Sibiiu, Duminecă, lONoemvrie 1918 Preţul 40fileriinul I. — Nr. 45

Mpare în fiecare ÛysnineciAbonamentul :

Pe un an . . . .2 0 Cor.Pe o jumătate de an . . 10 Cor.Pe 3 luni . . . . 6 Cor. Abonamentele să se trimită la adresa

.GAZETA POPORULUI", Sibiiu.

Adresa noastră e: „GAZETA P OP OR UL UI “Nagyszeben, Rosenanger 14

(Strada Peştilor)

Inserate şi anunţuri se primesc la admini­straţia gazetei.

Un şir cu litere mărunte întâia-oară 1 cor. a doua- şi a treia-oară 80 fii.

In faţa hotărîrei celei mari.Toate neamurile monarhiei austro-un-

gare, clătinată în temeliile ei de cutremurul revoluţiei, îşi desrobesc astăzi ca la o nouă suflare de vieaţă sufletele lor şi se alcătuiesc in state naţionale de sine stătătoare. Naţiu- lile s’au dovedit şi de astădaîă mai presus şi mai puternice decât statele. Ceho-slovacii şi iugoslavii au vestit lumii întregi elibe­rarea lor, nemţii din Austria s’au alcătuit iî republică, italienii au hotărât să ?e ală- tureze la ţara lor mamă, potonii Galiţiei, împreună cu fraţii lor de pretutindeni s’au strâns într’o Polonie reînoită, tot asemenea au purces ucrainienii, maghiarii îşi proclamă astăzi după o jumătate de veac de zbucium neatârnarea lor, iar fraţii noştri din Buco­vina ca un singur om s’au alipit cu toată tasufleţirca la România. Duhul acesta al libertăţii, care a fost trimis din America şi a pătruns până în adâncul sufletului tuturor popoarelor, a rodit cu îmbelşugare şi noi toţi cari am aşteptat însetoşaţi sosirea iui, îi înţelegem chemarea. De aceea, pentru «ei, mişcarea zguduitoare ce s’a trezit în cu­prinsul împărăţiei Habsburgilor, înseamnă ®ai mult decât o revoluţie obicinuită, cu izbucniri de bucurie, cu deslănţuire de patimi,

alaiuri de oameni zgomotoşi pe uliţi : «a este praznicul măreţ al libertăţii noastre ntţienale.

Nu era cu putinţă ca totaceea ce clo­cotea de veacuri ascuns în adâncurile nea- *urilor, să nu rupă astăzi fără oprelişte în- irădirea în care erau înăbuşiţi şi brâul ■efiresc care le cuprindea. A fost o greşală ^ neiertat amestecul acesta ciudat de nea- *«ri şl limbi care nu îngăduia o desvol-

liberă şi neîmpedecată a fieştecăruia *topă îndemnurile şi glasul nesugrumat al c»*stiinţii sale. Nenumăratele suferinţe în-'; barate, nedreptăţile săvârşite, întemniţările: i prigonirea, închiderea şcoalei şi năpăstui-; r«a bisericii şi atâtea înfricoşate dureri Csrora nu le mai dăm glas astăzi, şi-au Sisit izvorul în această împreunare silită de *»poare, care fieşte care voia să-şi aibă r*stul şi aşezământul său propriu.

Astăzi este lucru limpede că numai datele naţionale dau popoarelor putinţa de a‘§> jertfi pentru propăşirea omenirii partea ^eea din comoara lor sufletească, pe care a* löst chemate s’o păstreze şi s’o înmul- ^ască din orânduirea Celui de sus. Culmile

progres cătră cari nizueşte omenirea în- Ueagă şi la cari fiecare popor are menirea

să ajungă, pot fi atinse şi cucerite numai prin adunarea tuturor puterilor răsiăţite ale unui neam într’o singură alcătuire de stat naţională şi independentă.

Pătrunşi şi noi în toată fiinţa noastră de dreptul sfânt pe care 1 avem de a ne ferici singuri pe noi înşine şi de a ne afla calea mântuirii noastre, ne aşezăm astăzi in sinul naţiunilor libere şi stăpâne pe vii­torul lor. Ar fi neîngăduit ca conferinţa de pace, careva pune temeliile lumii celei noue şi va recunoaşte tuturor neamurilor dreptul la vieaţă naţională independentă, să nu gă­sească cel mai potrivit chip de a se înfăp­tui şi idealul celor peste 12 milioane de români împrăştiaţi sub stăpâniri străine. Când toate popoarele se alcătuiesc în state naţionale de sinestătătoare, acelaşi lucru în măsură deopotrivă îl cerem şi pe seama naţiunii române. Este singura formă care ne-ar putea mulţumi şi ar da o deslegare firească dreptului de vieaţă a neamului ro­mânesc de pretutindeni. Acesta este în clipa de faţă gândul fieşte-cărui român şi adunarea naţională, care se va întruni, va fi glasul cel mai înălţător al tălmăcirii lut.

Sărbătoarea Bucovinei.In ziua de 27 Octomvrie s. n. Bu­

covina şi-a hotărât viitorul.Smulsă de mâni viclene din sânul

Moldovei, ea gemea sub apăsarea groaz­nică a stăpânirei străine, aşteptând, ne­biruită în credinţa ei, ciasul măreţ al eliberării. După aproape 150 de ani de înstrăinare, acesta nici n’a întârziat să şi sosească. Astăzi Bucovina, mandra grădină în care se odihnesc osămintele neînfrântului voevod al Moldovei Ste­fan cel Mare şi Bun, şi-a ridicat, din ţărâna robiei şi-a durerilor sale, fru­mosul ei cap de viteaz, şi-a vorbit din adâncul adâncurilor sale.

O înfiorare de bucurie fără de mar­gini cutreieră în clipa aceasta toate inimile cari bat puternic în piepturile româneşti delà Nistru şi până’n Tisa. Bucovina, sora noastră de sânge, de credinţă, şi de obiceiuri şi-a spus cu­vântul. Aducându-şi aminte de fraţii şi de surorile din mijlocul cărora a fost răpită de nesăturata Austrie prin vicleşug

J şi trădare, ea se întoarce înapoi însân- I gerată, dar plină de nădejde, cu rănile

I deschise încă, dar nu înfrântă, cu plân- I setul pe gene, dar lacrimile ei sunt

lacrimile calde ale bucuriei.Un veac şi jumătate s’a strecurat

de-atunci, de când i s ’a pus genunchiul în piept, un veac şi jumătate de urgie, de durere şi de ruşine.

Şi-acum s’o trezit ca din mormânt la viaţă nouă!

De aici, din mijlocul fraţilor, cari simt cu voi şi vă iubesc cu teată dra­gostea ce-o poate închide între păreţii ei o inimă românească, vă trimitem urările noastre de bine. Noi,' cari am plâns împreună cu voi alăturea, sub vitregia vremurilor şi-am făurit nădejdi şi vise în nopţi de chinuitoare aştep­tări pentru de-a!e destrăma apoi în zori însângerate, vă trimitem pe aripile vânturilor şi ’n aurul razelor de soare ale răsăritului, solia noastră de bine, şi vă strigăm înviforaţi în lupta pentru bi­ruinţa dreptăţii noastre: la revedere! la revedere !

lată cum descrie gazeta numită „ Glasul Bucovinei“ marea sărbătoare de la Cernăuţ din ziua de ciiv. Paraschiva, la care Bucovina s ’a hotărât să se împre- une cu ceilalţi fraţi ai ei români într'un singur stat naţional românesc desine- stătător, care să cuprindă între hotarele sale pe toţi românii de pretutindeni.

In 27 Octomvre a luat fiinţă adunarea naţională românească a Bucovinei.

La fapte mari cuvinte puţine. .Iată cum s’a petrecut faptul istoric : Adunarea la care au luat parte împu­

terniciţii români din TOată ţara, ţărani şi in- tectuali, a fost deschisă ,1a oarele 5 şi 2 0 min. de venerabilul părinte Dionisie Bejan. Un scurt salut celor prezenţi şi propuaere« primită cu însufleţire de a-1 alege preşedinte al adunării pe dl lancu Flondor.

lancu Flondor adresează adunării ur­mătoarele cuvinte:

Domnilor!O iobăgie naţională de aproape un se-

I col şi jumătate pe cât de dureroasă pe atât Í de ruşinoasă e pe sfârşite. Poporul român ! din Bucovina e pe cale a sparge şi a

Ilăpăda lanţul care i-a ferecat sufletul.Liberi, în puterea suveranităţii naţio-

I nale D-voastră veţi hotărî astăzi, ce veţi j afla de bine pentru un viitor fericit şi j falnic al neamului românesc în Bucovina.

Dară să nu uităm Domnilor, că acest \ moment înălţător s’a născut din suferinţi

o

grele şi adâncă jale şi e sfinţit cu sângele bogat al eroilor noştri.

Vă provoc să Vă sculaţi în picioare ca semn de juruinţă, că nu-i vom uita nici­odată şi că ne vom arăta în totdeauna demni de jertfa lor.

Incheiu cu rugămintea ferbinte: Dee Dumnezeu ca momentul acesta mare şi acelea care vor urma să afle în rândurile noastre numai suflete mari:

1 se dă cuvântul dlui Dori Popovici care într’o vorbire plină de căldură şi cu cunoscuta-i îndemânare susţine referatul, pro­punând următoarele moţiuni :I. Reprezentanţii poporului Român din Bu­

covina întruniţi astăzi în ziua de 27 Oc- tomvie 1918 în Capitala Bucovinei se declară în puterea suveranităţii naţionale drept constituantă a acestei ţări Româneşti.

II. Constituanta botăreşte unirea Bucovinei întregi cu celelalte ţări româneşti într’un stat naţional independent şi va purcede spre acest scop în deplină solidaritate cu Românii din Transilvania şi Ungaria.

III. Spre a conduce poporul român din Bu­covina şi a-i apăra drepturile şi spre a stabili o legătură strânsă între toţi Ro­mânii, costituanta alege un consiliu na­ţional de 50 membri.

Acest consiliu ne va reprezenta prin împuterniciţi şi la conferinţa de pace, şi în afară de el nu recunoaştem nimănui dreptul de a hotărî sau judeca asupra poporului român din Bucovina.

IV. Constituanta însă respinge cu hotărâre ori-ce încercare care ar ţinti la ştirbirea Bucovinei, doreşte însă să se înţeleagă cu popoarele conlocuitoare.

, Cu o însufleţire nespusă s’au primit în întregime de voturi hotărârile acestea. Constituanta aclamă intonând „Deşteaptă-te Române“, România mare.

Şedinţa se opreşte pe zece minute, spre a se stabili lista membrilor Consiliului na­ţional. In timpul acesta sala răsună de cân­tece naţionale.

Iată numele celor 50 de membri ai con­siliului naţional aleşi cu unanimitate după redeschiderea şedinţei :

Triumful aşteptării.Nebiruit e omul ce luptă cu credinţă!El ştie că pe lume nimic zadarnic nu-i! Că, dincolo de trudă şi jertfa clipei lui,In taină, vremea ţese la sfânta biruinţă;Că vuetele toate visează armonie,Că . . . este dreptate ş i . . . trebue să vie!

Talazuri năvălească-1 ! vrăşmaşa lumii ură Intunece-i vieaţa în beznă de minciuni Copiii lui închidă-1 în casa de nebuni! Lovească-1 ori-ce mână! hulească-1 ori-ce

[gură ! . . .El simte cum îi creşte din inimă o floare Cu atât mai luminoasă, cu cât mai mult

[îl doare.

Te-ai întrebat vre-odată din ce undire ’nceată De lacrămi tăinuite se naşte un isvor?De mii de ani ?n piatră loveşte răbdător, Strop după strop, s’o spargă... Drum greu

[a fost,.. Dar iată! 1» valuri de lumină, chemat de dorul mării, Uh fluviu nou vesteşte Triumful aşteptării.

Al. Vlăhuţă.

GAZETA POPORULUI Nr. 4g

Balmoş Gheorghe (Arborarea), Ban- cescu Gheorghe, Bejan Dionisie, Bodnarescu Vasilie Dr., Boncheş Gheorge, Bucevschi Dimitrie, Candrea Ion (Candrent), Clain Cornel, Cudla Toader (Mahala), Dan Dimi­trie, Flondor Nicu, Flondor Iancu Dr. Gheorghian Octavian Dr., Grigorovici Gheorghe, Homiuca Cornel Dr., Hormu- zachi Alexandru Dr., Hormuzachi Constan­tin, lacob Mihaiu, Iliuţ Ion, Isopescul-Gre- cul Constantin Dr., Jescu Constantin (Ui- deşti), Leuştean Toader (Fund.-Mold.), Lupu Fiorea Dr., Marcu Vasile Dr., Milialescu Nicolae, Niculiţa-Popoviciu Constantin, Odo- chean Ilie (Dorna), Onciul Aurel, Popovici Dorimedont Dr., Popoviciu Eusebiu Dr., Popovici Dr., Procopoviciu Alecu, Puşcariu Sexti! Dr., Reuţ Romul Dr., Saghin Ştefan Dr., Şandru Gheorghe, Şasdru Alboiu Va­sile (Câmpul), Sârbu Gheorghe, Sbiera Radu Dr., Scalat Modest, Simonovici Teofii, Tar- navschi Ipolit Dr., Teleaga Gheorghe, (Ho- rodnic), T«maşciuc Vict«r, TomoiagăLauren- ţie, Ţurcan Aurel, Ţurcan Dimitrie, Vasilo- schi Nicu Dr., Voitco Gheorghe, Veronca Aurel, Zanea Toader (Storojineţ). Ochii tuturora erau scăldaţi în lacrimi după patru ani de lacrimi dejale, întâiei^ lacrimi de bucurie.

In vreme-ce consiliul naţional se con­stituia, pornind la lucru cu însufleţirea de momentul istoric, mulţimea de peste 1000 de capete, bărbaţi şi femei, străbătea stră­zile capitalei ţării noastre cântând cântecele naţionale. La palatul guvernatorului şi în­aintea primăriei din Cernăuţi mulţimea din ce în ce sporită a manifestat pentru unirea tuturor Românilor. Momentul cel mai fru­mos a fost când la primire s’a desfăşurat steagul tricolor. Intrând apoi în sala unde Consiliul naţional îşi ţinea şedinţa, manifes­tanţii au arborat steagul tricolor în fereasta Palatului Naţional. Induioşeteare a fost clipa, când octogenarul părinte Bejau salu­tând tineretul a rostit cuvintele " cuviosului Simion: „Acum slobozeşte Doamne pe ro­bul tău, căci îmi văzură ochi mântuirea nea­mului!“ Un soldat, desfăcându-se din mul­ţime, a declarat, că regimentele bucovinene

Scrisoare din Bucovina.Cernăuţi, 28 Oct. 1918.

Duhul libertăţii, care electrizează azi popoarele, a risipit şi uşoara letargie, ce înfăşurase neamul ramânesc din Bucovina. Pe acest pământ al nostru, care poartă în inima sa atâtea amintiri scrise cu lacrimi şi sânge, a înviat, ca prin minune, sufletul mare al trecutului, şi azi înţeleg şi ipocriţii noştrii asupritori, că pe aceste plaiuri mai bate, cu putere, viaţa vechei Moldove. Şi- acuma, când massele clocotesc în pregăti­rea zilii de mâine, hotărâţi, ne spuaem şi noi cuvântul în vuetul vehement de gla­suri cari cer dreptate. Credinţa noastră în­tr’un viitor mai bun ni-a dat o nouă viaţă şi putere nouă, iar gravitatea clipelor de transiţie, pe cari le străbatem, ne-a făcut să uităm meschinele preocupări ale traiului individual. Şi dintr’o generaţie dezbinată, cu direcţii divergente şt cu destule simp- tome de decădere, dintr’o generaţie, care nu putea ieşi din cercul vicios al răului or­ganizat, — iată-ne acu: un curent unitar, o acţiune, ce are marea menire de a dă­râma îngustele îngrădiri, cari ne mai des­

vor purta de azi înainte numele n, vina.“ ” UCo'

Consiliul naţional s’a constituit în dul următorul : v * ***'

Biroul: preşedinte Dr. Iancu Fi0ad vicepreşedinţi Dionisie Bejan, Dóriméért Popovici şi Sextil Puşcariu. Secretari- \ sile Bodnarescu, Radu Sbiera, Laurent moiagă. Casier: Gheorge Bancescul. Aceş­tia împreună cu preşedinţii celor trei sec­ţiuni de externe, de alimentare şi de adai nistraţie (Alexandru Hormuzachi, Gheorgite Sârbu, Dorimedont Popovici) şi cu toţi cei­lalţi deputaţi din cameră formează comitetu executiv.

Dumnezeu să ne ajute!Iată cum descrie poetul I. Voie\’idca di*

Bucovina clipele înălţătoare ce-au urma, după hotărîrea măreaţă a adunării naţio­nale a Românilor bucovineni.

„După intonarea câtorva melodii naţia- nale s’a încheiat adunarea cu constituirea consiliului naţional.

In accentele energicului „Desteaptă-te Române“ şi „Pe-al nostru steag“ s’a cobo­rât apoi mulţimea entuziastă din sala de şedinţă şi prinse în parte a se risipi.

Tineretul numeros însă precedat dem cor bine organizat, compus din domnişoare şi studenţi, porni în alaiu, făcând ocolul pieţii principale. Cântând arii naţionale, vocile bărbaţilor se îaălţau sonore ca nişte trâmbiţi de alarmă, iar printre ele vibrau notele tinerelor românce asemeni unor clo­poţei de argint în simfonia unei furtuni, Deodată urcă un glas puternic, prelusg: „Trăiască Românii liberi!“ şi cascade de urale izbucniră atunci şi cuvintele înflăcă­rate se înteţiră. Aclamaţii răspundeau de pe trotoare şi din fereşti, şi ritmul cântecelor deveni mai aprig, — şi astfel parcurseră în- sufleţiţii fraţi una din străzile principale pentru a se opri în faţa regimului. Aici corul intonă din nou şi cu mai multă pu­tere „Deşteaptă-te Române!“ şi în izbuc­niri de elan zguduitor se proclamă iarăş desrobirea Românilor, iar clocotul glasurilor impetuoase tălăzuiă ca o mare agitată.

part de poporul, din care facem parte cu sângele şi cu inima noastră. Tendinţele noastre s’au conturat, aspiraţiunile s’au lă­murit, energiile s’au organizat, şi ua ritm luminos îngemănează rândurile noastre : nă­dejdea în izbânda apropiată a dreptăţii.

Marile prefaceri însă nu se săvârşesc decât prineroizm şi numai jertfele dau saac- ţiune ideilor. — Dar: jertfele noastre sunt nemăsurate, şi credinţa ne-a făcut eroi. lai azi, când tinde să ia fiinţă unitatea celor „de-un sânge şi de-o lege“, suntem con­vinşi că, dacă eroizmul armei poate lărgi graniţele, eroizmul credinţii poate desfii«!* graniţele.

Şi în numele principiilor umanitare, ce însufleţesc astăzi massele, ne ridicăm şi*0' împotriva vechii stări de lucruri, pentru * ne dură viitorul aşa cum îl înţelegem *>9’' Destul amar am adunat în piepturile noas' tre, şi destul ne-au biciuit legile oblăduit0 rilor luaţi din drum. Luptăm să stabili* un acord între tendinţele fundamentale atj sufletului nostru naţional. Nu mai vre» ^ fim străini pe moşia noastră, şi e vre#oi ca în cuprinsul ei să desfiinţăm haosul «< limbi şi lifte, care veşnic tindeau să ne ‘* ghită. Nu mai vrem să împărţim cu nii*®*

Nr. 4S GAZETA POPORULUI

Cu cântece, cu strigăte de „Trăiască România şi Românii uniţi“, cu vorbe ce păreau spirale de flăcări, trecu apoi alaiul prin altă stradă a capitalei şi în timp ce se 'apropia de primărie, — iată : un tânăr, ce venea în goană, agitând în aer un steag tricolor. Atunci uriaşul grup, exaltat la cul­me, deslănţui un uragan de urale frenetice repetate, cari cutremurau văzduhul, bubuind ca şi erupţiunea unui vulcan. Fluturătorul steag trecu apoi în mâna delicată a unei tinere aristocrate, care, hotărâtă, urca trep­tele, primăriei, urmată de elita studenţimii şi sus sub arcade, înălţă tricolorul în acla- maţiunile nebune ale mulţimii transportate, care îţi da fiori de sublim.

A fost aceasta o clipă de ideal şi pal­pitant entuziasm, cum rar se îmtâmplă în viaţa unui popor.

Au mai resunat şi aici accentele băr­băteştilor arii, cari sunt comoara noastră sufletească, au aflat şi aici loc manifestaţii pentru unirea tuturor Românilor, apoi urcă tineretul însufleţit iară scările „Palatului Naţional“ pentru a mai aduce ovaţiuni de­stoinicilor promotori ai renaşterii noastre. Şi acolo, sus, ni-a fost dat să auzim gla­sul înlăcrimat de emoţie al venerabilului pontif. D. cav. de Bejan: „nu ştiu cum să mulţumesc lui Dumnezeu, că m’a învredni­cit să ajung această zi sfântă . . .“ S’au mai schimbat alocuţiuni semnificative, au mai urmat cântece, s’au mai adus omagii con­ducătorilor noştrii şi cu un detunător „Tră­iască Românii uniţii“ s’a încheiat această mare şi memorabilă sărbătoare a Românilor bucovineni.

Dintre persoanele, cari au luat parte la această înălţătoare manifestaţie, s’a distins îndeosebi dşoara Lecca Gheoghiu.care, suind cu tricolorul scările primăriei, au fost prin ţinuta ei hotărâtă, la înălţimea unui auten-

nea nici Biserica, nici pământul nostru; suntem datori săpremenim sărmana noastră ţărişoară : ca să doarmă liniştită umbra ma­relui Ştefan. Noi am fost stânca, pe care zădarnic au lovit-o talazuri pline de ură. Şi dacă am aşteptat un veac şi jumătate, suntem convinşi că nu am aşteptat în ză­dar. Un sânge, o lege, o limbă I — Iată ţelul de soare, spre care ne avântăm hotă­râţi în aceste clipe de clocot, ce despart două vremi.

*

In aceste momente mari sunt de ne­apărată trebuinţă mijloacele cari să întă­rească sufletele slabe şi conştiinţele şovăi­toare, şi să pledeze cauza celui slab şi îm­pilat. Un asemenea mijloc e revista naţio­nală, militantă: „Olasul Bucovinii“: sinteza aspiraţiunilor şi revendicărilor noastre, ma­nifestarea cea mai luminoasă a conştiinţii noastre naţionale. Revista aceasta impusă de nevoile timpului, condusă de o singură idee şi având o singură ţintă, e opera celor niai bine înzestraţi români bucovineni, a celor mai de seamă reprezentanţi ai intelec­tualităţii româneşti. Penetraţi de gravitatea niomentului, aceşti destoinici bărbaţi gru­paţi în jurul savantului prof. univ. şi distinsului scriitor S e x t i l Pu ş ca r iu nu au cruţat nici timp, nici bani, pentru a da fiinţă „Glasului Bucovinii“, care apărând cele mai înalte interese ale poporului nos­tru, are marea menire de a pregăti foarte însemnatele evenimente, ce vor inaugura mult aşteptata Ură nouă.

O. Voievidca.

tic stegar. Am mai remarcat cu plăcere participarea dşoarei prof. Aspasia Luţia, pre­cum şi a dşoarelor: Ruţa Gheorghiu şiŞil- via Brătianu, cari au adus un zimbet de graţie şi multă însufleţire îa mijlocul îm-

Ca o pară de flacără revoluţia a strâns în braţele ei întreg cuprinsul împărăţiei austro-ungare. O lume nouă îşi ia astăzi fiinţa din ruinele trecutului, şi soarele dreptăţii a răsărit biruitor şi pe ce­rul nostru. A sosit clipa pe care strămoşii noştri o întrezăreau în visele lor şi părinţii îşi întorceau numai cu sfială gândul cătră dânsa... Y

Astăzi ni se dă în fine putinţa, după veacuri, să răsuflăm aerul dulce al liber­tăţii în toată puterea cuvântului. Trebue să ne arătăm însă vrednici de mărimea ei şi aceasta este cel dintâiu pas pentru de-a dovedi fieşte-căruia, că i-am înţeles însem­nătatea.

M a i întâiu de toate avem lip să de or­gan iza ţie adecă de alcătuire.

Dar pentru ca să ne putem organiza, ne trebue să păzim ordirfea, disciplina şi ascultarea cea mai mare.

Să nu se găsească un singur om care

Îsă lucreze de capul său şi fă r ă de ştirea conducătorilor n oştri din centre. Mii de ostaşi se întorc acum delà front, aşa cum voieşte întâmplarea şi oraşele şi satele noas­tre încep să geamă de lume. Mii de oa­meni — mii de capete!. . . Pentru de-a putea ocoli neînţelegerea, lipsa de ordine şi faptele necreştineşti, suntem datori fără de osebire cu mic şi cu mare să ne supunem de astădată nu străinului, care ne-a asuprit destul, c i conducătorilor n oştri rom âni din fru n tea p a rtidu lu i national. Noi Românii avem de înfăptuit un mare lucru, pentru câştigarea căruia trebue să ne adunăm toate puterile ce le mai avem. Ca mâne va tre­bui să se ţină adunarea cea mare naţională, la care noi românii va trebui să ne spunem cuvântul din urmă. Ce vrem ? Şi cum gân­dim să ne alcătuim viitorul nostru? De aceea am zis, ca să ne orânduim, pentruca nu cumva ziua adunării celei mari să ne găsească nepregătiţi şi fără de sfat.

Ca să se ştie însă ce s’a făcut până acum spre scopul acesta în toate ţinuturile locuite de românii din Ungaria, în cele ur­mătoare facem o scurtă privire asupra aces­tor lucruri aşa precum urmează:

Alcătuirea sfatului naţional român.

Consiliul, adecă sfatul naţional român, al naţiunei române din Ungaria şi Transil­vania, s’a alcătuit, întregindu-se cu trimişii comitetului central român al partidului so- cial-democrat din Ungaria şi Transilvania.

In sfatul, adecă consiliul naţional român, au fost aleşi dnii dr. Teodor Mihali, dr. Stefan C. P op , dr. A lexandru Vaida, dr. A urel Vlad, A urel L ázár, Vasile G oldiş, toţi aceştia din partidul naţional român, iar din partea comitetului social democrat: loan Flueraş, Tiron, Albani, lo s if Jumanca.

Sfatul naţional român stă pe temelia liberei hotărâri asupra sorţii naţiunilor, —

petuoşilor tineri, Cinste acestor inimoase Românce, cari îşi înţeleg atâta de bine ro­lul în aceste clipe istorice, Şeful corului a fost talentatul muzicant, când. îu teol.Tit Tarnavschi.

3

fapt statorit de prezidentul Wilson, ca con­diţie a păcii lumii, şi primit atât de p a r ti­dul national român cât şi de p a rtid u l .to- aa l-dem ocra t şi recunoscut din partea re­prezentanţei oficiale a monarchiei şi a Un­gariei, de asemenea şi de sfatul naţional maghiar.

Ca naţiune liberă voim să ne întovă­răşim în frăţească armonie cu toate cele­lalte naţiuni libere.

C onsiliul naţional român.

In Sibliu.îndată dupăce s'a zvonit că regele Carol

şi-a dat mulţumită şi Ungaria s'a proclamat de republică sub conducerea unui sfat aa- ţional maghiar la Budapesta, Românii sibiieni au ţinut de bine să se organizeze şi dânşii.

Inlr’o şedinţă ţinută Miercuri tn29@c- / tomvrie în clădirea „Asociaţiunei“, a fost ales prin aclamaţiune adecă fără împotri­vire din partea nimănui un comitet din 10 membrii, pentru de-a începe organizarea. Comitetul acesta a alcătuit mai întâiu o prociam atiune cătră cetăţenii românii din Sibiiu şt din împrejurime în care se arată, că noi ne găsim astăzi pe temelia declara- ţiunei deputatului Vaida făcută în parlamentul ungar şi se îndemna la linişte şi ordinea f cea mai mare. Comitetul sibiian a căutat* apoi să se pună cât mai repede în atingere cu comitetul executiv al partidului naţional român, câştigând aprobarea celor făcute precum şi îndrumări pentru viitor.

întâmplările luând însă o întorsătură deosebită, s’a simţit trebuinţa de-a ne în­chega şirurile şi railităreşte. Scopul nostru este să ne apărăm viaţa şi avutul şi să ne susţinem dreptul faţă de oricine ar încerca să ni-1 răpească.

Astfel s’a ales un comitet militar din 30 de membrii în frunte cu majorul Dr. Valeriu Liuba, căruia i s'a alăturat spre ajutor locotenentul David Sim tlon şi sublo­cotenentul #limpiu Ghifă. Comitetul militar român din Sibiiu cu însufleţire mare a pus J temelie legiunii româneşti. In chipul acesta se va organiza apoi rând pe rând armata naţională română în toate comunele noastre, din ostaşii întorşi de pe câmpurile de luptă, pentru de-a ne putea apăra cu vrednicie viaţa, averea şi drepturile.

In Arad şi Timişoara«Tot în acelaş timp s’a întemeiat legi­

unea română şi în Arad. De comandant al legiunii a fost numit vice-colonelul Miron Şerb. Conducătorii legiunii româneşti au răspândit o proclamaţiune cătră toţi românii din comitatul Aradului, îndemnându-i să se înşire cât mai îngrabă sub steagul tri­color naţional.

Tot aşa s’a făcut şi în Timişoara, pre­cum am scris-o aceasta mai pe larg la ştirile săptămânii.

Organizarea naţiunei române.Aleâtuirea sfatului naţional român. — In Sibiiu. — in Arad şi Ti­

mişoara. - Blaj, Cluj şi Braşov. - Silişte şi Sebeş. - In Viena.

4 GAZETA POPORULUI

Blaj, Cluj şi Braşov.Organizarea de legiuni româneşti ur­

mează rând pe rând acum repede în toate centrele noastre. In B la j spre pildă mulţi ostaşi cari se întorceau delà front s’au oprit şi-au întrat în şirurile legiunii româ­neşti. In fruntea ei se afla căpitanul Mun- teanu. Blăjenii au tipărit şi o proclama- ţiune în care cer organizarea de legiuni.

La C luj s’a formal altă legiune româ­nească cu steag tricolor şi cu comandă ro­mânească, In timpul de faţă se organizează şi alte cete de legiuni pe satele şi oraşele din împrejurimile Clujului. Toţi soldaţii cari fac parte din legiune au depus jură­mântul de credinţă sfatului naţional româ- neşc din Cluj.

In B raşov tinerimea cu mare însufleţire a smuls „G azeta Transilvaniei“ din mâna năimiţilor lui Tisza şi a redat’o vitejilor ei stegari de odinioară. Şi’n Braşov s’a alcă­tuit legiunea românească sub comanda că­pitanului Bujor Voina.

Sălişte şi Sebeş.In Sebeş conducătorii de până acum

ai oraşului şi-au dat mulţămita, ajungând primar în fruntea oraşului Dl Dr. Lionel B laga. — In S ălişte s’a organizat tot ase­menea o legiune românească, cu steag, co­mandă şi conducători româui.

In Viena.Cu o rară însufleţire s’a înfiinţat şi în

Viena legiunea românească, compusă din soldaţii regimentului 64 din Orăştie şi din alte regimente româneşti din Ungaria şi Buco­vina. Toţi soldaţii au jurat credinţă dra­pelului tricolor şi sfatului ostăşesc din Viena. S’a dus apoi un reprezentant al acestui sfat la ministrul de răsboiu, cerând următoarele :

a) Să fie recunoscut oficios şi Senatul militar român şi că acesta a preluat co­manda trupelor române.

b) Să se puie la dispoziţia cosiliului militar român, localităţi oficioase în palatul ministeriului de răsboiu, aşa cum s’a acor­dat şi celorlalte sfaturi militare naţionale.

c) Să pună o cazarmă la dispoziţia sfatului militar român, în calitatea lui de comandant suprem militar peste români — unde să fie adăpostiţi soldaţii români.

d) Soldaţii români să fie provăzuţi şi mai departe, cu haine, hrană, şi tote cele de lipsă.

Ministrul de răsboi a împlinit acestea cu cea mai mare prevenire.

Cei*ce voiesc să câştige informaţii mai deapropoape să se adreseze la biroul »Se­natului central al oficerilor şi soldaţilor români* în Viena I. Lövelstrasse 8 .

1Acestea sunt veştile cari le avem până I acum. Ce trebue să facem prin urmare? !

Organizarea aceasta de legiuni se va continua în toate comunele româneşti. Soldaţii cari se întorc de pe front să se grăbească şi să se înşiruiască cu însufleţire sub steagurile noastre româneşti. Să nu fie un singur sat în care să nu ne avem oamenii noştri. De alţii străini să nu ascultaţi, ci puneţi jurământ numai sfatu­rilor naţionale româneşti! Păstraţi liniştea ! şi disciplina cea mai mare, ca să arătăm ! lumii, că ne putem cârmui singu ri şi fă r ă ■ de am estec stră in ş i sub stăpân ire stră ină, I

Adunerea naţională a tuturor Români­lor, ce se va întruni cât de curând, să va găsească pregătiţi şi organizaţiII

Cu Dzeu înainte 1!'S*#»

Cătră poporul săsesc!Membrii comitetului central săsese şi

deputaţii saşilor prezenţi în Sibiiu : Dr. Her­mann Albrich, deputatul dietal al cercului Nocrich, Rudolf B r a n d s á , deputatul cercu­lui II. Sibiiu, Fritz Buertm es, arhitect, Trau- gott Copony, deputatul cercului I. Braşov, Victor D ro d tlo ff, măestru lăcătuş, Dr. August Om einer, consulent de drept, Rudolf Göbbel, măiestru măcelar, Emil N eugeboren, depu­tatul cercului I. Sibiiu, Gustav Reissenberger, deputatul Cisnădiei, D. Adolf Scliullerus, preotul oraşului Sibiiu, Dr. Karl W olff, mem­bru al casei magnaţilor, s’au constituit ca com itet executiv germ an o-săsesc, prea labil, pentru a reprezenta drepturile poporului celui săsesc.

La şedinţe vor fi invitaţi şi membrii externi ai comitetului central restrâns, pre­cum şi toţi deputaţii dietali ai saşilor.

Provocăm pe conaţionalii saşilor (pe saşi), ca să se pună în contact cu acest comitet executiv prin comitetele cercuale.

Sibiiu, la 2 Noembre 1918.Comitetul executiv germano-săsesc :

D. Adolf Schullerus, preşedinte.Dr. Hermann Albrich, substitutul notarului.

Regimentul 37 a fugit de la front.P raga, Octomvrie 30.— Gazetei „Na-

rodni Listy* i se vesteşte din Pilsen ur­mătoarele :

Regimentul 37 de infanterie s ’a desfă­cut şi-a părăsit frontul de capul lui. Un tren care pleca spre lăuntrul ţării a fost prins de dânşii şi după ce-au dat jos pe călătorii ţivili, au întrat ei în vagoane si-au plecat cătră casă.

Delà adunarea slovacilor.In zilele trecute, precum spună o tele­

gramă de mai înainte, s’a adunat în Tu- rocszentmărton, comitetul executiv al sfa­tului naţional slovâcesc, la o împreună sfă- tuire. La această adunare au fost chiemaţi numai acei bărbaţi politici ai naţiunii slo- văceşti cari şi în trecut au avut o purtare politică mai hotărâtă. S’a înfăţişat împu­terniciţi din 5 comitate şi anume din Zó­lyom, Árva, Liptó, Turocz şi Trencsén. După o împreunăsfătuire amănunţită s’a luat ho­tărârea pentru de-a se înfăptui unirea ceho­slovacilor în tr ’un singur s ta t national şi de-a cere ca statul acesta să se alcătuiască pe temelie dorinţelor lui Wilson. In motivarea acestei hotărâri se atrage luarea aminte asu­pra celei ma nouă note alui Andrăssy, în care pe temeiul principiilor lui Wilson, se recunoaşte naţiunea ceho-slovacă. Hotărârea sfatului naţional slovăcesc, se va tipări în formă de proclamaţie în gazefa slovăcească numită „Narodni Novine.“

Ce s’a întâmplat cu flota mo­narhiei noastre.

Viena, 30 Octomvrie. — Regele a dat înaintea dimisiei sale o poruncă îndreptată cătră flotă, pe urma căreia toate vapoarele de răsboiu, institutele marinei şi averea ei au să fîe predate sfatu lu i n aţional a l slavilor de m eazăzi. Ofiţerilor le rămâne calea deschisă de-a sluji şi pe mai departe pe vapoarele de răsboiu. O schimbare de steag, este cu neputinţă deocamdată, f

din motive internaţionale uşor de înt i totuşi pe lângă steagul de până acum 5 ?’ poarele vor putea arbora şi drapelul nat;!" nai al iugoslavilor. *10*

Răşboiul.Luni, s’a încheiat armistiţiu pe frontul

italian. Răşboiul pentru monarhia austro ungară s’a sfârşit astfel şi oştirile se întorô obosite dar vesele la vetrele lor. Condiţiile armistiţiului sunt foarte grele. Jumătate din armamentul nostru întreg trebue să-l c;n ştim italienilor. Apoi suntem îndatoriţi să le lăsăm trecere liberă prin ţară ori-imde ar dori să meargă. Şi alte multe încă Se zvoneşte chiar că trupe de ale antantei vor veni şi în Ardeal, pentru-ca poporul să şi poată spune chiar dorinţa sa, cu privire la viitor şi la care ţară vrea să treacă.

In România s’au îuceput din nou miş­cări serioase pentru înfăptuirea acelei do­rinţe a lor din pricina căreia au întrat în răsboiu.

Germania se luptă încă, dar şi ea va fi nevoită să pună cât de curând ar­mele jos.

Trupele franceze şi sârbeşti au pătruns în Ungaria şi se apropie de Zagrab.

RăspândiţiGazeta Poporului.

Fraţilor!in aceste timpuri grele fie­

care român să-şi ţină de datorie a răspândi gazeta, care şi-a pus drept ţintă apărarea intereselor de viaţă ale neamului românesc,

Dior preoţi şi învăţători, îm­prăştiaţi în popor apa vie a cu­vântului drept, care se cuprinde în Gazeta Poporului.

Iubite eetitor, eare eşti ţăran român, îndeamnă pe vecinul tău, pe prietenul tău, să cetească eu luare aminte gazeta noastră, pen­tru a-se încredinţa, că noi numai binelepoporuluiromâneseîlvrem*

Acum ori niciodată toţi tre­bue să ştim, că viitorul ni-1 croim noi înşine. Dacă vom fi slabi ori neştiutori, atunci prăpădiţi vom fi pentru totdeauna.

Cetiţi Gazeta Ponorului.

Spre ştiinţă abonaţilor.Rugăm pe toţi cari au plătit

n u m a i 15 cor. pentru abona­ment pe anul întreg, să ne tri- m eată încă restul d e 2 cor. 5 0 fii. p â n ă la sfârşitul a* n u lu i.

Taxa pentru schimbarea adre­sei este 1 cor.

Sunt rugaţi toţi la cari s’a gâtât abonamentul să şi-l prenoiască repede. Dealtfel suntem siliţi să le oprim ga­zeta chiar acum, când vin veştile cele mai însemnate despre pacea dorită de toată lumea.

Redacţia şi administraţia„Gazetei Poporului“.

Nr. 45

lepuiatui Dr. Vajda la arhiducala losif.

Arhiducele Iosii fiind împuternicit să descurce trebile politice din Budapesta a chemat la sine înainte de revoluţie şi pe deputatul nostru Dr. Vaida, ca să-i asculte părerea. Despre cele ce le-a vw bitdl. '•r. Vaida, în numele comitetului nos­tru national, înaintea arhiducelui, avem următoarea informaţie:

.■Alteţa Sa arhiducele losif m’a pof­tit să-i spun părerea şi punctul de ve­dere politic al naţiunii române în si­tuaţia de astăzi. Cu vorbe răspicate, aşa cu* sunt dator fată de naţiunea mea să vorbesc astăzi, am desluşit starea sufletească şi năzuinţele politice ale na- fiunei române. Intre altele am arătat, că delà 1867 încoace, aceasta e data cea dintâi, că un bărbat politic român se poate înfăţişa în chip oficial înain­tea Habsburgilor, căci guvernele cari s’au perindat au aflat totdeauna mo­dul cum să tină departe de la tron pe reprezentanţii popoarelor nemaghiare. Sfetnicilor răi ai Coroanei se datoreşte situaţia de azi şi starea de acum a m o­narhiei, pentru care conducătorii poli- hei ai naţiunii române nu poartă nici o răspundere. Starea sufletească a naţiunii române e cât se poate de îndârjită, Pe lângă toate jertfele ne­măsurate aduse pentru tron şi patrie, naţiunea română a fost înlăturată din viata de stat, iară drepturile ei istorice şi fireşti au fost nesocotite. Ba chiar în decursul răsboiului, românii au au avut să îndure cele mai neome­noase prigoniri, atât aşezămintele lor nationale, cât şi oameni singuratici, su­ferind şi azi nenumăraţi bărbaţi, femei şi copii prin temniţele Ungariei şi ale Ardealului. Şi când Majestatea Sa a dat iertare celor din mijlocul poporului Austriei, cu drept cuvânt au aşteptat şi românii aceiaşi dreptate, dar lor nu li s ’a dat.

Naţiunea română stă pe temeiul de­claraţiei cetite în parlament. Ea vrea să se folosească de dreptul de a ho­tărî singură soartea sa, drept pe care l’a recunoscut şi ministrul trebilor din afară al monarhiei. Spunând pe scurt, ea voieşte viată naţională şi de stat întreagă, în rând cu celelalte na- huni. Ea doreşte să-şi aibă trimişii săi la congresul de pace, căci în urma păţaniilor din trecut nu poate avea nid o încredere în bărbaţii politici, cari au sunt din sânul ei. Am spus apoi, că hotărârea şi cuvântul ce-1 din urmă îrebue să şi-l spună conferinţa naţio­nală românească.

Taina ce trebue să o păstrez, mă împedecă să spun observările ce le-a făcut Alteta Sa. El de câteva-ori şi-a tăl­măcit iubirea şi preţuirea ce o are faţă de români, după ce a avut diferite pri- legiuri să cunoască virtuţile alese ale poporului şi ostaşilor români“. . . .

Cum a fost omorât groful Tisza?Precum am vestit în ediţia specială a

gazetei noastre de Sâmbătă, fostul ministru preşedinte şi marele vrăjmaş al naţiunii româneşti, care întratătea rânduri şi-a ridi­

cat glasul său plin de ură împotriva noastră, asuprindu-ne şi aruncându-ne fiii în lanţu­rile robiei, a fost împuşcat în Budapesta. In chipul acesta l’a ajuns judecata păcate­lor sale proprii şi râurile de lacrimi vărsate pe podelile temniţilor din Cluj, Seghediti şi Arad au fost ispăşite prin neîndurata drep­tate pe depsitoare a răutăţii. Pricinuitorul atâ­tor vărsări de sânge, nemilosul prigonitor al celor nevinovaţi şi asupritorul fărădelege al neamului nostru, nu mai este între cei vi i . . .

Despre uciderea grofului Tisza aflăm din Budapesta următoarele amănunte:

Vineri cătră şase oare seara, opt sol­daţi înarmaţi se îngrămădiră in faţa casei grofului Tisza din Hermina ut Nr. 36. îm­pinseră poarta, şi-au spart uşa delà locuinţă, Un soldat a pătruns apoi în una dintre odăile mai dindărăt, cu puşca încărcată. Alţii doi s’au aşezat de pază lângă uşe, iar ceilalţi s’au coborât în odăile din piv­niţă, unde se găseau mai mulţi gendanni pentru pază. Cătanele aceste şoptiră ceva la urechile jandarmilor, Ei îşi lăsară ar­mele acolo, şi fără să spună un singur cu-

I vânt, părăsiră odaia.Inaşul grofului Tisza, speriat de întâm­

plările revoluţiei, alergă speriat în salonul stăpânului său, vestindu-i că din nou s’au arătat soldaţi în curte.

Groful Tisa mişcat puţin, a răspuns astfel:

— Nu vă temeţi şi nu-mi mai staţi atâta pe cap!

După câteva momente, alţi trei soldaţi cu puşca încărcată, dădură năvală în salo­nul grofului Tisza. Aici îl găsiră pe fostul ministru-preşedinte, care şedea răzimat pe pian. Lângă dânsul se afla la stânga so­ţia sa, iar là dreapta contesa Denise Almássy, una din verişoarele grofului Tisza.

Cei trei ostaşi păşiră înainte cu armele la mână şi liniştiţi se opriră pe pragul sa­lonului. In clipa aceea şi groful Tisza făcu câţiva paşi cătră dânşii, însoţit de nevastă şi de contesa Denisse Almássy. Groful Tisza se opri serios în faţa lor. Unul din­tre soldaţi îl agrăi în ton poruncitor:

— Femeile să se ducă!Soţia lui Tisza răspunse:— Eu nu plec de-aici!Contesa Denisse Almássy:— Nici eu nu mă duc! . . .Un soldat văzu că groful Tisza ţine în

mână revolverul î-1 întrebă :— Ce ai în mână?Tisza: *— Armă, şi d-voastră aveţi arme.Soldatul :— Arunc-o jos!Tisza:— Puneţi şi d-voastră puşca jo s . . .Soldatul :— Repede aruncă revolverul!Groful Tisza zvârli în clipa aceia re­

volverul pe una dintre mesele din salon’şi rămase desarmat în faţa soldaţilor.

Atunci căpetenia ostaşilor cari au pă­truns în salon, îi spuse grofului Tisza ur­mătoarele cuvinte:

— Şti d-ta, că din pricina d-tale slu­jesc la cătănie de opt ani de zile? Şti dt-a, că numai d-ta ai făcut răsboiul acesta, şi au murit atâtea milioane de oameni? Şti d-ta că aceasta este cea mai mare ticăloşie.

Tisza :— Ştiu că au murit milioane de oa-

___ __________ GAZETA POPORULUI î

meei. Şi mie-mi pare rău, dar nu sunt eu de vină pentru aceasta.

Soldatul:— Femeile să se ducă de-aici!. , .Soţia grofului voi să-şi apere bărbatul

cu trupul ei. Păşi repedelnaintea lui Tisza, în clipa când şi contesa Denise Almássy tocmai se proptise de umărul lui.

Atunci răsunară de pe buzele osta­şului următoarele cuvinte aspre:

— Acum a venit şi ceasul răfuielii.Şi cei trei soldaţi îşi descărcară p u ş ­

tile. »ouă dintre gloanţe pătrunseră tru­pul grofului Tisza, iar al treilea îl atinse numai la umăr. Un glonţ se strecură pe lângă urechea contesei Dem'se Almássy, rănind-o uşor la obraz.

Soldaţii după acestea se îndepărtară. Groful Tisza, să prăbuşi la pământ. Fiind încă la simţiri el rosti bâlbăind următoa­rele cuvinte:

— M’au împuşcat. . . vai . . . s’a sfâr­şit cu mine. . . aceasta aşa a trebuit să se îmtâmple . . .

Au telefonat apoi în grabă după aju­tor, dar până când se sosească doctorul, groful Ştefan Tisza, îşi dăduse sfârşitul. Medicul care a năvălit în odaia lui, n’a putut spune altceva decât că fostul minis­tru-preşedinte nu se mai grăşte între cei vii.

Rlăvaşul săptămânii.Sibiiu, 10 Noemvrie 1918.

„Republica“ ia Timisoara. Joi s’aproclamat la Timişoara republica, constituin- du-se comisariatele pentru cele trei cemitate bănăţene.

Deja înainte de ameaz la ora » a sosit la comanda militară ordinul telefonic să se constituiască armata după naţionalităţi. S’au luat toate măsurile ca oficerii să se întru- nească în localităţile casinei militare la ore 11 din zi.

In adunare a venit comandandul mi­litar al Timişoarei baron Hordt, însoţit de vice-coionelul Albert Bartha, primiţi fiind cu ovaţiuni.

Făcându-se linişte, a dat cetire baronul Hordt depeşei Regelui Carol, care ordo­nează ca toţi oficerii, după naţionalitate, să se alăture la diferitele lor sfaturi na­ţionale, având de aici înainte să aparţină acestora şi să dee ascultare ordinelor ce le vor primi delà acestea.

Sub impresiunea acestei depeşe s’au şi pornit îndată lucrările pentru constituirea deosebită a conziliilor militare pentru fiecare naţionalitate.

In acest restimp a avut loc în faţa pri­măriei o mare adunare socialistă, Ia care purta cuvântul Dr. Otto Roth, cunoscutul conducător al socialiştilor din Timişoara. Adunarea, luând act de cele întâmplate la Budapesta, a constituit conziliui poporal bănăţean, enunţând, că din acest consiliu au să facă parte toate popoarele deopotrivă pe baza dreptului şi a dreptăţii, având sin­gure să dispună de soartea lor. Totodată s’a proclamat trebuinţa de a suspenda osti­lităţile şi a încheia fără amânare pace.

Din adunare a venit Dr. Roth în adu­narea oficerilor şi prezentânâu-se genera­lului comandat, t-a comunicat că Regele Carol a abdicat la tron şi întreaga putere publică a trecut asupra conziliului naţional de sub prezidenţia contelui Mihail Károlyi.A adăugat apoi, că la Budapesta s’a pro-

GAZETA POPORULUI Nr. 4»6 _________ ______________________ _____

clamat republica. — (Nici ştirea despre abdi­carea Regelui şi nici ştirea despre procla­marea republicei la Budapesta nu e con­firmată, astfel au rămas Timişorenii singuri cu „republica“ lor. — Nota Red. „Drapelul).

Ofiţerii au primit acest comunicat cu acla«a{iu! i şi au hotărât a constitui con­f i a i militar în Timişoara pentru întreg teritoriul aparţinător comandamentului din Timişoara.

Astfel s’au şi constituit îndată nu u* consiliu ci mai multe consilii naţionale, pe»tru fiecare naţionalitate deosebit. Con­siliul militar maghiar s’a constituit sub pre­zidenţia vice-colonelului Albert Bartha, care imediat a şi luat asupra-şi comanda din manile generalului baron Hordt. Pe lângă consiliul maghiar militar s’a constituit şi cnusitiu militar român, sârb şi şvab.

In consiliul permanent al oficerilor şi soldaţilor români de pe teritorul comandei militare a Timişoarii au fost aleşi: Locote- nent-colonent S. Brânduşa, căpitan Dr. Au­rel Cosma, căpitan auditnr Dr. loan Popo- viei, căpitan S. Borcaş', căpitan Dr. Lucian •feeorghevici, locotenent Dr. George Adam şi lncetenent Vasilie Eremiaş.

Acest cosiliu român militar constituin- du-se, a şi desbătut îadată programul cel mai apropiat de lucrare. Totodată au adus constituirea la cunoştinţa celoralalte con- zilii militare din Timişoara, cât| şi tuturor centrelor militare de pe teritoriul aparţinător comandei de Timişoara. Fiind legătura telefonică şi telegrafică întreruptă, s’a dat avizul prin trimişi speciali, cari au plecat încă în aceeaşi seară,

La adresa conziliului naţional român de sub prezidiul d-lui deputat Dr. Teodor Mihali, s’a trimis următoarea depeşă :

Oiiţerii şi soldaţii r~rA rJ d?" sami- soana Timişoarii şi cei de pe teritoriul comandei militare a Timişoarei s’au con­stituit în conziliu militar naţional român, care să vă aducă la cunoştinţă, că aceşti ofiţeri şi soldaţi stau solidari la dispoziţia conziliului naţional român ales de orga­nele poporului nostru român.

Dar încă înainte de constituire au adus Gücerii români, prin dl căpitan Dr. Aureliu

Cosma, la cunoştinţa comandantului, urmă­toarele trei puncte hotărâte de totalitatea oficerilor români din Timişoara:

1. Oficerii şi soldaţii români de pe teritorul comandamentului militar delà Timişoara, decretează cu ziua de astăzi constituit consiliul militar naţional român.

2. Declară că atitudinea lor o vor conforma întru toate hotărârilor ce le va lua conziliul naţional român, căruia se alipesc cu credinţă neclintită.

3. Declară în tine, că sunt gata a conlucra totdeauna în ori şi care direc­ţiune la susţinerea ordinei în lăuntru şi în afară.

Celelalte consilii au luat act de aceste hotărâri ale consiliului naţional militar ro­mân.

Toţi oficerii şi soldaţii au îndepărtat de pe chipie rozetele cu iniţiala Regelui, în- locuindu-le cu cocarde naţionale, fiecare după naţionalitatea sa ca să nu se ivească fricţiuni şi disordine. — Şi oficerii şi soldaţii din Lugoj s’au conformat acestei hotărâri.

Jeîuirea vagonului de postă. Vagonul de postă al trenului personal, care pleacă la 6 ore şi 20 de minute delà Sibiiu cătră Copşa, a fost atacat Vineri dimineaţa din partea unor soldaţi, furând mai multe pa­chete şi după ce-au rupt roseta funcţiona­rului poştei de ambulanţă de pe chipiu, s’au făcut nevăzuţi!

Posta nu primeşte bani. Precum ne vesteşte posta din Sibiiu, până la alte po­runci, deocamdată nu primeşte nici bani şi nici hârtii de valoare.

Şcoalele încă nu se deschid. Din cauză că boala spaniolă s’a lăţit peste tot oraşul şi creşte necontenit, la gimnaziul ro­mân şi şcoala reală din Braşov cursurile onnte nu se pot începe la terminul hotărît, adecă în săptâmânr viitoare, ci deschiderea lor se amână până Luni în 29 Oct. v. (11

j Noemvrie).Ziarele româneşti sunt rugate să repro-

I ducă acest comunicat.Direcţiunea şcoaielor medii gr. or. ro­

mâne din Braşov.Premiu pentru familiile cu copii mu Iţi.

I Academia franceză a împărţit anul acesta

80.#00 de franci familiilor cu copii muip Premiul cel mai mare de 5000 franci i-a primit o familie cu 21 copii, iar cei 250t franci l-a primit o iamilie cu 19 ca­pii. Exemplu vrednic de urmat pentru toate ţările.

Mersul trenurilor.Sosesc în gara din Sibiiu delà:

Nocrih . . Cisnădie. . Vinţ • • • Copşa. . . Cisnădie . . Făgăraş . . Turnu reşu. Vinţ . . . Copşa. . .

. . la 6-43 î. i7-— »7-233 0 5 i . a3-22 o

12-23 «• • » 5-57 n

7-30 *ÎO'OS nnapţea

Pleacă spre :Ciznădie.................................C o p ş a .................................VinţFăgăraş .............................. ,Turnu roşu......................... ...C o p ş a .................................Ciznădie. . . . . . . .N ocrich ................................V i n ţ ......................................

5-23 6'20 8 -— 8-47

12-24 1*31 1-40 3-38 8 —

î. i. a

«. a.

Preţul vinului continuă a scădea, în­deosebi preţul vinului nou. In unele părţi ale ţării se vinde cu 2—3 Cor. pro hecto­litru. S’a redus şi preţul vinului veefaiu, îâcându-se multe vânzări silite din partea institutelor de bani, cari au dat împrumu­turi de lombard mari pe vin. Vin aib şi roşu de 10—11% s’a vândut cu 4M 45€ Cor. şi nici aşa nu prea află cumpărători.

Aviz. Neadmitâudu-se prin autorităţi reapariţa revistei „Orientul Român", DI. DrV. Drăganu a anunţat o broşură conţină«« materialul nereţinut de cenzură, iăr fiiad i« urmă împiedecat prin boală de-a înfâpta; gândul, am luat asupra mea de-a da pu­blicităţii materialul indicat drept mărturie a vremii, ce străbateam spre lumină.

Broşura, ce conţine şi o compoziţie I inedită a neuitatului măestru Iacob Mure- ! şianu, se poate comanda pentru preţui de ! 10 cor. delà librăria G. A. Reissenberger ! în Mediaş — Megyes. Amos Frânca.

Avis!„ECONOMUL“ institut de credit şi economii în Cluj.Filiale : Murăş-Ludoş şi Aiud.

Afiliate 7 reuniuni de credit Raif­feisen.

Capital: Un milion coroane. Rezerve : Patru sute de mii cor. •epuneri: Trei milioane.Face tot felul de afaceri de bancă.

Primeşte depuneri de etalon favorabil şi cu procent urcat pentru biserici şi alte aşezăminte culturale. împrumută pe cambii, hipotecă şi lombard.

Vinde şi cumpără efecte cău­tate la bursele din Budapesta, Viena şi Praga şi mijloceşte traasacţluni în legătură.

Mijloceşte vânzarea şi cumpărarea de m aşini agricole. 34Ajută la întemeiarea reuniunilor

de credit şi agricole săteşti. Susţine: Masa studenţilor universi­

tari, Ambulanţa Petrán pentru ţărani bthuvi, are Birou: „Sfat de drept gratuit pentru ţărani* şi „Un orfelinat de fete“, victime ale răsboiului.

Bedwtat resocraafc-B m editori

In atenţiunea crâşmarilor.

Ifin bun şi şnapsuri,

prima calitate, vinde toarte ief­tin. 74 2 -2

Thomas- Sinder şi fii Sibiiu, lungervaldstrasse 7.

Prăvălie de flntiquităţi (lucruri de demult)

C u m p ăr tot felul de lucruri gă­site în pământ la arat, ori la săpat, de a a r , argin t, cri de ori-ce fel de m etal, poate fi chiar şi de p ia tr ă ori c ă r ă m id ă d îcă an d iferite se m ­ne sau sc riso a re p e ele.

U lcio are, potire, p a h a re , inele b a n i vechi ră i , p etri cioplite cn sem ne, ori c ă r ă m id ă sc risă cu slove d e d em u lt; afară de aceea b i­ju te rii de a n r, argin t, ch ip u ri, lu ­cru ri scu lp tate , co vo are vech i, Icoane b isericeşti p ictate pe lem n

altele.Obiectele sunt a se trimite pe

postă ori aduse la adresa 26

ÍI. CandreaSibiiu Str. Fleşerilor Nr. 5

im Fopp. --Ţipând Tipografiei Georg Halse?,

Cant loc.La un domeniu ro m â­

nesc sau la o proprietate mai mare, ştiu conducerea şi repararea maşinelor între­buinţate în agricultură, condu­cerea economiei, cultivarea po­milor şi a pădurăritului. Afară de limba maternă posed limba engleză şi maghiară. Adresa: loan Şerban Nagy Halmágy (Arad megye) 77 2—2

âvi z.ft. Cornelia JKoga,fostă asistentă la clinica a II. de interne din B u d a p e s ta , aduce la cunoştinţă onoratuiui public, că s’a m u ta t la A rad Strada Şina Nr. 1 te, unde ordinează zilnic pentru boale interne ş i de n e rv i . Tot­odată deschide laboratorul pen­tru cercetări chemice, bacterio­logice, serologice şi laborator Röntgen. 80 2—3

sebes (Sibiiu), strada Faurului Nr. 23.