune.

Ca i cum mi-ar fi ghicit gândul, o pelerin

cu ochi zâmbitori i voce amabil, din apropierea

mea, simindu-mi nelinitea i curiozitatea, m-a

sftuit s fac tot posibilul s ajung la chilia Prin-

telui Cleopa, s stau prin preajm, c Printele,

chiar dac este bolnav, cum se aude, nu se îndur

s lase oamenii în ateptare, i, cine tie...

Deja se simea un aer mai rcoros, de o parte

i de alta drumul era acum strjuit de brazi falnici,

i iat-ne la porile mari, din lemn, ale mnstirii.

Dei ghidul ne-a rugat s stm pe lâng auto-

car, cât timp se va ocupa el de cazare, eu, de obicei

un om disciplinat i conformist, de data aceasta am

10 11

luat-o aa, de una singur, am tot urcat o potec inu m-am oprit decât în faa unei csue cu cerdac,

care avea icoane pe pereii din afar.

M-am aezat pe scrile din faa casei s-mi

trag sufletul. Lâng mine apru un motan uria, ca

din poveti, frumos trcat i am încercat, precaut,

s m împrietenesc cu el. N-a fost cazul s insist,

n-a fcut deloc mofturi cum fac de obicei pisicile

i s-a lsat mângâiat.

Ca din pmânt s-a ivit i un câine, cu o blanlung, alb, mtsoas cum nu mai vzusem, la fel

de frumos i prietenos, gata s-mi in i el com-

panie, alturi de motanul cu care se gsea, amobservai, în relaii absolut cordiale.

Stteam aa, eu i cei doi tovari ai mei, ine bucuram de soarele blând de toamn linitit,

într-un peisaj fermector, simfonie de sunet iculori.

Nite psrele ddeau un concert de zile mari,

care nu impieta cu nimic linitea pdurii, dimpo-

triv.

între timp au mai sosit câteva persoane, iar o

voce ne-a asigurat în oapt c ne aflm chiar în

faa chiliei Printelui Cleopa.

N-am mai apucat s întreb ceva, cci ou s-a

deschis i un clugr tânr, subirel, ne a spus cu o

voce grav i îngrijorata c;"i ii pair mu. dar Prin-

tele nu se simte prea bine, aa i &,..

12

Am ascultat cu respect vorbele clugrului,

dar n-am plecat; cevam reinea. .

.

Mi-am luat locul pe scri, m bucuram de

frumuseea din jur, binefctoare, iar aerul..., sim-

eam c aerul era altfel decât în alte locuri. Sigur,

erau brazii din apropiere, dar nu era numai atât.

Atunci nu mi-am dat seama, dar acum tiu: era

:rul de sfinenie, harul Creatorului, care ocrotea

..csua din deal", unde vieuia un sfan.

Nu mai aveam noiunea timpului, prea c st

pe loc, când, deodat, acelai clugr, de fapt un

ucenic al Printelui, cu o voce precipitat, dar la fel

de îngrijorat, ne-a spus c Printele o s vin, dar

s nu-1 inem de vorb prea mult, c medicii i-au

interzis, etc...

Numai c Printele, cum am observat mai

târziu, nu respecta întocmai sfaturile medicilor ichiar dac rugase pe ucenic s nu-1 deranjeze nici

chiar împratul Japoniei, iat c pentru noi, nite

simpli pelerini din ara sa, nu 1-a lsat inima...

i nici n-a terminat vorba ucenicul, c a iaprut în pragul uii un btrân înc falnic, cu un

chip blând, luminos, harismatic, încadrat de plete

i barb albe, care ni s-a adresat cu o voce afectu-

oas i puin cântat: „Mânca-v-ar raiul!".

Nu mai auzisem o aa îmbinare de cuvinte;

oricine, orice ne putea mânca, dar „raiul" suna

prea frumos!

13

Printele Cleopa, cci Sfinia sa era, ne-ainvitat în chilie, ne-a întrebat de unde venim, s-a

bucurat, apoi a luat un teanc de cri i ne-a druitla flecare câte una.

Totul se întâmpla uimitor de repede, ne-abinecuvântat i ne-a spus s ne rugm neîncetat.

. Ucenicul ne-a tcut semn s ne retragem, iaa era prea mult, ne-a dat el de îneles...

Nu tiam ce s fac. Nu-mi reveneam, mi se

prea c triesc un vis prea frumos. M inundase omare bucurie, o pace a sufletului pe care n-o maiavusesem poate decât în copilrie. M miram câtrbdare am avut s atept acolo, pe scri, uitând

pur i simplu de mine însmi.

Mi-am amintit mai târziu cuvintele Printelui,

care repeta cu nesfârit rbdare: „rbdare, rbdare,rbdare... pân la sfârit, rbdare".

Nu-mi ieea din minte imaginea Printelui,

simeam c semna cu cineva i nu-mi aminteam...

Coborând scrile potecii m întrebam ce mi-aplcut atât de mult la Printele, pentru c pur isimplu m fascinase, rmsesem fr grai.

i mi-am dat seama: emana Printele atâta

lumin, buntate, bunvoin, modestie i mai ales

dragoste, c nu puteai decât s rmâi vrjit i s-1iubeti la rându-i, fr limite.

Semna cu imaginea Bunului Dumnezeu din

povestirile copilriei mele, când „umbla" pe p-mânt, însoit de Sfanul Petru.

14

Plutea totui în aer ceva care depea puterea

mea de înelegere, iar chipul Printelui atât de lu-

minos i plin de buntate îmi struia în minte.

A fost de ajuns aceast scurt vedere ca s-mi

doresc s ajung cât mai des la Sihstria, s-1 mai

vd, s-i fiu în preajm, dar mai ales s-1 aud.

i Bunul Dumnezeu mi-a ascultat ruga, s-a

întâmplat de mai multe ori. Cum ajungeam la Si-

hstria, alergam într-un suflet spre „csua din

deal".

Niciodat vreo prelegere a unui universitar

(i unii au fost de excepie) n-a avut un asemenea

impact asupra mea.

Cuvintele Printelui aveau o for evocatoare

extraordinar: gsise cuvântul ce exprim adevrul,

cuvântul mergea drept la int, avea o siguran în

15

exprimare rar întâlnit. Verva, tonul, schimbarearegistrului evocrii, sublinierea unor cuvinte, tot cespunea Printele era memorabil, de o intensitate

maxim. Nimic în plus, nimic în minus, cuvântulprea dltuit în marmur. Apoi, memoria fenome-nal, citatele din Sfinii Prini, din Sfintele Scrip-

turi, din Vieile Sfinilor. Era un adevrat izvor deînelepciune, de sfinenie i har. Avea de la Dum-nezeu darul cunoaterii i al înelepciunii.

Erau cuvintele unui predicator, dar i ale unuiorator de excepie i, de ce nu?, ale unui mare artist

al cuvântului. (S-ar putea scrie lucrri de licen,doctorate etc, cu o asemenea tem).

Dar Printele era i un actor înnscut, în ace-

lai timp regizor i scenarist, fr a fi îns teatral.

i ne druia Printele tuturor înelepciune din

prea plinul minii i al sufletului su.Dar mai era ceva, poate cel mai important:

predicile Printelui erau atât de inteligent gândite,

încât erau accesibile tuturor asculttorilor, indife-

rent de gradul lor de cultur. Era îneles i de omulsimplu, dar era gustat i de cei mai rafinai intelec-

tuali. (Aa cum se întâmpl cu opera unor maricreatori de geniu, de talia unui Brâncui, Emines-cu, Enescu etc).

Era pe înelesul tuturor, pentru c Printeleiubea pe toi la fel, cunotea valoarea inestimabil

a sufletului omenesc. Nu conta c erai ministru sauom de rând, pe fiecare îl trata cu toat dragostea i

16

consideraia. Putea fi un interlocutor egal cu cei

mai valoroi oameni de cultur, dei Printele era

un autodidact, dar cu atât mai mult de apreciat.

i spunea Printele lucruri atât de profunde,

într-un limbaj atât de simplu, cu inflexiunile dulci

i inconfundabile ale graiului moldovenesc!

Fac aici o precizare. Nu-mi place când o per-

soan public vorbete cu accent dialectal, dar la

Printele simeai c aa trebuie, nu se putea altfel.

Sigur, Printele depea ceea ce se cheamun talent chiar ieit din comun - avea har de la

Duhul Sfan. Numai c acest har n-a venit aa din

senin, pe un teren sterp. Exista o baz solid: edu-

caia religioas din familie, multa lectur a crilor

sfinte i nu numai, multa ascultare, multa dragoste

pentru tot ce fcea, multa dorin de a cunoate i a

se instrui, multa responsabilitate i rigurozitate

pentru tot lucrul bine fcut, dar mai ales, multa

dragoste de oameni.

A putea spune, f&r s greesc, c Printele

era un erudit, o adevrat enciclopedie în sensul

bun al cuvântului, cci Printele avea un cap bine

flcut i nu unul bine umplut.

Era tot timpul animat de dorina de a ti, de a

cunoate. Spunea Printele: „Cine te oprete s nu

tii?". tia pe de rost crile sfinte, dar avea cuno-

tine din cele mai variate domenii.

Mai spunea Printele: „Nimic nu este mai

ior decât a înva pe alii i nimic nu este mai

17

greu decât a face ceea ce învei pe alii". i înce-

pea s îniruie o mulime de pcate pe care i le

atribuia siei. N-am mai vzut la nimeni atâta

sinceritate i modestie!

In anii în care veneam la Sihstria, Printele

era bolnav, dar, întotdeauna când aprea, se artaplin de blândee, buntate, uneori fcea glume ca

un btrân hâtru i se punea pe sine însui la dispo-

ziia celor care aveau nevoie de un sfat, de o vorbziditoare. Cu cât îl vedeam i-1 ascultam mai des,

cu atât îi gseam mai multe caliti, era cu totul

deosebit, incomparabil, unic.

A fost singura fiin aproape de perfeciune

pe care am întâlnit-o (perfect este numai Creatorul).

îl comparam uneori cu marii notri voievozi: „Unbtrân atât de simplu, dup vorb, dup port"... idac voievozii au construit biserici din piatr ilemn, Printele a zidit biserici în sufletele oame-nilor.

II asemnm cu Sfanul Serafim de Sarov,

care îi întâmpina oaspeii venii din cine tie ce

ctun îndeprtat al Rusiei cu minunatele cuvinte:

„bucuria mea", „comoara mea" -, dar i „mân-ca-v-ar raiul" al Printelui Cleopa n-are egal.

Se bucura mult când oamenii îl cutau s-iasculte cuvintele înelepte. Dar cel mai mult se

bucura Printele când vedea copii i când acetiamai tiau i rugciuni. I se lumina i mai mult faa,îi râdeau ochii, întinerea pur i simplu, radia de

.ucurie i fericire. Se bucura Printele ca un copil,

cci avea suflet curat de copil.

Oamenii îl iubeau mult i îi aduceau daruri.

Ce se mai minuna Printele când a primit în dar o

pereche de ghete! „Uite, zicea, sunt chiar msura

mea". Sunt sigur c mai târziu Printele druia la

rândul su darurile primite unor oameni nevoiai.

i cred c se bucura mai mult când vedea c oa-

menii sunt capabili de generozitate, de milostenie

cretin, de dragoste pentru aproapele i, de ce

nu?, mai cred c se bucura Printele c este iubit.

Pentru c i sfinilor le place s fie iubii; nu-i aa?

Am luat parte la multe întâlniri cu Printele

Cleopa, dar mrturisesc cu toat sinceritatea cn-am avut curajul s-i pun o întrebare, i aveam o

mulime, cci abia pusesem început bun; m

18 19

cuprindea o sfial, o emoie i chiar mi-era teams nu-1 supr cumva cu vreo întrebare nepotrivit.M simeam ca o gâz mic, mult prea mic,la poalele Ceahlului.

Se mai supra Printele, destul de rar, e ade-vrat, i atunci ridica tonul, vorbea cam rstit, dem miram de unde mai are atâta for... îi trecea

îns repede i spunea cu vocea blând, obinuit,„Da, mam, da", „Da, dragul mamei, s fim ateni

cu sufletele noastre". (Cel mai mult se supra P-rintele când era ispitit în legtur cu sfinenia sa -

i apoi, nu-i plceau laudele de nici un fel).

învam din rspunsurile pe care Printele le

ddea celorlali i întrebrile nu se mai terminau.

Pentru mine era destul c m aflam în preajm.Simpla sa prezen m fcea fericit, pentru cPrintele avea putere prin lucrarea harului Duhului

Sfan s schimbe inimile oamenilor.

II iubeam nespus de mult pe Printele, cu acea

dragoste dezinteresat despre care vorbete SfanulApostol Pavel i care este inegalabil, cci fr ea

nimic nu suntem.

Mi-am dorit mult s fac eu, personal, o foto-

grafie Printelui Cleopa, dac tot nu aveam curajul

s-i vorbesc. Printelui nu-i plcea s fie fotogra-

fiat, filmat - le socotea deertciuni. Printele nuvoia, dar aparatele erau prezente mai mereu i nuavea ce face. Aa c, profitam i eu, i la aglome-

raie reueam cu chiu cu vai s-1 prind în obiectiv.

20

»ar ca un fcut, acas descopeream cu necaz cnumai pozele cu Printele nu ieeau. Ideea cu foto-

grafia devenise pentru mine o obsesie (a face foto-

afii e un hobby al meu).

în vara lui '97 mi-am zis eu: nu se poate,

trebuie s am o poz a Printelui fcut de mâna

mea. i cum au început blitzurile - era pe sear -,

mi-am pregtit i eu aparatul, mi-am luat inima în

i

dini i m-am dus la Printele s-i cer binecuvân-

tarea s-1 pot fotografia. Era pentru prima oarcând m adresam direct Printelui, care, vzân-

du-m i cam agitat, mi-a spus c nu vrea s-1 po-

zez i mi s-a adresat rar i apsat: „Mi, uite ce-i!

Eu m rog la Dumnezeu s nu ias poza asta cu

Mo Putregai" (aa se autopersifla). i acas desco-

peream din nou cu trist mirare c filmul cu Prin-

tele era voalat.

N-aveam cum s m supr pe Printele; mgândeam: unde am greit, de ce n-am meritat?!

Cred c mi-a intuit mândria; sigur m-a fi ludat

c, iat, pozele astea cu Printele eu le-am fcut.

i mai tiam eu de ce. Cumprasem crile scrise

de Sfinia sa i doar Ie frunzrisem; în schimb îmi

pierdeam vremea cu cine tie ce maculatur.

Dar în seara cu pricina Printele mi-a druit o

bucurie, una dintre cele mai mari din viaa mea.

I

Deoarece o parte din grupul nostru, în majoritate

femei, nu aveam cazare, unde credei c-am petrecut

noaptea? în autocar? Sub cerul liber? Nici vorb!

21

Am rmas peste noapte în locul cel mai bine-

cuvântat din ara asta, în camera plin de icoane iDuh Sfânt [unde Printele Cleopa vorbea la oa-

meni în perioadafriguroas - n.n.\.

Am dormit jos, pe nite pturi, privegheate

de icoane cu licriri de lumin de la candelele care

ardeau fr oprire.M gândesc acum i-mi fac un „mea culpa".

De ce n-am stat s priveghem în acea noapte unic,s nu fi pus pleoap peste pleoap, s ne fi rugat la

una din icoanele din jur?!

E adevrat c eram obosite de la Iai, de

multele ore de ateptare în picioare, fr somn, itotui...

In viaa mea s-a întâmplat s dorm în camereultraelegante, cu puf- Ia propriu i la figurat -, dar

22

nicieri nu m-am simit mai ocrotit i mai linitit

ca în camera modest, plin de icoane i cri

sfinte a Printelui Cleopa!

i nu sunt deloc o exaltat. Mai ales acum,

când realizez c am dormit în chilia unui sfan, iar

Printele sfinea i pmântul pe unde pea.i poate c Bunul Dumnezeu m-a ajutat ca

multe din dorinele mele de cltorie s se împli-

neasc, mai ales cea la Mormântul Domnului din

Ierusalim.

Printele ne povestise despre pelerinajele sale

la Locurile Sfinte, scrisese i în crile sale, mi-a

dat curaj s încerc i am reuit, mai mult chiar

decât am visat.

Am învat de la Printele Cleopa, din cele

câteva întâlniri i din crile sale, ce nu am învat

din miile de cri citite i de la miile de persoane

întâlnite în viaa mea.

Am învat de la cel mai mare specialist în

suflete despre valoarea inestimabil a sufletului

fiecruia dintre noi, c trupul trebuie s fie templu

sfan pentru acest suflet i s-1 respectm. Am în-

vat s spun „iart-m" i s-mi iubesc mai mult

semenii, am învat ce este smerenia i s fiu mai

generoas. Dar ce n-am învat?!

L-am iubit enorm pe Printele Cleopa i tiu

de ce l-am iubit i-i iubesc i astzi memoria i mrog la el ca la un sfan. Pentru c Printele ne-a

23

iubit pe noi semenii la fel de mult, i chiar maimult se druia pe sine însui nou, oamenilor.

Mulumesc lui Dumnezeu c mi-a îngduit sm aflu în preajma Printelui, c m-a fcut s în-

eleg adevratul sens al vieii. Ferice de cei care au

luat lecii de via de la Printele Cleopa, marele

profesor al „Academiei Duhovniceti" din „casa

din deal" a Sihstriei Neamului!*

Am mers la M-nstirea Sihstria idup ce Printele

Cleopa a plecat în

rai, acolo unde îi

este locul; m-amrugat i recules la

mormântul su. Ammers i la chilia sa,

unde, dintr-un ta-

blou uria, m-a în-

tâmpinat chipul suminunat, în mâninând crucea cu

care m-a binecu-

vântat de atâtea ori.

Ii simeam duhul prezent peste tot i ateptam svin parc de undeva i s spun cu dragostea de

care numai Sfinia sa era capabil: „Mânca-v-ar

raiul!".

Prof. A. ., Focani

24

ANII DE ÎNCEPUT

Mitropolitul Antonie Plmdeal':

Intrarea în mnstire2

Stareul meu de la Mnstirea Slatina, Cleopa,

ne povestea adesea, în plimbrile pe care le fcea

cu noi pe munte, cum a fost el primit în mnstire

de ctre stareul Ioanichie de la Mnstirea Sihs-

tria.

' între anii 1950-1954 Mitropolitul Antonie a fost vieuitor al

Mnstirii Slatina, avându-1 ca stare pe Printele Cleopa. în

anul 1954 a fost arestat i închis la Jilava în baza unei con-

damnri mai vechi pentru activitate anticomunist. Abia în

anul 1968 i-a putut relua activitatea bisericeasc. A obinut

doctoratul la Oxford i la Bucureti. In 1970 a fost hirotonit

episcop, iar din anul 1982 este ales Mitropolit al Ardealului. Armas foarte apropiat de Printele Cleopa pe care îl evoc i în

cartea sa „ Tradiie i libertate Ui spiritualitatea româneasc",

din care am extras, cu binecuvântarea înalt Prea Sfiniei Sale,

paginile referitoare la viaa Printelui Cleopa.2Mitropolitul Antonie, „ Tradiie i libertate... ", p. 36-39.

25

Tânr adolescent, abia trecut de vârsta majo-ratului, s-a prezentat la Sihstria, dar, în loc destare, a fost primit de econom, un clugr aspru,

cu un pr bogat, rou, ca de leu tânr i viguros,

care i-a spus doar atât:

- Ai venit s rmâi la noi?

- Da, Prea Cuvioase, i-a rspuns PrinteleClcopa, pe atunci Constantin.

- Bine, s m duc s-1 întreb pe stare. Stai

aici.

- Spune-i Prea Cuviosului c mai am doi frai

aici, clugri, I-a mai informat Cleopa.

Dup ce 1-a întrebat cum îl cheam, econo-mul a plecat. S-a întors repede cu un b în mân.Lâng poart era un trunchi de copac uscat, uitat

acolo de mult vreme. Economul 1-a luat de bra, 1-a

dus lâng trunchiul de copac, i-a dat bul i i-a zis

doar atât:

- Bate trunchiul sta! Bate-1!

i a început s-1 bat, inând înc pe umrtraista în care îi purta averea: câteva cri i cevaschimburi de corp. Economul i-a întors spatele i a

plecat la treburile lui.

Treceau pe lâng el clugri, frai, vizitatori.

Nimeni nu-1 vedea. A sunat clopotul de mas, apoi

de cin, dar de dânsul nu i-a mai amintit nimeni.

Seara târziu a venit economul, 1-a luat de bra i 1-a

dus la arhondaric, la casa oaspeilor, într-o camercu pat de scândur, fr saltea, acoperit doar cu un

26

ol de cânep i având la unul din capete o pernde paie. L-a introdus în camer fr cuvânt, a închis

ia dup el i a plecat. N-a apucat s adoarmline, c a auzit toaca i apoi îndat clopotele. S-a

deschis ua i din prag economul i-a fcut semn

s-1 urmeze. Era ora 1 1 i începea Miezonoptica iUtrenia. L-a dus în biseric i l-a aezat într-un

col, în pronaos, lâng tind.

Era noapte, în biseric lumina era pe vremea

aceea dat numai de câteva lumânri, aa c nimeni

nu l-a remarcat. Pe la ora 1 dup miezul nopii sluj-

ba s-a terminat i, dup ce toi clugrii au prsit

biserica, economul rmas la urm i-a fcut semn

din nou s-1 urmeze i, tot fr cuvânt, l-a dus din

în camera de la arhondaric. Dimineaa, foarte

diminea, în cântec de psrele i într-o lumin

le zi de genez, îngemnat cu întunericul ce se

ddea învins încetul cu încetul dar ireversibil, l-a

dus din nou la poart, i-a dat din nou bul în mâni i-a zis ca i în ajun:

-Bate-1!

L-a btut toat ziua, pân seara, nemâncat,

ignorat de toat lumea. Toi îi vedeau de treab,

intrând i ieind, grbii la ascultri. Noaptea s-a

repetat istoria nopii dintâi. Tot aa s-a repetat iziua a treia pân la apusul soarelui. Când ziua i-a

stins felinarul, coborându-1 dincolo de Piciorul

Crucii, muntele dinspre apus care începea chiar din

grdina mnstirii, economul a venit tot atât de

27

taciturn, dar cu o veselie uor observabil în ochii

lui mari i curai ca de pasre slbatic:- Vino, te cheam Btrânul. Las bul aici!

„Btrânul" era stareul Ioanichie cruia i se

zicea aa de pe când avea doar patruzeci de ani. în-

tors de la Muntele Athos, gsise mnstirea pustiit

de un incendiu i începuse singur i restaurarea

vieii monahale i a zidurilor. Aa ajunsese sprimeasc în timp pân la o sut de frai care acumerau în cea mai mare parte clugri, toi ucenicii

lui. El s fi avut la vremea aceea în jur de aizeci

de ani.

Btrânul îl atepta în odia sa de la streie,

o camer modest, cu lai de lemn, acoperit cu

un covora, cu o mas, dou scaune i cu un ana-

log pe care îi inea epitrahilul i Molitfelnicul.

- Stai în genunchi. Te voi spovedi. S-mi spui

tot ce ai fcut i ce ai de gând. Da' copacul de la

poart ce-a zis?

- N-a zis nimic. Prea Cuvioase.

- Aa s fii i tu. Da n-a zis c-1 doare capul?

N-a zis c-i e foame?- N-a zis nimic. Prea Cuvioase.

- Bine. Aa s fii i tu.

A urmat apoi o scurt spovedanie i citirea

dezlegrii.*

Ajuns la acest moment, Printele Cleopa po-

vestea: „De povestea cu bul n-am tiut dinainte,

Zfl

c btrânul nu-i repeta «ispitirile», dar tiam de

mult, îmi spusese cineva, c momentul de dupspovedanie e momentul cheie. Dac Btrânul îi

cerea actele, însemna c ai trecut proba, dac nu, a

doua zi economul îi arta drumul pe care ai venit.

- D-mi actele, a poruncit Btrânul blând.

Zici c eti frate cu alde Ilie? Nu-i bine s fii de la

început împreun. De mâine diminea te duci la

oi, la stân pe Piciorul Crucii, s-1 ajui pe Antonie

Olaru. El e baciul. S-1 asculi. i sâmbt seara svii la spovedanie. Acum du-te!

Afar atepta economul.

- Ei, i-a cerut actele? tiau toi de acte!

- Mi le-a cerut.

- Bine, atunci s mergem s mâncm.Am mers la trapez, povestea Printele Cleo-

pa, am mâncat împreun, pentru c economul pos-

tise i el întru ateptarea lmuririi cu privire la vo-

caia mea i, conducându-m acum la o alt chilie,

în rând cu fraii, la desprire m-a întrebat:

- i ce-a mai zis Btrânul?

- A zis c mâine s plec la Piciorul Crucii, la

;iân.

- Aa a zis? s-a mirat economul, dar apoi i-a

luat seama i a adugat: Dac aa a zis, aa s faci".

i din seara aceea, în afar de o alt sear pes-

tc apte ani, când a fost trimis la slujb de noapte

;i botezat Cleopa, pe tânrul Constantin-Cleopa nu

l-au mai vzut decât cei care mai treceau din când

29

în când pe la stân i se nimerea ca oile s nu fie

prin pdure. Prin mnstire nu 1-a mai vzut nimeni

ani i ani, aproape cincisprezece. A fost uitat acolo,

la oi!

Alegerea ca lociitor de stare3

Uneori smerenia e atât de bine observat,

încât virtuile excepionale rmân total necunos-

cute în obte. De aceea e foarte greu s tii, întâl-

nind pe cineva prin curtea unei mnstiri, dac ai

întâlnit un clugr obinuit sau un sfan. în Mns-tirea Sihstria, la o alegere de stare, s-a petrecut

3 Idem, p. 181-185.

30

un fapt puin obinuit cu care am putea ilustra

excelent cele spuse mai sus despre smerenie:

Ava Ioanichie de la Sihstria, biruit de btrâ-

nee i de grijile mnstirii - tocmai arseser o

parte din acareturi -, a strâns obtea într-o bundiminea de var i a grit celor optzeci de prini

i frai, tot atâia câi anii si:

- Vremea este s las locul altuia, prinilor ifrailor. Blagoslovii i m iertai pe mine pcto-

sul, c m trag la odihn. Alegei alt stare. De azi

înainte trec în rândul asculttorilor, s-mi plâng

pcatele pe care le-am agonisit cât timp a rânduit

Cel de sus s v fiu povuitor. C tii Prea Cu-

vioiile voastre, nu-i treab uoar s pori grija

atâtor suflete. Mai greeti, mai te mânii, ca omul,

mâhneti fraii, superi pe Dumnezeu. Dar vremea

de greeal trebuie rscumprat cu vreme de

pocin i eu sunt slab, i cine tie zilele omului!

Ca mâine m cheam Dumnezeu i m gsete ne-

pregtit.

Au zis prinii:

- Las, Printe, c ne rugm noi pentru Prea

Cuvioia ta. Milostiv este Dumnezeu. Rmâi mai

departe. Cine i-ar putea lua locul? Sfinia ta ne-ai

primit pe toi din lume i ne-ai învat calea mân-

tuirii i dulceaa cugetrii la Dumnezeu. Ai mil de

sufletele noastre pân la sfârit.

Erau printre dânii multe capete albe, dar toi

se simeau copii pe lâng el. îi ziceau între ei

31

„Btrânul", uitându-i numrul anilor lor, care nu

erau cu mult mai puini.

Toate strduinele prinilor de a-1 îndupleca

s le rmân stare au rmas zadarnice. Nu i nu!

De altfel, i tiau: gândea bine înainte de a vorbi,

i când vorbea, cuvântul era sfan.

- i pe cine s-alegem în loc, printe? întreb

Natanail cu dreapt nedumerire.

- Pe Cleopa, rspunse Btrânul, simplu, pri-

vindu-i cu oarecare înfruntare.

- Care Cleopa? srir mai muli, de parcle-ar fi pus jratec sub tlpi.

Ciudat privelite când sfinii îi pierd capul!

Câteva brbi pornir s tremure mrunt, iar

printele Natanail începu s-i mnânce vârfurile

mustii, trgând firele unul câte unul cu limba i,

aezându-le între buzele strânse, fcea cran, cran...

Avea pr aspru printele Natanail i dinii din faîntregi.

- Cleopa de la Piciorul Crucii, explic B-trânul.

- Prostul de la oi?

Câiva schiar zâmbete complice, înelepte

i îngduitoare.

In spate, printele Chesarie, un btrân vânjos,

cu barba roie înspicat i lung, îi traduse zâm-

betul de-a dreptul în cuvinte grele:

- S-a stricat Btrânul! Anii, ce vrei! Cu ade-

vrat i-a venit vremea s se liniteasc la chilie!

Lui Cleopa i se zicea într-adevr „Prostul de

la oi". Venise în mnstire cu cincisprezece ani

înainte, bietan cu armata fcut, i Btrânul îl în-

cercase ca pe nimeni altul. „Acum, frate Constan-

tine, eti frate de mnstire. De mâine te duci sus

în munte, la Piciorul Crucii, la stâna mnstirii, i

rmâi acolo pân voi trimite eu vorb s vii în

obte, aici, cu clugrii".

Trecuser de atunci cincisprezece ani. i iat

c abia acum trimitea Btrânul vorb s vin în

obte.

Au încercat prinii s-1 înduplece pe Btrân

s renune. Nu i-au spus c gândul de a-1 alege pe

Cleopa e un gând nstrunic, dar au gsit destule

argumente cumini.

Cleopa nu tie carte; Cleopa nu tie s vor-

beasc cu lumea; Cleopa nu se va descurca cu re-

paraiile; Cleopa n-are experien duhovniceasc

pentru c a stat numai la stân...

~J - Meritm un stare ca Cleopa; o s fie sfâri-

tul mnstirii!

- Eu zic s fie Cleopa, strui Btrânul în ho-

trârea sa. Dar Prea Cuvioiile voastre putei alege

altul. Eu mi-am spus numai o prere, fiindc m-ai

întrebat. Acum nu mai sunt stare, nu mai porun-

cesc. tiu c v gândii la Ioil, ucenicul meu, dar

nu va fi Ioil acum, Ioil va fi dup ce va pleca

Cleopa.

32 33

Asta suna a profeie, dar nimeni nu se ridic

la înlimea momentului. Lucrurile erau prea lim-

pezi. Btrânul îi pierduse cumpna minii.

Printele Visarion, cruia îi încolise un gând,

propuse obtii s se retrag s chibzuiasc ce e de

fcut.

- Prinilor, le zise el când rmaser singuri,

nu e bine s-1 mâhnim pe Btrân. A fost tatl nostru

o via întreag. S-1 lsm s moar linitit. S-1alegem pe Cleopa, cum vrea el, i 'om avea noi

grij de mnstire. Doar avem un consiliu. Cleopa

s fie aa, de form.

S-au întors i i-au spus Btrânului c l-au

ales pe Cleopa. Btrânul le-a mulumit, zâmbind

iret i satisfcut.

A doua zi dup Liturghie, îmbrcai de srb-toare, cu camilfci, cu mantii, sprijinindu-se pe

bastoane de fag, pornir toi s-i aduc stareul de

la Piciorul Crucii. Urcau tcui, rumegând îngrijo-

rai întâmplarea, ca pe o mare încercare prin care

are de trecut mnstirea.

Printele Cleopa îi vzu cel dintâi.

- Printe Antonie, strig el, vine obtea la deal.

- Fac rugciuni pentru ploaie, gândi Antonie

când îi vzu urcând, i se repezi s rânduiasc lu-

crurile în stân.

Obtea s-a apropiat tcut, solemn, ca la o

înmormântare. II priveau ciudat pe Cleopa, care

34

ttea în faa lor, în costumul lui de fiu risipitor,

zdrenuit i murdar.

IPrintele Visarion a ieit înainte, s-a gândit

puin, apoi a fcut o închinciune pân la pmânt,

apoi s-a rzgândit i a fcut o metanie pe iarb în

faa Printelui Cleopa, care privea nedumerit.

- Printe Cleopa, spuse Visarion ridicându-se.

Btrânul s-a retras din streie i obtea te-a ales

pe Sfinia ta stare. Am venit s te lum în vale.

!i atunci toi, ca la o comand, se lsar pe

Iarb, fcând metanie ca la stare dup obicei, dar

( leopa a czut odat cu ei în genunchi i a spus:

- Nu m ridic de la pmânt pân nu v schim-

bai hotrârea. Eu nu sunt vrednic de stare.

Printele Visarion a luat din nou cuvântul i a

vorbit cam aspru i cam de-a dreptul:

- tim. tim noi totul, Printe. Dar e asculta-

re de la Btrânul. El te vrea. Noi ne-am hotrât sascultm, ca s nu-1 mâhnim. Cine tie câte zile

mai are, i e pcat s-1 suprm tocmai acum. Pri-

mete, de ascultare. De mnstire o s avem noi

grij. Las asta. S-i facem o bucurie Btrânului!

A doua zi. Printele Cleopa a scris o carte

potal printelui Paisie de la Schitul Cozancea i

i-a cerut sfat ce s fac în aceast grea încercare.

ar el a postit trei zile i s-a rugat în tain lui Dum-

nezeu s se fac voia Sa.

Dup zece zile a primit de la pustnicul Paisie

o carte potal cu urmtorul cuprins: „Dragul tatei,

35

de la mine pctosul s fii ca i cum n-ai da i ca icum n-ai lua! Nu te bucura când te-or pune stare

i nu te supra când te-or scoate din streie! Fascultare de Btrânul stare i de soborul prinilor

i las-te întru toate în voia lui Dumnezeu!".

Auzind c e vorba de porunc. Printele

Cleopa se ridic drept i zise cu seriozitate:

- Dac e din ascultare fa de Btrânul, pri-

mesc. Dar s nu m lsai, prinilor, fr ajutor.

Antonie, uimit i surprins, spuse vorb ne-

ghioab, aa ca pentru sine, dar o gri destul de tare:

- i nu e nici mcar diacon!

L-au coborât în mnstire, l-au îndrumat sse spele, i-au adus schimburi, dulam i ras noude la magazie, i-au dat bocanci cu care nici nu pu-

tea umbla ca lumea, i apoi l-au dus în biseric

pentru ceremonia de instalare. Aa era datina.

A venit i Btrânul la biseric. Secretarul a

citit fr entuziasm hotrârea de alegere, iar Btrâ-nul i-a dat cârja streeasc f&r nici un cuvânt,

cci nu inuse cuvântri niciodat. Apoi toi se

micar, dând s se retrag, când noul ales ridic

mâna, cerând ascultare.

- Stareul nostru tie s vorbeasc! zise unul

în râs.

într-adevr le dovedi c tie s vorbeasc.

Dou ceasuri le vorbi din Sfinii Prini, le

art cum înelege s-i povuiasc pe calea mân-tuirii, analiz pcatele „groase" i pe cele „subiri"

ale minii i ale imaginaiei. Ie ddu sfaturi, cit din

memorie pagini dup pagini, ca dup carte, din

Sfanul Isaac irul, din

Efrem irul, din Ioan Da-

maschin, din Scrarul, din

Maxim Mrturisitorul, din

manuscrisele paisiene, le

spuse cum înelege s re-

construiasc acareturile arse

i cum va duce mai departe

rânduiala Btrânului, i toi

îneleser c se afl în faa

adevratului urma al Btrâ-

nului.

La sfârit se rânduir toi

T-i srutar mâna, cel dintâi Btrânul, iar prin faa

Utrânului trecur umilii, cu respect i veneraie.

Taina era simpl. Dintre toi, singur Btrânul

tia c în cei cincisprezece ani cât fusese la oi,

Printelui Cleopa nu-i lipsiser din traist crile,

împrumutate în tain, fie de la Neamu, fie de la

Secu, mnstirile vecine de care se apropia anume

cu turmele prin pdure, mnstiri cu biblioteci

mari, din care în cincisprezece ani îi fcuse o

adevrat cultur teologic. Mai târziu a putut sta

alturi de mari teologi i crturari, care l-au iubit i

ascultat...

Spusese Btrânul odat: „Fii cu dragoste iespect fa de tot omul, c nu tii niciodat cine

36 37

v st în fa". Dar toi i-au amintit cuvântul i l-au

crezut abia acum.

Printele Cleopa a refcut mnstirea, a înte-

meiat obti vestite i în alte pri, iar în locul lui la

Sihstria a venit Ioil, aa cum profeise Btrânul,

care între timp se mutase la Domnul. în anii din

urm, Printele Cleopa s-a retras din nou la me-tanie la Sihstria, într-o chilie simpl, asculttor la

rândul su fa de un stare tânr, ucenic de-al lui,

aa cum fusese i el ucenic al Iui Ioanichie. Rându-

ielile lumii se schimb ca anotimpurile, iar înelep-

ciunea reîntinerete cu fiecare generaie.

Printele Cleopa va spune cu încredinare ce doar un clugr obinuit, c mai postitor decât

dânsul este Chirii, mai învat este Petroniu, mai

smerit este Paisie, mai folositor pentru obte este

Caliopie, mai lepdat de avere este Valerian, mai

iubitor de singurtate este Calinic.

Printele Cleopa a fost câiva ani stare la

Mnstirea Slatina, apoi s-a retras la metanie, la

Sihstria.

38

Printele Macarie Tnase4:

în timpul rzboiului

Era în anul 1943, 1 aprilie. Venisem la Schi-

tul Sihstria cu gândul s rmân acolo. Am mers

mai întâi la printele stare, Ioanichie Moroi, la

care m-am mrturisit i cruia i-am spus despre

dorina mea. „Bine, a zis printele, te primim, dar

provizoriu, s vedem dac calci a clugr". i m-a

trimis la Printele Cleopa ca s-i dau actele mele,

pentru c el se ocupa cu cancelaria. Pe Printele

Cleopa l-am gsit în faa grajdului, îmbrcat cu

rasa i cu un miel brumriu în brae. Atunci mi-am

:is în mintea mea: „Iat pstorul cel bun care a

aflat oaia cea pierdut". M-am apropiat de Sfinia

sa i i-am srutat mâna, spunându-i: „Printe, nu-

lrai-m i pe mine cu oile cele cuvânttoare ale

Sfiniei voastre". Printele a lsat mielul din brae,

i-a uitat la mine i a zis: „Dar ai vreun act, frate?

C suntem în plin rzboi i aa mi se cere". I-am

dat actele, spunându-i c printele stare m-a trimis

4Printele Macarie Tnase a fost ucenic al Printelui Cleopa

atât în Mnstirea Sihstria, cât i în Mnstirea Slatina. în

prezent este vieuitor la Schitul românesc Prodromu - Sfanul

Munte Athos. Sfinia sa a avut bunvoina s ne trimit aceste

rânduri care ni-1 prezint pe Printele Cleopa în anii '40.

39

la Sfinia sa. Apoi m-a rânduit s locuiesc în ca-

mer cu un nepot al Sfiniei sale.

Printele Cleopa m-a cucerit de la prima în-

tâlnire: prin buntatea sa, prin smerenia sa, prin

cuvântul su. în fiecare sear ne adunam toi fraii

la chiliua Sfiniei sale, unde ascultam cu nesa

cuvinte de la Sfinii Prini, întâmplri din viaa

mnstireasc, sau îi puneam diferite întrebri, la

care ne rspundea cu argumente din Sfânta Scrip-

tur sau din Sfinii Prini. Când îl întrebam unde a

învat toate aceste lucruri, ne rspundea: „La uni-

versitile de la Fagii Rari, de la Chita Mare, sau

de pe Tciune, cu oile".

Când am venit eu

la mnstire, era dis-

trus aproape tot de

incendiul din 1941.

Rmseser doar st-

rcia i grajdul nea-

tinse de foc. Prin-

ii, împreun cu P-rintele Cleopa, f-

ceau eforturi mari

pentru refacerea

schitului. Toat vara

i toat toamna lui

1943 am crat mate-

riale: grinzi de brad din pdure, nisip i balast de

la Ozana, cherestea i ciment de la Mnstirea

40

feam. Conducerea Mnstirii Neamului ne-a dat

totul pe gratis, pân i patru crue cu boi, ba

câteodat ne ddea i camionul cu care duceam

cheresteaua i o depozitam la Secu, pentru c nu se

putea ajunge cu camionul pân la Sihstria. In vara

lui 1943 s-a lucrat mult, încât, pe la sfâritul

toamnei, corpul de nord era ridicat i acoperit cu

indril.

îmi amintesc c prin septembrie, în acelai

an. Printele Cleopa sttea de vorb cu eful de post

din Vântori, Craischi, despre mersul rzboiului

din rsrit. eful spunea: „Printe, mergem spre

biruin", iar Printele Cleopa îi rspundea: „Eu

am citit prin cri, mai ales la Agatanghel, i am

aflat c ruii vor bate pe nemi". „Cu neputin,

Printe, îi rspundea eful, frontul e la Cotul Do-

nului. Cine se mai îndoiete de biruin?". Dar cine

mai credea c în mai puin de ase luni ruii vor fi

la grania României?

în primvara lui 1944, prin martie, a venit

ordin de la marele stat major, ca toi cetenii de

pe linia fortificat: Mnstirea Neam - Vântori -

Târgu Neam - Grai - Blebea s prseasc locu-

inele i s se refugieze unde vor putea. Atunci au

venit multe familii la Sihstria, cu tot ce au putut

lua în grab în crue, ba i de la Rdeni veniser

vreo dou familii.

Atunci Printele Cleopa i-a primit pe toi cu

toat dragostea. Unii au ocupat toat cldirea

41

dinspre nord, aa cum era, fr ui i geamuri, iar

în vara aceea fiecare i-a lipit camera unde sttea.

Afar de poarta principal, în partea dreapt, era o

cldire fcut în prip - i pe aceea au ocupat-o

refugiaii- Restul care n-a mai încput în schit i-au

flcut corturi prin Poiana Cireului.

Mâncarea se fcea la ceaune mari, afar, iar

sala de mese era la grajd, într-o încpere unde mai

înainte se ineau cruele, butoaiele i alte lucruri.

Ruii înaintau mereu; în aprilie erau la

Oglinzi, iar ai notri ocupaser linia fortificat

despre care am amintit mai sus - aici ruii au fost

inui pân în august. Au mai încercat ei în noaptea

de înviere s rup frontul; atunci s-a dat o lupt

înverunat la aa-zisa „Borta dracului". Acolo

ruii au fost mcelrii i respini, dar i dintre ai

notri au czut muli.

In aceste condiii, la 15 kilometri de front,

noi stteam în Sihstria ca într-o oaz. Printele

Cleopa umbla peste tot i îmbrbta pe fiecare. Nespunea s avem rbdare i încredere în purtarea de

grij a lui Dumnezeu i a Maicii Domnului, c toa-

te suferinele vor trece.

Printele Cleopa a fost un om harismatic, cu

o memorie fenomenal, aa îmi spunea un colonel

de la Piatra Neam. Eu a zice c a fost un trimis al

lui Dumnezeu pentru acele vremuri grele.

Vara a trecut repede cu toate peripeiile ei,

pân când, într-o sear din august a început o lupt

42

crâncen. Urla pdurea de zgomotul tunurilor i a

mitralierelor. Atunci Printele Cleopa a trimis un

om clare ca s vad ce se întâmplase. Dup o or,

omul a venit repede i a spus c ruii au rupt fron-

tul, iar românii se retrag. Printele Cleopa ne-a

adunat i ne-a spus c cine vrea i poate s-i ia un

bagaj în spate i s plecm cât mai repede, pentru

ca s nu ne prind ruii. Era ora 22 i o noapte

întunecat c nu vedeai la un metru înainte. Ne-am

strâns în faa bisericii cam vreo 25 de persoane,

între care erau i mireni. Am cântat „Aprtoare

Doamn", am luat lumânri aprinse în mâini i amplecat spre Sihla. Aici am dormit pân dimineaa,

apoi am plecat mai departe.

Când am ajuns la Crcoani, oseaua care

merge spre Piatra Neam era plin de ostile române

care se retrgeau din calea ruilor. Erau obosii idezndjduii, mergeau toi cu capul plecat. Atunci

am îneles eu vorbele unui general: „Vai de cei

învini". Nu era posibil s mergem împreun cu

ostaii, aa c am luat-o spre Mnstirea Horaia.

Când am ajuns acolo ne-am odihnit i am vzut csteagurile albe, care cereau pace, erau agate sus,

la poarta mnstirii. Dup vreo or a aprut o pa-

trul de rui, un colonel cu aghiotantul su care

vorbea românete i ali câiva soldai. Au fost in-

vitai la streie i servii cu ceai i prjituri. Aumers la biseric, unde prinii au cântat o slav.

S-au uitat peste tot cu mâinile la spate, n-au fcut

43

nici o cruce, au mulumit pentru primirea priete-

noas i au plecat.

A doua zi am plecat spre Sihstria prin p-dure, pentru c oselele erau pline de rui. Când

am ajuns la Sihstria era întuneric, iar prinii f-

ceau priveghere în biseric.

Biserica refcut dup incendiu

aa cum arta in anii '60

44

ANII DE STREIE

Printele Macarie Tnase:

Stare la Sihstria

în vara lui 1944 printele Ioanichie a czut la

pat. Era aa de bolnav, încât trebuia ca altul s-1

întoarc. Printele loil a stat permanent lâng dân-

sul, pân ce dup o lung i grea suferin i-a dat

obtescul sfârit.

înmormântarea printelui Ioanichie a fost atât

de simpl, încât abia mi-o amintesc. Toi eram bui-

mcii de evenimentele care se petreceau i ne în-

irebam oare ce ne mai ateapt.

Dup ce ne-am mai revenit, am plecat vreo

apte frai cu Printele Cleopa la Grai, la recolta-

tul grâului. Era deja secerat i adunat în jurul unui

bordei în care ne adposteam (casa care era înainte

a fost ars de soldai). Toat ziua auzeam bubuituri.

45

Intr-o zi pe la amiaz. Printele Cleopam ia

la o parte, îmi d tampilele schitului i îmi spune:

„Du-te la printele Ioil, d-i tampilele i spune-i

din partea mea s fie el stare, c eu m duc cu oile

de unde am venit"5. Eu am plecat în grab i am

ajuns devreme la Sihstria. Printele Ioil tocmai

ieea de la Vecernie. I-am srutat mâna - era sin-

gurul preot din Sihstria în perioada aceea -, i-am

dat tampilele i i-am spus cuvintele Printelui

Cleopa. A fost mult tulburare în schit când s-a

rspândit vestea, unii chiar au plecat (printele Ca-

linic, printele Casian Frunz i Antonie Olaru).

între timp sosete i Printele Cleopa, care era deja

informat despre situaia din schit. A încercat sliniteasc spiritele i a spus: „Prinilor, eu mgândeam s m întorc la oi, c nu sunt vrednic de

stare; dar dac sfiniile voastre socotii altfel, apoi

fie voia lui Dumnezeu". i aa a fost ales în unani-

mitate Printele Cleopa stare. In iarna aceluiai an

a fost hirotonit i recunoscut de Mnstirea Neam-ului i de Mitropolie.

AIn acest timp se continu lucrrile la corpul

de nord i se aprovizioneaz schitul cu alimente.

Dar încep i ispitele.

' Pân la moartea Printelui Ioanichie, Printele Cleopa a fost

lociitor de stare, iar odat cu mutarea la cele venice a Printelui

Ioanichie, el a vrut s încredineze streia Printelui Ioil, singurul

preot din Sihstria în acea vreme.

Biserica ia foc

în iarna lui 1944-1945 a luat foc biserica în

interior. A luat foc geamul de lâng sob, pe unde

(recea fumul în co (aa se construia în vechime:

când zidul ajungea pân la geamuri se punea pe el

grinzi de stejar care se legau între ele prin cuie,

apoi se continua zidul pân aproape de strein, iiar se punea un rând de grinzi). Am luat geamul

care ardea, am stins focul i am astupat gaura cu

mortar. Dup vreo dou zile am vzut c iese fum

pi intr-o crptur a peretelui, lâng catapeteasm.

Am flcut o gaur în perete: grinda care trecea pe

acolo era prefcut în crbuni. Am astupat repede

gaura i ateptam cu emoii s vedem unde va mai

i/bucni focul.

în timpul acela Printele Cleopa slujea ca

preot 40 de zile, dup hirotonie. N-a întrerupt

slujba, ci a continuat, dei în iarna aceea nu s-a

mai flcut foc în sob. Noi, fraii, stteam cu rândul

în pod, cu glei de ap ca, în cazul în care focul

;i l unge la acoperi, s-1 stingem repede. Nu a fost

Cazul, cci focul s-a stins de la sine.

Nu s-a terminat bine un necaz, c altul ne

atepta. Când trupele române s-au retras, au aban-

donat mai tot armamentul i muniiile pe unde au

trecut, aa c mai tot omul avea o arm sau un pis-

lol automat. Atunci s-au format mai multe bande

46 47

de hoi; prima era banda lui Balt (mai veche),

care era acum înarmat pân-n dini i ddea lovi-

turi ziua i noaptea. Mai erau i altele formate din

igani i nenorocii care ne-au dat mult de lucru.

Prin martie, acelai an, vreo ase ini înar-

mai s-au dus la stâna de iarn, i-au legat fedele

pe ciobani i au furat vreo 150 de oi. I-am cutat

mult prin pdure, dar nu am descoperit nici pânastzi pe hoi. Printele Cleopa zicea: „Domnul a

dat. Domnul a luat, fie numele Domnului binecu-

vântat!".

Prin luna mai au început arestrile [din partea

noilor autoriti comuniste]. Primul a fost printele

Ilarion Antochi, care, mai înainte cu vreo dousptmâni fiind în Târgu Neam, s-a suit într-o

cru i a început s le vorbeasc oamenilor ce

erau împrejurul lui (era o zi de târg) despre comu-

niti i despre bolevici, care au aprut ca ciuper-

cile dup ploaie. Printele a fugit în pdure, la un

bordei, crezând c va scpa, dar de acolo l-au ares-

tat. Al doilea printe pe care l-au arestat a fost p-rintele Dosoflei Morariu, pe motiv c a împrtiat

la oameni cri cu coninut religios, dar care coni-

neau fraze în care erau ponegrii comunitii din

URSS i din România.

Printele Cleopa, dup arestarea celor doi,

credea c el va fi al treilea, aa c într-o noapte a

disprut în pdure, la un bordei fcut din vreme,

unde a stat toat vara. Pe la sfâritul lui august i-a

48

icut apariia, venind pe sub clopotni cu prin-

tele Ioil. Avea un teanc de ziare subsuoar. Când a

fost întrebat de prini unde a fost, a rspuns c la

Bucureti.

Aceasta a fost prima pustnicie a Printelui

'leopa.

Prima Privegherede toat noaptea

Tot în anul 1944, de Sfanul Dimitrie, veni-

|er câteva familii de la Rdeni cu cruele iuluseser i ceva alimente pentru mnstire. Era în

leara de 26 spre 27 octombrie. Pe la ora 21, noi

i, clugrii, fraii i credincioii, eram în bise-

i, la litie. La un moment dat auzim un zgomot iia de la biseric trântit de perete. Am vzut

intrând în biseric un ofier cu caschet pe cap,

înarmat cu un pistol automat. Ne-a fcut semn sfac linite i a început s ne vorbeasc. Era

ili Balt, vestitul bandit. Fiind urmrit de jan-

.u mi a venit s plteasc o slujb ca s scape de

Iu moarte. S-a apropiat de icoana Maicii Domnu-

i, a fcut o metanie cu un genunchi la pmânt, cu

llul în sus, a trântit pistolul pe duumea, a srutat

inana, a scos câteva monede din buzunar pe care

h a aruncat în cutia milei, zicând c a pltit ca sRud ceva frumos. Dup acestea a plecat la streie

49

cu prinii Cleopa i Ioil, ca s fie cinstii. Dupieirea lor, noi am continuat privegherea, iar daccineva voia s ias afar nu avea voie, pentru cdoi oameni de-ai lui Balt aveau ordin s pzeasc,ca s nu ias nimeni. Dup ce am terminat slujba,

am vrut s plecm la chilii, dar n-a fost chip. Balta venit, a mai fcut o metanie, a lsat bani i ne-a

pus s facem rugciuni pentru el. între timp, bandi-

ii au scotocit toate chiliile, iar în camera unde erau

cazai mirenii au gsit o damigeana cu uic, pe care

au but-o. Dup ce s-au îmbtat, eful lor a vrut sne împute pe toi, dar unii dintre ei s-au împotrivit,

astfel c am scpat cu via. Spre diminea au

plecat spre Sihla, certându-se între dânii.

"Mi biei, s dea Dumnezeu s trii cât am trit eu,

dars nu trecei prin ce am trecut eu!u.

Privegherea „AcopermântuluiMaicii Domnului" la Sihstria

în iarna din anii 1945-1946, tâlharii ne-au vi-

olat de multe ori i au luat ce au gsit mai bun. Pe

l.i începutul Postului Mare din 1946, Printele

( leopa ne-a adunat pe toi în biseric i ne-a spus:

Prinilor i frailor, pân acum ne-am strduit

bine pentru cele materiale, dar vedei c nu prea

avem parte de ele. De aceea eu zic c ajunge! De

acum s ne strângem în. biseric, s ne apucmnios de clugrie i s ne lsm în grija Maicii

omnului. De acum înainte nimeni s nu lipseasc

.ir la Utrenie. Cine nu vine la Utrenie, nu mnâncn ziua aceea. S postim miercurea i vinerea pâna apusul soarelui, cu mâncare fr ulei, s se ci-

teasc Psaltirea de obte în biseric".

Tot ce a vorbit Printele Cleopa, s-a i pus în

tactic.

în acelai an, de hramul Naterii Maicii

Domnului, a venit Prea Sfinitul Episcop Valerie

Moglan, care era vicar la Iai. A slujit, iar a doua

/i sttea de vorb cu Printele Cleopa pe cerdac.

I'.uintele Cleopa îi zicea: „Prea Sfinite Stpâne,

tiu tim ce s mai facem, focul ne arde, tâlharii ne

pt ad i srcia face ravagii". Prea Sfinitul i-a rs-

uns: „Ascult, mi pustnice, ce-i spune moul: s

5051

punei voi Privegherea Acopermântului Maicii

Domnului o dat pe sptmân, când v convine

vou, i o s vedei c toate vor intra în normal".

Prea Sfinitul Valerie Moglan era un om voi-

nic, cu o barb alb pân la brâu, foarte popular isimpatic. Noi îi ziceam Patriarhul Avraam. A fost

misionar în America, iar acum era vicar la Iai.

Mitropolit era pe atunci Irineu Mihlcescu.

Privegherea Acopermântului s-a cântat de

atunci mari seara spre miercuri, iar miercuri dimi-

neaa se citea Acatistul Acopermântului, aa cumse face i astzi. Ce a spus Prea Sfinitul s-a împli-

nit: focul nu ne-a mai ars i nici tâlharii nu au mai

venit.

Doi ani de secet

Dup rzboi, între 1946-1947, în Moldova a

fost o secet teribil. Iarna nu mai ningea, era cald

ca prin octombrie, iar vara nu ploua deloc. Foameafcea ravagii, mai ales cu cei sraci. Atunci s-a v-zut buntatea i credina Printelui Cleopa. Veneau

mai ales iganii de la Pipirig i cereau. Eu eram

chelar. Printele le ddea la toi câte un bon pe

care scria: 1 kg fin porumb, 1 kg fasole, 3 kg car-

tofi, i îi trimetea la mine, iar eu executam exact

dup cum scria pe bon.

Uneori se termina fina de porumb i mduceam la Printele Cleopa i-i spuneam c nu mai

52

ite fin de porumb, iar el m mustra: „Mi ne-

iinciosule, s tii .de la mine c nu ne las Maica

Domnului". i aa era, pentru c întotdeauna ve-

neau oameni care aduceau un sac, doi de fain. Nu.mi întâlnit în toat viaa mea un om mai desprins

de cele pmânteti ca Printele Cleopa. Ddea to-

iul, nu inea la nimic, indiferent cât de bun sau de

inimos ar fi fost vreun lucru. îns când se clca

ico rânduial duhovniceasc trebuia s fugi din

lea lui, pentru c ipa de se auzea de pe Tciune.

i.a au fost cei doi ani de secet, îns niciodat nu

ie am culcat seara flmânzi.

Minunea Maicii Domnului

în cei doi ani de secet s-au fcut procesiuni

icoane, se fceau Privegheri pe la mnstiri. il.i Sihstria s-au fcut.

într-o zi, prin 1947, intrar la Printele Cleopa

\ i co patru oameni îmbrcai în costume naionale

de la Mitocul Blan, care i-au cerut s le dea icoa-

Maicii Domnului din biseric s o duc în sat,

cA altfel „o s murim cu toii de foame". La înce-

pul Printele nu voia, dar, vzând c insist, le-a

ilni-o. i le-a dat i doi preoi: printele Natanail

llicscu i printele Sofronie Ungureanu din Secu,

i urc acum sttea la noi. Dup ce s-au închinat cu

(«Hm, au luat icoana i au dus-o pe câmpul ars de

53

soare. Acolo s-au oprit, prinii au început s ci-

teasc rugciunile pentru ploaie, iar oamenii s-au

aruncat cu faa la pmânt, udându-1 cu lacrimi.

Nici nu au terminat bine rugciunile, c s-a întune-

cat cerul de nori

i se auzeau de

peste tot tune-

te. A plouat pâ-

n dimineaa.

Vestea c icoa-

na de la Sihs-

tria a adus ploa-

ia s-a rspândit

repede i au ve-

nit oameni idin Crcoani,au dus sfânta

icoan la dânii

i a plouat i la

ei. i aa din sat

în sat a mers

sfânta icoan

pân aproape de

Roman.

De atunci a în-

ceput s plou peste tot, încât anul urmtor, 1948,

a fost îmbelugat cu de toate.

* * *

Mitropolitul Antonie Plmdeal:

IStare la Slatina*

\ Stareul Cleopa de la Slatina îi inea chilia

permanent deschis i exemplul su era urmat de

toi ceilali. Nu se încuiau chiliile nici noaptea,

nici la plecrile în cltorie, niciodat.

[Printele Cleopa avea în chilie un pat de scân-

duri pe care doar un singur obiect inea loc de

Bltea, de cearceaf, de plapum i de pern: un co-

|oc mios cu care venise de la oi, când fusese ales

Stare la Sihstria. Mai avea o mas de scândur de

brad, un scaun i o icoan neagr, cu Maica Dom-

nului, probabil ajuns la noi de prin Etiopia. Atât.

Acolo dormea, medita, primea musafirii pe care îi

neza pe patul su, primea credincioii la spoveda-

nie sau pentru convorbiri.

*

|

în biseric, în afar de slujbele obinuite, la

uncie mnstiri, cum e Sihstria, se citete tot tim-

pul Psaltirea. Când unii lucreaz sau dorm, rug-

I uinea nu înceteaz. Cititorii de psalmi se schimb

ilui dou în dou ore.

Mitropolitul Antonie, op.cit, p. 186-11

54 55

Slujba de noapte e socotit cea mai ascetic.

Odat un frate I-a întrebat pe Printele Cleopa, sta-

reul Slatinei:

- Printe, adormim în timpul slujbei de noap-

te în biseric (de la 1 1.30-1.30), n-ar fi mai bine sdormim în chiliile noastre, de vreme ce tot nu ne

rugm în vremea aceea?

- A fi obosit i a te lupta cu somnul - a rs-

puns Printele Cleopa - pentru monah, este tot

rugciune, i mai

mult decât rug-

ciune este jertf.

Eu te sftuiesc svii la biseric.

Dormi acolo da-

c îti este cu ne-

putin s reziti

i apoi trezete-te

i roag-te s-i

ierte Dumnezeuslbiciunea. Dum-nezeu va ine sea-

m de eforturile

i de buna ta in-

tenie.

In spiritualita-

tea ortodox rugciunile liturgice au un loc aparte,

foarte important. E rugciune în comun, în bise-

ric, pentru toi oamenii. „Datoria noastr este s

56

ne rugm pentru cei care nu au timp s se roage,

pentru cei care nu au credin, pentru cei care nu

au ndejde. Dac ne-am ruga numai pentru noi

înine, nu ne-am îndeplini misiunea i vom fi

pedepsii pentru egoismul nostru".

Acesta este primul sfat pe care îl ddea stare-

ul Cleopa noilor intrai în viaa monahal. El în-

sui, când slujea Sfânta Liturghie, rostea o rug-

ciune motenit de la btrânul su stare Ioanichie,

care nu se afl în tipicul bisericesc: „S ne rugmi pentru sracii pentru care nimeni nu se roag",

iar la parastase zicea: „Pomenete, Doamne, i pe

cei sraci adormii în Domnul i care nu au pe ni-

meni care s-i pomeneasc".

Printele Chirii postitorul'

La începutul Marelui Post de dinainte de

Pati, în Mnstirea Slatina din Moldova se postea,

post negru, toat sptmâna cea dintâi. Stareul

«ladea porunc s se închid buctria pentru ca sIC înlture ispita oricui de a pregti ceva la buct-

le. Printele Chirii voia întotdeauna s-i prelun-

geasc postul pân la sfâritul celei de-a doua sp-

imâni. Toat sptmâna a doua stareul îl tachina

li 1 prezenta ca pe un ru exemplu pentru toat

7Idem, p. 277-278.

57

obtea: „Ia uitai-v. Chirii se crede sfan, mai sfan

decât voi toi, dar el postete fr binecuvântare

(fr permisiune)".

Comunitatea se împrea atunci în dou: unii

erau pentru Chirii, alii erau împotriva lui. Dar când

slbea de tot, toi prinii i fraii, în unanimitate, îl

judecau astfel: „E slab pentru c n-a fcut ascul-

tare. Iat fructele neascultrii!". Dar Chirii tcea ipersevera în postul su. Aceasta pentru c el sin-

gur. Chirii, i duhovnicul su, tiau c postul suera cu binecuvântare. Stareul tia de asemenea,

dar pentru c el cunotea foarte bine viaa interioa-

r a printelui Chirii, îl prezenta ca pe un neascul-

ttor, pentru a-1 ajuta s pstreze roadele spirituale

ale postului su. în plus, stareul nu voia s încu-

rajeze la excese pe nici unul dintre numeroii frai

care ar fi vrut s imite gestul printelui Chirii.

O ispit de dreapta8

Chipurile de la Slatina erau brbteti, cu fru-

musei aspre, chipuri de rani dinspre Baia, de sus

de la Suceava i Botoani i din prile Neamului.

Postul i privegherea alungise feele, brzdându-le

cu linii verticale, adânci, iar un fel de privire ne-

contenit spre dincolo, cum te-ai uita în soare, sau

departe în zare, fcuse ca ochii celor mai muli s

Idem,p. 167-171.

58

se micoreze i s se adune în triunghiuri negre la

rdcina nasului, peste care sprâncenele bogate

preau streine prea mari, dar în acelai timp d-deau chipurilor un plus de brbie i gravitate.

Ioil era printre dânii ca un fluture îmbrcat

în culorile florilor de primvar. Mai ales prul lui

ca grâul copt, te fcea s crezi c afar era soare icând nu era. Dar nici el, nici ceilali nu preau a

observa diferena dintre ei. Nimeni nu sttea s dea

vreo importan chipurilor. Regula era s nu apro-

pii foarfecele de prul capului sau de barb, i Ava

Ioil se supusese regulei exact ca toi ceilali.

Dar dac chipul din afar al lui Ava Ioil nu

atrgea atenia clugrilor - poate i pentru c re-

fuzau diferena dintre frumos i urât, înfirile

fiind darul lui Dumnezeu oricum ar fi fost -, de-

spre chipul su cel dinluntru, prerile erau împr-

ate: Ava Ioil era un înger. Un înger senin i serios,

rci Ava Ioil nu râdea niciodat. Nu, nu era o gra-

vitate compus, ca s intre în tonul mnstirii. Era

una adevrat, cci la adânc, în Ava Ioil mocnea

un foc mare: voia s se fac sfânt. Repede. DeAceea râvna lui nu cunotea margini i chipul lui nu

slobozea zâmbetului. Blând cu graiul, vorbind cu

moldoveneasc moale i lipicioas, sritor la fapta

în i fr împotrivire la ascultare, cu nedeosebit

[agere de inim la treburile gospodriei ca i la

liscric, a atras repede atenia btrânilor''. Intr-o zi,

Btrâni în îneles de prini duhovniceti sporii [n.n.

59

mai repede decât o fceau pentru alii, l-au recoman-

dat Printelui Cleopa, stareul, pentru preoie.

- E prea tânr, prinilor, i râvna lui e prea

mare, spuse Printele Cleopa. Ar mai trebui încer-

cat. Nu tii ce zice un printe din Pateric? „Când

vezi un tânr c se urc prea repede la cer, trage-1

repede de picioare înapoi la pmânt, c-1 pate is-

pita", în tineree road râvnei înalte, le spuse P-rintele Cleopa mai departe, e mai degrab mândria

decât sfinenia, pentru c mintea tânr e mânatmai mult de mândrie decât de mântuire. tii ce

spune Ava Antonie cel Mare: „Dac întinzi arcul

prea tare, se rupe". Mie mi se pare c al lui Ioil o

s se rup. Stai de vorb cu el i simi cât e de în-

cordat tot, cât de mult ar vrea s ajung repede sus.

Cam ispitete pe Dumnezeu i m tem s nu-1 ia

dracii în primire. i nu prea întreab. Face nevo-

in aspr fr ascultare. tiu eu. Nu doarme, nu

mnânc, se roag mult.

- Doar de asta am venit la mnstire, zise

Ava Gherontie râzând cam de sus. Sfinia ta nu

faci la fel?

Prerea lui Ava Gherontie era c Ava Cleopa

cam complic lucrurile i face cam mult loc diavo-

lului în viaa clugrilor.

- Dac am pune mereu teama de draci îna-

intea purtrii de grij a lui Dumnezeu, ar trebui strim fr ndejde, zise el.

- Eu tiu de la printele meu, Ioanichie, spu-

se Ava Cleopa netulburat, c în mnstire trebuie

sa ai mai mare grij de cel râvnitor decât de cel

pctos. Celui pctos îi spui s se îndrepte i te

înelege, te crede, c se tie pctos. Dar cel râvni-

tor îi cur greu râvna de mândrie. Mai ales dac

face totul dup rânduial, nu te pricepe când îi spui

;â ar putea cdea, tocmai când se crede mai îndrep-

ît, dac, de pild, se crede mai bun decât ceilali.

ti când eti tânr e greu s nu te ispiteasc gândul

acesta. De aceea btrânii au rânduit ca viaa du-

tovniceasc s se desfoare sub supravegherea

celor încercai.

- Las, Prea Cuvioase, zise i Ava Emilian,

ii o fi nici asta o lege c toi cei cu râvn trebuie s|i cad!

Nu era o lege, firete, pentru c lupta duhov-

niceasc nu se desfoar dup legi fixe. Dar Ava

Cleopa avea experiena multor întâmplri i ar fi

\ i ut s previn vreo întâmplare nefericit. Dar Con-

.iliul btrânilor hotrî s-1 recomande totui pe

Ava Ioil pentru preoie.

- L-o mai ajuta i harul Domnului s nu cad,

isc Ava Arsenie.

Acum erau toi convini c o nenorocire e

losibil; dar hotrâr în acord cu Ava Arsenie charul preoiei e un motiv în plus de aprare. Numai

Ava Cleopa nu prea convins, dar urmând sfatul

6061

Consiliului îi scrise Mitropolitului i, în câteva sp-

tmâni, îl i chem pe Ioil la Iai ca s-1 hiroto-

neasc.

Când s-a întors i a început s slujeasc, era

un alt om. Harul îi dublase i seriozitatea i evla-

via. Prea un arhanghel cu aripi de foc, de nu-1 de-

osebeai de cei pictai pe uile diaconeti ale bise-

ricii lui Lpuneanu de la Slatina.

O parte din soborul Mnstirii Slatina - 6 aug. 1950.

în medalion lerod. Antonie Plmdeal

IPotrivit cu o rânduial mai veche, pe care o

(tplica tuturor noilor hirotonii, Printele Cleopa 1-a

iimis s fac patruzeci de Liturghii la Schitul Ra-

au, schitul de retragere al Mnstirii Slatina, sus pe

uintele Raru. deasupra Câmpulungului Moldove-

esc. Schitul acesta are poate una din cele mai mi-

nunate aezri de mnstiri din România. Zidit pe

|/crsantul Bistriei, zis versantul românesc, unde fu-

iosc mutat de Ava Sisoe când austriecii ocupaser

Hucovina, cci la început fusese pe versantul cel-

htli, schitul arc în fa irul de muni de peste Bistri-

la, începând cu Barnarul i terminând cu Ceahlul.

In dreapta, ca o spinare de urs uria, se srut cu

mul Giumalul, iar în spate vârful Rarului cu

Pietrele Doamnei, cu Piatra Zimbrului i Popii

Kiirului, se las spre muntele Todirescu, coborând

pân jos la Sltioara. De pe Raru se vd i munii

Vlam i Kva de deasupra Pojorâtei, unde pe vremea

jeea mai era înc un schit viu, cu câiva clugri.

Ca s ajungi de la Slatina la Raru trebuie srgi o zi întreag pe jos, 40 de km, s treci prin

pAincti, pe deasupra Negrilesei, prin Stulpicani i

ipoi de la Sltioara s urci drept în sus pe Todi-

!cscu, unde poi avea bucuria s întâlneti uri, aa

ic bine s nu fii niciodat singur, când e s ai

llicuria asta! De pe Todirescu cobori drept în schit

sub Piatra Zimbrului într-o jumtate de ceas.

La schit erau pe atunci vreo zece pustnici b-ii i un singur preot. Ava Casian egumenul, aa

62 63

c preotul trimis de la Slatina îl mai scutea de sluj-

be, mai ales de acelea obositoare de la miezul

nopii. Dar Ava Casian tot venea Ia biseric, numaic nu se mai obosea slujind.

Dup vreo dou sptmâni de la trimiterea lui

Ava Ioil la Raru, Ava Cleopa se trezi cu unul din

pustnicii de la Raru, cu toiag i traist, pogorât saduc o veste ciudat.

- M-a trimis egumenul Casian s-i dau de

tire c Ava Ioil, pe care l-ai trimis s slujeasc,

spune c noaptea la Utrenie, în altar, lumânrile de

pe prestol se aprind singure. El le stinge i ele se

aprind din nou!

- Ai vzut i sfinia ta asta?

- Nu, eu n-am vzut, dar spune el i aa o fi.

Egumenul cere sfat ce s fac. De aceea m-a trimis.

- Dar Ioil ce face? întreb Ava Cleopa.

- Se roag, abia mai gust ceva, a slbit, i s-au

dus ochii în fundul capului de post. O ine într-una

c se face minune în altar.

- Du-te înapoi la schit, prea cuvioase, i spu-

ne-i lui Casian s-1 trimit pe Ioil aici. S vie tot

acum, porunci Ava Cleopa.

A doua zi spre sear veni. Avea chipul trans-

figurat i prea furat de un vis.

- Printe Ioil, mâine ai s pleci de ascultare

la vie la Cotnari, îi spuse Ava Cleopa, fr s-1 în-

trebe nimic de lumânri.

Mnstirea avea ase hectare de vie la Cot-

urn i o lucra cu clugri, iar în sezonul de munci

abnice, folosea i mireni pltii.

i- S lucrez împreun cu mirenii? întreb ne-

lumerit Ava Ioil.

- Aa cum spun, cu clugrii, cu mirenii...

- Dar tii..., ddu Ava Ioil s povesteasc

mâmplarea cu lumânrile ca s se îndrepteasc

s cear psuire.

- Las asta, îl opri Ava Cleopa, pricepându-i

indul. Du-te la Cotnari.

Dup ce plec Ava Ioil, Printele Cleopa îi

nise lui Ava Chirii, care era de fa:

[- A dat ispita peste dânsul mai repede decât

- i.i de ateptat. Era prea grbit. El a grbit-o. L-au

luai dracii în primire. Nluciri, ce crezi sfinia ta?

vi c st Dumnezeu s-i aprind lumânrile lui

I? L-au scos dracii din mini. Cine tie ce se în-

npla dac-1 mai lsam la Raru. Unuia ca el, dupim .u- vedenii, dracii i-au poruncit s-i omoare du-

hovnicul i a facut-o, crezând c e porunca lui

l himnezeu. Acum c greu de tiut ce se va întâmpla

I ii el. îl trimit la vie ca s uite, s se ia cu munca,

fraii i cu mirenii. Alt metod nu-i. Dac i-am

plic nu ne-ar crede, nu ne-ar înelege. Ceea ce a

fut el e mai important decât ce ar auzi de Ia noi.

;i ceea ce s-a întâmplat a fost de la Dumnezeu,

llunci se va liniti i se va întoarce înapoi la

Bmn i nu va mai povesti nimnui întâmplarea.

64 65

Dac n-a fost de la Dumnezeu, se va rzvrti i nu

mai tiu ce va iei din rzvrtire. Datoria noastr e

s cercm duhurile. Prinii toi ne îndeamn s nu

primim vedeniile. Nu tii ce spune un Av de la

Pateric? „Chiar Hristos de i s-ar arta, nu-L crede

i zi c eti pctos i nu eti vrednic s i se arate".

Ajuns Ia vie, duhul lui Ioil se ddu repede pe

fa.- Ce stare e sta? Mie mi-aprind îngerii lu-

mânrile i el m trimite s lucrez cu mirenii. Num mai întorc la mnstire. Nu mai este nici un

respect pentru sfinenie!

i, drept urmare, se prefcu din nou din Ioil

într-un oarecare Ion, lepdându-se i de nume i de

pletele blonde i de barba roie i plec în lume.

- Nu-i nimic, zise Printele Cleopa când auzi.

Un Ion care se va ci într-o zi, e mai de pre decât

un Ioil care se mândrete.

Printele Serapion i milostenia 10

în Mnstirea Slatina venise cam Ia btrânees se clugreasc un fost funcionar de banc din

Bucureti. I s-a dat numele de Serapion i era foar-

te râvnitor. A trecut de 90 de ani, trind în bunrânduial i modestie. Adusese cu el o lad de

lucruri personale, fine, scumpe, cmi, lucruri de

Mitropolitul Antonie, op. cit., p. 132.

66

i mp, flanele. Când a intrat în mnstire le-a oferit

Kitreului Cleopa. Acesta le-a refuzat: „N-am ce

Iface cu ele, i nici la frai nu le-a da. Sunt lucruri

[piereti, cu care ei nu sunt deprini. i, vorba

iericului, sunt prea «subiri». Pstreaz-le!".

Dup vreun an, printele Serapion a venit în

mea slujbei la biseric, foarte tulburat, alergând

altar direct la Printele Cleopa:

- Mi-au golit lada!

- Cine?

\

- Probabil iganii. Sunt muli prin curte.

- Nu-i învinui, printe, dac nu tii exact. Li-

tete-te. Stai la slujb i dup aceea vedem noi.

escoperim houl.

1Pentru Serapion asta echivala cu o profeie,

ii linitit, iar dup slujb a mers la Printele Cleo-

impreun cu înc vreo doi clugri, insistând

i dea voie s fac cercetri. Linitit, Printele

flcopa i-a amintit:

|

Nu ai venit Prea Cuvioia ta acum un an snu Ic dai mic?

|

Am venit. Dar acum nu le-am dat. Mi le-au

|

H tot una. Dac Ic luam, nu erau ale mele?

|

Erau.

|

i aveam eu dreptul s fac ce vreau cu ele?

- Aveai.I i atunci de ce te tulburi? Ai pierdut ce n-ai

m Adic nimic. Hti tot atât de bogat i de srac

67

ca i înainte, precum ai vrut i cum se cade mo-nahului. i cmuele i izmnuele acelea prea

scurte, ca la ora, erau i cam subiri, cam de

mtase. Nu prea erau clugreti.- Nu erau. De aceea am vrut s le dau.

- i atunci de ce te tulburi acum? Du-te la

chilie. Lada i-au lsat-o. Pune în ea nite cri sau

lemne de foc pentru iarn.

i printele Serapion a plecat cu o frumoaslecie despre srcie i despre fgduin. Dupplecarea lui. Printele Cleopa le-a spus celorlali:

- Erau ale mele. El le inea închise de un an

de zile, fr folos. Le-am dat azi diminea igani-

lor c erau goi, sracii. Le-am spus s-1 pomeneas-

c pe unul Serapion, c el e donatorul. Pe urm a

aflat i Serapion i întreaga mnstire. Nu s-a su-

prat nimeni.

Ava Caliopie i smerenia"

„Era obte mare la Mnstirea Slatina, în

jurul Printelui Cleopa, stareul cel vestit. Erau

aproape 100 de prini i frai. Printele Caliopie

era econom. Când toi erau la rugciune, el trebuia

s chibzuiasc ce s le dea de mâncare, câi s rân-

duiasc la cartofi, câi s trimit la vie... La 100 de

oameni era gospodrie mare.

"Idciap. 178-181.

Era tânr pe atunci Ava Caliopie i cu râvnduhovniceasc. Un suflet de copil într-un trup uria.

Spunea c a venii la mnstire ca s ispeascentru strbunicul lui din Humuletii Neamului,

n Creang, care fusese rspopit c împucase o

cioar de pe crucea bisericii.

- Ca s vedei, frailor, spunea el, cu aer

vins, ce valoare poate s aib o cioar. Fptura

i Dumnezeu i ea, ce credei! A tiut Mitropolitul

face! Ce mai, am de fcut pocin grea!

Strnepotul avea chiar în înfiare ceva din

1 strbunicului, dar mai ales avea moldoveneas-

a lui moale, lat, colorat i cu tâlc. Zicea adesea,

e când îi fusese încredinat grija gospodriei:

j

- Mi, frate, tii c-i bine la mnstire? Amiigit de acas ca s triesc la pustie, i era s p-

li se i o numrtoare de coaste de la tata, care a

\ enit dup mine cu un „Sfan Neculai" din lemn de

Corn, fiindc se temea, sracul, s nu-i piar odorul

ilc foame la clugrie, i când colo am chicat în

bogie! Tii, ce mai propritar m-am fcut!

Altdat lua în rspr votul ascultrii, ilunci se cobora puin în treapt; îi zicea numai

Cehii boieresc, administrator. Zicea:

- îmi place ascultarea asta. M cheam sta-

iiiiil i îmi spune: „Caliopie, ascultarea ta e s po-

runceti. Toi 100 sunt în mâna ta".

68 69

- Bine, Prea Cuvioase, zic. îmi convine!... Snu-i vie s mai mori de norocul care te-a gsit! iuile-aa, sunt un vechil model!

Umbla cu Patericul în mân i suspina. II

arta i întreba:

- tii despre ce scrie în cartea asta? Scrie

despre unii care se cheam clugri. Mai scrie de-

spre linite, despre pustie, despre tcere, despre ru-

gciune. N-am vzut aa ceva!

Apoi, ca pentru sine: „Eu trebuie s m duc

la pustie!".

A zis vorba asta, dar nimeni nu 1-a luat în

seam. i iat, într-o diminea, în toiul verii, când

grdinile i ogoarele ip dup oameni, economul

nu s-a mai prezentat s împart ascultrile zilei.

L-au cutat în chilie. Goal. Pe mas, un bilet:

„Am plecat". L-au ateptat o zi, dou, i apoi au

îneles cu toii c s-a petrecut ceva cu printele

Caliopie. „Se va fi întors la Humuleti! S-o fi dus

la Sihstria! S-o fi dus la Raru, în locuri mai re-

trase, ca s scape de economat!". L-au întrebat pe

stare.

- Nu tiu nimic, a zis Printele Cleopa, a

plecat fr ascultare, fr blagoslovenie.

Au trimis soli în locurile numite, ca s-1 cau-

te, dar s-au întors cum au plecat. Au pus econom

pe printele Chirii, iar pe printele Caliopie l-au

pus la rugciuni, ca s-1 apere Dumnezeu de pri-

mejdii pe unde o fi. Aa a poruncit stareul.

70

i>

A trecut o lun, dou, aproape trei, i spre

toamn, când nimeni nu-1 mai atepta, a aprut.

Era slab, negru, cu ochii adâncii i cu desagii goi.

- Am fost la pustie, a zis. Am terminat pos-

magii i m-am întors.

- i acum ce vrei, s-i mai dm posmagi is te întorci, sau s le punem la icoane i s ne

închinm la sfinia ta, noi pctoii? I-a întrebat

Printele Cleopa, de fa cu btrânii care, chemai,

s-au adunat s-1 judece, dup cum e rânduiala, pen-

tru neascultare.

Zicând aa. Printele Cleopa i-a fcut cruce

la dânsul i a îngenunchiat, cerând blagoslovenie.

Ceilali ddur s fac la fel, cu brbile rsfirate de

zâmbete.

- Lsai, Prea Cuvioilor, sunt un pctos,spuse printele Caliopie cu glasul stins, tocit de

post i rguit de rceal.

Toat vara sttuse sub cerul liber, la râpa lui

Coroi, mai sus de Petera Sfintei Teodora, în

munii Neamului. Se rugase, meditase. Dar frascultare, ceea ce transform totul în pcat.

- Ce zicei, prinilor? întreb Printele

Cleopa.

- Ce s zicem, se grbi Ava Chirii, eu zic sse întoarc la economat. Asta-i! Mai bun i maimare pedeaps decât asta, alta nu-i.

71

- Vrei s scapi sfinia ta. Las. Doar de asta

s-a dus omul la linite. Te-om pune pe sfinia ta

din nou, dac vei merge pe aceeai cale!

- S-1 trimitem înapoi, zise un altul mai

aspru. Dac nu i-a plcut aici, de ce s se întoarc?

- Eu zic s-1 trecem în rândul frailor, pro-

puse Ava Cleopa, s-1 dezbrcm de haina clug-

reasc i s-o ia de la început. i s mai vedem. Streac la buctrie i, la sfâritul meselor, s ias la

u i s cear iertare de la toat lumea, zicând:

„Iertai-m pe mine, neasculttorul". Dac se învo-

iete, s rmân!-M învoiesc, zise repede printele Caliopie.

Blagoslovii i m iertai pe mine, neasculttorul!

Trei luni a fcut aceast pocin, dup care i

s-au dat înapoi hainele i cinul, i a fost trecut cu

ascultarea la biseric.

Am aflat mai târziu, din gura Printelui Cleo-

pa, stareul, c printele Caliopie plecase la pustie

cu blagoslovenia sa.

- tii, printe, când i-am fcut atunci închi-

nciune, la judecat, m-am umilit într-adevr de

rbdarea i de smerenia lui. Eu singur tiam cbietul om nu era neasculttor, dar pe ceilali i-am

lsat s cread c-1 iau în râs.

Dac spuneam c a avut blagoslovenia mea,

toat osteneala lui ar fi fost zadarnic. Poate s-ar fi

mândrit, ceilali l-ar fi socotit sfânt i i-ar fi stri-

cat toat aezarea sufleteasc. Uneori virtuile fac

72

unora mai mult ru decât pcatele! Iar faptul c a

mai rbdat înc luni de pedeaps nedreapt în m-nstire, 1-a ajutat s cugete i mai adânc, i s nu

cread c dac totul a fost fcut în tain, tiut nu-

mai de noi doi, el e cine tie ce mare sfan.

|

Ce s fac?'2

Fiind prin anii '50 profesor la coala Mona-hal din Mnstirea Slatina, în nordul Moldovei,

|

am pus într-o zi celor mai mult de 40 de elevi, iero-

monahi, monahi i frai, o întrebare la care n-am ce-

rut rspuns imediat, rugându-i s mediteze i s for-

muleze rspunsuri pentru lecia urmtoare, evitând

pe cât posibil s se consulte între ei. Foarte simpl,

întrebarea presupunea totui o opiune personal.

Iat-o: „Dac ar învia un mort zicându-v: «am în-

viat numai pentru a v rspunde în modul cel mai

exact la o singur întrebare, pentru c eu vin de

acolo de unde toate sunt cunoscute cu toat sigu-

rana», care ar fi întrebarea pe care i-ai pune-o?"

Le-am recomandat s nu lase s Ie scape o

J

astfel de posibilitate, i s nu pun decât acea

întrebare la care numai un astfel de om, întors de

dincolo, ar fi putut rspunde cu competen.Nici unul dintre elevi nu a ateptat lecia

urmtoare. Cei care au crezut c rspunsul e uor,

l-au formulat imediat, dar unii dintre ei s-au

12Idem, p. 265-267.

73

rzgândit îndat, hotrându-se s mai reflecteze.

Alii au început prin a se agita, a se consulta i,

prsind coala, au plecat s întrebe pe btrâni,

pentru a gsi un rspuns serios. Astfel, cei aproape

100 de monahi ai mnstirii s-au trezit fr voie

confruntai toi cu întrebarea.

S-au prezentat cu o mulime de întrebri care

au descoperit, chiar i printre cei mai simpli, însu-

iri de exegei, de dogmatiti i chiar de istorici.

Unul dintre ei ar fi vrut s tie ce a îneles Iisus

prin fraza: „Dac Eu vreau ca acesta, adic Ioan

Evanghelistul, s rmân pân când M voi în-

toarce Eu, ce-i pas?". Aceasta era problema vieii

lui. Voia s afle astfel dac nemurirea pe pmântera posibil i chiar dac nu cumva, aa cum i s-a

promis, Apostolul Ioan mai triete înc? Poate ipentru a-1 gsi i pentru a-i mai pune i Iui câteva

întrebri.

Un altul voia s afle ce a flcut Iisus între 12

i 30 ani: „în ceea ce privete restul, tiu totul din

Sfânta Scriptur i îmi este de ajuns", a explicat el.

Mai muli prini în vârst au declarat c ei ar

întreba, precum se fcea în timpul Prinilor din ve-

chime, s li se spun „un cuvânt de folos sufletesc".

Am vrut s aud i prerea Printelui Stare

Cleopa, clugr cu mare experien duhovniceasc

i om înelept:

- Eu l-a întreba pe cel înviat doar atât: „Ce

s fac?".

- Dar, l-am întrebat la rândul meu pe Prin-tele stare, nu tii ce trebuie s facei? Nu gsiirspuns la aceast întrebare în Scriptur i la Sfin-

ii Prini?- Cum s nu tiu? a rspuns el. tiu chiar i

pentru alii, poate chiar mai bine pentru alii decâtpentru mine! A dori totui s primesc un rspunsca pentru mine, cam aa: Cleopa, drumul mântuirii

laie este pe aici sau pe dincolo.

Dar dup ce a mai reflectat. Printele Cleopa.i renunat: „Cred c nu l-a întreba nimic. tiu ceHm de fcut i n-a vrea s-1 supr pe Dumnezeu.Manta Scriptur rspunde la toate întrebrile. în-

iatul cuvioiei tale n-ar putea rspunde mai bine

lecât a rspuns Iisus când a fost întrebat de ctremrul bogat. Poate c l-a întreba cum e dincolo,

74 75

dar oare ar putea el aduga ceva la ceea ce a spus

despre aceasta Sfanul Apostol Pavel? La urma ur-

mei, în viaa duhovniceasc nu exist „de aici pân

acolo". A fi totui fericit s-1 vd i s-1 ascult! Sspun ce va voi el, pentru c orice ar spune ar fi

extraordinar i important Dac ar trebui totui, cu

orice pre, obligatoriu, s-i pun o întrebare, armâne la aceeai: „Ce s fac?'

1

.

Cu prilejul acesta am cerut prerea i frailor

teologi din mnstire. Prima lor reacie a fost ca-

racteristic: „Cât din ceea ce tim i din ceea ce

credem noi este cu adevrat esenial?". - Aceeai

întrebare pus unui grup de intelectuali de formaii

diferite, a descoperit preocupri care în general pu-

teau fi cuprinse în întrebarea: „Exist Dumnezeu

sau nu exist?". Dar când le-am cerut prerea asu-

pra întrebrii pus de Printele Cleopa, au convenit

toi c într-adevr era singura întrebare justificat.

Le cuprindea pe toate celelalte i, mai ales, plasa

pe om i pe Dumnezeu, situaia lui prezent i eter-

nitatea lui, într-un raport personal i decisiv.

H,

* * $$»*nnp

7 f O <KA{Tf*T0V l

VIAA DE PUSTIE

Amintiri din muni'3

- în ziua de Sfânta Parascheva, la 14 octom-

brie, mi-am luat un b în mân, era jumtate de

frunz de codru czut i jumtate mai era pe

codru, i dup ce mi-am fcut pravila, acolo la

colib, am gândit: hai s m duc i eu pe munii

iiia. i am mers. Dup ce am &cut pravila toat,

am pus de am fcut oleac de ceai cu oleac de

pâine, cu ce aveam eu acolo, i am pornit prin p-dure s mai cunosc locurile acelea. i ajung într-un

loc, era o bahn 14

,tii cum e în pdure, cu iarb.

Erau brusturi, iarb, dar tii cât? Toamna iarba se

usuc, dar cea din bahne rmâne verde. i stau pe

un butuc, obosit, mersesem de la colib poate un

kilometru, doi, la deal. i acolo, în mijlocul bhnii

aceleia, vd un mnunchel de flori albastre.

11înregistrare din anii '70 a unei convorbiri cu Printele Cleopa

despre perioada de pustnicie din munii Stnioarei.1 Mlatin, smârc.

77

Eu, stând pe butucul acela, mi-am adus amin-

te cum e slujba la Sfânta Parascheva la Iai, cacum slujete Mitropolitul, stareii, cum era ialtdat când am fost i eu la Sfânta.M uitam mai

încolo, erau acolo numai cocoei de pdure, de cei

cu creasta roie, negri, care fac «cheac, cheac,

cheac...» i sparg lemnul i scot cariile din copac;

grozavi sunt aceia... Aceia sunt un fel de ciocni-

tori negre, dar sunt mai puternice ca acestea. Nu-

mai cu de aceia m întâlneam pe acolo. Erau mulicopaci drâmai, nu era lucrare, nu vedeai semn de

topor sau de beschie15

.

- Sunt mari cocoeii?

- Cocoeii de pdure nu sunt cocoei de mes-

teacn sau porumbari, ci sunt mai mari decât cio-

cnitoarele astea verzi care vin pe aici, gheonoa-

iele, i cu creasta roie ca la coco. i numai aaip i bat în cioate de scot cariile. i m uitam la

acelea cum ipau pe acolo, le auzeam, m uitam

singur. i m-am dus în mijlocul bhnii i am luat

floricele de-acelea albastre în mân. i ele, cum era

toamna, a czut un fel de rou pe ele dimineaa, inu se mai luase rou. Erau cu lcrmioare de roupe ele i erau cu sepalele celea în lturi ca viore-

lele, i stigmatul acela galben în mijloc, parc l-

crimau... M uitam la ele: aa de frumoase i aade gingae, c era o splendoare s te uii la ele. i

r>Ferstru mare, joagr.

78

m-am gândit eu: „Doamne, cum v-a împodobit pe

voi Dumnezeu!" i uite, acum czuse bruma de

Câteva ori i pe ele, acolo în pdure, fiindc a mai

fost frunz pe codru, nu le-a ajuns. i în mijlocul

tufelor acelora de iarb, de ovar lat, ele erau

acolo. Am vzut acelea i m-am uitat la ele i pe

urm m-a prins un plâns: „Mi, ia uite cât frumu-

see numai la florile astea! i cât le-a împodobit

Dumnezeu, c pe ele n-a btut bruma, cum poart

Dumnezeu de grij!".

Stând eu acolo, mi-a zis gândul s m duc

pân la un munte care era cu poieni - Muncelul

Siânioarei. S m duc pân la el, c acolo era o

cruce înalt de cinci metri i pe crucea aceea scria:

ciobanul Gheorghe Lupescu. Era pus de un cio-

ban. Pe acolo au fost mari imauri, mari stâne. iaveam obicei s m duc la crucea aceea s fac

Acatistul Sfintei Cruci vinerea. C de la mine de la

colib unde stteam pân acolo fceam cale de

vreo dou ceasuri sau mai bine, pân ieeam la

crucea aceea. Am stat eu acolo. Era aa o privelite

frumoas acolo! Vedeai urma celor dou rzboaie

mondiale. Din 1916 erau traneele aa fcute de

amplasament de tunuri, c se vedea toat valea

Bistriei, iar de la rzboiul de acum 16 erau tranee

noi. A fost lupt acolo în jurul crucii. i am zis:

„Ia uit cum a fost urgie, pentru pcatele astea de

rzboaie, pe lume!".

Al doilea rzboi mondial.

79

i am stat acolo. De o parte era pdure drept

în jos i de o parte vedeai pân la fruntea brazilor,

pân în Climani, în partea cealalt. i am stat

acolo i când m-am coborât de vale, venind prin

poian, am dat peste un corn de cerb, dar numai

unul. „Mi, zic, dar frumos e!" C ei câteodat,

când îmbtrânesc, nu-i leapd amândoi, îl leapdnumai pe unul. i am luat acela unul în spate i-1

duc. M gândeam: „Dar de ce s-1 duc la colib -

c aveam colib atunci -, ce-mi trebuiete mie?

Dar poate a veni vreun credincios care e pe aici -

un cioban careva - i-1 voi da lui s-1 duc". Pe

urm am zis: „Dar e greu!". Trebuia s m duc

mult cu el în spate. M duc în marginea pdurii i-1

lepd jos. „Stai aici! Te-a gsi cineva". i am ple-

cat în vale.

Când am ajuns din nou la colib, cndelua

ardea la Sfinte17

. Am scociorât oleac la gura sobei,

era spuz, am gsit înc foc înuntru, aveam lemne

aduse din timp. Eu m-am pregtit, c venea iarna,

aveam o cru, dou de lemne. Erau nite ulmi

uscai, când îi luai aa, se smulgeau cu tot cu

rdcin. i am tot crat s am, c mai vine viscol,

i mi-am adus lemne mai multe. i fiind obosit eu

dac nu m-am odihnit în ziua aceea - du-te la deal,

vino la vale, tot aa -, într-un târziu mi-am copt

dou cartoafe, mi-am zis rugciunile spre somn.

17La Sfintele Taine.

80

im fcut cruce pe rdcina bradului, c era cetina

îiernut i m-am culcat cu faa la foc. Am fost

|)i ea obosit i am avut o nlucire mare.

Când m-am culcat, m-am culcat ca întotdeau-

na linitit, m gândeam la singurtatea mea. Mezesc aa olecu i m uit la foc. Aveam nite

M iclad'stare de fag i l-am trântit pe foc, c acela

(tnca foc i mai puternic i inea mult, c acelea

nai putrede îndat ard. Când m-am gândit s pun

be foc, numai ce aud un huiet: huu-huuu... huu-huu...

huu-huu... „Mi, ce-i asta?". Zic: „Ce? A început

rzboiul? Avioane... Ce s fie pe aici prin pustia

ftsta?". Un vuiet mare i pe ce trecea tot mai tare

uia. M scol cam îngrijorat, iau metaniile în

mân, m uit la foc, mai pun pe foc. „Ce-i, dom-

nule? Se vede c-a început rzboi!". Mi se prea csunt avioane pe sus. Dar vuietul acela venea dintr-o

npastie din stânga mea, de unde aduceam eu ap.

i când vd c din prpastia aceea iese o main de

Blama cum n-am mai vzut de când sunt - o ma-

in drceasc! O main de alam care nu era mai

malta decât atâta... i începe a veni la mine. Dar

avea mii de roi. Ai vzut cum e la batoza de grâu?

Se învârt aa... Mii de roi cu curele i vedeam pe-o

namil deasupra ei. i venea încetior. De la pr-

>astia aceea erau 100 de metri pân la coliba mea.

li venea încetior ctre colib. Era cam ora 1 1 iva, noaptea.

Butean.

81

Eu mi-am adus aminte ce spune Sfântul Ni-

chifor. Patriarhul Constantinopolului: „Unde ai

Sfintele Taine, ai pe Hristos viu". E Trupul iSângele Lui! C zicea când a fost în faa sinodului

din palatul Trulan: „Nu mai facem în palatul Tru-

lan, s facem în biserica Sfânta Sofia, c unde e de

fa Trupul i Sângele Domnului, acolo e Hristos

viu de fa!". i s-a fcut sinodul în Sfânta Sofia.

„Eu am pe Hristos aici!".

Când am vzut c se apropie acela..., a venit

încet i huia de se cutremura pmântul când venea

maina aceea. i m-am uitat eu, „mi, cine-i?", cam vzut o namil deasupra. Era un rabin cu o

plrie mare, cu o vulpe de aceea, cum ai vzut

rabinii jidoveti; poart un fel de vulpe... Avea

nite ochi atât de mari în cap, jumtate negri, ju-

mtate albi. i când a venit aproape de foc, a în-

trebat cu glas de tunet: „Ce caui aici?". i zic Sfin-

ii Prini - ai auzit la Sfanul Grigoric Sinaitul -

s nu-i rspunzi i nici s nu iei aminte la el. i eu

nu i-am zis cu gura, dar parc am zis cu mintea:

„Am venit aici s m închin lui Hristos" - c a

întrebat «ce faci aici?», i, când a întrebat, s-a

cutremurat locul. i când am vzut c ajunge, cmai era un pas pân la foc, avea sm calce, s msfarme cu maina aceea, eu am prins în brae bra-

dul acela în care era cutia cu Sfintele Taine iineam strâns de ei i ziceam «Doamne Iisuse...».

i când am prins bradul, a zis: „Ai de lucru cu

line!". Eu ziceam «Doamne Iisuse...» i el era în

lâng mea, dincolo de foc, i am început a plânge

m rugam. i a început a da înapoi, înapoi, îna-

>i, cum a venit, încet, aa a dat înapoi cu roatele.

când a ajuns în marginea prpastiei s-a dat cu

>t cu main peste cap. i când s-a dat a fcut un

Jrsnet. Eu m-am aezat în genunchi de huietul

icela i m-am rugat pân a doua zi la ora l, de fri-

i N-am mai putut s dorm. i mi-au iuit urechile

reo dou-trei zile. S-a dat în prpastia aceea i n-am

mai vzut nimic.

Era în seara de Sfânta Parascheva, 14 spre 15

iK-iombrie. Da, mi-aduc aminte. Stranic! i pe ur-

in, când m-am sculat de jos, genunchii îmi erau

'peni. Plângeam, aa de tare m dureau, ca s midic în picioare. i m-am rezemat de brad i de-a-

ia m-am sculat în picioare. Mi-am luat metaniile,

82 83

m-am dus mai la vale pe o cioat de ulm, acolo pu-

neam mâncare la psrele, c veneau acolo fel de

fel de psrele, i am stat acolo i m-am minunat!

Mi, auzi: „Ai de lucru cu mine!".

- i ai mai avut de lucru?

- Am mai avut nluciri, venea noaptea în

chip de soldat, m visam cu ofieri, i am gsit în

Filocalie, la Sfanul Diadoh, c diavolii au obicei

s vin în chip de soldai; dar în somn, iar aa n-am

mai avut.

- Dar aievea n-ati mai avut?

- Nu. Atunci a fost cea mai marc nlucire. Ces spun? A mai venit ursul, a boscorodit în jurul

focului - era zpad mare, n-a venit la mine. i eu

luam un topor i aveam o beschie i când ddeamcu muchia toporului în beschie, fcea nite srituri,

fugea o bucat, credea c-i arm, i se punea în

coad i iar se uita la mine. Erau uri muli, dar nu

se apropiau, credeau c sunt oi, vedeau c este foc

i ziceau c e o stân de vite, ceva.

- Odat m-am rtcit foarte greu. M-amrtcit în ziua de Sfinii Voievozi, într-o duminic.

Mi-a spus moiT Maxim, care mi-a fcut bordeiul.

Dumnezeu s-1 odihneasc, c-a murit: „Printe, nu

te deprta de pe aici, c tare-s încurcate locurile.

Un om a mers s caute o vac a lui i cutând vaca

a rtcit i a murit. L-au gsit numai oase".

84

i atunci nu mi-am luat cu mine nici lantern,

nici chibrituri, nici toporul, numai ceasul îl aveam

hi mine. Mi-am luat un b cu corn de cerb pe care

mi 1-a dat un pdurar i care-mi plcea mie. i amIeit s m duc tot acolo la muncelul acela unde

era crucea. Tare-mi era drag acolo! Era frumos,

poieni...

i am ieit într-un loc, la obcina Urzicriei îi

spune, unde a fost târl de cu toamna. Acum erau

nsturei de ceia care ies la târl, albi, muli. Când

Dtvesc târlele toamna, ei ies pân târziu. Era

verde, frumos i nsturei din aceia muli. Eu, daciun apucat a iei acolo - mai fusesem o dat, de

dou ori, dar aa-i omul -, nu mi-am pus semn, dar

lotui când am ieit din pdure în poian am lsat

Bcolo un vârf de brad uscat, un vârf mare. „Mi,Zic, la vârful sta irebuie s vin înapoi. Dac ajung

acolo unde a fost târl, îmi dau drumul drept de

vale, spre coliba mea". Eram tot în colib. i m-am

dus. Am ajuns acolo i am stat pân ce a asfinit

soarele. M uitam numai în zare, muni... Amînceput s zic Psalmul 50, rugciunea Mântuitoru-

lui i am coborât.

Când am ajuns eu acolo de unde s intru în

pdure s m cobor unde era coliba mea, cutamvârful cel de brad care l-am pus eu. Dar dac eu

într-un loc am avut un mesteacn aa rezemat i o

clad'9de brad aa i am trecut printr-un loc, am

19 Grmad.85

gsit o preluc30cu trei paltini uriai, mari. „Mi, zic,

acetia sunt în numele Sfintei Treimi. N-am maivzut paltini aa de mari". i era unul aici, unul

aici i unul acolo, dar unul era cu vârful rupt. Mi,dar frumoi, czuse frunza din ei. „Mi, zic, aici sfi avut eu coliba!". i era aa de frumos, în numeleSfintei Treimi, paltinii acetia uriai. Nu era nici

urm de topor, nici urm de lucrare, nici parchete,

nimic. Merg i merg i merg i merg, decusearera oleac de lun, era luna aa cam de un sfert, pe

urm a asfinit i luna. N-aveam chibrit, n-aveamnimic. „Mi, zic, ce-am pit? Flmând, obosit, oi

mai da i de uri". i cobor, i cobor, eram pic de

ap, m sui iar la deal. Pe urm omul când e rtcitmerge repede, ca s se poat orienta unde este.

Cobor la vale i dau de o stânc uria mare,

toat afumat cu fum de trotil. Era o vrrie a statu-

lui ht Ia vale i vd urme de crue multe cum b-gau trotil într-însa cu fitilul, sfrâmau i tot duceauvarul. De acolo pân la vrrie erau vreo 10-15

kilometri. Eu trecusem pe la vrria aceea, dar amtrecut cu un om care cunotea locurile. tiam cât

de departe era vrria, dar cel puin la mare nevoie

m ineam de urmele acelea i m duceam pânacolo. Era vrrie mare, avea cas, erau oameni,

era a statului, ziceam i eu c sunt un clugr r-tcit pe acolo.

Dar mi-am adus aminte c atunci când am

Venit de la vrria aceea eu am mers pe un pârâu

lung la deal. i pârâul acelam duce pân aproape

de colib. Dar unde era pârâul? „Dar, zic, unde e

Mânca, c eu n-am vzut-o când am venit în lo-

curile acelea". i o iau înapoi de la stânca aceea.

„Mi, zic, dar de unde am venit, s ies în poian

niapoi

za Poian mic în pdure.

i m uit în stânga, i m uit în dreapta, i

mai merg. i merg i ies în poian înapoi. Era

noaptea târziu. Pic de ap, c puteai s storci

cmaa de pe mine. Prul în cap ud, tot necjit. iies în poiana aceea. i când m-am vzut eu în

poian, zic: „Mulumescu-i ie, Doamne, c acum,

dac sunt în poian, m orientez eu mai bine". Oiau mai la stânga i cobor vreo 2-300 metri sau

poate jumtate de kilometru i dau de cei trei fagi.

Când i-am vzut, bucuria mea, am fcut trei me-

tanii: „Ndejdea mea este Tatl, scparea mea este

Fiul, acopermântul meu este Duhul Sfan. Sfânta

Treime m-a scos aici". Fiindc erau aproape aceia,

siiam unde erau.

M-am mai odihnit oleac, c nu mai puteam

cu inima - de aceea sunt bolnav, c multe oboseli

am avut. Nou ani de zile am petrecut în necazuri

din astea. De trei ori m-am rtcit în via pe train-

ic: o dat în Munii Humorului, o dat acolo i o

dat m-am rtcit noaptea pe la Fundu Moldovei.

i stau acolo, m hodinesc bine c eram sigur cde acum tiu încotro e coliba mea. A trecut pe

s<> 87

lâng mine ceva, c-au fost porci, c-au fost cerbi -

nu tiu, c era noaptea, se cutremura pmântul -, a

trecut drept pe lâng mine un cârd. Nu se vedea, se

întunecase tare i era i pdurea i codrul, era

desime mare. Preluca era mic i ei au trecut mai

la vale de mine. M cobor la stânga i dau de unmesteacn rezemat aa în pârâu... Zic: „Gata, de

acum tiu unde este".

i ajung numai la vreo 100 de metri de co-

lib, numai ce vd: cndelua ardea cum am lsat-o

aprins. i când m-am vzut în faa colibei, am sco-

ciorât focul, am vzut c am foc, aveam i chibri-

tele acolo, mi s-a prut c sunt pe cealalt lumecând m-am vzut eu înapoi la cuibul meu. i apoi

m-am învat minte pe urm s nu m mai duc fra avea la mine chibrituri, fr topor i fr s fac

semne. M-am mai deprtat eu, am trecut prin multe

locuri, dar cu mare socoteal. Atunci n-aveam nici

chibrituri, nici nimica, i eram i em strin pe

acolo, singur. Mi-aduc aminte, toate au trecut, cu

mila Domnului.

- i dac rmâneai în pdure, ce se întâm-

pla?

- Dar ce aveam s fac? M rezemam de un

copac i stteam pân diminea. Dac a fi avut

chibrituri, fceam foc. Când ai focul, parc ai o

mie de tovari în pdure. Cu focul nu mi-e fric,

oriunde a fi. N-am trit la oi atâia ani? Cândtriam aici iarna în pdure: foc! De o parte te ardea

HH

gerul, de o parte focul, pocneau fagii ca pistoalele

în jurul meu. înclat bine, trânteam nite ncladuri

pe foc. Eu eram învat la treburi din astea, s dorm

prin pdure, nu prin palate. Eu nu am fost boier la

viaa mea, eu sunt cioban. Dar acolo a fost ru cn-am avut la mine chibrituri. Pe urm mi-am pus

prin buzunare la pantaloni în nite basmale vreo

Irei cutii cu chibrituri; le-am purtat ani de zile. Le

ineam ca rezerv: „Mi, unde-oi fi, s am chibri-

turile la mine, c eu pe urm am toat mângâie-

rea". Focul te-nclzete, lumineaz. Cel mai bun

tovar în pdure e focul.

Cât am stat eu pe acolo numai o singur dat

era s m vad cineva, i atunci m-a acoperit

Maica Domnului. Am ieit într-o poian i voiam

s merg într-un loc unde erau nite fagi cu un fel

de lân, un fel de mtrea pe ei. Mergeam i zi-

ceam psalmi, rugciuni, ca s fiu cu rugciunea în

minte. i era între mine i fagii aceia o perdea de

brazi, aa ca de un hectar, dou, verzi mruni, nu

din cei mari. Din partea mea în dreapta era o pdu-re de fag cu brad i cu o prpastie mare, iar încoa-

ce erau poieni. i eu mergeam fr grij. Mi-aduc

aminte c ziceam Vecernia. Eram la Psalmul 103.

Aveam la mine numai tcua i cu Acatistierul,

altceva nu aveam. Numai ce aud mai jos de mine

uierat, strigte. în josul perdelei - un cioban cu

89

oile. Vd c ies i câteva oi din dosul perdelei.

Veneau din vale i se duceau la deal. El nu mvedea pe mine, dar oile începuser a iei.

- Dac v simeau câinii?

- S vezi minunea Maicii Domnului, cum m-aacoperit Maica Domnului pe mine. Când am vzut,eu am încremenit. Eu mai aveam pân la perdeluaaceea vreo sut de metri i el era dincolo de per-dea. i eu unde sm dau? Pdurea din dreapta era

la vreo dou sute de metri. Numai vd un câine

mare alb i acela când iese dintre oi, n-a ieit cufaa la mine, c dac m vedea câinele, aveau slatre Ia mine câinii. Acela era cu spatele, mergea iel încolo cu oile. Atunci am început a merge cu

spatele înapoi i când am ajuns aici lâng prpas-tie, du-te, am coborât devale. Câinele parc a sim-it oleac, c s-au auzit fonind frunzele, c era

toamn, dar eu mi-am ctat de treab, m-am cobo-rât pe acolo i am ieit într-o obcin înapoi i m-amdus. Dar bine c n-am dat ochii cu el, m-a pzitMaica Domnului. Dac m vedea ciobanul pe aco-

lo, te vedea clugr, te vedea cu haina, apoi zicea:

„Mi, ce-i cu aista?". Cum eram eu aa îmbrcat,era discuie, c omul spune: „M-am întâlnit uite

aa, cutare...". i am zis: „Ia uite, mi, mila Dom-nului!". i m-am întors înapoi i eram atent, c îmi

ziceam: „Eu sunt om strin, nu cunosc muniitia, nu cunosc locurile, trebuie s fiu atent".

<>n

Mila Domnului c am avut linite. Slav Prea-

bunului Dumnezeu! Era în Postul Crciunului,

brazii încrcai de zpad, brazi uriai pân jos cu

/fipad, parc erau nite monegi cu brbi albe. Ie-

eam din bordei i erau miliarde de stelue pe z-pad, tii cum sticlesc ele pe zpad. Era un ger ii ine îmi ardea cndelua, aveam icoanele. Aveamiconia Sfanului Vlasie, aceea dup doi ani i trei

luni am gsit-o acolo, o uitasem. i când ieeam

noaptea afar, dup ce terminam pravila, n-auzeai

decât cum bodognea câte un urs, sau auzeai bon-

cnind vreun cerb, sau auzeai urlând o hait de

lupi, c era protecie de vântoare i nu aveau voie

B vâneze pe acolo. i m uitam la miliardele

acelea de stelue i nu puteam s vd cerul, numai

aa m uitam drept printre brazi i vedeam câte o

sica. i ziceam: „Doamne, i-am cerut linite, dar

mi-ai dat mai mult decât i-am cerut!". Eram drept

singur. Ce bine s mai fi fost cu unul, era foarte

bine. Drept singur. Intram în bordei, ori mai plân-

geam, ori m rugam, ori m odihneam, ori mai

luam o însemnare ceva de pe o crulie ca s treac

vremea. Nopile astea mari din Postul Crciunului.

Dar atâta linite am avut. Nu puteam dormi mult,

pentru linitea cea mult. Nici nu poi mânca la

linite.

-Nici n-aveati ce mânca.

- Nici n-aveam ce mânca, dar chiar cât aveam,

iu puteam. Dac mi-aducea bietul cretin un

91

rucsac de cartoafe, eu le numram s am una pe zi,

la mare nevoie. C atât îmi aducea: cartoafe, nite

pâine uscat, un kil de zahr i untdelemn pentru

candel la Sfinte. i apoi le numram, în caz de

ceva, s am una pe zi, c eu nu mor cu una. C eu

«Iac nu fceam nimic altceva, numai m rugam...

Am apucat lsatul secului de Postul Crciunului cu

dou cartoafe i cu o bucic de brânz de vacnumai atât. Am copt cartoafele, am zis rugciunea,le-am blagoslovit i am mulumit lui Dumnezeu cam fcut lsatul secului de Postul Crciunului.

Multe bucurii amavut eu acolo imult linite. Amstat din toamna

lui '52 pân în

vara lui '53. în

colib eram în

pericol, se vedea

focul i era i co-

liba afar. Când

m-am vzut eu

în bordei, m-amcrezut c eram

cel mai mare îm-

prat din lume!!!In amintirea fostului bordei

AS-i spun ce înviere minunat am petrecut

acolo în pdure:

n

Cretinul acela care mi-a fcut bordeiul, Dum-

nezeu s-1 ierte, el a zis c are s vin din sâmbta

Patilor la mine. Pe urm n-a putut veni, c el nu

venise la mine de la jumtatea Postului Mare. Eu

am avut ceva cartoafe, oleac de pâine uscat i

acolo mâneai o dat în zi seara i aceea ce aveai,

puin de tot, ca s-i duci zilele de pe azi pe mâine.

Nici nu-i trebuia mult, c mai mult petreceai în

rugciune. Aveai nite bucurii... Noi trim aici ca

la restaurant, cea mai stranic via e aici fa de

cum am trit acolo! Vai de mine! Dar dac le înlo-

cuieti pe acestea - mângâierile acestea, mâncru-

rile acestea, libertatea aceasta, traiul acesta în case

vruite - cu cele duhovniceti, ai mari bucurii. Eu

parc sunt în spital acum cum stau, e palat, când

mi-aduc aminte prin ce bordeie, prin ce bârloage

am trit eu în viaa mea.

i el nu a putut veni i eu atâta l-am rugat:

Jvtou' Maxim, mata dac ai s vii - c numai el

venea pe la mine, era i mai aproape, totui aveam

pân la dânsul vreo 18 kilometri, cât ar fi de aici la

Târgu Neam - te rog, mou' Maxim, dac ai s vii,

sâ-mi aduci Sfânta Anafura de la înviere". El zice:

.Printe, i-aduc, vai de mine, i-aduc pasc sfini-

t, cozonac, tiu c nu mnânci carne, dar i-aduc

altceva, o brânz de vaci, cutare". i a pregtit omul

tot ce trebuie s plece spre mine i s-a dus la

înviere. i a zis: „Eu cum ies de la înviere, mduc". Dar alt ispit, când a ieit de la înviere, i-au

93

venit nite neamuri. „Ei, cumtre, ce mai faci?".

Au venit nepoii, cutare, cu pasc, cu ou, cum e la

Pati. Toat ziua de Pati. Mi-a povestit dup aia

cretinul: „Nu-mi mai trebuia nici mâncare, ei

ciocneau ou roii, dar eu când tiam c dumneata

eti singur i eti aa de necjit i n-ai pe nimeni

aici! Baba numai fcea fee-fee. i ce-mi vine în

gând, zic: «Cumtre, eu m-am gândit s m duc la

mnstire, c se face a doua înviere la ora 2. Dacmtua vrea s vin i ea, bine, dac nu, eu tot mduc». «Atunci mergi sntos». «Uite, am pregtit

ceva i m duc mai repede»".

i a plecat de acas cam pe la ora 10, i de

acolo erau atâia kilometri, la început se pzea pe

drum, mergea aa ferit. Nu mâncasem tocmai de

Joia mare, vinerea i sâmbta Patilor nimic. Mie

îmi rmsese oleac de pesmet, un picu de zahr,

atât aveam, un kilogram de fain de grâu i un pic

de sare. Asta era ultima mea hran, c el nu venise

la mine de vreo lun de zile. El a venit sracul foar-

te greu, dei tia pdurile, dar dac a pornit târziu...

Eu, ca omul, m gândeam, o fi pit ceva, i-1 po-

meneam la rugciuni, poate l-o fi întâlnit cineva, 1-a

întors înapoi. Aveam anafura veche, dar nu luasem

nimic, era în ziua de Pati seara, se întuneca. Mi-am

fcut pravila mereu i tot îl pomeneam. Mgândeam ca omul: „O fi pornit amândoi, s-o fi cer-

tai cu feciorul, o fi lsat s vin noaptea". M gân-

deam i eu ca omul singur, i pe urm iar ziceam:

<)4

„Las, cum a vrea Dumnezeu!". i tocmai când se

însera aa, numai ce aud «poc». A trosnit un

vreasc. „Mi, trece un urs sau un cerb". i m dau

în dos s vd ce o fi: cerb, urs, porci? (Odat a tre-

cut o turm de porci, erau dou scroafe cu vreo 24

de purcei. Purceii erau mici, ftai de câteva zile i

nu puteau s mearg. i ele luau ciomege în gur

i îi mânau cu ele. Una mergea înainte i una îi

btea din urm cu ciomagul. Am zis: „Ia uite, mi,

ce minunie!").

i când m uit eu bine, nu erau fiare, era Ma-

xim, el a clcat pe un vreasc. i când m-a vzut, de

departe a început a-i cere iertare: „Sru' mâna,

domnu Printe. V rog s m iertai, c uite cum a

fost, a fost o ispit...". „Frate, vai de mine, n-ai

nici o grij! Dar ai mers bine?". „Bine am mers, nu

m-am întâlnit cu nimeni! Am venit tare frumos".

„Dar ce ispit a fost acas?". „Mi-au venit nite

neamuri, am pornit târziu". „Nu-i nimic". Eu când

am intrat în bordei, am zis «Lumineaz-te, lumi-

neaz-te, noule Ierusalime...» i el a început a

plânge. La mine ardea cndelua, aveam miros de

lmâie în bordei. i am stat, c el era pic de ap.

venise cu greutate, c el a adus cât a putut bietul

om la Pati. Am avut eu pe urm..., c uneori aveam

prea mult, mie ce-mi trebuia? Altdat trebuia sposteti. C nu-i ca aici, s fii asigurat, acolo-i cum

vrea Domnul, odat ai, odat n-ai. i când a înce-

put a scoate din traistele acelea: cozonac, pasc.

95

ou de ra, ou de gâsc roii, anafura, ap sfini-

t, vreo zece cutii de chibrituri, ce a putut s aducun om în spate, un ervet de ters, zahr.

i am zis: „Eu înviere mai frumoas ca aceea

în viaa mea n-am mai fcut". Eu de sâmbt seara

pân duminic seara nu dormisem. Nu puteam

dormi. M gândeam cum se duc oamenii la învie-

re, cum fac învierea, i mi-am luat un epitrahil iun felon vechi. Aveam o slujb a învierii i amcântat toat rânduiala învierii la miezul nopii:

„Ziua învierii..." cântam tare. Canoanele învierii,

toate-toate le-am cântat. Am început pe la 11.30

seara i am cântat mai pân dimineaa. i la urmam zis „Hristos a înviat!" de trei ori i au rsunat

codrii: Huuuu. N-a mai zis nimeni: „Adevrat c-a

înviat!". Nu era nimeni. i atunci am zis eu: „Mi,mi-a fcut Dumnezeu parte de linitea asta, s fiu

o dat singur în creierii munilor s fac aici învie-

rea". i a doua zi a fost suprarea aceea, i pe

urm iar bucurie, când a venit i mi-a adus de toa-

te. i a stat cretinul cu mine trei zile i trei nopi,

n-a vrut s mai coboare jos. Fceam pravila împreu-

n, citeam ceasurile Patilor care sunt în Sptmâ-na Luminat. i apoi luam la noi cozonac, ou imergeam s-mi arate prile acelea. i aa a petre-

cut cu mine zilele Patilor. Când a plecat mi-a zis:

„Printe, nu m îndur s m despart de dumitale.

îmi pare aa de ru c m duc de aici, parc mi-a

murit cineva. Parc a sta totdeauna cu dumneata

«)(>

.iici, dar dac aa-i viaa, c suntem încurcai cu

grijile astea ale lumii, c tare îmi pare ru c mduc de aici. Ce frumusee!". Eu, când era pravila,

Stteam la pravil, fceam rânduiala, pe urm îi

povesteam de prin cri, îi spuneam. Puine cri

iveam la mine atunci. Am avut Paza celor cinci

Simiri, am avut Rzboiul nevzut, nelipsit a fost

I u mine Bogorodicina (Canoanele) Maicii Domnu-

lui, un Pateric - cel cu slov veche, de la Bucu-

reti -, Acatistierul i un Molitfclnic. Astea-s toate

Crile care le aveam cu mine, încolo nu aveam, cnu le puteam duce.

i au trecut ca vi-

surile i m gândesc

aa: „Doamne, mai

fa-mi parte s mai

fiu strin pe pmânt,

s mai fiu iar singur,

dar s-mi dai mân-

gâierile care le-am

avut atunci". Eu stau

aici de dragostea p-rinilor, parc nu mîndur s plec, dar eu

am avut mare linite

singur, mare linite

am avut. Dar tii ce

s faci? S te rogi

mereu. De aceea zice Sfântul loan Scrarul: „Tria

97

împratului este în multa otire i tria celui din

linite este multa rugciune". Dac nu fceai rug-ciunea, te înconjurau gândurile triste, mâhnire, dez-

ndejde, fric, gânduri de împuinare de credin;toate te înconjurau - o tristee, aa o mâhnire

nespus. i cum începeai s te rogi cu toat inima

un ceas, dou, trei, gata! se risipeau i aveai nitebucurii parc erai în Sfânta Sfintelor. Nu în Altar,

ci în Sfânta Sfintelor! Aveai nite mângâieri...

Am început odat Patericul din nou, c c

scris pe el c l-am început din nou. i am zis aa:„S nu citesc mai mult de o fil pe zi!". tii, ca sam mai mult timp de citit dintr-însul. Ziceam:

„Cum s trec eu peste cuvintele acestea aa de

repede, peste aa de mare învtur?". Citeam o

fil la Ava Antonie i pe urm îmi fceam pravila.

i pe urm mai stteam o zi i iar mai citeam. iapoi aveam un creiona i un caiet, tot luam notie

de colo, de colo. Am umplut multe caiete cu însem-

nri aa, ca s treac ziua, ca omul singur. Cânddeschideam Patericul, nu parc citeam, ci parcvorbeam cu dânii; parc vedeam pe Ava Antonie,

pe Ava Macarie, pe Ava cutare... M gândeam:„Uite unde s-au scris cuvintele acestea, în pustie".

Tare frumos era!

<~^0(*y7f^->

Pe urmele Printelui Cleopa

Dup aproape ase ani de la plecarea Prin-

li'lui Cleopa dintre noi, într-o zi de var, ne-am

hotrât s mergem prin locurile pe unde Printele

i-a purtat paii în pribegie, s ne întâlnim cu unii

oameni care l-au ajutat, s vedem codrii unde-i

avea bordeiul, unde asculta susurul apei, cântul

frunzelor în btaia vântului, unde, din când în

ând, îl mai vizitau ursul, vulpea, dar i diavolul.

Dei nu au fost toate dup cum ne-am fi dorit

noi, dar pân la urm am biruit, având ajutorul

Printelui, care nu o dat ne-a scos în cale oameni

care ne-au ajutat, care ne-au însoit pentru a

putea vedea i locul su de pustnicie de la Troci.

Tuturor le mulumim i pe aceast cale.

Având cu noi un aparat de fotografiat i un

tasetofon, în paginile ce urmeaz vom prezenta

discuii ifotografii cu cei pe care i-am întâlnit, oa-

meni simpli, de la ar, dar plini de dragoste pen-

tru Dumnezeu i Printele Cleopa.

- Toadere, tiu, de peste 1 5 ani, c de câte ori

ic vedea Printele Cleopa te primea cu bucurie i.punea la toi c „viteazul Toadere" aduce oamenii

pe jos tocmai de la Pâraie pân la Neam cu ocazia

<>8 99

„înlrii Domnului". tiu c ai cunoscut ajutorul

lui Dumnezeu prin rugciunile i sfaturile Printe-lui. Povestete-ne ceva despre acestea.

- Vreau s v spun doar dou cazuri când amvzut, pentru a nu tiu câta oar, darul pe carc-l

avea de Ia Dumnezeu Printele Cleopa:

Intr-un an, tata coborâse din munte, iar pri-

marul, cu viceie i cu activistul de partid i-au spusc nu mai arc voie s mai fac stân Ia primvar,pentru c copiii lui au stricat ogoarele la oameni.

Primvara, tata m-a trimis la Printele Cleopa,

pentru c îl cunotea, s duc un pomelnic. Am stal

de vorb cu Printele, am dat 50 de Iei pentru unpomelnic de 40 de zile. Printele Cleopa mi-a spus:

„Todiric, du-te acas, pentru c peste trei spt-mâni ei îl vor chema pe tat-tu s pun hârtie

acolo".

Dup dou sptmâni i jumtate, tata s-a în-

tâlnit cu primarul, care i-a zis tatei: „Cumetre, da'

nu mai aduci hârtia pentru stân?", cci primarul

era cumtru cu tata. i i-a zis primarul c îi depuneel hârtia.

Peste trei sptmâni s-au fcut alegeri de stân$i tata a câtigat.

*

Intr-un an ni s-a furat o oaie. M-am dus la

Printele Cleopa, i Ia el erau venii muli starei

atunci. Am pltit la apte mnstiri câte 50 de Iei.

Iar Printele Cleopa mi-a zis ca eu i nevasta s nu

100

punem mâna pe nici un capt de a de la cineva.

M-a întrebat clac bnuiesc pe cineva i i-am spus

li.i da, iar Printele mi-a zis s nu bnuiesc, pentru

..i nu tiu cine este. i aa a fost. Am bnuit pe

unul i era altul.

I Dup trei ani de zile a venit fptaul la mine

mi-a mrturisit c el a furat oaia. i nu a putut s

- Mi, cine-i face ru, si faci bine. S nu ii minte rul,s nu-l dumneti, aa îmi spunea Printele Cleopa».

101

spun nimic pân la ora 12 noaptea. Pân atunci

n-a putut s spun nimic, dei sttusem mult timpde vorb amândoi.

Când s-a cstorit, el venise la mine s-1 cu-

nun, dar n-am putut, iar acum m gândeam c vrea

s-i botez copilul, i când colo, el mi-a spus de

oaie.

Era o oaie grozav. i la 12.05 noaptea i-am

dat, cu lumânare, oaia de poman, dei el a vrui

s-mi cumpere alt oaie.

L-am întrebat: „Ce ai pierdut în aceti trei

ani?". i mi-a spus c i-au pierit trei cai, douvaci, o scroafa" cu purcei i din 15 oi a rmas cu

cinci. i cu crua îl prindea de fiecare dat, dacvoia s fac vreun ban.

* * *

- Doamne ajut, mo Straton!

- Sru-mâna, prinilor! Ai venit iar Ia mo-neagul?

- Am venit s ne povestii ce v mai amintii

despre Printele Cleopa, pe când era aici la dum-neavoastr acas i în pdure.

- Poftii în cas, s stm de vorb.El îmi era duhovnic i acum nu mai tiam

nimic de el de doi ani. Tot întrebam pe un preot de

Ia Mnstirea Slatina care tia unde e Printele, dar

Printele îi zicea: „Las acum, las".

102

Odat vine la mine printele Chirii i-mi zice:

I lai acum s te întâlneti cu Printele". Era sear,

pe 2 februarie, de întâmpinarea Domnului, i am

iiu-rs la unul Nicolae Moroanu din Stulpicani. A

mai stat acolo pân în primvar, când a trimis iar

lup mine i a venit la noi acas. ase ani am dus

Bu dânsul. A fost fugit, a fost urmrit, 1-a cutat, s-a

ascuns la mine, la alii, iar pe urm l-am dus în

pdure la un bordei, la Troci.

Seara mai veneau unii oameni de mare încre-

dere la noi acas i vorbeam cu Printele, da' cine-

va sttea afar s vad dac nu vine vreun strin,

c era urmrit.

îl culcam pe un pat într-o camer. Când îl

sculam dimineaa era jos pe pmânt. Nu dormea pe

pat, se ostenea mereu.

într-o zi Printele mi-a zis: „Mi, Straton,

mi! Nu-mi gseti tu un loc s mai aud o pasre

/burând, un izvor curgând, s aud vântul prin fagi

vâjâind?". Eu tiam la Troci o pdure secular unde

nu intrase cu toporul în ea. M-am dus acolo i am

gsit un loc. Am venit i i-am spus, iar noaptea am

plecat din nou cu Printele. 1-a plcut cum era.

Acolo i-am fcut bordeiul, tot era în pmânt, nu se

ivedea nimic afar.

împreun cu un frate al meu, Ilarion, am luat

topor, ferstru, hârle i ne-am dus. Pe când tiam

noi lemne i le-am aezat s facem bordeiul, l-am

auzit pe Printele spunând: „Ei, las-le aa! Cum

1 (B

nu le pune bine? Las' c-i bun aa!". Atunci amcunoscut c diavolul i-a spus c nu le punem bine,

da' eu nu auzeam decât pe Printele!

La locul bordeiului

Aici avea doi prieteni mari: ursul i cucoanavulpe! Ursul venea s primeasc cartofi, c seara

mai frigea câte unul la foc, iar cucoana vulpe i-a

luat ceaunul i fugea cu el.

Intr-o noapte aude un huiet mare. „Mi, oare

cc-i? Armat? Rzboi?", i-a zis Printele. Zicea

c a ieit o main de alam cu multe roi i pe eao satan cu o plrie aplecat i cu ochii roai i a

strigai Ia Printele: „Ce caui aici, moneagule?"i Printele s-a inut de copacul unde avea Sfintele

Taine i a zis: „Maica Domnului, nu m lsa!"(and a zis asta, s-a dus maina peste cap, toat s-a

rupt. Pân dimineaa a huit maina i trei zile i-au

iuit urechile.

1(14

Odat am avut o ispit. Ii duceam pesmei.

[•ram cu tata i ne-a întâlnit un miliian, care a

întrebat: „Moule, ce ai aici?". „Pesmei", i-a rs-

puns tata. „Pe cine alimentezi dumneata cu pes-

mei?", a zis din nou miliianul. „Merg la mns-tire la o maic i-i duc ei". Aa am scpat.

L-a cutat odat miliia la mine acas, dar nu

1-a gsit. Maica Domnului era cu Printele i avea

s-1 gseasc miliia?

Multe a tras bietul Printe!

Avea mare fric de Dumnezeu! C frica de

Dumnezeu îl înelepete pe om, îl face s-L cu-

noasc pe Dumnezeu; frica de Dumnezeu toate le

face. Fr Dumnezeu, tar frica de El, nimic nu

putem face.

Printele Cleopa a fost foarte recunosctor

fa de noi. Când mergeam la el la Sihstria, s fi

fost ministru, s fi fost oricine la el, numai ce-1

auzeam: „Gata, a venit Negrilcasa!".

- De ce „gata, a venit Negrileasa!"?

- Tot Printele spunea: „Mi, tia sunt nite

oameni care m-au ajutat în viaa mea, când eram

pribeag, i Dumnezeu s le ajute. Am o datorie

moral fa de oamenii tia".- Mo Straton, ai simit ajutor de la Dumne-

zeu pentru c l-ai ajutat pe Printele Cleopa?

- Da' cum! în toate primejdiile! L-am ajutat

pe Printele i a fost i pentru mine ajutor! M-au

105

ajutat rugciunile lui, m-a ajutat cererea lui. i amcunoscut dup vorba lui c Dumnezeu m-a ajutat.

Casa lui St/aton uruit' a stat Printele Cleopa «?SVIIIIS

- Putei s ne spunei vreun sfat pe care vi 1-a

dat Printele Cleopa?

- Unul am s v spun. Este un obicei în Bu-covina când moare cineva s-i cânte din trâmbi.i zicea Printele: „Cu trâmbia te culc, cu trâm-

bia te va scula la Judecat (ai vzut c Dumnezeui-a trimis i Printelui la înmormântare doi oamenidin Bucovina s-i cânte din trâmbi!). Moarteacând vine nu alege. Ia din margin, ca lupul i a

întâlnit un biet mic, i 1-a luat. Mai încolo a gsito vduv, a luat-o i pe ea. Apoi a întâlnit doi

MM)

însurai, i i-a luat. Pe urm a ajuns la un btrân i

l-a luat i pe acesta, i a terminat".

- Acum suntei btrân, de 86 de ani. Avei

ndejde s v întâlnii acolo cu Printele Cleopa?

- Numai s ajung eu acolo, c am eu ndejde!

S pot ajunge acolo. Da-i greu s ajung acolo!

* * *

- Suntei Ioan, fratele mai mic al lui Straton.

Ce ne putei spune despre Printele Cleopa din

vremea când a stat la familia dumneavoastr i în

aceast zon?- Eu eram atunci un copil. Veneau pe la noi

noaptea femeile cu furca, cum era obiceiul, i atunci

vorbeau cu Printele. Povestea de rânduielile Bise-

ricii, de cum trebuie s trieti în via. Atâta du-

hovnicie, atâta învtur! Ce nu auzeai de la el?

|

- Dumneavoastr l-ai ajutat cu ceva pe P-rintele?

- Pe mine m trimitea la mnstire i mai

aduceam câte ceva de acolo într-un rucsac, cci un

copil nu-i prea bgat în seam. La Slatina erau

nite slujbe extraordinare, cu preoi muli. Am fost

odat i am stat dou zile, de srbtori. Au slujit 4

diaconi i 16 preoi. Aa prinsesem o dragoste cîntr-o or i ceva eram acolo; aa mergeam de parc

m ducea ceva. Aici am vzut c era totui rug-

ciunea Printelui Cleopa. Eram mai uor, parc

/buram, aa mergeam.

107

*i

™

Pe la Gineti era miliie i m vedea c trec

mai des pe acolo. Odat un miliian m-a întrebat:

„Ce-i cu tine, mi? De unde vii? Unde te duci?".M duc acas de la mnstire11

, am rspuns eu.

Ce ai acolo?". „Mi-au dat nite mere i ceva demâncare. Mama-i necjit, tata-i slab...", aa mi-avenit în minte s spun i m-a lsat în pace.

-V mai amintii vreun sfat pe care vi 1-a dat

în acea perioad Printele?

- Da, parc îl aud c-mi zicea: „Mi Ionel,

mi! Ai grij în via ce faci, mi! Fii cu mintea

treaz!".

- Ce alt sfat v mai aducei aminte c v-a dat

Printele Cleopa?

- Aa cum e obiceiul, odat, când eram mai

mare i înelegeam mai bine viaa duhovniceasc,

l-am întrebat i eu: „Printe, ce s fac s m mân-tui esc?", iar Printele mi-a zis: „Pentru mântuire

sunt necesare trei lucruri. Primul: rbdare; al doi-

lea: rbdare; al treilea: rbdare. Frate Ioane, da-i

mai trebuie ceva: milostenie. Nu trebuie s dai va-

ca! Nu i-a cerut Dumnezeu vaca, niciodat! Fe-

reasc Dumnezeu! Nici vielul. Da' sticla de lapte

trebuie s-o dai! i înc un lucru, frate Ioane: rug-ciunea. Pasul i Dumnezeu! Fr rbdare, fr mi-

lostenie i fr rugciune nu se poate mântui omul!

Fr rbdare le sfdeti cu omul, nu ajui, nu te

rogi; fr rbdare nu faci milostenie".

- Ai simit ajutorul rugciunilor Printelui

pentru dumneavoastr i familie?

- Oricând! M-am rugat la Dumnezeu când

am vrut s m cstoresc: „Doamne, s nu-mi dai

o femeie desfrânat" i uitai-o aici! Dup csto-

rie m-am rugat: „D-mi, Doamne, prima dat un

biat", i biat mi-a dat. Apoi am zis: „D-mi,

Doamne, o fat", i mi-a dat. Orice m-am rugat,

mi-a dat, dei sunt pctos.

Eu voiam s dau un examen de asimilare pen-

tru cântre bisericesc i am mers la Printele la

Sihstria i l-am rugat, c poate cunoate pe cineva

pe la Mnstirea Neam, s m ajute, dar Printele

mi-a spus: „Du-te singur, c dac-i de la Dumnezeu

s reueti", i am reuit.

- Ce vi s-a prut deosebit la Printele Cleopa?

- O sfinenie deosebit, un dar deosebit; c le

avea aproape pe toate; un suflet atrgtor. Dacintrai Ia el, când ieeai trebuia s te gândeti:

„Doamne, da' ce-i cu mine?".

* * *

|

De multe ori când ne povestea despre perioa-

da pribegiei sale. Printele Cleopa ne spunea c a

avut oameni de încredere pe care puteai s-i omori

i nu i-arfi spus un cuvânt despre el. De acest lu-

cru ne-am convins la Negrileasa, dup aproape

sase ani de la moartea Printelui. Dei cretina

ins 109

aceasta ne cunotea de când tria Printele, totui,

nu a vrut s ne spun decât cele pe care le con-

semnm maijos:- Am auzit c Printele Cleopa a stat ascuns

un timp i Ia dumneavoastr acas. Ce putei s ne

povestii despre dânsul?

- Am mers, am venit, am vorbit cu el, a fost

la noi i am mers la el la mnstire. Au fost treburi

multe i nu le putem spune toate... Vai, bun a fost

Printele!...

- Pe noi ne cunoatei de la mnstire, iar

acum Printele s-a dus la Domnul; au trecut atâia

ani, poate ne spunei ceva mai mult.

- Au fost multe treburi. Da..., na! Cine le

tie! Cine nu le tie, nu le tie. Aa-i treaba!

- i chiar nu vrei s ne spunei?- Da io nu mai tiu altceva. Atâta tiu!

* * *

- Mo Vasile, cum l-ai cunoscut pe Printele

Cleopa?

- El sttea ascuns la Straton i nu tiam, deieram cumnat cu Straton. Odat am venit prin gr-din i Printele sttea de vorb cu Straton i Prs-ea în gang. Ei nu m-au vzut. M-am dat înapoi iam tuit. Când am venit iar, am vzut numai hainacum a intrat în cas. Dup ce am stat de vorb cuci le-am spus: „M, eu v-am vzut cum stteai devorb cu Printele în gang, dar m-am dat înapoi s

MO

iui m vedei". Ei i-au spus Printelui i el a zis:

„S vin omul acela pe aici". M-am dus i am stat

fle vorb cu dânsul. Pe urm m-a trimis pe la m-nstire. Scria câte un bilet i m trimitea. Am fost

de vreo dou-trei ori. Eram omul lui de încredere.

- Ce v spunea Printele Cleopa?

El îmi spunea de când s-o fcut lumea; îmi

spunea tt! Da' el nu spunea din carte. El spunea

fia cum vorbim noi. El inea minte tt! Ce spunea

ci se cam întâmpla. C el tia tt. Tt tia. Nu tiu

de unde. El a fost un om mare!

- Ai avut vreun necaz în care v-a ajutat, în

care s-a întâmplat cum a spus Printele?

- Am avut. Da' el îmi spunea: „Las c ai s\ ezi singur ce se întâmpl cu el". Gândeam câ ace-

la mi-ar fi fcut, da1

nu eram bazat. Printele îmi

spunea: „Taci, c ai s tii". i era dup cum spu-

nea el, aa era.

- Ai fost i la Mnstirea Sihstria s-1 ve-

dei i s vorbii cu el?

- Am fost. Când mergeam el era afar ivorbea la oameni. i când intram pe u, striga:

„l-eei, mo Vasile! Vino mai aproape!". inea cu-

vântri mari. Da' ca el nu ine nici unul acum. Era

btrân, da' când vorbea îl auzeai din drum, aa avea

un glas!

- Mo Vasile, ai întâlnit atâta lume, ce im-

presie v-a fcut Printele Cleopa?

UI

- De când l-am cunoscut, om ca dânsul n-o

fost. El o fost un fel de om sfânt, nu de aista. Aamai sunt clugri, dar el o fost un om curat tare itc-ai îneles cu dânsul, oricum ar fi fost. Eu îi spu-

neam: „Printe, vreau s pltesc un praznic la m-nstire. Cât cost?41

. Api el îmi spunea jumtate.„Numai atât?". „Pentru dumneata e prea mult. Maiam eu jumtate. Te-i întâlni cu el acolo sus". Nueste nici un om ca acela, nu este. Au mai fost, da'

om ca acela, nu! Om curat o fost. Nici unul n-amauzit io - doar am fost pe la mnstiri i am stat de

vorb i cu aiii - ca dânsul s ie minte de când s-o

fcut lumea tt. O fost un om tare detept i curat.

Ca acela om nu este. Sunt tia amu care sunt la

mnstire acolo, da' aa ca dânsul s vorbeasc nuosie nici unul. Dac era în curte i vorbea la atâta

112

lume, tai oamenii înelegeau ce spunea el. C erau

de la ar sau profesori, tai înelegeau. Bun om i

Burat om! Mi-o prut ru dup dânsul.

|_ v-ai spovedit vreodat la Printele Cleopa?

- Da. Dup cum o fost el, dac voia s te spo-

vedeasc, el îi spunea exact tt, de când ai fost mic

iii spunea el înainte. El tt tia!

- Câi ani avei, mo Vasile?

I - Am 95 de ani, intrat pe 96.

- S nu stricai din sut!

- Eeei, pi îi mai mult amu pân la sut, decât

a fost de la capt pân amu...!

* * *

La cei „ 100fr trei" ani ai si, cum îi place

s spun când este întrebai câi ani are, pentru cvrea s triasc 100, Mihai tefnoaie ne poves-

tete cu mult patos despre cel care, atunci când îi

punea mâna pe cap la Spovedanie, i se prea ceste un sfânt din cer:

I Prin tata l-am cunoscut eu pe Printele. Tata

avea o vac bun de lapte, ddea 20 litri de lapte

pe zi, i atunci dup rzboi nu avea vite mnsti-

rea, era srac. Tata o zis aa: „Am o vac bun de

lapte i o aduc aici la mnstire. Eu sunt numai cu

baba i mai mult postesc i nu-mi trebuie atâta lap-

le. O aduc aici". Trei ani o dus vaca la Mnstirea

Slatina. Vara o ducea la mnstire, iar iarna o adu-

eea acas.

113

Mie Printele Cleopa îmi zicea: „Eti ca bia-tul meu", dei era mai mic decât mine cu patru ani.

îmi povestea viaa lui de când era mic. Era tare cre-

dincios, i când te duceai la dânsul zicea: „MaicaDomnului s te binecuvinteze, Maica Domnului ste binecuvinteze!" El era ca sfan! Credin mare a

avut în Dumnezeu i Maica Domnului!

Comunitii voiau s fac din mnstiri mu-zeu, s rmân un sin-

gur clugr ca paznic.

Printele Cleopa pleca

capul i zicea: „Dum-nezeu c deasupra. Dum-nezeu o s fac duptirea Lui, nu dupcum vor ei". Da' nu le

spunea lor verbal, c-l

arestau pe loc.

Printele Cleopa mi-o

povestit toat panialui cu Antonie Plm-deal. Era profesor la

Bucureti i nici o m-nstire nu-1 primea de

frica comunitilor. P-rintele Cleopa l-o pri-

mit la Slatina. Printele

Cleopa l-o trimis la lai cu corespondena de la

Slatina i miliienii l-au prins. Apoi au venit la

114

Printele Cleopa s-1 ridice din cauz c l-o primit

te printele Antonie Plmdeal. Atunci Printele

Cleopa o fugit în muni. Oameni credincioi i de

încredere îi duceau pesmei uscai, lumânri... Era

unul Petre Axinte, ucenic adevrat, mai mult decât

un clugr, care mergea la el lun de lun.

Avea o colib unde este schitul acum, la

Pahomia, iar miliienii îl urmreau cu câinii. Atâta

putere dumnezeiasc era cu dânsul încât câinii tre-

ceau pe lâng el i nu-1 depistau. Mai mergeam i

ou la el cu Petre Axinte. Foarte greu a trit, dar

Dumnezeu l-o întrit. Petre Axinte o avut cea mai

mare grij de el. Povestea de Printele Cleopa codat a slbit grozav i nu mai putea s ajung la

bordei; o czut jos, ca leinat. Atunci o scos o bu-

|

cic din Sfânta împrtanie i o luat-o în gur i

imediat i-o revenit i s-o putut întoarce la bordei.

Lucru minunat! Dumnezeu o inut cu dânsul în

toate direciile unde s-o dus. Dumnezeu o inut cu

dânsul.

[Nici urs, nici lup, nici alt animal slbatic nu

! l-o atacat cât o stat prin pduri. Uneori mânca cu

ursul câte o barabul pe zi. Vara mânca mai mult

burei i urzici, iar iarna pesmei.

|

El avea o credin nestrmutat i zicea: „Ori-

unde m voi duce, Dumnezeu e cu mine". N-o fost

alt preot cu credin mare în Dumnezeu ca el. Nu

se îndeprta un pas fr a cere ajutorul Iui Dumne-

zeu: „Doamne, ajut-m! Doamne, ajut-m!".

115

M-am mrturisit de vreo patru ori la PrinteleCleopa. Când punea mâna pe capul meu, ca i cumar fi pus un sfan din cer, aa era mâna lui pe capulmeu. Când îl întrebam de canon, îmi zicea: „Cecanon s-i dau eu ie? Mereu s spui Psalmul 50,

de 50 de ori pe zi, i Acatistul Mântuitorului". Amaproape 100 de ani i nu pot sta mult în picioare,

da' stau pe marginea patului i zic mereu Psalmul50 i 142 t Acatistul Mântuitorului, c le tiu pede rost.

Fcea slujbe foarte frumoase i ddea mânca-re la toat lumea. i-mi prea atât de bun mânca-rea aceea de la mnstire, ca i cum ar fi fost de la

Dumnezeu venit, aa era de gustoas! Mâncarefcut din danii de la oameni.

Era foarte, foarte cumsecade. Stranic printeo fost. Pentru noi n-o fost alt printe mai bun ca

dânsul Eu am cunoscut mai muli starei, dar nu ca

el. Da' spun aa, Printele Cleopa - Dumnezeu s-Iie unde este i cum este - o fost ca un fel de sfanpentru Mnstirea Slatina. N-o fost altul ca el sfac cele pentru Dumnezeu. Nu vorbea vorbe decât

numai în privina cretintii i a lui Dumnezeu.Cu dânsul dac stteai de vorb spunea c

Dumnezeu este deasupra i oriunde i oricum ai fi,

te vede. i am crezut în vorbele lui. Iat c ajung1 00 de ani i triesc, i cât tiu zic rugciuni aa, zi

i noapte, lui Dumnezeu.

* * *

V^V^K^vJ>^*>^?^E^^<\gfr^^

ÎN MIJLOCUL OAMENILOR

Pustnic în obte21

Dup revenirea în mnstire Printele Cleopa

i-a pstrat, într-o anumit msur, rânduiala din

pustie. Iat ce scrie despre aceasta un fost ucenic al

Printelui:

I„La noi, scrie undeva Printele Cleopa, fost

stare la Slatina, în Moldova, ca i în alte pri ale

rii noastre, unii dintre monahi se strduiesc cu

mijloacele lor s fac sfânta rugciune neîncetat,

a inimii, dar nu cu eluri înalte ca predecesorii no-

tri, marii ascei i isihati, care prin ea ajungeau la

extaz i la minuni. Pentru monahii notri, rug-

ciunea este îndeplinirea pravilei care le-a fost dat

ca sfat din partea Bisericii, când li s-au dat meta-

niile, cu ocazia tunderii în monahism, când li s-a

21

II (I

Mitropolitul Antonie Plmdeal, op. cir., p. 279-280.

117

spus c sunt obligai s se roage în tot timpul i în

tot locul, i s repete fr încetare rugciunea:

«Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, mi-

luiete-m pe mine, pctosul!». Cel care rostete

aceast rugciune, împiedic duhul i inima sa scad sub influena încercrilor, tentaiilor din do-

meniul gândirii".

Mrturia Printelui Cleopa este preioas prin

ceea ce spune, dar de asemenea i prin ceea ce su-

gereaz. El spune c rugciunea este învat ca o

pravil, ca o regul, deci ca o datorie. Fiind „dato-

rie", nimeni nu se poate prevala de rugciune, i a

construi pe ea teorii, i a crede c e cineva pentru

c e rugtor. Printele Cleopa reamintete c rug-ciunea este în primul rând un ajutor pentru pazaminii i a trupului, pstrându-le într-o stare curat.

Dup generaia printelui loanichie, ultima

care a preluat în Moldova tafeta are în frunte pe

Printele Cleopa, înconjurat în ultimii 40 de ani de

duhovnici mari ca prinii Paisie, Gherasim, Ioil,

Emilian, Daniil, Petroniu, Chirii i muli alii, din-

tre care cei mai muli trecui la Domnul.

Printele Cleopa însui este prin structur un

contemplativ i, în ceea ce-1 privete pe el însui,

ar putea tri retras în deplin singurtate toat via-

a, dar prescrie altora viaa de obte în ascultare,

cu practicarea ascezei i a poruncilor, care este,

dup prerea sa, calea cea mai sigur spre mântui-

re, fr curse i fr hiuri. în Sihstria el e

118

eremit în obte, cum e i printele Paisie în Sihla

Nu face din msura lui msura celorlali i se îm-

parte între sine, obte i credincioi.

Deschiderea spre lume o consider absolut ne-

cesar, pentru a fi de folos. Canonul lui personal,

sarcina pe care i-a luat-o este aceasta: „s fie cât

mai de folos i cât mai multora". Vorbete fr r-

gaz, scrie, lupt pentru dreapta credin, îndrum,

împarte curaj, mângâieri i sperane i încearc simpun o linie moral în viaa de toate zilele a

celor ce vin s-1 cerceteze, folosind toate mijloa-

cele, dar mai ales spovedania cu dezlegarea de p-

cate i împrtania celor vrednici.

Promoveaz o spiritualitate bine încadrat în

epoc, în mentalitile i îndatoririle prezente, rea-

list i practic. îmbin aciunea cu rugciunea fr

119

s le confrunte, ci dimpotriv, cutându-le conver-

gente i facându-le complementare. în obte încu-

rajeaz un stare activ, bun gospodar, îndeamn la

ascultare i munc, având grij s Ie echilibreze petoate cu pstrarea rânduielilor de rugciune în co-

mun, pe care pune accentul principal. Pravila dechilie o trateaz cu fiecare în parte Ia spovedanie.

E un model de înelegere a prelurii tradiiei, a ps-trrii ei în puritatea de la început, dar i a contem-poranizrii ei spre a o face apt s se adreseze icretinului contemporan.

Episcopul Atanasie (Jevtic) - Serbia:

învturile bunuluiPrinte Cleopa22

în luna septembrie 1976 am fost în România,în aceast ar vecin ortodox a poporului român,frate cu noi dup credin. Am fost acolo pentru a

participa la o consftuire despre educaia cretin.Cu blagoslovenia Patriarhului român lustinian i a

Mitropolitului Moldovei Iustin, aceast întâlnire a

Exlrase din mrturia Episcopului Atanasie a! Heregovinei,care, împreun cu Mitropolitul Amfîlohie al Muntenegrului, amân-doi ucenici ai Arhim. Iustin Popovici, l-au vizitat pe Printelei Icopa în anul 1976, fiind atunci ei înc ieromonahi. Aceste amin-liri au fost publicate în volumul „Veliki je Bog", Belgrad, 2000.

120

avut loc în seminarul de lâng Mnstirea Neamdin Moldova, regiunea nord-estic a României [...].

Printele Amfîlohie [Radi£] i cu mine, îm-

preun cu înc câiva frai, ortodoci din Grecia idin alte ri, eram interesai, pe lâng aceast con-

sftuire, de clugrii din schiturile mnstirii

Neam i în special de vestitul stare moldovean -

isihast, Printele Cleopa, din solitara mnstire a

Sihstriei.

Despre Printele Cleopa, pustnicul, am auzit

ceva i înainte de sosirea noastr în România. Ne-a

povestit despre el înc din Atena cruntul i îne-

leptul printe român Dumitru (Stniloae) i tânrul

nostru prieten atenian Panayotis (Nellas) [.:.].

La Printele Cleopa din Mnstirea Sihstria

am ajuns de la Neam, prin bunvoina mai întâi a

Printelui Nicolae Bordaiu i dup aceea a vldi-

ci Nestor (vicarul Craiovei), care ne-a dat maina

i oferul su. Trebuia s mergem pe jos, dar vre-

mea i împrejurrile i-au fcut partea lor, aaîncât am mers cu maina. Cu noi a venit i doamna

Tomoko, japonez ortodox, vduva rposatului

Pavel Evdokimov de la Paris [...].

înaintea csuei Printelui ateptau vreo zece

cretini i cretine evlavioase, probabil pentru spo-

vedanie i cuvinte duhovniceti. Dar Printele, au-

zind de sosirea noastr, ne-a primit îndat în chilie

i ne-a aezat pe patul i scaunele dinuntru. Nounu ne venea s edem. Am fi vrut s rmânem

121

r

pentru totdeauna sub binecuvântarea sfintelor sale

mâini, cci pacea lui i harul din el i-au coborât

razele lor i asupra sufletului meu pctos, care

a 1 1 fel arareori îi vede pctoenia sa, aa cum i-a

v/ut-o atunci.

Deoarece doamna Evdokimov se grbea s se

întoarc, btrânul, în timp ce ea a îngenuncheat, a

blagoslovit-o, punându-i amândou mâinile pe

capul ei, i a lsat-o s plece. De noi Printele s-a

bucurat ca un copil, în special pentru c suntem

„prini sârbi", i pentru c suntem în legturduhovniceasc cu printele Iustin Popovici, despre

care el auzise i citise ca despre „un mare duhov-

nic i teolog ortodox". Ne-a condus apoi împreuncu printele Petroniu i cu printele Nicolae sieim afar din chilie, pe pajitile i colinele carpa-

tine. (Printele Nicolae, care tot timpul ne-a fost

traductor, ne-a spus c odat, mai înainte, pe când

venise cu elevii seminarului. Printele Clcopa îi

primise astfel: i-a scos pe toi afar pe deal, i acolo

i-a învat i i-a binecuvântat).

Aezându-ne pe pajitea dinaintea livezii -

iar Printele îngenunchind înaintea noastr pe

amândoi genunchii -, eu pctosul am îndrznit sîl întreb primul: „Cum s trim într-o lume de asfalt,

precum cea în care suntem noi, i s ne luptm cu

patimile noastre i cu ispitele lumii?". Fericitul

Printe Cleopa ne-a vorbit atunci de Dumnezeuinspirata învtur a sa despre cele opt feluri de

122

ispitire a omului i de lupta cu ele. „Sfinii Prini

spun - aa a început Printele Cleopa s ne prezinte

în rezumat experiena sa duhovniceasc motenitde la Sfinii Prini i trit personal, ceea ce ddeatrie fiecrui cuvânt al su - c, pe drumul mân-

tuirii, omul este ispitit de diavol din opt pri: din

spate, din fa, din stânga, din dreapta, de sus, de

jos, dinuntru, dinafar"" [...].

Terminând descrierea celor opt feluri de ispi-

tire a omului, Printele Cleopa le-a repetat pe scurt,

iar apoi a adugat i modul i mijloacele de lupt

împotriva acestor ispitiri.

împotriva tuturor acestor ispitiri: din spate,

din fa, din stânga, din dreapta, de sus, de jos,

dinuntru, dinafar, trebuie s te lupi cu trezvie,

adic cu atenie, cu grij i veghe a duhului i a

trupului, curaj i priveghere a duhului, înfrânare ichibzuin, paz asupra gândurilor i faptelor; iar

pe de alt parte: prin chemarea continu în rug-

ciune a numelui Domnului Iisus Hristos, adic ru-

gciunea neîncetat. (La aceasta Printele Petro-

niu a adugat în grecete: „7tpoaoxiî K<xi 7tpoaeuxr|"

cum spun Sfinii Prini, adic: atenie i rugciu-

ne). Cu alte cuvinte, adug Printele, Sfinii

Prini ne spun c lupta împotriva tuturor ispitelor

i patimilor const în aceasta: a-i pzi mintea ta i

Aici Episcopul Atanasie red înlregul cuvânt al Printelui

Cleopa despre ispitirea din cele opt pri. Vezi „Ne vorbete

Printele Cleopa", voi. 6, p. 30.

123

întregul suflet i trup de ispite, acesta este lucrul incvoina noastr, de partea noastr omeneasc; iar

de cealalt, de partea dumnezeiasc: trebuie neîn-

cetat s chemm în rugciune ajutorul atotputerni-

cului Domn Iisus Hristos, i aceasta este acea ne-

încetat i principal rugciune isihast, numitrugciunea lui Iisus: „Doamne lisuse Hristoase,

I iul lui Dumnezeu, miluiete-m pe mine, pc-tosul!".

Noaptea începuse s se lase peste munii ivile carpatine i moldave, îns din cuvintele de

încheiere ale Printelui în sufletul meu se iveau

zorile, c Domnul va cerceta i sufletul meu cel

iubitor de pcat i mult-împtimitul meu trup pen-

tru trezvia i rugciunile sfanului Printe Cleopa

i ale duhovnicului meu din ar [Arhim. Iustin

Popovici - n.n.l...

Duhovnicul veacului XX

Pe Printele Cleopa l-am cunoscut mai întâi

din cri. Din „Convorbiri duhovniceti", de prin-

tele loanichie Blan, din crile Sfiniei sale: „C-luz în credina ortodox", „Valoarea sufletului",

„Despre vise i vedenii"; din „Pelerinul român" de

(iheorghe Bbu, i din „Tradiie i libertate", de

I.P.S. Antonie Plmdeal.

Cuvintele, sfaturile, experiena i vorbele sale

mi-au fost de mare folos. în 1990 Printele Cleopa

era considerat duhovnicul României, i, dup cum

spunea I.P.S. Bartolomeu Anania, „nu era întreba-

re referitoare la credin, la care s nu poat rs-

pund".

Cu toat evlavia i dragostea ce i-o purtam,

nu am reuit s ajung s-1 vd decât pe 30 noiem-

brie 1994. Eram deja frate în Mnstirea Nicula. In

acea sear când am ajuns la Sihstria, la poarta

mnstirii m-a întâmpinat un printe de o buntate

îngereasc. Am întrebat de Printele Cleopa i am

fost îndrumat sus, acolo unde Printele vorbea

credincioilor într-o sal special amenajat. Când

m-am apropiat de Printele am simit c are o pu-

tere duhovniceasc deosebit. M gândeam c în

jurul Sfiniei sale nu se pot petrece pcate, nu te

poi apropia cu gânduri viclene, pentru c Sfinia

sa vede tot. în faa lui te simi descoperit.

Am stat i eu într-un col i am rmas impre-

sionat de îndelunga rbdare ce o avea Printele cu

fiecare credincios în parte. M-a binecuvântat i pe

mine, apoi m-a trimis s-1 caut pe ucenicul su de

chilie, printele L, cu care m-am împrietenit repe-

de, i cu care am stat de vorb toat noaptea.

A doua oar l-am vzut în iulie 1996, în chi-

lia Sfiniei sale. Avea o coast rupt, dar parc su-

ferea în trup strin. Avea o fa atât de luminat,

cum n-am mai vzut, i o lumin în jurul capului

124 125

care iradia. Ne-a vorbit despre dragoste, despre dra-

gostea dumnezeiasc- Printele stare, cu care eramvenit la Sihstria, întrebase cu totul altceva, dar,

gândindu-m mai bine, am vzut c Printele Cleo-

pa ne d rspuns la problemele noastre.

Adevrata mea întâlnire cu Printele Cleopa

a fost când l-am vzut a treia oar, în februarie

1997. Era într-o mari seara. Urma s fiu tuns în

monahism i am venit la Printele pentru rugciu-

ne. M-a primit în chilie. Dup ce toi fraii i p-rinii au plecat la priveghere, m-a rugat s-1 ajut sias pe cerdac. Atunci am stat de vorb cu Prin-

tele Cleopa mai bine de trei ore. Mi-a vorbit de-

spre rugciunea minii i a inimii i atunci le-am Iîneles altfel decât din cni, Mi-a povestit viaa ISfiniei sale, suferinele îndurate în anii uceniciei, Iprigoana decretului, despre printele loanichie Mo- Iroi, cum a ajuns stare i greutile pe care le-a în- Itâmpinat pân când a reuit s ridice Schitul Sihs- Itria la rang de mnstire24

. Unele lucruri Ic cuno- Iteam din cri, altele le auzeam pentru prima oar.

Mi-a risipit atunci o nedumerire a mea din Isuflet, ceea ce mi-a confirmat înc o dat c era

vztor cu duhul. Având atâlca cunotine leolo- Igice, scripturistice i patristice,m gândeam eu, cu I

pcat, c s-ar fi considerat vrednic de a fi stare.

4 Nu dup mult timp, chiar semnatarul acestor rânduri a devenit

stare, cuvintele Printelui Cleopa pregtindu-1 pentru aceasta.

Printele, fr s-1 fi întrebat, mi-a povestit

episodul: cum tundea o oaie, cum au venit prinii

,lm consiliu. Printele Cleopa le-a rspuns c lui

i-au putrezit picioarele în opinci, prin muni, i snu mai fac glume cu el. Chiar credea c fac o

glum proast. Mi-a fost ruine de gândurile mele

i de smerenia Printelui. Am rmas ptruns de

sfinenia Printelui Cleopa, care a avut o via sfan-

l de la natere i pân la mormânt.

Nu am mai reuit s vin la Printele decât la

înmormântare, i atunci tot printr-o minune am

ajuns. M gândeam trist c Printele Cleopa nu

poate s moar, nu poate s ne prseasc. Când

i-am srutat mâna, am vzut c zâmbea. Acum nu

mai vorbea, dar cu zâmbetul lui zicea: „V-am vor-

bit destul, numai s le împlinii!".

în ziua înmormântrii. Dumnezeu a potolit

gerul, a fost un soare frumos, întreaga natur se

bucura. Parc era ziua de Pati.

Printele Cleopa a fost duhovnicul veacului

XX, a fost printele Ortodoxiei româneti.

Am trit la înmormântare i crucea i învie-

rea, durerea crucii i bucuria învierii, în jurul si-

criului. Erau toi fiii si duhovniceti: opt ierarhi,

I sute, chiar mii de clugri i clugrie (niciodat

nu vor mai fi atâia la un loc) i mii de credincioi;

muli dintre ei cu preoii lor.

Cinstit este înaintea Domnului moartea cu-

vioilor Lui.

I2(» 127

Printele Cleopa ne sporete credina, dra-

gostea i mai ales ndejdea. EI este pentru noi ceeace este Sfanul Serafim de Sarov pentru rui sauSfanul Grigorie Palama pentru greci.

Ierom. A., Cluj

Fata se va face bine!

Un fiu duhovnicesc al Printelui Cleopa ne-apovestit:

Intr-o zi a venit la mine o credincioas, Elena,pe care o cunoteam i mi-a povestit o minune care

s-a petrecut în urm cu aproape 1 1 ani cu o nepoatde-a ei: „Lavinia - cci aa o cheam pe nepoat -

avea ase ani i era bolnav pe moarte: tremuratoat i înepenea i prinii ei nu tiau ce are. în

disperare m-au trimis pe mine cu fata la Mnsti-rea Sihstria la Printele Cleopa pentru sfat iajutor. Printele mi-a spus: «S se mrturiseascprinii fetei, s in post i fata se va face bine».

Pe fat doar a binecuvântat-o pe cap. i, într-ade-

vr, fata s-a fcut sntoas i de atunci nu s-a maiîmbolnvit. Vreau s v spun c prinii fetei nuineau posturile, dar de atunci postesc, se roag,merg la biseric".

* * *

Nu te uita înapoi!

Un printe, cu ani buni de mnstire, acum

ieromonah, ne-a povestit c pe când era frate înce-

ptor la Mnstirea Sihstria, la câteva sptmâni

dup venirea sa la mnstire, s-a hotrât s plece

înapoi acas; cci diavolul, vzând râvna cea bun

a noului frate i începutul lui cel bun, voia sâ-1

îndeprteze de locul mântuirii sale. Voia s plece

de îndat, îns un tânr monah, pe care acest frate

îl ajuta în ascultarea sa, i-a dat seama de ispita

noului începtor i a insistat s nu plece aa, ci smearg s se spovedeasc.

La spovedanie i-a mrturisit Printelui Cleopa

c vrea s plece din mnstire. Printele nu 1-a silit

s rmân, îns i-a spus cuvintele Mântuitorului:

„Nimeni care pune mâna pe plug i se uit îndrt

nu se va îndrepta în împria lui Dumnezeu" i i-a

adus aminte i de femeia lui Lot, care, pe când ie-

eau cu grab mare din Sodoma i Gomora, pe care

Dumnezeu le dduse pieirii, s-a uitat înapoi i s-a

prefcut în stâlp de sare, ce se vede pân astzi.

Apoi, la sfâritul spovedaniei. Printele Cleo-

pa i-a fcut dezlegarea, în timpul creia, dup cum

ne-a mrturisit printele, a simit o cldur puter-

nic în cretetul capului. Iar dup dezlegare au

128 129

disprut complet toate gândurile care îl îndemnau

s plece din mnstire, nemairevenindu-i niciodat.

Iat puterea spovedaniei! lat puterea dezle-

grii i rugciunii fcute de un om sfan!

Candela ardea atâtde frumos!

într-o zi, pe 1 iunie 1988, la ora 4 fr 10 mi-

nute dup amiaz, aud btând la ua din fa. Eutocmai m rugam la Maica Domnului, m închi-

nam i plângeam c o s mor nemrturisit.

La u era Printele Cleopa cu printele V.

Nu-mi venea s cred c se petrecea în ochii mei

aceast minune. Deschid ua, iar Printele Cleopa

spune: „Unde m-ai adus tu, V.? Asta-i strada mea?".

Atunci eu i-am spus: „Eu tiu strada Sfiniei tale:

strada Bureilor, nr. 6". S-a uitat la mine i a spus:

„Sora G. vine la noi de mai bine de 20 de ani. Azi

de 1 iunie am venit i noi Ia ei. i-am adus pe

Maica Domnului!", i mi-a dat doi pumni cu me-dalioane mici cu Maica Domnului.

Dup Printele au mai intrat cinci persoane

ce erau atunci pe strad. Am încuiat ua ca s pot

vorbi cu Printele. L-am invitat în camera fetelor.

Marina era venit de la farmacie. Printele îi spu-

nea „farmacista mea".

130

între timp am pus masa. Era înainte de Postul

Sfinilor Apostoli i aveam bor cu cartofi i cu

smântân i doi peti. Printele mi-a zis c sunt

Marta, cm ocup de multe i c doar Marina st-

tea la rugciune. Dar mie îmi era ruine c în acea

camer nu ardea candela. Ziua ardeam o candel,

iar noaptea dou. Era stins de la 4 dimineaa, pen-

tru c mai fceam i economie de ulei. Printele

Cleopa a început rugciunea i dintr-o dat, prin-

tele V. a strigat la Marina: „Ai aprins tu candela?".

Marina a rspuns c nu. Noi ne-am uitat spre

candel i aceasta ardea. Atunci Printele Cleopa a

zis: „V., nu-i tace gura?". Ne-am uitat unul la altul

i n-am mai spus nimic. Candela ardea atât de

frumos!* La 5.15 s-au ridicat, au fcut rugciunea i au

plecat. L-am condus pe Printele lau i i-am spus

c aici au ars apte case în care locuiesc nou fa-

milii. Printele mi-a zis: „Pân la ziua Crucii toi se

mut în case". i aa a fost cum mi-a zis Printele.

*

în martie 1980, Printele Cleopa mi-a zis co s merg la Mormântul Mântuitorului. In octom-

brie, înainte de a muri, am fost la Printele i i-am

spus c au trecut 25 de ani i n-am ajuns înc la

Ierusalim. Printele mi-a zis c nu au trecut nici 20

de ani. Când am ajuns acas i am socotit, am aflat

c pe 22 martie 2000 se împlineau 20 de ani.

131

La aceeai dat, la ora opt dimineaa amplecat spre Ierusalim, într-o excursie organizat de

Mitropolie. Printele Cleopa era la Domnul, nu amavut cui s-i mai povestesc.

La Ierusalim pe Via-Dolorosa

Scriu aceste rânduri cu mare durere i cu la-

crimi. Am învat multe de la Sfinia sa. Simeamc ne ocrotea tot timpul prin rugciunile sale.

G. P., Tg. Neam

132

La insistenele unui ucenic de-al Printe/ui,

doamna G. a încercat sa scrie cele de mai sus

despre minunea care s-a petrecut la dânsa acascu Printele Cleopa i despre altele, dar nu a

putut s scrie nimic pân când a avut un vis în

care îi spunea Printelui:

„- Printe Cleopa, tii c ucenicul Sfiniei

voastre îmi cere s scriu cum a fost minunea de la

noi de acas. Ce sfac?- Ei, da ' multe mai vor ei! Da ' de-acum tot

atâta este. D-i, mi. d-H".

Mergi pe calea ascultrii!

Un printe ieromonah, acum stare, ne-a po-

vestit despre Printele Cleopa:

„Pe când eram mirean i mergeam la Prin-

tele Cleopa, de multe ori Sfinia sa m întreba:

«Mi, unde eti clugr?». Mai apoi, când abia

mirasem la Schitul Sihla i eram doar frate de

mnstire, deseori când m vedea m întâmpina cu

cuvintele: «Uite preotul de la Sihla!».

Dup câiva ani de ascultare (între timp fu-

sesem clugrit) în schit mai era nevoie de înc un

preot i am fost propus eu. Eu spuneam c am ve-

nit la mnstire s m fac clugr, nu preot, i aaa vrea s rmân. Printele meu duhovnic, egume-

nul schitului, insista s primesc hirotonia. Nu tiam

133

ce s fac. Fiind în aceast îndoial, odat am mers

în cimitirul Sihstriei i am întâlnit acolo un clu-gr btrân, pe care l-am întrebat despre aceasta icare mi-a spus: «La Sfinii Prini, cel care nu voia

s fie preot îi tia un deget». Eu am rmas camnehotrât i m gândeam: «i ce s fac, s-mi tai ieu un deget?». Cum printele duhovnic totui insis-

ta s primesc a fi hirotonit, am mers la Printele

Cleopa, rugându-m la Dumnezeu i zicând: «Ce-mi

va spune Printele Cleopa, aceea voi face!».

Când am ajuns la chilia sa, Printele Cleopa

m atepta în u i mi-a zis: «Mânca-te-ar raiul,

mi C.!». «Printe Cleopa, blagoslovii! i-am zis

eu. tia vor s m fac preot, ce s fac?». «Pe

cine ai duhovnic?», m-a întrebat Printele. «Pe p-rintele P.», am rspuns eu. Printele Cleopa s-a

gândit oleac, apoi mi-a zis: «Mergi pe calea ascul-

trii i te mântuieti!».

*

Odat a spus unui grup de seminariti: «Savei grij, c la parohie preotul este ca i cum ar fi

într-o colib de sticl pe vârful unui deal. Aa sg

petrece viaa lui de familie. Totul se vede, totul se

aude, toi ochii credincioilor sunt asupra lui. El

trebuie s fie totdeauna un model, mereu trebuie saib mare grij ce face, chiar i în viaa lui de fa-

milie».

*

134

îmi mai aduc aminte c spunea unui grup de

credincioi: «Dac este un om beat care seamnppuoi, ppuoiul tot drept crete. Aa este i cu

binecuvântarea preotului; preotul poate fi i but,

spre exemplu, dac tu te duci i-i srui mâna cu

credin, primeti binecuvântare - te umpli de har».

*

Altdat zicea: «Binecuvântarea preotului

este la fel precum apa pentru floare, care îi d dupfirea fiecreia: la cea acr îi d acreal, la aloe,

spre exemplu, îi d amreal, fiecreia dup firea

sa. Aa este i cu binecuvântarea preotului»".

în preajma Printelui Cleopa

De multe ori Printele Cleopa, doctorul cel

sufletesc, a fost nevoit s apeleze la doctorii cei

trupeti; aceasta petrecndu-se dup rnduiala lui

Dumnezeu, ca s se împlineasc cuvântul care zice:

„Frate pe frate ajutorându-se, sunt ca o cetate

întrit". Unul din doctorii care l-a ajutat i, la

r(mdul lui, a fost ajutat, a avut bunvoina s ne

trimit rândurile de mai jos:

",Aveam mari probleme de sntate. Trebuia

s m duc la Bucureti pentru control. Aceasta se

întâmpla într-o zi de luni. M gândeam c voi

135

pleca duminic, luni o s m vad medicul i dupprânz în aceeai zi voi pleca ctre cas. Dar nu a

fost s fie aa. Medicul mi-a spus c voi intra în

operaie a doua zi, s m pregtesc. Emoionat,

am dai telefon acas, la cabinet, i Ic-am spus sreprogrameze pacienii de la cabinetul meu.

între cei programai la cabinet erau minuna-

tul printe Dosoftei Morariu, Printele Cleopa i

înc cinci monahi. Când au vzut întristarea per-

sonalului cabinetului. Printele Cleopa a spus c«Dumnezeu pe cine iubete îl i cearta». Le-a spus

s fie linitite c m voi întoarce sntoas. Aa a

i fost. De atunci n-am mai suferit nici o inter-

venie pân în ziua de astzi. Sunt convins crugciunile Printelui Cleopa i ale celorlali m-au

vindecat.

M aflam la Mnstirea Sihstria. într-un

moment de rgaz am hotrât s m duc pe munte

s m rog. Am început s urc în spatele chiliei

Printelui Cleopa. Am ajuns sus într-un loc de unde

se vedea totul în jur. Acolo era o scobitur în p-

mânt unde se spunea c mai poposea din când în

când o pustnic care se nevoia cu mama sa - mama

murise atunci - la Râpa lui Coroi. Dup cam un

sfert de or m-a cuprins o nelinite i am zis smuit s vd dac m vede cineva de mai sus. M-am

ridicat i m-am uitat împrejur. Privind în vale, am

vzut în dreapta jos, sub un fag btrân, pe Printele

Cleopa, cu faa spre rsrit, într-o poziie de rug-

ciune, cu faa luminat, ca într-un extaz. M-am

ruinat de mine c nu voiam s m vad Printele

Cleopa pe munte. în timp ce reflectam la aceasta,

pre de doar câteva secunde, uitându-m din nou

ctre locul unde se afla Printele, numai ce îl vd

136 137

pe Printele culcat pe o parte, sprijinindu-i capul

cu mâna, într-o poziie ciobneasc autentic, ca în

picturile lui Grigorescu. Nu-mi pot da seama nici

azi cât de rapid a fost micarea Printelui care,

doar cât am lsat privirea în jos i am ridicat-o iar,

i-a schimbat poziia de ai fi zis c se odihnete aade nu tiu cât timp i se gândete la cele trectoare.

In momentul acela am avut un sentiment de durere

c i-am întrerupt rugciunea, dar i de mare bucu-

rie... Cred c Printele se gândea: «Ce pcat amfcut eu de m-a vzut femeia asta?». Seara l-am

întrebat la chilie despre aceasta, dar m-a lsat sîneleg c aceste lucruri trebuie s rmân aa. Cas ias din încurctur 1-a chemat pe «pleuv»,

adic pe printele Varsanufie, ucenicul su.Cât de minunat tia Printele Cleopa s-i

ascund nevoina!

Mergeam la început de an la Sfânta Mns-tire Sihstria. Dup Sfânta Liturghie luam masa,

apoi mergeam pe la chiliile prinilor dragi mie.

Obiceiul era s ne citeasc câteva rugciuni la în-

ceput de an. Acolo, Printele, dei era foarte obosii,

niciodat nu ne-ar fi refuzat sau amânat pe mai

târziu, cu timp sau fr timp ne primea. Iar când se

ruga, pomenea atâia sfini c ne dureau pe noi

genunchii stând la rugciune.

Totdeauna plecam cu dou-trei cri ale Sfin-

iei sale pe care de fiecare dat îmi scria o mic

138

dedicaie. îl aprecia pe soul meu, când îl vedea, se

citea acest lucru pe faa sa; ce simea este greu de

spus. Uneori îi spuneam c soul meu vine la bise-

ric, dar st puin i apoi iese afar, iar eu a fi

vrut s stea la Sfânta Liturghie mcar acum, la

început de an, i am zis c n-o s mai vin nici eu.

Dar Printele spunea c dac este dorina lui svin, s nu-mi scape acest prilej de a veni la Sfânta

Mnstire. Niciodat nu a avut un cuvânt de repro

la cele ce îi spuneam despre soul meu. Aceasta

chiarm deranja.

Linitea Printelui Cleopa o îneleg abia azi

din minunea pe care Dumnezeu a facut-o cu el.

Acum merge la Sfânta Liturghie i chiar m-a între-

cut; nu pierde nici una, ba chiar se duce la prima

or i, când îl întreab printele de ce vine aa de

diminea, el spune c mcar aici s-1 întreac pe

printele.

Are Dumnezeu judecile Lui pe care minu-

natul Printe Cleopa le cunotea".

A. //., Piatra Neam

Gata, am terminat cu voi!

în vara anului 1987 am mers la Mnstirea

Sihstria un grup de tineri, biei i fete. Am ascul-

tat cu toii predica Printelui Cleopa, iar dupterminarea predicii am observat c unii dintre

139

credincioi mai rmâneau s-i spun problemele

personale. Atunci ne-am hotrât s rmânem i noi

ca s cerem un cuvânt de folos.

Printele Clcopa ne-a privit cu mult dragos-

te, i cu un zâmbet plin de bucurie îmi zice mie,

celui mai mare din grup: „Tu, la mnstire de clu-

gri", i m-a artat cu degetul, apoi artând cu de-

getul pe rând: „tu la mnstire de maici", „tu la

mnstire de clugri". i aa ne-a numit pe toi

care eram în grup.

Printele Cleopa a început s râd, i râdeam

i noi de acea glum duhovniceasc. Apoi Prin-

tele a spus: „Gata, am terminat cu voi".

Pân atunci nu m-am gândit niciodat c amchemare pentru mnstire, dar acea glum duhov-

niceasc s-a împlinit exact aa cum a spus Printe-

le Cleopa. Eu am plecat primul la mnstire, chiar

în acelai an. i ceilali au plecat toi, în ordinea în

care i-a artat Printele. De multe ori Printele

Cleopa îi ascundea darul înainte-vederii sub o glu-

m duhovniceasc, cu un zâmbet plin de bucurie.

Pe moment nu-i ddeai seama, dar când se împli-

neau toate aa cum le spunea, rmâneai uimit de

puterea harului i a smereniei Sfiniei sale, cci

tia bine s-i acopere harismele i s înclzeasci s mângâie inimile oamenilor.

îmi povestea fratele meu, care era monah la

Sihstria, c într-o zi a venit tata la el,- ca s-1 vad.

Pe când se plimbau împreun mai sus de mnstire,

140

s-au întâlnit cu Printele Cleopa, care, când i-a

vzut, a zâmbit i i-a strigat de departe fratelui

meu: „Ai grij s nu fugi i tu la Sfanul Munte!".

Cu barca pe Marea Egee, cltorind spre Sf. Munte

Pân atunci fratele meu nu se gândise nici-

odat s vin la Sfanul Munte, cu toate c eu maflam deja aici. Dup o lun de la aceast întâlnire,

i-a venit gândul s mearg la Sfântul Munte, gând

care s-a transformat în dorin. In scurt timp s-au

re/olvat toate: acte, viz, bani. A venit la Sfântul

Munte, unde se afl i acum împreun cu mine. i-a

adus aminte de cuvintele Printelui Cleopa ca de o

profeie.

* * *

141

Am ajuns sntoas acas

îmi amintesc c în urm cu câiva ani, prin-tele Petric Lehaci, de la parohia „Naterea Maicii

Domnului" din Iai, a fcut o excursie pe la sfintele

mnstiri din Moldova, i astfel am ajuns i la

Mnstirea Sihstria. Dei bolnav, Printele Cleopapredica la oamenii care veniser s-1 asculte. Eumsimeam foarte ru; fcusem un preinfarct i l-am

rugat pe Printele Cleopa s m binecuvinteze.

Numai cât i-a pus Printele mâinile pe capul meu,i am simit o rutate care a ieit din mine i nu ammai avut nici o durere în piept. Am ajuns sntoasla autocar i acas.

E. A., Iai

Cuvântul „iart-m"m arde!

Eram în anul doi de facultate când eu i o co-

leg de-a mea am hotrât s mergem pentru câteva

zile la Sihstria, Ne doream foarte mult s ajungemla Printele Cleopa s-i cerem sfaturi. Cu ajutorul

lui Dumnezeu am reuit s intrm la Printele în

chilie. Ne-a întrebat cum ne cheam, iar noi l-am

întrebat despre ce ar trebui s facem cu viaa noas-tr. Am întrebat dac e mai bine s ne cstorimsau s-i slujim lui Dumnezeu aa în lume. Prin-tele Cleopa ne-a rspuns:

142

- Voi amândou s mergei la mnstire. Pe

tine o s te cheme maica Dionisia, iar pe tine

maica Taisia.

Am ieit de acolo întristat, pentru c eu nu

m simeam în stare s plec la mnstire. In mintea

mea am spus c Printele spune aa la toat lumea:

„tu stare", „tu preot", „tu maic"... i nu prea amdat importan cuvintelor lui.

Dar am fost iari la mnstire, cu aceeai

coleg i ne-a spus acelai lucru. Iar am zis în

gândul meu c Printele zice aa la toat lumea inu am luat în seam vorbele lui.

A treia oar. Dumnezeu mi-a artat c nu a

fost doar o întâmplare. Am fost cu o alt coleg

de-a mea pentru binecuvântare la Printele Cleopa.

Dup ce ne-a binecuvântat pe amândou, mi-a spus

pe un ton blând, fr s-1 întreb nimic: „Tu s te

faci stare!", iar colegei mele nu i-a spus nimic.

Dup terminarea facultii, în 1999, colega

mea, creia Printele îi proorocise, a intrat în m-nstire. Eu înc nu m simt pregtit pentru aceas-

t cruce, dar sper c, având ajutorul lui Dumnezeu,

voi face alegerea corect.*

O alt întâmplare cu Printele Cleopa la care

am fost martor s-a petrecut în Postul Crciunului

din anul 1996. Eram cu un grup de studeni din

Iai i am rmas pentru o zi la mnstire. Ne-ambucurat mult când l-am vzut pe Printele Cleopa

c vorbea oamenilor din cerdac. Ne-am apropiat de

143

Printele, am luat binecuvântare i i-am rugat sscrie ceva pe crile pe care le cumprasem. Dar

Printele, din smerenie, nu a vrut s Ie semneze.

Am insistat. Printele a spus:

- Tu ce carte ai? Colega mea a rspuns c arc

„Ne vorbete Printele Cleopa".

- Ce-i mai trebuie autograf? Citete ce c

acolo!

Dar v rog, Printe, s-mi dai mic! l-am

rugat eu.

- Dar tu ce carte ai?

- Psaltirea.

- Atunci citete ce e acolo! tii care e înce-

putul înelepciunii? Frica Iui Dumnezeu! Aa spune

în Psaltire, c începutul înelepciunii este frica lui

Dumnezeu.

144

f

înc am insistat la Printele pentru autograf.

Nu sesizasem c lâng noi era un biat ce asistase

la discuia noastr, i nici nu tiam c este demo-

nizat. Deodat l-am vzut c se repede la Printele

Olcopa, urlând i strigând: „D, mi, Michael Jack-

son, autograf! D, mi, Michael Jackson, autograf!

N-auzi? Smerenia m omoar; m omoar sme-

renia". i urlând i izbindu-se în Printele Cleopa

îi spunea s dea autograf. Când am vzut cu cât

furie se repede, am crezut c îl d jos pe Printele.

Dar Printele a rmas ca un stâlp de neclintit, dei

în perioada aceea era tare slbit i abia se mai mi-

ca, pentru c fusese din nou operat. i cu blândee

în glas i-a spus biatului demonizat, care între timp

se chircise lâng braul Printelui: „Las, frate, co s te uureze Hristos!".

Dup ce am vzut scena aceasta, m-am îngro-

zit, gândindu-m la pcatul pe care îl fcusem, iar

colega mea a zis c merge la Printele Cleopa ca

s-i cear iertare. Când a auzit biatul, a încercat

s o opreasc, spunându-i c nu are pentru ce s-i

cear iertare. Dei era nehotrât, colega mea s-a

aruncat în genunchi la Printele, rugându-1 s o

ierte. Atunci diavolul a început s strige: „Cuvân-

tul «iart-m» m arde, m arde, m arde; nu mai

spune aa c m arde".

Atunci mi-am dat i eu seama c am greit i

am îngenuncheat în faa Printelui ca s m ierte.

145

Printele ne-a binecuvântat i ne-a iertat pe amân-

dou.Toat lumea a rmas uimit de felul în care

Printele Cleopa a tiut s se smereasc.

T. M., Vaslui

întreab-l pe duhovnic!

lntr-o zi la Printele Cleopa a venit un grup

de pelerini din Serbia. Dup ce Printele le-a vor-

bit, pelerinii au început s pun anumite întrebri.

O femeie i-a pus o întrebare în legtur cu rugciu-nea inimii, iar Printele a îndrumat-o spre duhov-

nic. Pelerina a revenit cu câteva întrebri specifi-

când c vrea s tie ce s fac în cazul în care nu

exist un duhovnic la care s se adreseze. Totui,

de fiecare dat rspunsul Printelui a fost doar atât:

îndrumarea spre duhovnic. Unii din cei de fa tiau

c de fapt femeia îl cunoate pe marele duhovnic

sârb - printele Tadei 35, care avea darul rugciunii

inimii.

Altdat, tot cu ocazia vizitei unui grup de

pelerini din Serbia, la sfârit, înainte de binecuvân-

tarea de plecare, o parte din pelerini au pus diferite

întrebri. O femeie 1-a întrebat ceva în legtur cu

2$Printele Tadei este unul din marii duhovnici sârbi ai secolu-

lui XX. O carte despre el în limba român va apare în curând.

146

familia ei care se afla într-o situaie foarte specia-

l. Era cstorit, avea doi copii... Printele a

rspuns i translatorul a tradus o parte din ceea ce

spunea Printele, dar o fraz n-a îneles-o i a r-

mas netradus. Deoarece era mult lume, n-a putut

s cear Printelui s repete rspunsul. L-a întrebat

în schimb pe un printe din mnstire care asista la

discuie dac a îneles ce a vrut s spun Printele

Cleopa în acea fraz. Nici acesta nu înelesese rs-

punsul Printelui.

Printele Tadei în vizit la Printele Cleopa

în anul 1996

Dup ce au plecat de la Sihstria, translatorul

s-a apropiat de acea femeie cerându-i iertare pentru

c nu a putut s-i traduc fraza respectiv. Spre

mirarea lui, pelerina i-a zis s nu-i fac griji de-

oarece exact ce i-a spus Printele Cleopa i-a spus i

147

printele Tadei, marele duhovnic sârb care avea

multe daruri duhovniceti i la care femeia apelase

cu aceeai problem înainte de venirea în România.

Trebuie menionat c rspunsul era în legtur cu o

situaie specific, concret i aparte în viaa de

familie a persoanei în cauz i nu era un rspunsde ordin general.

Cutai-L pe Dumnezeu!

Alina i Mihai, tineri cstorii din Iai, îi

doreau foarte mult s aib un copil. Alina avea

probleme de sntate i medicii nu-i garantau îm-

plinirea acestei dorine. S-au hotrât s mearg în

pelerinaj la mnstirile din nordul Moldovei, i au

ajuns i la Sihstria în august 1995. Aici au avut

marea bucurie de a se întâlni cu Printele Cleopa.

întrebai fiind pe cine caut, ei au rspuns c pe

Sfinia sa, pe Printele Cleopa. Atunci Printele a

rspuns c trebuie s-1 caute pe Dumnezeu, pentru

c el este un nimic, un putregai.

Cei doi povestesc: „S-a aezat pe iarb, ne-a

binecuvântat i a stat de vorb cu noi, spunându-ne

c: «Prin rugciune cu lacrimi fierbini i cu cre-

din în Dumnezeu totul este posibil. Ce este cu

neputin Ia noi, este cu putin la Dumnezeu».In final ne-a druit o carte. Micul Ceaslov, i

pe copert a scris binecuvântarea, dup care s-a

148

semnat i a pus o dat [12 1X996, deifiresc cirfifost

sa scrie data când a semnat, adic august 1995 - n.n.].

Mila Prea

Sfintei Treimi

i rugciunile

Prea Sfintei

Maicii

Domnului

sfie cu voi

Alina Mihai

Arhimandrit

Cleopa Ilie

121X996

Marea bucurie i darul de la Dumnezeu a fost

c exact la acea dat pe care a scris-o Printele

Cleopa pe copert ni s-a nscut un bieel, Alexan-

dru, perfect sntos, cu ochi albatri, care acum are

apte ani.

Mulumim lui Dumnezeu i Printelui Cleo-

pa, care s-a rugat pentru noi".

149

J

Prima i ultima binecuvântare

Eram doar un copil când îmi doream s ajung

la Sihstria i s primesc binecuvântarea Printe-

lui Cleopa, dar nu aveam nici o posibilitate. Cândam venit la mnstire am început s m rog la

Dumnezeu s-1 in în via pe Printele Cleopa ca

s-1 pot vedea i eu i s-mi dea o binecuvântare.

într-o noapte, dup Utrenie, am citit puinîntr-una din crile Printelui Cleopa, i, dup ce

am închis cartea, i-am vzut fotografia de pe coper-

t. Atunci l-am rugat s m ajute s-1 vd i s mbinecuvinteze.

In aceeai noapte am visat c eram la Sfânta

Liturghie. Erau mai muli preoi care slujeau i ar-

hiereul, iar eu stteam într-un sicriu, în faa ico-

nostasului. Deodat, Printele Cleopa a ieit din

Sfântul Altar, îmbrcat ca pe coperta crii din care

tocmai citisem. L-am cunoscut dup îmbrcmintei am zis în gândul meu c nu merit binecuvânta-

rea lui, dar m-am rugat la Dumnezeu s m ajute.

Printele Cleopa s-a îndreptat spre mine, mi-a

întins mâna i m-a ridicat din sicriu, zicându-mi snu mai fiu suprat pentru c îl voi vedea în curând,

A doua zi dup Sfânta Liturghie am plecat cu

maica stare dup cumprturi, i, fr s avem în

plan, am mers i la Sihstria cu cineva care mergea

150

acolo. Pe drum m gândeam c, dac Printele e

obosit sau îi face pravila, n-am s-1 pot vedea. Dar

nu a fost aa cum am gândit eu, pentru c Printele

ne atepta pe prispa chiliei stând pe scaun; privea

spre noi cum urcam scrile. i, cu mila lui Dum-

nezeu, l-am vzut i am primit binecuvântarea sa

pentru prima i ultima dat. Apoi a plecat la Dom-

nul i cred c ne binecuvinteaz de acolo.

De-acum n-o s ne mai vedem!

Doamna Z. din Bucureti, o ucenic fidel a

Printelui Cleopa, ne-a povestit urmtoarele:

„Prima dat când m-am aflat în preajma P-rintelui Cleopa am cerut blagoslovenie, spunându-i

c am o greutate pe cretetul capului. Printele mi-a

fcut o rugciune, inând mâinile i Sfânta Cruce

pe capul meu. Am mai zbovit oleac la chilia P-rintelui, iar când am plecat de acolo mi-arn dat

seama c îmi dispruse acea greutate.

Altdat am plecat de la chilia Printelui cu o

oarecare îndoial în suflet asupra celor ce auzisem

de la Printele. Cum am ajuns acas, m-a cuprins o

durere groaznic de gât, nu mai puteam respira, st-

team numai rezemat de pat. La un moment dat zic:

«Printe Cleopa, roag-te pentru mine, pctoasa!».

151

Deodat de Ia icoana Maicii Domnului a trecui

prin faa mea, prin dreptul inimii, o sgeat ca ful-

gerul de luminoas, i într-o fraciune de secundm-am simit aa de bine i m-a cuprins o bucurie în

suflet i imediat am i adormit. Când m-am trezit,

era ziu i nu m mai durea nimic.

*

Odat Printele Cleopa era mai tare bolnav,

iar ucenicul de chilie nu ne primea i am plecai

foarte întristat, auzind c este aa de tare bolnav.

Dar nu am fcut nici ase pai i ucenicul m strig

c m cheam Printele. îndat am simit c o

bucurie de nedescris cuprinde sufletul meu.

Ultima dat când l-am vzut în via a fost în

data de 27 octombrie 1998. Eram împreun cu

fiica mea. Cum ne-am îndreptat spre chilie, a iaprut Printele în u. Era foarte vesel i ne-a

invitat s lum Ioc pe scaune. Eu am zis: «Eu sstau pe scaun în faa Sfiniei voastre?». i m-amaezat în genunchi i i-am srutat bocancii cu care

era înclat. Dup ce am stat de vorb cu Printele,

la plecare ne-a zis: «De-acum n-o s ne mai ve-

dem!». Eu am zis: «Dar o s mai venim, cuvioase!».

Iar el a rspuns: «Da, dar n-o s ne mai vedem.De-acum o s ne mai vedem la rai!». Ne-a binecu-

vântat i am plecat. i într-adevr, cu nespusdurere în suflet am aflat în data de 2 decembrie.

152

acelai an, c Printele Cleopa a trecut Ia cele

venice.

Am plecat cu primul tren spre MnstireaSihstria; iar în ziua înmormântrii am avut o pace

de neînchipuit în sufletul meu. i acum, când mduc la chilia Sfiniei sale i la mormânt, simt o pace

în suflet i tot ce îi cer mi se îndeplinete".

Vestirea morii

M-am întrebat întotdeauna: s nu ne fi vestit

Dumnezeu plecarea dintre noi a unui om de statura

duhovniceasc a Printelui Cleopa?

Se pare c, i în acest caz, semnele vremuri-

lor, dei au existat, s-au putut deslui abia dup tre-

cerea Printelui la cele venice. Printele Arsenic

Muscalu era în decembrie 1998 mare eclesiarh al

Catedralei Patriarhale din Bucureti. Iat ce îi

amintete sfinia sa:

„într-o dup amiaz, spre sear, spovedeam

în biseric (Catedrala Patriarhal). Cred c era în

jurul orei 19, când, dintr-o dat, clopotul cel mare

a început s bat. Am rmas nedumerit. De ce s-ar

trage clopotul acum? Nu era nici un eveniment26.

Dac ar fi fost ceva eu trebuia s tiu. In câteva

clipe am fost în Sfântul Altar. Odat cu mine a

26Clopotul cel marc se trage doar la intrarea i ieirea din

Catedral a Patriarhului i la Axion.

153

ajuns i fratele Nicolae (actualmente Ierom. Nico-

lae Todeh - Episcopia Român din Ungaria), pe

atunci paraclisier. în Sfanul Altar nu era nimeni.

i eu i fratele Nicolae am încercat s oprim clo-

potul de la tablou, îns acesta nu reaciona în nici

un fel. (Clopotele de la Patriarhie sunt acionateelectric, iar tabloul de comand se afl în Sfântul

Altar). Vzând c nu îl poate opri, fratele Nicolaea fugit la clopotni. Clopotnia st încuiat, iar

cheia se afl la electrician care trece pe acolo nu-

mai dimineaa".

Printele Nicolae Toderi completeaz:

„M-am uitat dup tefan (cellalt paraclisier) sau

nea Sebastian (electricianul) care aveau cheia de la

clopotni, dar nu erau pe-acolo i atunci am fugit

la clopotni i am spart lactul de la ua de acces.

Mi-era team c Printele Patriarh m va certa

auzind c am tras clopotul cel mare intenionat.

Am urcat la clopote. Nu era nimeni. Clopotul cel

mare btea cu putere. Am scos toate siguranele.

Numai aa l-am oprit. A doua zi a venit vestea cPrintele Cleopa a plecat la Domnul".

„Clopotul a btut ceva", adaug printele

Arsenie. „Dou-trei minute, poate mai mult. Toiprinii crora le-am povestit întâmplarea aceasta

au avut acelai gând: e semn c cineva mare va

pleca la Domnul. Dup ce am primit vestea despre

moartea Printelui Cleopa, cu toii am fcut imediat

legtura. Eu îns îmi amintesc c au trecut câteva

154

zile între cele dou evenimente. Clopotul a btut,

cred, vineri sau sâmbt seara.

Cu trâmbia te culc, cu trâmbia te va scula

Sunt sigur c explicaii tehnice se pot gsi, de

exemplu un scurt circuit, pentru c nimeni n-ar fi

putut s trag singur aa un clopot. Supranaturalul

nu const îns în asta. întrebarea pe care ne-o

punem noi este: de ce s-a întâmplat tocmai atunci?

Sau, dac a fost un accident, de ce nu s-a repetat iîn alte dai. Duhovnicul meu, de altfel foarte reinut

în afirmaii, 1-a cunoscut bine pe Printele Cleopa

i spune despre el c este sfânt. Cred i eu în sfine-

nia lui. Pentru neamul nostru românesc Printele

Cleopa a fost un om cu totul i cu totul aparte iunic

(«

S. A. V., Bucureti

155

Printele Arsenie Papacioc27:

Era un mare om duhovnicesci tritor

într-adevr, m-am bucurat i folosit mult când

l-am cunoscut pe Printele Cleopa, într-o iarnfoarte nprasnic, în februarie, i când m-a primit

în Sihstria, atunci când eu eram prigonit. Eramdeja îmbrcat ca frate, nu eram începtor, aveamaproape doi ani de mnstire. i într-o discuie cu

câiva prini mai intimi - printele Paisie, Ianua-

rie, Casian i Macarie --, care erau tritorii recu-

noscui ai Mnstirii Sihstria, Printele Cleopa a

gsit de cuviin sm trimit în pdure la pustie.

Eram destul de strin, Ia distan mare de m-nstire, i locurile îmi' erau necunoscute: pdure cu

muni, cu prpstii. Apoi a nins i a viscolit 13 zile

neîntrerupt, încât s-a astupat orice crare. i m-aucercetat dup o bucat de vreme dac mai triesc,

c nu-i închipuia nimeni ca eu s mai triesc.

Sigur c m-au gsit. Eram vesel, triam i m-amfolosit enorm.

La câteva sptmâni dup plecarea dintre noi a Printelui

Cleopa, au fost înregistrate pe band magnetic cuvintele demai jos ale Prea Cuviosului Printe Arhimandrit Arsenie Papa-

cioc, împreun-ptimitor cu Printele Cleopa, pentru un timp,

în anii de pribegie.

156

îns când am plecat, toi mi-au dat binecuvân-

tare. I-am apreciat foarte mult. Nu spun c m-am

bucurat mult c Printele Cleopa era în opinci. P-rintele Paisie mi-a dat 18 buci de zahr. i m-am

întrebat: „De ce m-au trimis în pustie?". Mai întâi

de toate, pentru c ei cunoteau efectele adânci i

înlimile pustiei.

Aici, în pustie, trebuie s tii s stai de vorb

cu copacii. S te foloseti de acea adânc tcere a

lor i de acea micare maiestuoas, când bat vân-

turile, ca s-i dai seama ce importan mare are

statornicia în lumea slujirii lui Dumnezeu. Ei aveau

rdcini adânci i deci trebuia s le asculi marea

lor cuvântare din adânca lor tcere.

Apoi m-au scos din pustie i am venit la

mnstire. Am apreciat deci grija de mântuire, cPrintele Cleopa nu a pus problema de comoditate,

ci de jertf, fr de care nu exist mântuire. Pentru

c numai jertfa i crucea au împuternicit pe Iisus

s judece dup rstignire. M-am apropiat nespus

de mult sufletete de el i m-am bucurat foarte mult

c pot s spun c m-au promovat nite oameni în

frunte cu Printele Cleopa.

La un moment dat, în Joia Marc, stând eu în

mnstire, s-a fcut un lucru pe care nu-1 mai v-zusem - splarea picioarelor ucenicilor. Printele

Cleopa, care era stare, m-a pus i pe mine în

rândul celor crora trebuia s Ii se spele picioarele.

M-am folosit enorm. A poruncit s nu-mi mai zic

157

fratele Anghel, aa cum m chema, ci s-mi zicprintele Anghel, c învam i eu pe acolo lumea.

Ceea ce de fapt m-a fcut s m bucur i sm folosesc, era c Printele Cleopa sesiza lucru-

rile de finee ale vieii clugrului. Nu neglija lu-

crurile acestea i într-o form personal încuraja

elementele înzestrate de Dumnezeu. Marele Cleopa

nu era lipsit de haruri deosebite. El când predica itcea, personalitatea lui era simit de toat mica-rea care se fcea în mnstiri.

Am fost la un moment dat într-o situaie, în

pdure. S-a întâmplat s fim într-o pdure foarte

tânr i ne-a apucat o ploaie torenial nemiloas.

Eram la o distan de 30-40 metri unul de altul ine puteam vedea prin rrimea tufiului aceluia i el

mi-a fcut semn insistent cu mâna s vin la el,

unde el socotea c a gsit un loc cu un tufi mai

des unde ne puteam adposti, c nu gseai loc snu te ude. Eram fcui leoarc.

Eu am ezitat s m duc, c i eu gsisem,

ziceam, i totui am plecat c m-a chemat insis-

tent, i în urma mea la 20-30 metri a trsnit locul

unde fusesem eu. i am zis: „Ia uite ce înseamns asculi". A fost inspirat de Dumnezeu s mcheme insistent pe motivul c el a gsit un loc mai

bun, dar de fapt harul lui Dumnezeu lucra ca s nu

m trsneasc. i a trsnit locul unde am fost eu.

Nu v mai spun c am avut intenia amândoi

s ne refugiem la un stejar extrem de mare, având

158

o coroan foarte mare, la 20-30 de metri de tufi,

aa într-un loc mai liber, ca s ne adpostim de

ploaie. Dar înainte de a ajunge acolo a trsnit i

stejarul acela.

Atunci am vzut amândoi c suntem ferii de

Dumnezeu i ne-am lsat realmente s ne plou cât

a vrut, dar s ne lsm în voia lui Dumnezeu. Deci

din aceast splare venit de sus i acceptat cu

toat dragostea de noi, ne-am îmbriat i amsocotit c vizibil Dumnezeu ne pzete i ne ajut,

dar nu se poate tar jertf.

Puin mai jos de rdcina unui brad îi avea bordeiul

Altdat când am fost cu Printele Cleopa,

am dormit la rdcina unui brad gros i Printele la

alt brad tot aa de mare, la o distan de 2-3 metri

159

unul de altul. i un arpe a ieit de unde dormeameu i s-a îndreptat ctre Printele Cleopa. i i-ani

spus: „Printe, e un arpe! Vine!". Zice: „Las-1 sse înclzeasc i el!".

Eram druii sincer. Nu fceam demonstraie,

nici nu ne sttea bine, decât voiam s subliniem

drumul adevrat al mântuirii, care de fapt nu este

decât pentru fiecare din noi pe cruce, înelegând ccrucea este cel mai ludat lucru al pmântului, lu-

cru care a împuternicit pe Mântuitorul s judece.

Dup o bucat de timp, bradul acela mare la

care am stat culcat, a fost lovit de trsnete, de a r-

mas doar un trunchi. Mi-a dat de gândit, dar n-am

vrut s m iau dup bnuieli, preconcepii i ab-

straciuni. Am privit lucrurile cu toat seriozitatea

în momentul pe care-1 triam, înelegând c, dactrieti momentul, cel mai mare lucru este s ai o

stpânire de sine, ca s nu mergi pe un drum pri-

mejdios.

Aadar, alturi de Printele Cleopa prin m-nstiri, prin pduri, am apreciat nespus de mull

contiinciozitatea lui ca slujitor i, bineîneles, pre-

zena lui duhovniceasc continu. înclina foarte

mult spre nevoin. Eu mai mult spre o stare de

prezen, de trezvie. Pe chestia asta am avut dis-

cuii foarte multe i îi explicam eu de ce e aa mai

bine, dând exemplu fraii lui.

Printele Gherasim dormea într-un cociugpe paie de ovz i cu o cruce ca la cimitir la cap i

100

cra pmânt cu roaba, zicând c moaie calul (adic

trupul). Deci era foarte nevoitor.

Fratele Vasile, care a venit odat cu Printele

Cleopa la mnstire, era cel mai mare dintre frai.

El era cu ascultarea la oi i doinea. Zicea Maicii

Domnului „Stpâna". El cunotea Psaltirea pe de

rost, dar nu se arta a fi un nevoitor asemenea lui

Gherasim. i chiar când a fost invitat în pdure, în

pustie, el a zis aa, ca o figur de stil: „A merge

i eu în pustie, dac îmi dai voie s iau i putina

de brânz cu mine".

Deci vizibil omul acesta era trezvitor i astfel

a fost pentru mine un argument ca s-mi apr

punctul de vedere, dându-i exemplu chiar pe fraii

lui, care au fost nite sfini. Pe fratele Vasile l-a luat

Maica Domnului dup ce dracii l-au btut cu trei

zile înainte, în curtea mnstirii, în ipete, de s-a

adunat toat mnstirea acolo.

i i-am zis aa Printelui Cleopa: „Nu a fost

fratele Vasile mai ceresc decât nevoitorul Ghera-

sim?". Mi-a zis: „Da! Aa a spus i printele Pai-

sie". i în urma acestor lucruri a apucat Printele

Cleopa s-mi vorbeasc mie despre trezvie, de am

rmas nespus de folosit. Importana trezviei. Da!

i El a avut o mare dorin cât am stat prin pus-

tie. Aproape foarte des îmi amintea rugmintea ca,

dac moare, s-1 duc la Sihstria. Eu nu prea ve-

' deam c o s murim, dar în tot cazul l-am asigurat

c târâ, cum-necum, îl voi duce. i acum, când

161

Dumnezeu a rânduit sâ-1 ia la El, deoarece con-

sider c s-a deschis pmântul s înghit trupul lui,

dar s-a deschis i cerul s primeasc sufletul lui,

am zis în sinea mea, eu, care trisem intens acele

momente împreun cu el: „Ei, Printe Cleopa, ai

murit la locul tu, atât de preuit, i pe care l-ai

considerat cer adevrat pe pmânt11

.

Sihstria a rmas cetatea de necomparat cu

alte ceti mnstireti din ara noastr. Numeleacesta de mare înlare al acestui sfan lca nu pol

s spun c 1-a dat altcineva decât Printele Cleopa.

A avut avantajul c a avut un stare ca printele

Ioanichie Moroi, cruia eu i-am cunoscut familia

din Zrncti.

Apoi, la un moment dat al vieii noastre din

Sihstria, mitropolitul Sebastian a rânduit ca splece 30 de clugri din Sihstria s ocupe Mns-tirea Slatina din judeul Baia din vremea aceea (azi

Suceava), o mare ctitorie a lui Alexandru Lpu-neanu, unde era i el înmormântat. Iar pe mine m-auluat din Mnstirea Sihstria la Institutul Biblic de

Ia Bucureti, unde desenam i sculptam. Printele

Cleopa a insistat s vin i eu la Slatina, dar eu

contam la Institutul Biblic. S-a întâmplat îns ca

lucrurile de miniatur i desene care le fceamacolo s-mi oboseasc ochii, i la un control mi s-a

interzis s-i mai folosesc la miniaturi. Am primii

un concediu de dou luni, m-am dus la Slatina inu m-am mai întors de acolo, cu binecuvântarea

162

patriarhului; i am început viaa de la Mnstirea

Slatina.

Apoi pe mine m-au numit spiritualul unui

Seminar la Neam, singurul Seminar din ar, i

acela era monahal. Pe urm am fost hirotonit în

preot de ctre acelai mitropolit, Sebastian, i am

fost numit egumenul Mnstirii Slatina, deci ad-

junctul Printelui Cleopa, care era stare. Nu mai

spun c fcuse o obte de 120 de clugri, cu coa-

l monahal, încât Mnstirea Slatina sub Printele

Cleopa a fost renumit ca o academie.

S-au întâmplat foarte multe lucruri. Mnsti-

rea avea mari posibiliti, i mitropolitul, vzând

viaa noastr de acolo sub Printele Cleopa, a hot-

rât s ne dea apte mnstiri sub control. i ne-au

dat toate mnstirile astea: Sihstria, Slatina, Raca,

Cmârzani, Raru i alte mnstiri cu centrul la

Slatina, sub numele: „Obtea Sfanului Teodor Stu-

ditul".

Acum v închipuii c monahismul, cel puin

acolo în Moldova, lua o form neobinuit cu un

centru peste apte mnstiri. Bineîneles, am fcut

transformri prin mnstiri i nu era vorba de cali-

tile administrative i economice care se cere s le

aib un conductor. Nu acestea erau motivul pen-

tru care lucrurile mergeau sub un Cleopa, ci pentru

c era un mare om duhovnicesc i tritor acest

conductor care era Printele Cleopa! i sigur clucrurile au avansat, au rmas, s-au flcut ucenici.

163

Apoi, la un moment dat, când m aflam cu

Printele Cleopa în pustie i el începuse s fie

cunoscut, s-a pus problema în Sinod de ctrecineva, c sunt nite prini care încearc s aib o

via duhovniceasc i stau prin blrii. Patriarhul

Justinian s-a ambiionat când a vzut c era un

mare adevr i a trimis la noi doi prini s ne

aduc la Bucureti. Eram separat de Printele

Cleopa atunci. Ne întâlneam din când în când prin

pdure. La mine a trimis pe printele Petroniu.

care este stare acum la Prodromu i care mi-a fost

na de clugrie. La Printele Cleopa a trimis pe

printele Daniil (Sandu Tudor), marele scriitor care

a scris „Acatistul Rugului Aprins al Maicii Dom-nului", marele învat, cruia îi ddusem noi sconduc Schitul Raru. i ne-am dus la Bucureti.

Patriarhul ne-a pus Ia dispoziie palatul, dar

ne-a fcut o propunere: s ne trimit în ar în aafel încât s ajungem cel puin de dou ori pe an în

fiecare mnstire. Eu, cu capul plecat, smerit, i-am

spus: „înalt Prea Sfinite Patriarh - c aa se vor-

bea atunci --, nu sunt de prere s mergem în m-nstiri. Mnstirile au duhovnicii lor, cu numele

lor, cu trirea lor, cu preteniile motivate ale lor, ivenim noi. Cine suntem noi? Cu ce drept ne con-

siderm mai buni decât. aceia, pentru c sta ar fi

motivul s mergem? Lsai-ne s stm în mns-tirea noastr (care era Slatina), ne facem ucenici isunt liberi s vin care vor, dac cred c pot fi

folosii". „Ai o idee bun!", mi-a rspuns i ne-a

lsat s mergem la Mnstirea Slatina.

Sigur c aici, în Mnstirea Slatina, noi ne-am

vzut de lucru, de treab. Pe urm, nu mai spun ca fost marea arestare, aa de pomin, c au venit

dup noi 89 de ofieri, trei camioane i dou ma-

ini mici.

Eu am fost arestat. Când m-au arestat. Prin-

tele Cleopa a disprut. Dup ani i ani, am fost

eliberat i Printelui i s-a spus, pe acolo pe unde

era, prin pduri departe prin Bucovina, c eu amfost eliberat, i a zis: „Nu cred pân nu-I vd!".

i atunci, împreun cu doi prini, doi iero-

monahi, am plecat spre locul unde era prin pduri

i cu greu am ajuns acolo, tiu eram foarte slbit.

M îmbolnvisem de stomac. Am dat de el, ne-am

164 165

îmbriai cu adevrat, aa simit, i am but câte

un pahar de vin, spunându-mi el c o s m facsntos, repetând din marile Iui înelegeri i cu-

notine cuvântul Sfântului Ioan Gur de Aur, co-

mentariul la scrisoarea Sfanului Apostol Pavel

ctre Timotci, partea cu privire la importana unui

pahar de vin. i aa l-am scos i pe el i am venit

la mnstire împreun cu dânsul.

Cu Printele Cleopa puteai s stai foarte mult.

El avea o dorin pe care eu nu puteam s-o accept,

s disprem în pduri pentru toat viaa. Pentru cel considera, i aa era, c dac un pustnic arc

duhovnic, nu mai are nevoie de nimic. i noi eram

duhovnici unul altuia; deci aveam de fapt ce ne

trebuie. Problema hranei nu se punea, pentru c nu

ne interesa.

Dânsul a rmas în lumea lui, din ce în ce mai

recunoscut i din ce în ce mai inspirat pentru lu-

crurile de mare frumusee duhovniceasc, c nu

era nimic s-1 întrebi i s nu-i rspund, ori ceva

nelmurit în mintea i în inima Printelui Cleopa.

V spun c am avut o mare bucurie i o li-

nite sufleteasc, c asta este foarte important în

istoria i în nevoinele vieii unui clugr, bucuria

c aceti prini m-au promovat. i am zis c ci

sunt oamenii lui Dumnezeu i deci Dumnezeu îmi

d ca o ascultare i preoia.

Eu l-am preuit toat viaa, ca pe un mare tri-

mis al lui Dumnezeu pe faa pmântului românesc

166

în monahismul nostru cretin. Aceste întâmplri

m-au micat foarte mult spre jertfire, spre curaj,

spre eroism, fr de care nu se poate s te numeti

erou al lui Hristos.

Ne-am vzut din când în când i, la o ultim

vizit pe care am facut-o la Sihstria de aici, de la

Techirghiol, în 1996, c sunt la capul stalalt al

rii, m-a rugat Printele Cleopa insistent s mduc i la moartea lui, pentru o ultim binecuvânta-

re, l-am spus: „Dar dac v-a invita eu la moartea

mea? 1'. N-a primit lucrul acesta.

într-adevr, eu nu m-am putut duce, c sunt

singur aici. i acum la moarte, v închipuii cât

eram de îndreptit ca eu s nu lipsesc, mai ales cau fost mii i mii de oameni.

Eu sunt sigur c, dac nu m înelegei, P-rintele Cleopa m va înelege. Ca s fi împlinit aa

167

o rânduial care într-adevr este sigur binecuvân-

tat de Dumnezeu s mergi la moartea unuia i a

altuia, îns, dac treburile tale preoeti, duhovni-

ceti, mnstireti, ar suferi pentru c te-ai dus sîmplineti o form de tradiie numai, prezent fiind

în inima ta sufletul aceluia care a plecat, sigur cnu e bine s faci decât ceea ce slujete adevrului.

S v pomeneasc Domnul Dumnezeu întru împria Sa...

A

II pomenesc pe Printele Cleopa toat viaa

mea. Nu-1 pomenesc pentru c e un obicei sau o

tradiie - „marele Cleopa!" -, ci îl pomenesc ca pe

168

un mare slujitor al lui Dumnezeu timp de peste 70

de ani, care a vorbit cu toat puterea tot ce a trebuit

s aud lumea pentru sfânta noastr mântuire, adic

pentru viaa venic, acea bucuroas întâlnire al-

turi de Bunul nostru Dumnezeu.

i nu m-a întristat. El privea moartea ca o ne-

cesitate i, în sfârit, privea moartea ca un lupttor,

care înva lumea s tie s moar. Aa cum am

spus unui general care m-a invitat s rmân în

armat, când eram militar, i m-a întrebat ce aface eu cu ofierimea de sub comand dac m-aface general i mi-ar da comanda. I-am rspuns:

„l-a înva s tie s moar".

Printele Cleopa era un erou, a vorbit la lume

ca i pentru el. Deci când vorbeti aa, este lucru

verificat de propria ta contiin, pe care el - e greu

de spus tot despre el -, el o avea aceast conti-

in.

169

Vineri, 4 dec. 1998, printele Ilarion Argatu, mn-gindu-l pefa pe Printele Cleopa, ii spunea:

«- Pi, bine. Printe, n-am stabilit amndoi c euplec înti? Acum spune-mi: De ce te-ai grbit?!!».

170

DE DINCOLO DEMORMÂNT

Dei au trecut peste sase ani de când Prin-

tele Cleopa s-a mutat la cele venice, el continu

sfie alturi de cei care ti cer aceasta cu credin.

Mrturie sunt minunile pe care le face Dumnezeu,

în multe feluri, prin cel care peste 70 de ani î-a

slujit ca un adevrat apostol.

In rândurile ce urmeaz v prezentm o parte

dintre acestea, care vin s confirme c cel care a

dorit oamenilor raiul afost „mâncat de rai".

Printe, te rog, ajut-mâ!

In ziua înmormântrii am ajuns târziu, cci

autocarul nostru oprise la 1 km de mnstire. Mi-am

gsit cu greu un loc aproape de aghiasmatar. Sluj-

ba era pe la mijloc. Eu doream s-1 mai vd o datpe Printele Cleopa (de fapt, pentru ultima oar),

i am strigat: „Printe, te rog, ajut-m!" Soarele

171

ieise pe cer i topea zpada care era pe acoperi,

ce a czut ca o ploaie deodat peste noi, cei ce

eram adunai în curtea mnstirii, nernind pe ni-

meni. Atunci s-a fcut o învlmeal i eu amajuns la circa doi metri de sicriu. Astfel am putut

s-! vd i s-1 rog s nu m uite când va ajunge în

rai, aa cum a dorit întotdeauna.

E. A., Iai

N-am timp de preoii ti!

La începutul acestei scrisori vreau s mrturi-

sesc pentru a nu tiu câta oar cel mai profund

adevr pe care-1 poate spune un cretin ortodox

român: Printele Cleopa este cel mai mare sfânt al

României pe care trebuie s-1 iubim i s-1 preuim

cum se cuvine.

Acum voi descrie o parte important, cea mai

important din viaa mea: întâlnirea cu Printele

Cleopa! Poate v gândii c l-am cunoscut perso-

nal pe Printele, c i-am ascultat de multe ori pre-

dicile, c m-am mrturisit Cuvioiei sale; dar spre

nefericirea mea, nu este aa. îns eu sunt dovada

clar c Printele Cleopa este, chiar dac a murit,

la fel de viu i lucrtor între noi ca i înainte, dupcuvintele Mântuitorului: Cel ce crede î/i Mine,

chiar de va muri, va fi viu.

Eu în aceast via am primit de la Dumne-

zeu o cruce pe care încetul cu încetul (cu ajutorul

Lui) în loc s o ursc, am învat s o iubesc. La

vârsta de zece ani, tatl meu, plecând la cer, a. lsat

în urm o vduv de numai 29 de ani cu opt copi-

lai lâng ea. Anii au trecut cu multe lipsuri i pro-

bleme. Venind vremea când puiorii îi luau zborul

din cuib, mi-am luat i eu zborul, cstorindu-m.

Ca orice tânr, am crezut c de acum înainte va fi

totul cu mult mai bine, dar i acum urma s iau în

spate o cruce cu mult mai multe flori împodobit.

Dup doi ani de la csnicie a venit pe lume o

minune de feti pe care am numit-o Sabina. Când

Sabina a împlinit doi aniori s-a îmbolnvit foarte

grav, iar dup câiva ani i soul meu. Dup un

timp, amândoi fiind în crucioare cu rotile, eu a

trebuit s port de grij de cas, de ei i s am i un

172 173

serviciu s ne putem descurca. Având atâtea pro-

bleme, am început s ne apropiem mai mult deDumnezeu pentru c El ne era singurul nostru

sprijin, îns apropierea noastr nu era cum ar fi

trebuit. Aveam foarte multe lipsuri, nu prea tiamce înseamn scumpa noastr Ortodoxie. Dar cumDumnezeu nu-1 prsete pe om, fetia mea Sabina

a început s-L descopere. Auzise câte ceva desprePrintele Cleopa i încerca s-l descopere mai mult.

Intr-o zi, în anul 1998, m-a chemat urgent svd la televizor înmormântarea marelui PrinteCleopa, la care eu i-am rspuns: „Acum am de lu-

cru în buctrie, n-am timp de preoii ti".

Dup trei ani, în 2001, în viaa mea se în-

tâmplaser multe lucruri. Soul meu, care a zcutzece ani târâ pe burt i în crucior, a murit, iar

eu luptam s-o cresc pe scumpa mea feti care i ea

este bolnav. M-am recstorit cu un brbat care

n-a mai fost cstorit.

Intr-o zi fetia mea m-a trimis s-i cumprcri ortodoxe din centrul oraului, unde avem o

catedral mare care la subsol are magazin biseri-

cesc. I-am cumprat ceea ce avea nevoie, dar în-

tr-un col am vzut o carte cu coperta verde i un

printe btrân pe copert. Am privit-o timp de

câteva minute i am simit o adânc dragoste

duhovniceasc, mângâiere, bucurie, linite i în

special sentimentul c nu m mai pot despri decarte, dar uitându-m în portofel am descoperit cu

174

suprare c nu pot s mi-o cumpr, deoarece nu

mai aveam bani la mine; atunci am plecat.

In drum spre cas aveam o mare nelinite în

suflet. Pentru ce n-am cumprat-o? Cum am putut

s-o las acolo? Trebuie neaprat s-o am! Dup o orm-am reîntors la biseric, rugând-o din inim pe

vânztoare s mi-o dea pe datorie. Dânsa mi-a dat-o

cu plcere. Eu, inând-o în mâini, simeam o mare

emoie, ca i cum a fi inut cea mai mare comoarde pe pmânt. Am deschis-o i am început s-o

citesc (eram în autobuz). Când am ajuns acas,

jumtate era citit, pân seara o terminasem.

Fetitei mele nu-i venea s creadc am citit o

carte într-o singur zi, cci dup multe rugmini,

dac acceptam s-i citesc o carte, dura o lun sau

dou. Terminând cartea Printelui plângeam în

hohote i am venit la Sabina cerându-i cu disperare

toate crile ce le avea cu Printele, ca i cum a fi

fost cel mai înfometat om care a gsit cea mai dulce

hran. Ea mi-a dat tot ce avea, eu le-am terminat

pe toate în câteva zile, dar nu m sturasem, voiam

tot mai mult!!!

Atunci am primit de la Sfânta Mnstire Si-

hstria toate crile existente cu Printele Cleopa

Ilie. Eu, care înainte nu citeam nimic, acum sor-

beam crile i nu m mai sturam. Era ca i cumcineva mi-a deschis creierul, ochii, mintea, ca icum abia acum începeam s triesc. Acum a în-

ceput viaa pentru mine, pân acum triam ca un

175

mort, numai cu trupul, dar sufletul meu era mort.

îmi ddeam seama c viaa fSr Dumnezeu este

nimic, credina ortodox este cea adevrat de pe

acest pmânt.i am început s fac ceea ce zicea Printele

Clcopa: s postesc, sm rog, s am o via curat.

Eu, care mai înainte, când m trezeam dimineaa,

în primul rând îmi beam cafeaua, acum prioritatea

erau închinciunile, slvirea lui Dumnezeu, Psalti-

rea i câte un acatist al Maicii Domnului, al Mân-tuitorului i citirea crilor sfinilor. Seara, în locul

filmelor la televizor, erau i sunt rugciunile de

sear i paraclisele; nici o mas fr rugciune,nici o clip fr „Doamne Iisusc Hristoase" etc.

Aceast schimbare a facut-o cu mine Printe-

le Cleopa. Acum, c eram o alt persoan, voiamca toi oamenii s se schimbe în bine i s-1 cunoas-

c pe Dumnezeu i pe Printele Cleopa. Numai el

era în gândul meu i în sufletul meu. Am început

s le vorbesc tuturor despre Printele. Cu oricine

discutam, subiectul principal era Printele Cleopa.

Când vorbeam despre Cuvioia sa simeam isimt c-mi trece un fior de dragoste sufleteasc,

îmi curg lacrimi i mi se furnic tot trupul i sufle-

tul, numai la gândul spre Printele. I-am convins

pe toi cei apte frai ai mei s-i cumpere crile,

i toate cunotinele i prietenii mei i le-au cum-prat. Acum la întâlnirile din familie subiectul prin-

cipal este Printele Cleopa.

176

De asemenea i actualul meu so are o viaduhovniceasc împreun cu mine, dup puterea

noastr. L-am rugat pe Printele Cleopa s ne tri-

mit un duhovnic i ne-a trimis cel mai minunat

duhovnic, care ne este un tat adevrat.

într-un timp i-am cerut Printelui Cleopa sne arate cumva dac accept dragostea i preuirea

noastr i într-o noapte fetia mea Sabina 1-a visat

pe Printele Cleopa radiind de lumin, îmbrcat în

haine preoeti ca acelea de înviere i i-a spus (ceea

ce am ateptat cu atâta dor): „Slujii-mi mie!". Spu-

nându-i aceasta duhovnicului, el ne-a sftuit s-i

facem parastas, i de atunci nu exist rugciune,

parastas i clip în care s nu-1 pomenim pe scum-

pul nostru Printe Cleopa. într-un cuvânt, nu exist

necaz, suprare, nevoie, bucurie, mulumire i

discuie în care s nu-1 pomenesc cu multe, multe

lacrimi pe Printele sufletului meu i m rog în

fiecare zi s rmân lâng mine în toat viaa mea

pmânteasc i în împria cerului. Amin.

Trebuia o operaie...

Anul trecut, 2002, în ziua de 6 august, am

fost cu copiii mei i cu mama mea, aici, în aceast

sfânt chilie. Un copil a observat c este ulei de

miruit. Atunci ne-am miruit toi, iar mie, ca prin

minune, mi-a dat prin cap s-mi dau i la mâini. La

177

sfr*

mâna stâng aveam un os ieit afar, cât un ou

mic. Fusesem la medic, i acesta mi-a recomandat

s-mi cumpr o alifie cu care s m ung cât mai

des, pentru a nu se face mai mare, c alt scparenu am. Eu czusem pe mâna stâng i mi-a srit

osul din Ioc. Trebuia o operaie la mân, dar nu

mai aveam posibiliti. Aa c s-a întâmplat minu-

nea aici, la chilia sfanului Printe Cleopa.

Dup ce m-am închinat i m-am miruit, amplecat spre cas. Dup o zi sau dou, m-am uitat la

mân i nu mai aveam nimic. Nu-mi venea s cred!

Am apsat cu degetele osul, am verificat cu atenie

i dup alte zile. Pân în ziua de astzi nu mai amnimic. Aa am cunoscut eu puterea rugciunii sfan-

ului Printe Cleopa.

L. L., Suceava

Pmântul de pe mormântulPrintelui aduce vindecare

Nu sunt priceput în ale scrisului, dar nu pot

ine în ascuns o minune care mi s-a întâmplat în

anul 2002, luna august, 20.

De Adormirea Maicii Domnului m aflam la

Sihstria, de unde am îndrznit s iau pmânt de

pe mormântul Printelui Cleopa.

Având pe tata la Bucureti foarte, foarte bol-

nav, am primit un telefon urgent s m întorc

acas. Printele stare i printele meu duhovnic

m-au îmbrbtat i mi-au dat binecuvântare s plec

la Bucureti. Am ajuns acas i m-am speriat de

starea în care se afla tatl meu; era aproape incon-

tient. Dar Bunul Dumnezeu, Maica Domnului i

Printele Cleopa la carem rugasem, nu m-au lsat

nemângâiat. Am pus pmântul luat de la mormân-

tul Printelui pe picioarele i pe corpul tatlui meu.

în dou-trei zile i-a revenit, ba chiar a început smearg24

. De fa a fost i sora mea. Constana, cu

care am fost la mnstire. i ea a vzut cum s-a

petrecut totul.

Printele Cleopa mi-a auzit rugciunea i m-a

miluit, la fel ca atunci când era în via, când se

ruga pentru toat familia mea.

Slav lui Dumnezeu pentru toate!

Floarea, Bucureti, 19 mai 2004

Printele Cleopa se roag lui

Dumnezeu pentru noi

Scriu aceste rânduri i mulumesc Bunului

Dumnezeu, Maicii Domnului i Printelui Cleopa

Ilie pentru c, pe data de 13 octombrie 2003, amajuns la mormântul Printelui Cleopa. L-am rugat

s m ajute s ajung la Sfinia sa la mormânt, i

24-Fatl ci avea atunci 84 de ani i a mai trit înc 8 luni.

178 179

am crezut c m voi vindeca de boala ce o aveam.

Sufeream de osteoporoz, i v spun c durerile de

oase sunt cumplite, dar Printele Cleopa m-a vin-

decat i am ajuns acas rar dureri.

R. M., Bile Olâneti

Uleiul de la candela Printeluivindec

Dumnezeu ne-a binecuvântat, i în ultimii opt

ani am fost de mai multe ori la Sihstria. L-am cu-

noscut pe Printele Cleopa i am primit de multe

ori binecuvântarea lui. în 2003, la începutul Postu-

lui Mare am fost iari i l-am rugat pe printele

nostru duhovnic s ne dea ulei din candela Prin-telui Cleopa ca s ne fie spre tmduire, întrucât

mai citisem despre minuni ce s-au petrecut prin

ungerea cu ulei de Ia mormântul Printelui Cleopa.

în urma analizelor medicale, s-a dovedit csufeream de spondiloz cervical, afeciuni reuma-

tice, renale, cardiace, dar am avut i o afeciune in-

tern, bnuit a fi la ficat. Aveam dureri persistente

în partea dreapt, care dup prima ungere cu ulei

de la candela Printelui Cleopa au încetat imediat,

iar de atunci nu am mai simit nici o durere în zona

respectiv. De câte ori am dureri din cauza spondi-

lozei, sau de orice alt natur, m rog la Printele

ISO

Cleopa i m ung cu ulei, iar durerea înceteaz

aproape instantaneu.

Dumnezeu s-1 aib pe Printele Cleopa între

sfinii Si!Z M, Gherla

Doamne, ce-am trits vd!

I

Cât timp a trit, Printele Cleopa a inut

foarte mult la respectarea rânduielilor monahale.

El continus vegheze asupra noastr, a clugri-

lor, i dup moarte. Iat ce ne istorisesc în acest

sens ucenicele unei maici de la Mnstirea Vratic:

Maica Cristiana Trabuc s-a nscut la 22 iunie

1917 în oraul Iai, din prini binecredincioi,

Parascheva i Gheorghe. La o vârst fraged rmâ-

ne orfan de ambii prini i este crescut de o

rud mai apropiat a familiei.

Dei nscut în ora, iubete mult viaa de

linite i de rugciune, astfel c în 1938 intr în

monahism la Schitul Alma, care era al Mnstirii

Vratic. A avut ascultarea de secretar, iar în 1940

este clugrit. Dup desfiinarea Schitului Alma,

intr în Mnstirea Vratic, unde îi petrece viaa

la slujbele de la biseric, ascultrile de la mnsti-

re, atelierul de croitorie, unde a lucrat exemplar,

formându-i ucenice care i-au urmat atât meseria,

cât i felul de a fi.

181

La 75 de ani, primete cu bucurie ascultarea

încredinat de înalt Prea Sfinitul Daniel de a

merge la Mitropolia din Iai, pentru a organiza ate-

lierul de croitorie, unde a activat câiva ani.

Peste tot a avut o comportare blând, smerit

i tcut, fiind în permanen pild de trire du-

hovniceasc i de ascultare pentru întreaga obte a

mnstirii.

Spre sfârit, timp de ase luni de zile, maica

Cristiana a stat la pat, fiind bolnav de cancer la

stomac. O rud a venit la noi i a adus pentru mai-

ca un coco. Noi ne-am gândit c maicii i-ar prinde

bine o sup i i-am fcut. Maica citea mult din

crile Printelui Cleopa, i, într-o diminea, când

m-am dus lâng patul ei ca s iau binecuvântare,

am întrebat-o cum se mai simte. Atunci maica ne-a

chemat pe toate trei lâng patul ei, ca s ne poves-

teasc visul înfricotor ce 1-a avut. Era tare trist

i a început s povesteasc:

„Asear a venit Printele Cleopa la noi i a

cerut gzduire pentru o noapte. Eu am zis s-i pre-

gtii camera care era dat proaspt cu var i s-i

punei aternut curat. Printele era tânr, frumos,

îmbrcat în reverend. Deodat s-a fcut c Prin-

tele era în ograda din spatele casei, acolo unde

friile voastre ai tiat cocoul i alte gini alt-

dat. Printele Cleopa fcea cruce, btea din palme

i zicea: «Doamne, ce-arri trit s vd! Doamne,

ce-am trit s vd!». Numai aa spunea. Eu, de

182

ruine, am început s strâng în or penele de prin

ograd, dar cum le strângeam, mai multe se fceau.

Apoi am luat mor-

tciunile i m-amapropiat de un

gard s le arunc

peste el. Printele

a ridicat mâna i a

zis: «Nu, c acolo

este întunericul!».

i apoi: «Avei

grij de mântuirea

voastr». De azi

înainte s nu-mi

mai dai carne, a-

runcai tot ce mai

avei sau dai de

poman i s nu

credei c m fac

sntoas sau mîntresc cu asta.

Doar vedei ce a

zis Printele Cleopa: «Avei grij de mântuirea

voastr». Deci nu mi-a zis numai mie".

Dup mult suferin la pat, maica Cristiana

i-a mai venit în fire pentru puin timp. Când o alt

maic a întrebat-o dac a avut vreo descoperire, ea

a început s povesteasc tot ce a vzut i pe unde a

fost. Maica A. a întrebat-o dac 1-a vzut pe

183

Printele Cleopa, pe printele Ambrozie sau pe

printele Onufrie. Atunci s-a luminat la fa i a

spus c sunt în mult, mult strlucire. Apoi a

întrebat-o dac Printele Cleopa i-a zis ceva. Arspuns c da: „S avem smerenia sufletului, slum aminte la sufletele noastre i s urmm calea

spre mântuire".

Maica Cristiana a murit în 28 iulie 2002, ora

19.30.

Mormântul aductor de sntate

Un tânr din judeul Botoani ne-a trimis

urmtoarea scrisoare:

„Nu a fi îndrznit s v scriu aceast scri-

soare, dar s-a întâmplat un lucru pe care l-am trit

eu însumi i nu a vrea s-I in sub tcere. Dei nu

am vrut s vorbesc nimnui despre aceasta, ceva

m împinge s rup tcerea.

Am 26 de ani i câteva luni, iar în urm cu

puin timp am aflat cu durere c sufr de o boal

de inim cu rdcin mai veche. M-a durut când

am aflat, cu atât mai mult cu cât a vrea s urmez

viaa monahal i mi-am dat seama c toate s-au

terminat. Au fost zile grele: durere, oboseal, dez-

ndejde; tiam c nimeni nu m va înelege.

Nu demult am dorit s cer un sfat de la un

printe din zona Neamului. Am ajuns foarte greu,

184

m simeam repede obosit, la drum cu greu fceam

fa, m simeam tare ru.

La întoarcere m-am oprit la mormântul Prin-

telui Cleopa. Citisem câteva întâmplri care s-au

petrecut acolo i cum unora le-a schimbat viaa.

Aa c am mers la mormânt i m-am rugat s fie

voia Domnului cu mine, i cu credin în suflet

m-am întors spre cas. Pe drum spre cas, pentru

prima dat m-am simit schimbat, plin de putere,

185

întrit duhovnicete. tiu c Dumnezeu, pentru ru-

gciunile Maicii Domnului i ale Printelui Cleopa,

m-a ajutat i cred c a fcut o minune cu mine.

dei nu tiu cât de refcut sau vindecat sunt, voi

vedea în timp, îns sunt plin de putere i întrit

duhovnicete.

Am vrut s pstrez, pentru smerenie, tcerea,

îns pentru slava lui Dumnezeu i a sfinilor Si(Printele Cleopa) am scris. Eu cred c Printele

Cleopa a fost primit, pentru credina sa, în ceata

sfinilor, pentru a ne întri pe noi în vremurile gre-

le de astzi i a ne arta precum rostim la Sfânta

Liturghie «Sus s avem inimile». Printele Cleopa

este fr îndoial un sfan, «un sfan de la Dumne-zeu pentru oameni». Am spus «de la Dumnezeu»,pentru c iubindu-1 i ludându-1 pe el trebuie s«urcm» i s-L ludm pe Dumnezeu, Cel care 1-a

împodobit pe el.

Eu cred c i acum Printele Cleopa îi întin-

de mâinile sale s ne adune sub crucea sa de la

mormânt, s ne mângâie, s ne tmduiasc sufe-

rinele, s ne înghesuie într-un «sac» i s ne ducîn rai.

Cartea care schimb viaa

Dup patru ani de la adormirea Printelui

("Icopa am trit o minune pe care doresc s o po-

vestesc i altora spre slava lui Dumnezeu.

Eu eram un fel de intermediar între sora mea

i o vecin, care îi trimiteau multe cri religioase,

dar cu toate acestea eu nu citeam nici una, moti-

vând c n-am timp pentru acest lucru, dar Dumne-

zeu i-a fcut mil i de mine.

Astfel, într-o zi de Duminic mi-a dat gând

bun s deschid i eu o carte care se numea „Viaa

i nevoinele duhovniceti ale Printelui Cleopa".

Am deschis-o acolo unde erau sfaturi de la Sfinii

Prini urmate de sfaturi ale Printelui Cleopa.

Ce s-a întâmplat atunci în sufletul meu e

foarte greu de exprimat în cuvinte. în acel ceas au

început tânguirile i mare jale în inima mea c nu

am cunoscut acea comoar cât timp a fost în via.

M-am rugat ca mcar s ajung i eu o dat în viaa

mea la mormântul lui. i ce lucru minunat! In acea

sptmân m-a luat un printe cu maina la M-nstirea Sihstria, la mormântul i chilia Printelui

Cleopa. Nici acum riu pot povesti ce am simit, dar

tiu c am plâns pentru anii cei muli pe care i-am

pierdut în zadar.

in s menionezc înainte de a citi acea carte

m supra foarte tare inima. Noaptea btea ru de

tot, nu tiu cât ar mai fi rezistat, dar acum sunt

aproape doi ani de când nu am mai avut nimic, s-a

vindecat.

înainte era dezndejdea care ucide, i m uci-

dea dac nu deschideam acea carte; acum am toat

iso 187

ndejdea c Dumnezeu e cu noi i chiar dac ne d„rele", acestea sunt bune pentru mântuire.

~m

împreun cu printele Gfteorgfie libu(,

autorul crii „Pelerinul român"

Atunci, citind dou ore din carte, mi s-au des-

chis ochii duhovniceti cu care mi-am vzut toat

ticloia în care am trit i ruina sufletului. Am în-

ceput s m rog mereu: „Doamne, d-mi s triesc

i eu aa cum scrie aici; d-mi i mie duhovnic

bun; ajut-m s pot posti, s merg i eu la biseric

nu numai cu trupul, ci i cu sufletul". i cu rug-

ciunile Printelui Cleopa multe dorine mi le-a îm-

plinit Dumnezeu. Atunci am lsat toate podoabele

femeieti i cu toat hotrârea am mers la spove-

danie i multe sfaturi de-ale Printelui le-am pus

iss

în sufletul meu, ca pe o comoar. Acestea mi-au

schimbat viaa, inima, mintea i toate obiceiurile.

M-au scpat de întunericul în care triam. Acumm rog Printelui Cleopa s nu m lase s cad i sîndrepte multe suflete prin citirea crilor sale.

Dumnezeu s-1 odihneasc cu drepii i s fie

precum spunea mereu: „S ne vedem la rai!".

E. P., Piatra Neam

Printe, trimite-mi i mieo maina!t

Un fiu duhovnicesc al Printelui Cleopa ne-a

povestit:

M-am întâlnit zilele trecute cu o credincioas

din Vrancea, doamna Z., pe care o cunoteam de

muli ani. Venea deseori cu credin i mare evla-

vie la Printele Cleopa, pe când era în via, iar

acum credina i evlavia i-au sporit, pentru csimte ajutorul permanent al Printelui Cleopa. Ea

mi-a spus: „S tii c Printele face mereu minuni

cu noi. Uite, eu, cu dou zile în urm, eram tot aici

la Sihstria, i aveam mare nevoie s ajung la

Agapia, dar n-aveam cum. Nici main, nici pe

cineva cu care s merg, nimic. Am mers atunci la

morrnânt la Printele Cleopa, s-1 rog pe Sfinia sa

s m ajute s ajung acolo. i chiar pe când eram

189

acolo în genunchi i m rugam, am auzit în spatele

meu dou persoane care vorbeau c trebuie smearg la Agapia. Eu m-am întors ctre ei i prin-

tre lacrimi i-am întrebat: «Nu m luai i pe mi-

ne?». «Ba cum nu? V lum!», au rspuns cei doi

imediat. «Ei, nu-i asta o minune?»", m-a întrebat

zâmbind bucuroas doamna Z.

Eu m-am bucurat auzind c Printele Cleopa

a ajutat-o. Dar întâmplarea (sau poate nu numai)

fcea ca i eu s trebuiasc s plec la Iai a doua

zi, i nici eu nu aveam cu ce s merg. Se putea lua

un microbuz din Tg. Neam, dar era glgie, radio,

muzic modern tot drumul, i m temeam s nu

m vatm sufletete. Nu-1 deranjasem pe Printele

Cleopa cu lucruri de acest fel pân atunci. îl ru-

gasem s mijloceasc la Bunul Dumnezeu pentru

iertarea pcatelor mele, s-mi druiasc rbdare,

smerenie, înelepciune i ce este de folos sufletului

meu. Dar fiind în nevoie i vzând c nu s-a su-

prat pe doamna Z. pentru cererea ei smerit, ci o

ascultase aa de grabnic, m-am hotrât s încerc ieu. i mergând la mormântul Printelui, pe lâng

celelalte rugciuni, am adugat, zicând: „Printe,

trimite-mi i mie o main, te rog! Dar fr case-

tofon, radio sau altceva, ci una linitit".

Iar a doua zi, dei parc nu-mi venea a crede,

am trit incredibila minune. M-am întâlnit „întâm-

pltor" cu o familie de credincioi români care lu-

crau în Italia, care îmi erau apropiai i care

190

veniser în acea zi pentru o or la Mnstirea

Sihstria, pentru a se închina la mormântul Prin-

telui Cleopa. Dup ce ne-am salutat i am stat

puin de vorb, i-am întrebat unde merg. Mi-au

spus c la Bacu - un drum opus fa de cel spre

Iai -, dar auzind c plec la Iai, soul s-a oferit sm duc în Tg. Neam, de unde drumurile noastre

se despreau. Dar soia lui a zis: „Hai s mergem

i noi pân la Cuvioasa Parascheva s ne închi-

nm! i-1 ducem i pe printele. Hai s mergem, cde mult vreau s merg Ia Iai la Cuvioasa!". „Bine,

mergem Ia Iai", a rspuns dup o clip de gândire

soul. „Printe, pregtii-v, i când suntei gata,

mergem!". i iat-m perplex, nevenindu-mi scred c ceea ce se întâmpl este adevrat. O biat

rugciune a unui om pctos, auzit i împlinit

atât de grabnic de ctre un mare cuvios. Am mers

direct la mormântul Printelui Cleopa, pentru a-i

mulumi din suflet pentru grabnicul ajutor pe care

mi-1 dduse cu atâta drnicie.

Pe drumul spre Iai am aflat o întâmplare mi-

nunat din viaa celor doi, în care simiser aju-

torul Printelui Cleopa.

în toamna anului 2000, Laura C, o credin-

cioas din România, aflat în Italia cu soul ei

pentru a lucra acolo, a trecut printr-un mare zbu-

cium sufletesc. Peste câteva luni urma s nasc al

doilea copil, iar primul copil era în România, la

nite rude. Se frmânta zi i noapte: „Oare ce s

191

fac? S aduc biatul aici în Italia? Sau s-1 las

acas în România? Cum e mai bine oare? Nu tiu

ce s fac!".

i aflându-se ea în aceast cumpn, într-o

noapte 1-a vzut limpede în vis pe Printele Cleopa,

care i-a spus: „Familia trebuie s rmân unit!".

Cu aceasta, tot zbuciumul ei sufletesc a luat sfârit.

S-a linitit i a zis: „Mulumesc, Printe Cleopa, cm-ai ajutat i mi-ai artat ce trebuie s fac".

Mai trebuie adugat c femeia nu se rugase în

acea perioad în mod special la Printele Cleopa,

pe care nici mcar nu-1 întâlnise când Sfinia sa era

în via. Avea îns evlavie la Prea Cuvioia sa;

fusese la chilia i la mormântul Printelui, îl vzu-

se în fotografii i avea i o caset (video) pe care

era înregistrat Printele Cleopa.

Aa c Printele Cleopa, cu ochii cei ptrun-

ztori cu care sfinii ne privesc, ptrunzând în su-

fletele noastre, vzând de acolo din cer zbuciumul

femeii, s-a milostivit de dânsa i i-a artat ce cale

trebuie s urmeze.

Fotografia care nu a ars

în seara zilei de sâmbt 17 aprilie 2004 (Sp-

tmâna Luminat), pe la ora 21.00, dup slujb, un

incendiu devastator a cuprins Mnstirea Suzana

din judeul Prahova. Au ars atunci pân în temelii

dou case i câteva magazii. Atunci a ars din te-

melii i chilia sorei G., care ne povestete: „Eu nu

eram acas i, pentru c pompierii au început sintervin la chiliile mai apropiate de biseric, ni-

meni nu a spart ua s încerce s sting focul i la

mine. Totul a ars: patul, masa, dulapul, duumeauai acoperiul de indril. Cpriorii, fcui din brazi

întregi, i-am gsit czui înuntru dimpreun cu

tavanul pe care abia îl reparasem", adaug sora G.

fr vreun semn de tristee pentru paguba suferit.

„Era jarul pân la genunchi!". [.,.],

Iat ce ne mai povestete sora G.:

„Pe Printele Cleopa nu l-am cunoscut perso-

nal niciodat, dar am avut mare evlavie la Sfinia

sa, ascultând casete i citindu-i crile. Spunea P-rintele Cleopa c, precum lcusta, aa sare spre

mântuire clugrul. Oamenii merg normal, dar c-lugrul sare ca lcusta. Cred c i aceste cuvinte

ale Printelui m-au încurajat s îmbriez viaa

monahal.

înainte de Sfintele Pati, când am fcut curat,

am aezat fotografia Printelui Cleopa pe peretele

de lâng pat, zicând c dup canonizare am s-1

aez pe peretele de la rsrit. Este vorba de o foto-

grafie color, pe carton celofanat, format A3.

Dup incendiu, când am venit acas, m-am în-

tâlnit cu maica I., creia îi arsese i ei casa i i-am

zis: «Las, maic, dac aa a vrut Dumnezeu!». iapoi am întrebat: «Mie mi-a mai rmas ceva?». La

192 193

care maica V. a zis: «Nimic; ai rmas numai cu

Printele Cleopa!». Pe moment n-am îneles ce a

vrut s-mi spun. Abia dup aceea am aflat cfotografia Prin-

w£ telui Cleopa rm-sese pe perete ne-

atins de foc. Au re-

marcat i pompierii

acest lucru. Nu pot

|| s-mi explic cumn-a ars. Era pur isimplu un carton pe

perete, deasupra pa-

tului. Nici mcar nu

era în ram. Pe pat

era o saltea de lân

i plapuma, tot din

lân, care au ars cu

tot cu pat. V dai

seama ce vâlvtaie a fost acolo? La fel nu a ars

nici icoana Adormirii Maicii Domnului. Era tot

tiprit pe hârtie, îns înrmat. Am gsit-o printre

tciuni, neatins de foc, dei geamul era spart i

topit la muchii de vpaia în care a stat".

S. A. K, Bucureti

l<>4

Viaa Printelui Cleopatiprit în alte limbi

ii #CM

ElderCleopa

Pere loannichic lîalan

L€ P6R6 CL^OPXS

W*J-ID>U>lKiHM*l.«0»MH01X><vi^ou xx- pfîcts:

195

Alte cri ale Printelui tiprite în

strintate

CTAPAil KJIEOIIA

BEJIHKH JE BOrPA3rOBOPH.I10yKE,BBCEJlE

196

CUPRINS

CÂTEVA CUVINTE 5

ÎN LOC DE INTRODUCERE 7

ANII DE ÎNCEPUT 25

Intrarea în mnstire 25

Alegerea ca lociitor de stare 30

în timpul rzboiului 39

ANII DE STREIE 45

Stare la Sihstria 45

Biserica ia foc 47

Prima priveghere de toat noaptea 49

Privegherea «Acopermântului» 51

Doi ani de secet 52

Minunea Maicii Domnului 53

Stare la Slatina 55

Printele Chirii postitorul 57

O ispit de dreapta 58

Printele Serapion i milostenia 66

Ava Caliopie i smerenia 68

Ce s fac? 73

197

VIAA DE PUSTIE 77

Amintiri din muni 77

Pe urmele Printelui Cleopa 99

ÎN MIJLOCUL OAMENILOR 117

Pustnic în obte 117

învturile bunului Printe Cleopa 120

Duhovnicul veacului XX 124

Fata se va face bine! 128

Nu te uita înapoi! 129

Candela ardea atât de frumos! 130

Mergi pe calea ascultrii! 133

In preajma Printelui Cleopa 135

Gata, am terminat cu voi! 139

Am ajuns sntoas acas 142

Cuvântul „iart-m" m arde! 142

Intreab-1 pe duhovnic! 146

Cutai-L pe Dumnezeu! 148

Prima i ultima binecuvântare 150

De-acum n-o s ne mai vedem! 151

Vestirea morii 153

Era un mare om duhovnicesc i tritor 156

DE DINCOLO DE MORMÂNT 171

Printe, te rog ajut-m! 171

N-am timp de preoii ti! 172

Trebuia o operaie 177

Pmântul de pe mormântul Printelui

aduce vindecare 178

Printele Cleopa se roag pentru noi 1 79

198

Uleiul de la candela Printelui vindec 180

Doamne, ce-am trit s vd! 181

Mormântul aductor de sntate 184

Cartea care schimb viaa 186

Printe, trimite-mi i mie o main! 189

Fotografia care nu a ars 192

Viaa Printelui Cleopa tiprit

în alte limbi 195

Alte cri ale Printelui tiprite

în strintate 196

199

„Eu n-am fost boier la viaa mea, eu am fost cioban, amtrit la oi atâia ani. i eu, dac nu sunt un om crturar, am spus

cât mi-a ajutat Dumnezeu i am citit mergând cu oile pe munte,

c eu am fost cioban aici la oile mnstirii, pân ce m-au pus

stare.

S nu ateptai lucruri mari de la mine. Am pzit oile

mnstiriipân mai deunzi pe un munte acolo i n-osv lovesc

în gândire cu nimic din cele ce ateptai de la mine. Pentru c eu

am învat s pasc oile, eu sunt calificat s fac brânz, toate ale

ciobanului" (Printele Cleopa).

1

„Când vor lipsi pstorii, se vor aduna lupii" (Sf. Ioan Gur deAur).

'i

•

o»