Imposibil Capitolul 10 - Evenimente Contrare

8/14/2019 Imposibil Capitolul 10 - Evenimente Contrare

1/23

Imposibilby ANDRU

Capitolul 10 Evenimente contrare

Din perspectiva lui Edwar d

- Am vorbit cu Edward, se spovedi ea incet, sub privirile de Argusale lui Alice.

- Stiu, si eu si Rose am vorbit cu Jasper si Emmet, ciripi ea,framantandu-se extatica pe pat.

Spiridus hiperactiv, gandi Rosalie amuzata, prin a carui minti

monitorizam situatia. Nu ca nu ii dau dreptate, din acest punct de

vedere. Alice in unele momente pare hiperactiva.

Inca nu imi vine sa cred, gandi Alice.Adica, i-am spus ca stiu, iar el

doar m-a privit trist, si surprins. Eram ciudat de calma oricum, desi

imi venea sa ma panichez, dar apoi, cand mi-a spus ca ma iubeste...

Se ineca in imagini din marturisirea si declaratia tripla care avusese

loc astazi. Banuiam Jasper isi folosise darul pe ea, iar acum, gandurile

lui Alice mi-o confirmau.

- Cum a fost? rase ea din nou.Bella se crispa, si un fulger atat de rapid ii luci in ochi, incat Rosalie si

Alice nu-l observara. Am simtit din nou vinovatia si durerea

cuprinzandu-ma intr-o umbra neagra, dar cu asta aveam sa ma rafuiesc

mai tarziu. Pe moment, ma concentram in a nu avea o cadere nervoasa

chiar acolo, in copac. Nu de alta, dar era un copac frumos, si nu i-ar fi

stat bine distrus...

- La inceput, bine, murmura ea pe o voce sparta, privind in jos.- La inceput? ridica Rosalie o spranceana aurie.- Ce s-a intamplat? o grabi Alice nerabdatoare, vazand ca tace.

M-am pregatit mental pentru ce urma, inspirand adanc si amintindu-mi de exercitiile de auto-control cu Aro.

- Dupa ce hmmm, pai... mi-a spus despre sentimentele sale... i-ammarturisit si eu de ale mele, iar el... se ineca Bella, o alta lacrima

fina izvorandu-i din ochi.

Lacrima ma arse, atingand tot ce insemna iubire si durere in mine. O

rana deschisa, cutitul din ea fiind rasucit...

De multe ori m-am gandit amuzat la aceasta expresie: a rasuci cutitul

in rana. Dar acum, stiu exactce simbolizeaza.


2/23

- Ce? tipara Rosalie si Alice, enervate.Nu va fi de bine, gandi Alice, care o avea in raza vizuala dintr-un

unghi mai bun acum, si am trecut in capul ei.

- S-a suparat, sopti Bella. A marait la mine spunandu-mi sa staudeparte de el.

O alta lacrima ii aluneca pe obraz, o alta boaba de roua care ma tr

prin chinurile iadului si inapoi.

Nu intelegea? Nu intelegea de ce reactionasem astfel? Nu era evident?

- Cum? striga brusc Alice, facandu-ma si pe mine sa tresar.Rosalie era mai rezervata, privind-o cu mila pe Bella.

Stiu cum este. Daca as putea sa o fac sa inteleaga, nu merita sa

planga pentru oricine. Royce nu a fost exact tipul de prieten care

poate fi considerat iubitor, sau macar unul caruia i-a pasat de mine,trecand peste aspect. Mai ales, noaptea aceea...

Am iesit din capul ei, lasandu-i intimitate. Ceva imi spunea ca nu

voiam sa aud, si am trecut iarasi la Alice.

Oh, nenorocitul, lipitoarea aia... cum a indraznit sa o raneasca asa?

Am plecat capul in jos instinctiv, desi nu era nimeni langa mine...

Numai eu si umbra mea, numai eu si intunericul.

Singur, asa cum voi fi intotdeauna.

Am scuturat din cap, alungand gandurile despre alegeri si chestii degenul, care ma faceau sa-mi doresc prea mult sa-i dau foc lui Jane.

- Cum, acel ne...- Nu, ii puse Bella un deget pe buze. Nu, are dreptate. Nu este de-

ajuns, ca sunt obsedata de el... il inteleg. Cred ca vrea sa scape

de aceste sentimente, daca exista macar, si nu... n-nu ma vrea,

suspina Bella cu ochii inchisi, barandu-mi sigurul drum spre

gandurile ei.

Un val de sentimente total contrare ma luara prin surprindere, darputeam aprecia faptul ca durerea era cel mai intens, cel mai puternic.

O facusem sa sufere, atat de mult. Cum am putut sa-i fac asa ceva

ingerului meu...?

Dar cealalta parte din mine, Negrul, monstrul, striga innebunit:

Obsedata! Obsedata?! Serios? Si apoi,cum sa n-o vreau?

Fericirea imensa nu putea fi descrisa in cuvinte. Bella ma iubea.

Nici jumatate cum o iubeam eu, cu siguranta, dar ma iubea. Aripile

frante unei sperante inexistente inainte, bateau din nou, si parea un


3/23

ghid, o lumina calauzitoare in haosul ce era reprezentat de mintea

mea.

Dar ratiunea isi striga drepturile, si maraiturile din capul meu nu

puteau fi amuite de zambetele si razele de soare trimise de acel

simplu gand, dar care raspandea in mine trairi care imi dadeau fiori defericire.De ce am lasat asta sa se intample? Da-o dracului de misiune,

nu trebuia sa permit ca asta sa se intample!

Din nou, simteam ca eram rupt in doua, si durerea care ma domina cusiguranta este mai mare decat oricata imi poate provoca Jane.

Aro si Bella, doua tabere dusmane, total diferite, care dominau fiecare

o parte din mine, fiecare neegale ca putere. Ca toti Volturii, aveamimplantat in mine acel adanc respect, acea adorare fata de stapanii

mei. Dar de cand o intalnisem pe Bella, parca Volturii disparusera depe planeta. Ce bine ar fi fost daca era adevarat, am oftat.Regret? Pareri de rau? Iubire, furie? Soarta, o vrajitoare hidoasa, parca

ma privea zambind malefic din umbra, un destin necrutator, care

hotarase ca fericirea sa fie pentru mine un tel imposibil de atins. Furiacrescu innebunitor, cand o imagine sugestiva imi traversa in minte si

ramase acolo, facandu-ma sa tremur.

Asta eram si eu, o sabie atarnand deasupra capului Bellei, ca in

miturile grecesti, cel cu Sabia lui Damocles. Pot s-o omor in fiecare zi,oricat o iubesc, eu insami care vreau s-o apar de orice pericol, eu sunt

cel mai mare pericol.

Trebuie sa o apar de mine insumi.

Dar cum?

Nu pot pleca, nici daca as vrea. O avertizasem pe Bella sa faca ceea cenu puteam eu, dar ea intelesese totul pe dos. Ce naiba sa fac?

- Bella, imi pare rau, murmura Alice luand-o de mana.Dar ochii ei ciocolatii erau pierduti undeva pe fereastra. Expresia i seinaspri, si spuse repede:

- Hm, eu trebuie sa ma culc de acum. Cred ca am nevoie sa fiusingura. Va multumesc.

- Desigur, murmurara Rosalie si Alice, intristandu-se. Ne vedemla scoala.

- Pa, raspunse absenta Bella.As fi vrut sa o pot ajuta... medita Rosalie.

Of, Doamne, lucrurile mergeau atat de bine! De ce s-au intors a fiatat de aiurea pentru Bella? se plangea Alice iesind din camera.


4/23

Cand Rosalie si Alice inchisera usa, am blestemat din nou tacerea

gandurilor Bellei, deoarece acum nu o mai puteam vedea. Doar am

auzit pasii ei, apoi apa dusului, dupa ce zgomotul Porsche-ului galbenal lui Alice se pierdu in padure. Am asteptat nerabdator sa revina.

Pasii ei se auzira din nou, dupa o urare de noapte buna spusa tatalui eiin graba. Clicul intrerupatorului rasuna ciudat de tare in urechile mele

prea atente, apoi arcurile patului scartaira de cateva ori, in timp ce

probabil Bella isi schimba pozitiile.Liniste. Doua respiratii regulate si inimi in acelasi ritm se auzeau din

casa alba, invaluita in intuneric.

Nu era nimic care sa ma tina legat de viata, inafara de ea. Legat cu unlant imposibil de rupt, acum era ca si cum totul gravita in jurul ei.

Am oftat, recunoscand dorinta stringenta de a o vedea, de a-mi umpleplamanii si inima cu esenta ei.Trecuse in jur de o ora, adormisera, cusiguranta.

Da, da, stiu, este cea mai mare greseala, i-am strigat constiintei in timp

ce saream din copac, aterizand fara niciun sunet pe pavaj. M-amstrecurat din nou la fereastra ei, inca certandu-ma cu tampita si pe

moment, inutila mea constiinta.

Ba sa avem pardon, am mai fost odata, m-am gandit triumfator, si nu

i-am facut nimic. Asa ca taci!Oftand, mi-am aruncat privirea inauntru. Din pacate, Bella dormea cu

fata spre perete, si nu puteam sa-i vad chipul. Dar simpla ei privire imi

incalzi inima inghetata, parul ei negru raspandit ca algele pe perna

facandu-ma sa ma simt intreg din nou.

M-am lasat total in voia fericirii, lasand de-o parte grijile si gandurilecare ma torturau. Trupul mi se relaxa, in timp ce pierdeam simtul

timpului privindu-mi ingerul.

O saptamana, tipa brusc de undeva un gand, fericirea pe care osimteam transformandu-se abrupt in furie. Ce fac dupa ce trece acea

saptamana? O transform? O transform ca apoi sa mor eu ca prostul,

cand as putea sa o am?Cea mai buna solutie, este sa mor doar eu si gata.

- Mmm, de ce? balmaji Bella in somn.- Pentru tine as muri si de o suta de ori, prostuto, am murmurat,

raspunzand la intrebarea ei care se potrivea inconstient cu

gandurile mele.


5/23

Dar soapta ei nu facu decat sa ma atraga si mai tare, si m-am resemnat

la o alta portie de flacari si de constiinte urlatoare. Am deschis geamul

incet, si m-am lasat inauntrul camerei Bellei, asezandu-ma ca deobicei in balansoarul din colt, privind-o din profil.

Nu respiram, desigur, dar va trebui, ca sa ma mai obisnuiesc.Pentru ce sa ma obisnuiesc? mi-am amintit brusc. Pentru o

saptamana?

- Edward, murmura Bella aproape ininteligibil.Se zvarcoli usor, intorcandu-se pe partea cealalta.

- Nu! tipa ea tare si distinct, si isi inclesta pumnii in jurul paturii.Cu siguranta un cosmar, m-am gandit trist. Cum de am putut sa amindrazneala sa sper ca erau poate, vise frumoase?

Dar blestematul de geam imi intrerupse sarcasmul, trantindu-se cuputere de perete la o pala de vant prost directionata. Bella tresari, si isiintoarse fata cu ochii deschisi brusc in sus.

Am disparut instantaneu afara, dar desi inima incepuse sa-i bata

neregulat, respiratia redeveni normala, si am auzit-o cascand.Precaut, am intrat cu pasi de pisica inapoi, si de data asta, am inchis

geamul dupa mine, invartind manerul. Scartai putin cand l-am inchis,

si m-am crispat la sunet. Data viitoare va trebui sa aduc ulei.

M-am asezat inapoi in balansoar, trecandu-mi privirea deasupraBellei, care acum se facuse colac, cu fata acoperita de patura.

- Edward, respira Bella, inima batandu-i cadente ciudate.Probabil avea un cosmar despre mine exact asa cum merit...

Trecura cateva minute, in care constiinta imi urla in cap din nou

aceeasi concreta intrebare: Ce faci dupa o saptamana?Dar nu aveam nici cea mai microscopica idee cum sa-i raspund

constiintei mele sacaitoare, dar practice.

- Edward, spuse ea tare si clar de data asta, de parca era treaza.M-am incruntat. Are ochii inchisi, respiratia regulata, vorbeste in

somn. Deci doarme... nu?

- Edward! tipa ea deodata atat de tare incat ma facu sa tresar, siarunca patura deoparte.

Ochii i se pironira pe mine, cu o expresie de uimire de nedescris.

M-am repezit intr-o milisecunda la geam, dar era inchis.La naiba, la naiba, la naiba!


6/23

Si il mai inchisesem de tot, nu numai formal, pentru a nu mai fi trantit

de vant! Cat de rau ar mai putea deveni. Am inceput sa sucesc

manerul vechi care se blocase, nevrand sa-l distrug.- E-edward? Tu esti? Sau visez? intreba ea pe o voce tremuratoare

ridicandu-se din pat.Idiotule, m-am apostrofat disperat. Au trecut 2, 5 secunde, si nu mai

pot fi luat ca o concreta imaginatie.

Am tras de geam fara sa ma mai gandesc la stricaciuni, deschizandu-lcu un arc de 180, si am disparut in intuneric. Bella aproape imi

atinsese haina inainte de a disparea intre crengile arborelui.

Din copacul alaturat, am privit-o cum statea in cadrul geamuluicercetand uimita si panicata peste tot. Dar nu ma putea vedea, de sus

de unde eram.- Edward? incerca ea.

Am tacut, nefacand nici cea mai mica miscare.

- Edward, stiu ca esti pe acolo pe undeva...Inca nicio miscare.

- Nu am viziuni. Te-am vazut, si stiu de super-viteza voastra.Altfel cum ai fi ajuns la mine sa ma salvezi atunci? sopti ea

ganditoare, parand ca vorbeste mai mult pentru sine.

Un impuls de a ma arata ma cuprinse, dar l-am inabusit si am tinutgura mea mare sub frau. Nu aveam sa stric totul din nou.

- Te rog. Ai putea sa-mi explici, se ruga ea, facand o oferta foartetentanta,prea tentanta.

Mi-am inclestat dintii.

- Bineeeee.... facu ea suparata. Daca nu vii acum, jur ca nu am savorbesc in viata mea alta data cu tine.

Perspectiva acestei promisiuni groaznice imi schimba decizia. Am

oftat, infrant, inspirand o gura mare de aer curat.- Da-te mai incolo, am mormait agatat deodata de streasina casei,

in fata ochilor mariti de soc ai Bellei.

Din perspectiva Bellei- De ce? l-am implorat pe Adonisul din fata mea.

Dar Edward continua sa se afunde in padure, si am alergat dupa el,

disperata, strigand dupa tot ce insemna viata pentru mine:

- Edward!


7/23

Niciun raspuns. Picioarele imi incetineau pe frunzele care se

ingalbeneau vazand cu ochii, si am privit uimita in jurul meu. Brusc,

cosmarul deveni si mai cosmar decat era posibil. Eram inapoi in casa,pe patul din camera lui Edward. Buzele lui reci, dulci se desprindeau

de ale mele, lasandu-ma total incoerenta.Dar un sunet minunat, o voce de catifea strapunse ceata in care ma

infasuram.

- Nu ai ce cauta aici, Bella! spunea el rece si ma tragea de bratpana la usa.

Flacara aceea ce ardea in ochii lui de obicei, si pe care o adoram atat

de mult, nu mocnea si acum. Era gheata in ochii lui de topaz, o gheatape care o simteam cuprinzandu-ma cu fiori reci din varful unghiilor de

la picioare pana la ultimul fir de par...- Nu! am reusit sa strig inainte ca Edward sa imi tranteasca usa in

fata.

Dar era ceva ciudat in acel sunet. Zgomotul imi bubui in urechi cu o

rezonanta reala. Am deschis ochii brusc, trezita din cosmarulingrozitor de geamul ce se trantise de perete.

Ciudat, m-am gandit. Nu il deschisesem aseara, sau incep sa

innebunesc? Cu inima inca galopand de la visul indeajuns de simbolic

pana si pentru o incapabila mintal ca mine, am inchis ochii la loc siam incercat sa adorm din nou.

Dar era imposibil. Fata rece din vis, fata perfecta si uimitor de

frumoasa a lui Edward imi staruia in minte, si imi venea sa plang... din

nou. Ca marmura, ca gheata ii era expresia. Emana raceala, emana

respingerea.

M-am strans covrig, si mi-am tras patura peste fata rosie de rusine, de

durere, de lacrimi. La simteam formandu-se in colturile ochilor, dar

le-am fortat inapoi.Era atat de stupid! Il aveam langa mine, in Forks, il doream atat de

mult, iar acum si-a gasit el...

Enervata, am deschis ochii, uitandu-ma la geam. Mi se paruse caauzisem un scartait ciudat, in linistea completa ce stapanea casa.

Dar nu am mai avut destula constiinta sa mai testez ipoteza nebuniei,

avand in vedere ca fereastra era din nou inchisa fara s-o fi atins eu,deoarece Edward,Edward, statea in balansoarul din colt, privindu-ma.

Razele lunii ii luminau chipul de inger indurerat, disperat dintr-unmotiv pe care nu mi-l puteam imagina.


8/23

Hei, este vorba de o halucinatie aici! Inconstientul meu tampit nu

poate sa-l faca zambitor, sau de ce nu-l face rece cum mi-l prezentase

in cosmarul acela la fel de tampit?Dar desi trecura cateva zeci de secunde, superba plasmuire a

imaginatiei mele epuizate si pensionate nu disparea. Nu cumva...Pai, sunt super-puternici, super-rapizi, sunt creaturi mitice, intr-un

cunvant, sunt vampiri, de ce nu ar fi aici?

Pentru ca nu are de ce, imi aduse aminte blestemata voce a constiintei.Nu il intereseaza de tine. Nu te iubeste. Cu adevarat, spusele de

dinainte de dezastru fusesera anulate.

- Edward, imi scapa o soapta nesigura.Halucinatia nu se misca, ci ma privi cu o durere plina de sarcasm

nedisimulat.- Edward? am spus tare si clar de data asta, vrand sa stiu daca...

chiar era el.

El se incrunta, cercetandu-ma atent. Atunci, ma izbi.

- Edward! am tipat si am aruncat patura la 10 metri de pe mine,sorbind faptura lui cu ochii mari.

Edward cel real, nu halucinatie dupa cum s-ar parea, ma privi speriat

si disparu din fata ochilor mei socati, dar aparu aproape imediat langa

geam. Geamul era inchis, facandu-i imposibila evadarea. Incepu sasuceasca atat de repede de manerul vechi incat nici nu-i vedeam mana.

Era o ceata alba.

- E-edward? Tu esti? Sau visez? am intrebat extatica ridicandu-madin pat si repezindu-ma spre el.

Nu trecusera mai mult de 3 secunde de cand incerca sa deschidageamul fara sa-l strice, se pare, dar exasperat, smulse manerul si

disparu pe geam. Aproape l-am atins inainte sa piara ca inghitit de

pamant. Am inghitit greu, cu un nod in gat, sprijinandu-ma de cadrulgeamului.

Era el. Fusese el. Este el. De data asta, nu visam... cred.

- Edward? am incercat.Nimic. Numai fasaitul frunzelor la trecerea unei brize.

- Edward, stiu ca esti pe acolo pe undeva... am murmurat sigura pemine.

Inca nicio miscare.

- Nu am viziuni. Te-am vazut, si stiu de super-viteza voastra.Altfel cum ai fi ajuns la mine sa ma salvezi atunci? am continuat


9/23

gandindu-ma la cat de frumos arata sub razele soarelui, ca sa nu

mai vorbim de luna...

M-am incordat, asteptand, dar din nou, nimic. Poate vorbesc cu aerulca o idioata, m-am gandit furioasa. Nu ca n-as fi o idioata oricum.

Daca era doar imaginatia mea?Am scuturat din cap, incercand din nou.

- Te rog. Ai putea sa-mi explici, am scheunat, amintindu-mi cat detare se zbatuse sa ma opreasca cu tentativa de a explica.

Ce era de explicat in nu te vreau? Pricepusem partea asta, si inca

prea bine. Mi-am muscat buza, ingustandu-mi ochii.

- Bineeeee.... am facut eu enervata, sperand ca voi reusi saconving poate, aerul. Daca nu vii acum, jur ca nu am sa vorbesc

in viata mea alta data cu tine.Un juramant incalcat din primul moment. Nu voi fi niciodata in starede asa ceva, am recunoscut simtindu-ma la fel de patetica ca

intotdeauna.

Eram pe punctul de a inchide infranta fereastra, blestemandu-ma siauto-flagelandu-ma cum nici Lauren sau Jessica nu sunt capabile,

cand Edward aparu brusc in fata ochilor mei uimiti.

Atarna de strasina intr-o mana, destins cu gratie in intunericul noptii,

si aproape ma duru cand m-am uitat la fata lui perfecta, stiind ce urmasa simt. Dar ma surprinse. Nu era furioasa, sau rece cum ma

astepptasem.

- Da-te mai incolo, mormai el cu o fata de martir, si automat, m-am dat un pas inapoi.

El se legana gratios in aer, facandu-si vant pentru a ateriza in cameramea. Charlie, m-am gandit speriata, dar inainte sa-mi termin gandul el

era deja in fata mea, fara nici cel mai mic sunet.

L-am studiat cu atentie, fericita ca puteam sa o fac, ca puteam sa-lprivesc. Fata lui perfecta, luminata de razele lunii era trista, retinuta.

Trasaturile fine ii erau innasprite, pe cand buzele, acele buze, erau

stranse intr-o linie dezaprobatoare.M-am simtit pe loc vinovata. Eu il obligasem sa se arate, sa faca ceva

ce nu voia. Dar altceva imi acapara atentia.

- Stiam eu, am exclamat vesela. Stiam ca erai cu adevarat tu.Pana la urma nu vorbisem cu aerul, nu? Este un punct castigat.

Edward ma privi ciudat, probabil punandu-mi la indoiala sanatateamea mentala. Abia atunci mi-am amintit ca eram suparata.


10/23

Enervata pe mine insumi, am fortat ranjetul imens de pe fata mea sa se

micsoreze pana la disparitie, dar era greu.

Foarte greu.Cu toate ca nu ma voia, in ciuda durerii ce mi-o provocase, eram

fericita sa-l stiu aici, langa mine.- Deci... facu el neprivind in ochii mei.

Am dat din cap repede, incercand sa-mi potolesc inima care o luase in

galop nebun, ca de obicei. Eram ametita de tot ce se intamplase inaceasta noapte, niste evenimente de necrezut.

Nu cumva visez inca? m-am intrebat neincrezatoare.

- Ziceai ceva de explicatii? intreba el teapan, cu vocea lui decatifea fara nicio inflexiune.

Din nou, am dat din cap, fiind patetic de incapabila sa scot un cuvant.Toata situatia era prea ciudata, coplesindu-ma. Pe de-o parte, imivenea sa strig:Hei, lume, Edward Cullen ma spioneaza! Ce tare!

iar pe cealalta parte, partea rationala din mine mormaia: Ce naiba

cauta el aici? Cum indrazneste sa-si arate mutra, sa ma spioneze?

Dar niciodata nu am fsot tipul de om ratioanl si calculat -

eram foarte flatata, de fapt. Am incecat sa ma supar, dar nu am putut.

- Deci...? am repetat si eu prima lui replica, cu o voce nesigura.El lua aer in piept, si mi se paru ca se crispase, strangand pumnii. Darera prea intuneric, iar lumina lunii nu era de-ajuns pentru a-i deslusi

cum trebuia fiecare gest.

- Imi pare rau pentru astazi, incepu el incet. Imi pare rau ca te-amranit, imi pare rau ca nu am iesit din viata ta cand trebuia. Dar

Bella, nu pot sa ma abtin sa nu iti spun ca esti absurda!L-am privit pe jumatate uimita, pe jumatate jignita. Asta era

explicatia? Daca-i pe asa, eu nu am terminat inca somnul de

frumusete...- Nu o lua ca pe o ofensa, se scuza el, mai linistit. Dar ai inteles

totul pe dos!

Edward inclesta pumnii din nou, pe cand cuvintele ii curgeau atat derepede de pe buze incat trebuia sa ma concentrez serios ca sa pricep

ceva. Ma privea acum cu un fel de exasperare comica, in ciuda

situatiei care nu tinea nimic amuzant.- Bella, tu esti viata mea acum, te iubesc cum nimeni n-a mai

iubit... Cum se presupunea sa te las sa iubesti un monstru? Tu nu


11/23

ai idee in ce pericol esti si acum, in aceasta clipa. Oricand as

putea ceda... si...

Masca de piatra de cazu o secunda de pe trasaturile lui, si amintrevazut o disperare uriasa care ma uimi.

- Nu intelegi? Daca te iubesc, trebuie sa te protejez in primul randde mine insumi, sopti el facand un pas inainte spre mine.

Nu m-am miscat, in timp ce intelegerea mi se raspandea in minte cu

un incendiu, arzand toate prejudecatile si conceptiile pe care leconstruisem in legatura cu el. Inclinam spre teoria visului din vis, dar

m-am bucurat de iluzie cat mai era.

Ma iubea. Adica, chiar ma iubea.Superbul Edward Masen o iubea pe plictisitoarea Bella Swan.

Am clipit socata.- Bella? imi spuse el numele cu o nesfarsita gingasie. Ce este?- Pisca-ma, am icnit, lasandu-ma sfarsita pe pat. Nu visez?

Edward rase un raset de om chinuit.

- Esti treaza, Bella.- Mda, asta vrei tu sa cred, am mormait, urmarindu-l asezandu-se

langa mine.

Fata lui magnifica era la doar cativa centimetri de a mea. Imagini din

sarutul de astazi imi cuprinsera mintea, iar in acel moment abea maabtineam sa nu imi lipesc buzele de ale lui. Fusese o senzatie

electrizanta, uimitoare. In acea clipa nu mai exista nimic pe lume

decat Edward si cu mine. Am oftat, luandu-mi privirea de la buzele lui

si am mutat-o in sus.

Ochii lui mocneau fixandu-ma intr-un mod, care s-ar presupune catrebuia sa ma sperie. Ma privea cu un amestec de dorinta, disperare,

si... M-am cutremurat. Dragoste.

- Edward, i-am murmurat numele, jucandu-ma cu sunetele care mise rostogoleau atat de placut pe limba.

El imi raspunse cu o privire intrebatoare.

- Si eu te iubesc.Fusese ca o bomba, care nu mai putea sa ramana inauntrul meu, si

explodase. I-am auzit respiratia tacuta oprindu-se, si am continuat sa

ma holbez, rosie ca un rac la fata, la covor.Dar nu puteam spune ceva mai adevarat. Il iubeam cu toata fiinta mea,

irevocabil si neconditionat.


12/23

- Stiu ca acum vei avea probabil o criza de nervi, dar asculta maiintai, l-am oprit vazand ca deschisese gura.

Ochii ii erau ca pietrele, de necitit. Numai ca verdele-auriu in care mapierdeam lucea ca aurul in semi-intuneric, pe chipul lui intepenit.

Nu mai spuse nimic.- Cred ca sunt trei lucruri pe care ai neaparata nevoie sa le stii,

am inspirat socata de propriul curaj de a spune ceva ce

exersasem de mii de ori doar in imaginatia mea. Unu, estealegerea mea daca vreau sau nu sa stau departe de tine. Doi, nu

mi-ai facut rau pana acum...

- Pana acum, izbucni Edward, luandu-ma brusc de mana pe care osprijineam de saltea, inlantuindu-mi-o ca o catusa de piatra.

Nu ma puteam gandi la altceva decat la faptul ca ma atingea. Inimami-o lu razna, in timp ce ma cutremuram la atingerea lui rece. Un fiorelectrizant ma patrunsese, si senzatia uluitoare care urma ma facu sa-

mi doresc sa stau asa pentru o eternitate.

Dar prin ceata pricinuita de momentul extraordinar, mi-am amintit caaveam o misiune.

- Nu mi-ai facut rau pana acum, si am incredere in tine ca nu-mivei face. Trei, mai bine as muri decat sa stau departe de tine.

Timida, asteptand alta criza, mi-am ridicat ochii spre fata lui Edward,dar expresia lui era de necitit, controlata. Mi-am infipt privirea in

ochii lui, cautand adanc in kilometrii nesfarsiti dinautrul jarului din ei

dupa un semn de emotie.

- Exact asta are sa se intample, murmura el pe o voce de gheata,cu ochii undeva deasupra mea. Ai sa mori stand aproape demine.

- Nu-mi pasa.La soapta mea nedeslusita, ma privi socat, contrariat. Cu sigurantapunandu-mi la indoiala sanatatea mentala din nou.

Trecura cateva zeci de secunde, dar nu spunea nimic. Nu izbucnea, nu

maraia, tot ce facea era sa se holbeze la fata mea rosie, cu ochii plecatiin jos, la mana lui care o tinea pe mea.

Expresia lui nu era cea care ma asteptasem, cand, simtindu-i degetele

inclestandu-se pe incheietura mea, m-am uitat in sus. Ganditoare,infranta. Dar cand imi intalni privirea zambi cu zambetul acela

strengar pe care il adoram, taindu-mi respiratia.Nu stiu cat am stat si ne-am holbat unul in ochii celuilat. Dar nu conta.


13/23

Descopeream o lume noua, un Univers uimitor in verdele-auriu al

ochilor sai. Parca primeam parti din mine care nu stiam ca lipsesc dar

care le simteam acum mai mult ca niciodata. Ma intregeam, cuprinsade o fericire fara seaman.

- Esti adorabil de nebuna, murmura el intr-un sfarsit.- Asta inseamna...? am respirat sperand cu salbaticie.- Sunt prea egoist ca sa fac lucrurile cum trebuie, constata el cu o

ironie amara. M-am saturat sa ma mint pe mine insumi si saincerc sa te opresc. Fac ce vreau eu si fie ce-o fi.

- Si tu ce vrei? am intrebat din nou, cercetandu-l din nou.Voiam s-o aud spusa tare si clar.El isi dadu ochii peste cap. Zambetul nu-i parasise fata dar, deodata,

un fulger ingrijorator ii traversa ochii de topaz.Brusc, imi trase mana in sus, indreptand-o spre fata sa. Am inghetat,simtind instinctele de auto-aparare urland, dar nu am facut nicio

miscare. Nu v-ati invatam minte, le-am comunicat visatoare. Sunteti

pensionare, in cazul meu....Dar umorul trecator se risipi in momentul in care i-am simtit buzele

reci pe pielea incheieturii mainii, si am tresarit.

- Stai nemiscata, murmura Edward peste pielea mea.De data asta, am ascultat si mi-am golit mintea de orice, inafara deminunata senzatie a buzelor lui reci, matasoase, care imi sarutara cu

blandete pielea, inaintand cu un centimetru mai sus.

L-am simtit inhaland incet, iar degetele care imi sprijineau bratul se

crispara usor. O secunda imi trecu prin minte de dintii dedesubtul

buzelor acelora de miere...Poate asta incerca, sa ma sperie. Dar nu reusise. Ma indoiesc ca va

reusi vreodata.

Incet, isi desprinse gura de incheietura mainii mele, si imi lasa manajos, cu blandete. Dar nu-mi dadu drumul, am observat multumita, cu

inima inca galopand atat de tare, incat aproape mi-o auzeam bubuind

in urechi.- Mai usor de fiecare data, constata el satisfacut. Exista sanse sa

supravietuiesti.

Tonul isi pierdu veselia la sfarsit, si imi arunca din nou una dinprivirile ciudate.

- Ce? am ridicat dintr-o spranceana.


14/23

- Inca stept momentul in care ai fugi tipand infricosata, raspunseel aproape imperceptibil, cu ochii mocnind de o durere ascunsa.

- Poti sa astepti mult si bine, am zambit visatoare.Mana lui inca staruia pe a mea.

- Cred ca este timpul sa plec, spuse el uitandu-se spre geam.Trebuie sa te culci.

Vru sa se ridice, dar de data asta, eu mi-am inclestat degetele in jurul

mainii lui de piatra. Isi intoarse contrariat chipul spre mine.- Umm, nu ramai? am incercat eu sa nu sun chiar atat de patetica

pe cat eram.

El ma privi cu un amestec ciudat de infrangere si incantare pe fata luiperfecta.

- Daca vrei tu.... Oricum, nimic nu este de facut noaptea, raspunseel ametindu-am cu un alt zambet.

I-am dat drumul la mana, oftand in timp ce el se aseza in balasoarul

din colt. Avusesem speranta secreta si prosteasca de-asemenea ca va

sta cu mine in pat.M-am inrosit in timp ce ma ghemuiam in fundul patului, tragand

cuverturile peste mine. M-am asezat in asa fel incat sa-l vad pe

Edward cat se putea de bine. Iar sub privirea lui iubitoare, nespus de

dulce, am adormit fericita.

Din perspectiva lui Emmet

- Of, Jane, unde naiba este Drawde? am intrebat inchizand TV-ulcu un oftat, constatand ca era trecut de miezul noptii.

- Drawde? facu ea fara sa priceapa.Am izbucnit in ras. Trebuia sa-i tatuez lui Drawde noua porecla pe

frunte, ceea ce nu este o idee rea pana la urma, ca sa stie cum i sespunea de-acum.

- Adica Edward, am explicat printre chicote.- De ce Drawde? intreba Jane uitandu-se la mine ca la un nebun.- Duh! am exclamat plictisit. Nu este evident? EDWARD

DRAWDE. Literele inversate ale numelui lui.

- Ah, mormai Jane. Atunci, nu stiu. Pleaca in fiecare noapte.Mi-am dat ochii peste cap. Asta stiam si eu, doar ca eram foarte curios

sa aflu unde. Dar nu am indraznit niciodata sa ma duc dupa el. Nu


15/23

degeaba este el Eddie-rvantul Cititor de Ganduri. M-ar auzi si nu as

sfarsi bine.

Am inceput sa ma plimb prin camera, gandindu-ma la Rosalie.Minunea asta care este a mea. Nu-mi vine sa cred inca de norocul

extraordinar ce a dat peste mine.- Jasper ce face? am intrebat dupa vreo 10 tururi de camera.- Citeste, raspunse Jane si isi baga nasul inapoi in laptop.

La dracu... Nu am sa-l desprind nici daca ii spun ca Alice nu-liubeste, ca nu ma crede. E la fel de fericit ca mine in directia asta.

Brusc,Barbie Girl se auzi din difuzorul Sonny Ericsson-ului meu,

care vibra de zor in buzunar. Am scotocit dupa el si am privit ecranul.- Oups, am facut si am dus telefonul la ureche.- Cine este? intreba Jane curioasa.- Aro, am spus nelinistit si am apasat butonul verde.

Am inspirat adanc inainte sa vorbesc cu sarpele asta. Niciodata nu am

fost bun la diplomatie, si nici nu pot sa citesc minti ca nebunul de

Drawde. Iar cu siguranta nu pot spune adevarul. Nu inca.Trebuie sa vorbeasca Edward, de el atarna misiunea asta.

- Buna seara, stapane Aro, am spus tare, pe vocea aia fara nicioemotie pe care o urasc.

Mi-a luat doua saptamani s-o invat, si inca una sa-i dovedesc lui Janeca ma pricep...

- Buna, Emmet, canta serpoiul din difuzor. Incepeam sa maingrijorez, de ce nu ne-ati mai telefonat?

M-am intors spre Jane, care indica disperata ecranul laptopului.

Trebuia sa mi-l dai mie, urs prost! Tu nu ai nicio idee de cum sa

minti ,de aceea te-a sunat pe tine. Oricum, nu pot vorbi din cauza ca

ma va auzi prin difuzor, doar e vampir. Nu-i putem spune adevarul.

Tu faci ce-ti zic... ma rog, ce citesti. scria mare si literar.Enervat, am dat din cap. De ce m-am nimerit eu cel cu capul sec?

Dar esti amuzant, m-am consolat singur.

Oricum, chiar daca Jane este nebuna, deoarece Aro ne va descoperi,chiar este necesara putina minciunica. Poate va avea loc o mica mare

lupta, am ranjit mental. Iar daca lupta va fi pentru Rose a mea,

definitiv este una castigata.

Spune-i ca am fost prinsi in misiune, tasta Jane rapid.

- Am fost ocupati cu misiunea stapane, prinsi chiar, am spusprompt.


16/23

- Nu ar trebui sa dureze atat de mult, l-am auzit pe Aromurmurand.

Jane arata de parca ii venea sa isi foloseasca puterea... pe sine insusi.Am zambit, dar repede m-am intors la conversatia cu serpoiul.

Nu am nicio idee!!!!!! scrise disperata Jane.Wow. Asta este o prima pentru ea. Ei bine draga, priveste si invata.

- Carlisle si Esme Cullen sunt in parte motivul, am zis incercandsa par serios.

Dar era greu sa nu ranjesc la mesajul de pe ecranul laptopului: Cum de

nu m-am gandit eu la asta?

- Ce s-a intamplat?Inspiratia de moment, nu ma parasi acum... te rog!!!

- Pai, uhm... ei, intr-un fel sunt... da, suspiciosi. Nu ne putem dacu exactitate seama de ce, ne-am purtat impecabil. Dar le tin petinte departe de noi.

- Vor sa le protejeze de vampiri, nu vor sa fie omorate, afirmaAro cu un zambet in voce.

- Probabil, m-am agatat de puntea oferita.Esti un geniu, Einstein, tasta Jane cu o mutra speriata si ironica in

acelasi timp. Arata ca o gaina disperata pentru a zbura.

- Edward ce spune? intreba sarpele din nou, pe o voce dulce. Cinescrie la calculator?

- Jane, stapane. Edward este plecat la vanatoare, am raspuns ingraba.

Jane dadu din cap dezaprobator. Soarta, mi-am dat eu ochii peste cap.

- Ah, Jane? facu Aro. Intreaba-l daca vrea sa vorbeasca cu mine, Emmstein, scrise repede

Jane, dandu-mi o porecla interesanta.

Emmstein... Suna bine, desi Jane inca este amatoare in chestii deastea.

- Vrei sa vorbesti cu ea, Aro? i-am indeplinit dorinta.- Nu, nu este nevoie, raspunse el.

Oups, la naiba... De ce vrea sa vorbeasca cu mine? Nu eu sunt ala

destept.

- Deci, din cate ati vazut pana acum, ce credeti despre tinte?Am privit disperat la Jane, care arata de parca urma sa explodeze. As

vrea s-o vad si pe asta, dar sa lasam umorul...Ca nu stiu!!! tasta ea rapid.


17/23

- Nu par sa stie.- Edward ce spune? se interesa Aro din difuzor.- Pai, ahem, spune ca... m-am balbait.

Spune-i ca banuiesc!!! ma salva mesajul de pe monitorul laptopului.

Aleluia, m-am gandit stapanindu-mi un oftat.- Ne-a spus ca tintele banuiesc... ca au gasit asemanari ciudate

intre noi si parintii lor adoptivi.

Dupa ce am terminat de rostit aceste cuvinte, l-am auzit pe Drawde peundeva pe-aproape, alergand cu viteza. In cateva secunde, usa de la

intrare se tranti si Edward, cu o fata ingrijorata, speriata aparu in

camera.Este Aro, si m-am cam balbait. Ai grija, am impresia ca incepe sa

miroasa ceva. Edward dadu din cap, cu o expresie de aceea ciudata, deIce-berg.

- A venit Edward, stapane, l-am anuntat sententios pe serpoi.- Oh, ce bine. Mi-l poti da putin, nu? spuse Aro dulce, si

nerabdator- Desigur, cu mare placere, nu stii tu cata, am spus in gand ultima

parte, si Drawde zambi.

Jane rasufla usurata, si il privi cu o expresie concentrata. Edward dadu

din cap rapid, inainte de a duce telefonul la ureche.Ce urasc conversatiile lui private cu ceilalti.

- Buna, Aro, spuse el pe o voce egal de dulce cu a serpoiului.- Salut, Edward! Am aflat de la Emmet cateva vesti... lasa Aro

propozitia in aer.

- Da? facu smecherul de Eddie pe o voce candida.- Niste vesti intrigante, pe de-o parte, continua el pe vocea aceea

binecunoscuta. O folosea atunci cand voia sa prinda o musca in

plasa. De ce nu ne-ati ajuntat ca tintele banuiesc doar?Edward avea o fata de parca se straduia sa descopere legea gravitatiei.

Brusc, in locul expresiei acelea amuzante, aparu alta pe care statea

scris cu litere de tipar Evrika. Mi-am innabusit un chicot. Parca eraArhimede, sau cum naiba il cheama pe ala cu legea gravitatiei, nu?

- Deoarece a trebuit sa ii mai iscodim pe partenerii Cullen,raspunse el cam cu intarziere. Voiam sa completam misiuneatotal. Este greu de razbatut la Culleni.

- Deci... intreba Aro, pe o voce cu inflexiuni metalice de data asta.


18/23

- Mai avem nevoie de o saptamana, cel mai probabil, raspunseEddie inca dulce.

- Cred ca am sa va pasuiesc putin, murmura Aro. Bine, atunci!Dar sa nu se mai intample, se transforma vocea lui din nou in

miere curgatoare pe pumnale.- La revedere, stapane, spuse Drawde si vru sa inchida telefonul.

M-am pregatiti sa oftez usurat, luand o gura mare de aer.

- Stai putin, zise serpoiul enervant. Jane, la ce scrii?Am inghitit aerul inapoi in piept. Eddie zambi amuzat. Las-o moarta

in papusoi, Drawde.

Zambetul disparu, inlocuit de o grimasa de enervare. Asa mai merge.- Um, lui Alec, raspunse ea.- Alec nu are internet la Dodge, spuse Aro cu o voce de gheata.- Oh, nu stiam. Dar nu-i scriam pe Messenger, si pe adresa de

email. Va gasi mesajul odata si odata, o drese Jane.

- Aha. Atunci, va las. O seara placuta in continuare, murmura eldin nou si apoi, nimic.

Inchisese.

Am stati toti patru sa ne holbam unii la ceilati, deoarece Jasper statuse

in capul scarilor si ascultase cu o mutra ingrijorata.

Mda, seara ar fi fost placuta daca nu ar fi stricat-o serpoiul, m-amgandit mohorat.

- Mda, facu Drawde. Chiar mi-a stricat ziua.M-am strambat, dar apoi...

- Hei, Eddie! Nu i-ai auzit gandurile? am tipat brusc, simtindu-maca un veritabil Emmstein.

- Cum sa i le aud? Aro este in Italia, raspunse Eddie pe un ton careadauga si un bineinteles propozitiei.

- Nu le-ai auzit la telefon? am intrebat eu sperand.Jane izbucni in ras, urmata de Jasper si Edward. Mi-am inclestat dintii,

nevrand sa rad de mine insumi, dar pana la urma am cedat.

Nu strica niciodata o portie buna de veselie.

Din perspectiva lui Edwar d

- Ce crezi despre Aro? ma intreba Jane, intrerupandu-mi reveria inlegatura cu evenimentele din aceasta noapte.

M-am intunecat, sprijinindu-mi capul in maini.


19/23


20/23

Dar nu-mi mai pasa de nimic. O aveam pe Bella.

Inima de gheata aproape imi batea la aceste cuvinte...

- Hello! Pamantul catre Drawde! chicoti Emmet.Oh. Am tresarit.

- Scuze, am spus. Nu eram atent.Ca de obicei, gandi Jane nervoasa.

- Am spus scuze, am repetat ridicand din sprancene.Bine, cum spui tu, se stramba Jane mental in chip de raspuns.

- Ce ziceai, Emmstein? l-am intrebat pe Emmet.Nu am observat cat de enervanta poate fi o porecla... se gandi el iritat.

- Uite ca acum ai aflat, am ranjit ironic. Deci?- Trebuie sa mergem la Engleza, raspunse el facand pe suparatul.- Bine, atunci ne vedem mai tarziu, spuse Jasper.- Pa, spuse si Jane absenta si il urma pe Jasper.- Hai odata, ma trase Emmet dupa el.

Jane se purtase ciudat in ultima vreme. Dupa telefonul lui Aro,

incepea un gand iar apoi trecea imediat la altceva. Ascundea ceva demine. Iar cand Jane ascunde ceva, nu este de bine. Si toate astea dupa

o mica excursie la vanatoare, singura. Am scuturat din cap, incercand

sa ma concentrez pe prezent.

Ne-am asezat in bancile noastre, pe cand Domnul Mason isi incepuora despre romantismul in secolul 18. Nu ma prea interesa subiectul,

dar am incercat sa fiu atent. Nu ca imi placea de profesor, era doar ca

nu aveam chef sa ma pierd in alte ganduri pline de vina, in durere,

dezamagire... si fericire.

Nu aveam nici cea mai mica idee de cum avea sa se termine, dar pemoment nici nu-mi pasa. Urma sa traiesc fiecare clipa cu Bella, voiam

sa gust fiecare strop de placere adus de timpul petrecut cu ingerul

meu. Am blocat gandurile pline de Rosalie ale lui Emmet si amderulat din nou conversatia din noaptea asta, cu Bella.

Un ranjet urias mi se largi pe fata, la cuvintele care imi rasunau si

acum in minte: Si eu te iubesc.Imi spusese da. Mie.

Dar apoi ma lovi durerea. Oare cat o va costa alegerea aceasta?

Frate, ce-i cu mutra asta? Ai castigat la loterie? gandi Emmet ironic.I-am raspuns cu o privire care spunea: taci ca te bat. Avertismentul

era destul de clar.


21/23

Dar expresia pe care o folosise Emmet ma puse pe ganduri. Probabil

era doar noroc. Probabil n-ar trebui sa fac asta, sa ma sinucid la

propriu.Cand clopotelul anunta sfarsitul orei, m-am ridicat incet, strangand

cartile si caietele. Emmstein era ciudat de tacut, si vorbim de Emmetaici!

Vor iesi bine lucrurile sunt sigur. O voi transforma pe Rose si totul va

fi bine. Voi iesi din garda Volturilor. Imi voi da demisia, in pura

Engleza.

- Esti nebun? am intreabt neincrezator.- Iesi din capul meu, suiera el. Pun pariu pe toti banii din Banca

Nationala ca si tu te-ai gandit la asta.

- Nu sunt prea multi, am oftat. Criza financiara, iti amintesti?El pufni. Reusisem sa-i aduc putina veselie in ochi. Sclipirea ramase sidupa ce ne-am indreptat fiecare spre ale lui, eu spre Spaniola, el spre

Trigonometrie.

Desigur, Spaniola fu la fel de plictisitoare ca Engleza. Incercam salocalizez mintile lui Alice si Rosalie si am gasit-o pe Rosalie care avea

Geometrie cu Bella. Am inspirat usurat la vederea Bellei prin filtrul

gandurilor prietenei ei.

Nu era deloc atenta la ora. Statea ca mine, cu capul sprijinit intr-omana si cu ochii pierduti in ploaia de afara. In ochii ei mari, fascinanti,

se citea confuzie. Si speranta.

Brusc, se inrosi. Curiozitatea alterna setea pricinuita de abundenta de

sange din obrajii ei, si am blestemat din nou tacerea gandurilor ei.

Trigonometria si Sportul trecura in nerabdare si plictiseala continua.Tanjeam imens dupa Bella, cautand orice minte care o avea in vedere.

Iar cand am evadat in cantina, langa un Jasper si un Emmet foarte

veseli ma simteam de parca eram pe punctul de a exploda.Brusc, imi veni o idee.

- Hei, va suparati daca stau singur astazi? i-am intrebat peprietenii mei care se indreptau cu tavile spre masa lor obisnuita.

- De ce? ma iscodi Emmet.- Las-o balta, Emmstein, am oftat jucaus. Ai sa vezi.

Sa nu-mi spui mie Emmet daca nu faci pe craiul in papusoi pentru

Bella, ranji el mental.

- Taci, am spus incruntat.- Nu este nicio problema, interveni Jane.


22/23

Imi va fi mai usor, nu va trebui sa ma omor cu ascunsul... Oh, ce

bluza tare are Jessica! trecu ea repede la alt gand, vazand ca ma uitam

la ea ciudat.- Jane, ce se intampla? am intrebat moale.- Nu trebui sa-ti dau tie socoteala! tipa ea brusc. Daca te prindin

capul meu nu prea o sa-ti placa ce va urma!

Jane se intoarse scurt pe calcaie si se aseza la masa, cu mutra in tava.

Ne-am holbat unul la celalalt, socati de explozia violenta a lui Jane. Sicativa elevi observasera, dar isi vazura de ale lor cand Jane le arunca o

privire de gheata.

Ce se intampla? m-am intrebat speriat, neindraznind s-o privesc.Nu... nu vreau sa fac asta, dar nu am alta cale... nu pot sa... Doar sunt

prietenii mei! Oh, Doamne! dar nu am alta alegere... Twinkle, twinklelittle star/How I wonder what you are... incepu ea un cantec, ca sa matina departe de problema.

Jasper si Emmet dadura tacuti din cap, si se asezara langa ea.

Jane emana atata parere de rau... si vina, ce se intampla? imirasunara gandurile lui Jasper in cap.

Ingrijorat, m-am asezat la o masa libera, si care urma sa ramana libera

deoarece ma asezasem eu, ciudatul de Masen, la ea, inca gandindu-ma

la purtarea lui Jane.Era ciudat. Foarte ciudat. Ce se intamplase la vanatoarea aia?

- Nu, totul a iesit bine, pana la urma, spuse o voce moale, clara,cea mai frumoasa voce din lume.

Capul imi zvacni in sus, tocmai la timp pentru a o vedea pe Bella,

urmata de Alice si Rosalie intrand in cantina. Vederea ei imi lua ogreutate de pe inima, si m-am simtit usor si fericit.

Eram dependent de ea, marca mea de heroina. Am urmarit-o stand la

coada si luandu-si mancarea, cu o expresie ciudat de trista pe fata.De ce era trista? m-am intrebat dorindu-mi sa ii citesc gandurile la fel

de tare ca de obicei.

Ochii Bellei rataceau peste mese, cand am strigat-o:- Bella! Stai cu mine astazi?

Rosalie si Alice ma privira cu stupoare, ca apoi sa se uite la Bella. Ea

se holba la mine, rosie ca un rac. Daca privirile lui Lauren si Jessica arfi fost pumnale, ar fi sfasiat-o demult. Nu ca as fi permis eu asa ceva...

Incet, isi facu loc printre mese spre mine. Cand ajunse in fata mea,lasa tava ezitanta si-si ridica ochii mari si adanci spre mine.


23/23

Era o uimire ciudata in ei. O neincredere contrariata.

- Salut, am respirat peste flacarile care urmara, fericit ca era langamine.

I-am indicat scaunul, si am zambit strengareste.

Nota autorului: Sunt o trei puncte de vedere in acest capitol, stiu, Bella, Edward si Emmet.

Poate a iesit o mare varza, dar intr-un fel era necesar punctul de vedere a lui Emmet. Sper ca

totusi sa va placa, si va rog lasati comentarii, ca sa stiu si eu daca chiar nu ma pricep la

perspectiva lui Emmet. Nu am scris pana acum decat din p.d.v al lui Edward, deci...

considerati-o prima incercare.

apropo, mi-am facut si un blog personal pe care imi puteti urmari fanficul:

http://byandru.wordpress.com/ . lasati si aici comentarii dak se poate:D:D
http://byandru.wordpress.com/

Imposibil Capitolul 10 - Evenimente Contrare

Documents

Transcript of Imposibil Capitolul 10 - Evenimente Contrare