In Grecia antica, marii filozofi si legislatori au fost in acelasi timp si principalii educatori ai poporului lor.Principiul fundamental al conceptiei grecesti era legatura indisolubila dintre corp si spirit, un corp sanatos fiind conditia indispensabila pentru ca activitatea intelectuala sa fie normala. Formulata de ganditorii Greciei antice ea se adauga la conceptiile utilitare, cum ar fi cele referitoare la influentaexercitiilor fizice asupra sanatatii si importanta lor pentru realizarea unei pregatiri militare, care au fost intalnite si la celelalte popoare vechi.2.1.Conceptia greacadespre educatia fizica a evoluat in trei directii principale: igienica, militara si armonioasa, fiecare dintre aceste directiibucurandu-se de atentia celor mai luminate minti ale timpului. Exercitiile fizice si-au clarificat continutul, au fost sistematizatesi au dobandit o terminologie adecvata.Conceptia igienicaeste reprezentata de o ilustra galerie de invatati, care din cele mai vechi timpuri au aratat legatura dintre exercitiile fizice si sanatate: Chiron,celebrul centaur, considerat unul dintre intemeietorii medicinei si farmaciei, a indrumat educatia lui Achile, Nestor, Jason, Castor si Polux, deslusindu-le tainele vanatorii dar si pe cele ale pastrarii sanatatii. Asclepios(Esculap), in lucrarile sale de medicina recomanda exercitiile fizice, baile si masajul, alaturi de un regim alimentar corect pentru intretinerea sanatatii. Herodicos din Selimbria, predecesorul lui Hipocrat a fost primul care a stabilit normele gimnasticii igienice si terapeutice, fiind considerat parintele gimnastice terapeutice grecesti. Hipocrate, marele medic al antichitatii grecesti, care a trait intre anii 460-377 I.Hr. nu s-a ocupat direct de gimnastica, dar in tratamentul pe care-l recomanda pentru anumite boli el a atribuit o mare importanta efectelor exercitiilor fizice, masajelor si regimului alimentar, considerand ca acestea contribuie decisiv la realizarea echilibrului umoral si influenteaza pneuma (principiul vital). Galenus (Galen, Galien),celebru medic si igienist din secolul al II-lea D.Hr.(138-211) a scris pe langa numeroase carti de medicina si trei lucrari care sunt legate direct de educatie fizica. Higieinon logoi, Trasybul si un manual despre jocurile cu mingea care contin observatii foarte interesante despre relatiile dintre gimnastica si igiena. Dupa Galenus, medicina este stiinta corpului si se imparte in igiena si terapeutica. Gimnastica, fiind un mijloc de pastrare a sanatatii, face parte din igiena, deci din medicina. Filostrat (176-249 D.Hr.)a scris o lucrare deosebit de importanta Despre gimnastica, in care trateaza cu multe detalii istoricul si tehnica exercitiilor din gimnastica greceasca. Cartea este un adevarat document depre conceptiile grecesti despre fiziologie, igiena si influenta exercitiilor asupra sanatatii. Antylos,alt medic celebru din secolul al II-lea D.Hr. continua edificarea gimnasticii terapeutice. Theon din Alexandria, a scris o Enciclopedie a gimnasticii in 16 volume din care din pacate au ramas doar cateva fragmente.Conceptia militaraa fostcaracteristica statului spartan, fiind o consecinta naturala a originii, darsi a structurii psihice si politice a acestui popor. Sparta s-a organizat ca stat militarin care fiecare cetatean trebuia sa fie soldat. Copiii nu mai apartineau familiei, inca de la nastere ei erau preluati de stat. Viata cetateneasca era un serviciu militar permanent care incepea inca din copilarie. Copii mai putin dotati sau infirmi erau lasati sa moara, expusi pe muntele Taiget. Cei sanatosi si vigurosi erau lasati in grija familiei doar pana la varsta de 6 ani, dupa care baietii erau preluati de stat si dati in grija pedotribilor. Indrumati de acestia pana la 18 ani ei erau educati intr-un regim sever prin care se urmarea cresterea rezistentei fizice, antrenarea lor pentru lupta prin marsuri, calarie, inot, manuirea armelor. La 18 ani tinerii deveneau efebi, iar la 20 de ani soldati. Abia dupa 30 ani erau socotiti barbati si primeau dreptul de a se casatori.Fetele erau crescute si educate in acelasi spirit. Ele trebuiau sa-si intareasca trupul pentru a putea da nastere unor copii sanatosi si voinici. Una dintre capodoperele sculpturii antice, aflata azi in muzeul de la Vatican, infatiseaza alergatoarea dorica, o fata imbracata cu un chiton scurt, cu cingatoare si cu umarul gol, al carui trup este plin de gratie dar si de forta. Pe langa alergare, fetele spartane aruncau discul si sulita, inotau, se jucau cu mingea, dansau. Educatia aspra a spartanilor nu excludea latura spirituala, care se cultiva mai ales in timpul meselor luate impreuna cu conducatorii lor, cand tinerii erau obisnuiti sa discute probleme de politica sau invatau cantece si versuri ale unor poeti ca Terpandru si Tirteu, scrise in acelasi spirit al dragostei si sacrificiului pentru patrie.Conceptia armonioasa (a idealului armonic) a caracterizat statul atenian. Spre deosebire de spartani,atenienii (urmasi ai ionienilor) erau o populatie cu fire blanda si inclinata spre preocupari intelectuale. Eiau ramas in istorie ca oameni cu simtul masurii, al frumosului si al armoniei. Pentru atenieni valoarea fiintei umane era un lucru complex, care depindea de foarte multe calitati. Din imbinarea acestor calitati trebuia sa rezulte perfectiunea umana, ideal al vechilor atenieni. Acest ideal era concretizat in formula kalos kai agatos, adica om frumos si bun. Educatia trebuia sa vizeze in egala masura latura fizica si cea spirituala. Prin educatie se obtinea in primul rand sanatate, putere si agilitate. Insumarea acestor calitati avea ca rezultat frumusetea corpului manifestata prin proportii armonioase si tinuta. Aceste calitati fizice stateau la baza dezvoltarii calitatilor morale: curajul, cumpatarea, iar paralel cu acestea prin studiul filozofiei si al artelor se desavarsea educatia spirituala. Cel care a contribuit decisiv la fundamentarea teoretica a acestei conceptii despre educatie a fost Platon. In lucrarile sale Legile si Republica, el a elaborat un sistem de educatie in care educatia fizica este prezenta ca cel mai important element al educatiei armonioase. Platon arata origine ei in necesitatea fiziologica de miscare a omului, fiind primul care studiaza fundamentarea fiziologica si psihologica a miscarii, precum si efectele ei. In acest mod, el pune bazele abordarii stiintifice a educatiei. Ingloband termenului gimnastica, alimentatia, baile, masajul siodihna, Platon ridica gimnastica la rangul de sophia, stiinta.Alt mare ganditor ale carui conceptii au influentat conceptiile lumii antice grecesti despre educatie, a fost Aristotel. Pe langa calitatile sale de om de stiinta, acestaa fost si un mare pedagog. Dupa ce s-a ocupat de educatia lui Alexandru cel Mare, a fondat la Atena gimnaziul Lykenion. Spre deosebire de Platon, considera educatia nu numai o obligatie a statului ci si una a familiei. Creatorul logicii si al silogismului considera educatia fizica indispensabila, alaturi de gramatica, muzica sau desen, pentru formarea personalitatii copiilor. Bucurandu-se de atentia marilor spirite ale antichitatii, nu este de mirare ca gimnastica a devenit una dintrecomponentele esentiale ale vietii cetatenesti si a influentat considerabil viata politica, sociala si militara a poporului grec.

Exercitiile fizice si deprinderile motrice care au alcatuit fondul educatiei fizice din Grecia antica, au fost clasificate in trei mari categorii, dupa scopurile pe care le urmareau si metodele pe care le foloseau: Gimnastica propriu-zisa - al carei scop eraformarea omului prin exercitii care sa-i dezvolte forta si indemanarea; Orchestrica - alcatuita din dansuri, pentru formarea unei tinute frumoase sieducarea sensibilitatii prin muzica si dans; Agonistica - prin jocurile si intrecerile care-i sunt caracteristice avea ca scop evidentierea calitatilor fizice si morale ale participantilor, dar si intarirea vointei si a caracterului.Gimnastica greceascaera alcatuita dintr-un numar nu foarte marede exercitii, destul de simple ca tehnica de executie si care nu necesitau aparate speciale. Acestea erau: alergarea, saritura libera, lupta, aruncarea cu discul, aruncarea cu sulita, (considerate exercitii usoare), pugilatul si pancratiul, (cotate ca exercitii grele). Se mai adaugau dansurile si jocurile cu mingea.De obicei atletii practicau una dintre cele doua categorii, sau chiar unul dintre exercitii. Cei care-si propuneau sa devina atleti completi se antrenau intr-un program complex numit penthatlon, compus din cinci exercitii: alergarea, saritura, aruncarea discului si sulitei, lupta, iar mai tarziu si pugilatul. Introdus in programul Jocurilor Olimpice in anul 708 I.Hr., pentatlonul a inlocuit exercitiile izolate.Alergarea era exercitiul cel mai vechi si mai simplu, primul din cadrul pentatlonului. Se executa pe pistele gimnaziului si putea fi de viteza sau de durata Alergarea de viteza avea doua probe: dromos pe distanta de un stadiu (192 de metri) si diaulos pe distanta dubla. Alergarea de durata se numea dolicos si se desfasura pe distanta de 24 de stadii, adica aproximativ 4,5 km.Saritura se executain lungime sau in inaltime, de pe loc sau cu elan, peste coarda sau prin cerc. E drept ca ultimele doua varianteerau practicate mai ales ca jocuri ale copiilor. Specific gimnasticii grecesti erafaptul ca sariturile se executau cu acompaniament muzical, mai ales pe muzica de flaut. O alta particularitate era obiceiul de tine in maini in timpul sariturii mici greutati, asemanatoare ganterelor folosite azi. Tehnica sariturilor sau rolulacestor greutati nu estefoarte bine cunoscut.Aruncarea cu discul era unul dintre exercitiile pur sportive, acest gen de aruncare neavand nici o legatura cu vanatoarea sau cu exercitiile militare. Discul a fost la inceput din lemn sau piatra, iar mai tarziu din arama, rotund si turtit, cu suprafata ornamentata de figurine cizelate. El avea un diametru de 32 de cm si o greutate variabila de la 2 kg pana la 5 kg. Cei mai buni discoboli reuseau sa-laruncepana la 32 de metri, tehnica de aruncare fiind asemanatoare cu cea din zilele noastre.Aruncarea sulitei era un exercitiu de precizie care se practica in gimnazii. Sulitele care se foloseau in acest scop sportiv se deosebeau de cele militare prin faptul ca erau din lemn cu varful metalic, mai scurte si mai usoare si se aruncau intr-o tinta.Lupta facea parte din categoria exercitiilor grele, dar era cel mai iubit si apreciat exercitiu din cadrul pentatlonului in competitii. Daca la inceput a fost un exercitiu brutal si grosolan, in care doar greutatea si forta erau hotaratoare, el s-a perfectionat si a ajuns sa fie apeciat ca unul din mijloacele cele mai potrivite pentru mentinerea sanatatii si intarirea organismului tinerilor.Pugilatul sau lupta cu pumnii era forma arhaica a boxului modern, un exercitiu brutal, in care adversarii cautau sa-si aplice lovituri cu pumnii pana unul dintre ei ceda si abandona. Se putea desfasura in doua forme: una cu pumnii goi si una in care pumnii erau infasurati in curele numite ceste. Cei mai multi dintre vechii greci nu apreciau acest exercitiu considerandu-l brutal si nesanatos, iar unii medici s-au delarat total impotriva lui. Totusi, el era iubit de masele mari ale publicului si chiar de unii oameni de cultura, care vedeau in el un mijloc de intarire a vointei.Pancratiul era considerat cel mai greu exercitiu din gimnastica greceasca. Pankration inseamna in limba greaca lupta din toate puterile. Era o luptacare combina tranta cu pugilatul si in care erau permise orice mijloace pentru invingerea adversarului: apucari , ridicari, strangulari, calcarea in picioare, piedici, etc. Lupta se desfasura pana cand unul dintre luptatori se declara invins. Exercitiul era deosebit de periculos, adeseori se solda cu accidente mortale. Nu facea parte din pentatlon, dar se desfasura odata cu el la intrecerile din cadrul jocurilor,fiind apreciat de spectatorii dornici de senzatii tari. Devine foarte apreciat mai ales in ultima perioada din istoria Greciei antice, cea de sub stapanirea romana.