O trasatura esentiala a epocii noastre o reprezinta dezvoltarea si intensificarea legaturilor dintre

state, a cooperarii economice, tehnico-stiintifice, financiare si culturale internationale, precum si

dezvoltarea si intensificarea circulatiei marfurilor, serviciilor si capitalurilor. Astfel, suntem

martorii unei cresteri rapide a gradului de interdependenta, deci si a necesitatii de implicare a

fiecarei entitati politice in solutionarea problemelor, care capata tot mai repede o anvergura globala.

In consecinta, toate tarile, indiferent de stadiul sau nivelul de dezvoltare, sunt preocupate sa-si

dezvolte capacitatile si sa-si pastreze bunastarea printr-o cooperare diplomatica si realizarea a

relatiilor de prietenie.

Raporturile dintre state nu se opresc la schimburile comerciale, cooperarea la realizarea unor

obiective externe si investitii de capital in intreprinderi productive din strainatate, ci capata si alte

forme, cum sunt: cooperarea tehnico-stintifica si culturala, asistenta de specialitate in domeniile

invatamantului, ocrotirii sanatatii si protectiei sociale, credite externe, asistenta pentru dezvoltare.

Complexitatea şi dinamica vieţii internaţionale contemporane, multitudinea problemelor

bilaterale sau multilaterale care cer o rezolvare grabnică au făcut neceasară sporirea, până la o

amploare fără precedent, în raport cu situaţia din primele decenii ale secolului XX, a întâlnirilor

între factorii politici şi economici cu putere de decizie din diferite ţări. La aceasta a contribuit şi

puternica dezvoltare ce au cunoscut-o mijloacele de transport la mari distanţe, care permit

parcurgerea, fără eforturi fizice deosebite, doar în câteva ore, a unor trasee de mii de kilometri.

Primele forme de organizare a colaborării multilaterale dintre state au fost conferințele și

congresele internaționale, care erau convocate pentru reglementarea unor probleme în care erau

interesate mai multe state. În secolul al XIX-lea a crescut importanța acestor conferințe și congrese,

care au devenit periodice prin intermediul unui secretariat, căpătând o anumită permanență. Iar

pentru mentinerea si valorificarea relatiilor s-a observat necesitatea vizitelor de stat efectuate de

anumite oficialitati cu scopul de a perpetua colaborarea bilaterala si multilateral.

Astăzi, şefii de state, de guverne, miniştrii fac, personal, deplasări, fie în câte o ţară, fie

efectuând turnee în mai multe state, pentru consultări, negocieri, concertări de poziţii pe teme de

interes reciproc, nemailăsând aceste lucruri, ca în trecut, mai ales în seama reprezentanţilor lor

diplomatici din diferite capitale sau a celor trimişi la reuniuni internaţionale.

Respectarea angajamentelor luate, impune o transformare a colaborarii prin realizarea

capabilităţilor proprii stabilite prin obiectivele statale, prin pregătirea şi punerea la dispoziţia

alianţei a capabilităţilor şi forţelor necesare acesteia. Mai precis, respectarea obligaţiilor asumate, în

primul rând prin participarea în teatrele de operaţii multinaţionale, va însemna asigurarea resurselor

necesare alianţei şi realizarea obiectivelor sale.

Noile riscuri şi ameninţări au determinat ca Sistemul naţional să fie complementar sistemului

colectiv, de aceea armonizarea politicii naţionale cu cea a altor state va determina realizarea unui

sistem de cooperare colectivă extrem de eficient şi va conduce, în opinia noastră, la consolidarea

imaginii tarii în cadrul unei alianţe internaţionale. De asemenea mai remarcăm faptul că prin

participarea statului la misiunile internaţionale, la iniţiativele regionale, simultan cu implicarea în

procesul de transformare a comunicarii, determină conturarea imaginii tarii ca un stat care poate

oferi garanţii de stabilitate şi care va avea un rol tot mai activ în cadrul proceselor decizionale.

De aceea, apreciem că vizitele la care participă un stat, pe lângă faptul că duc la punerea în

valoare a acestor contribuţii, conduc şi la consolidarea experienţei diplomaţiei politice, securităţii si

economiei în dezvoltarea capabilităţilor specifice.

Vizitele între state la nivelul demnitarilor, prin frecvenţa şi atenţia ce li se acordă de către

părţi – exprimată, între altele, prin ceremonialul desfăşurării lor – constituie un factor de

„cuantificare“, un fel de „barometru“ al calităţii relaţiilor bilaterale, fiind urmărite, cu interes,

de alte state preocupate să cunoască cât mai bine situaţia din regiunea în care se desfăşoară

vizita.

Armonizarea relaţiilor interstatale prin folosirea instrumentelor destinate exclusiv diplomatiei

pentru promovarea şi susţinerea unor componente amiabile reprezintă o abordare nouă şi a apărut ca

o necesitate destinată prevenirii stărilor conflictuale şi reducerii ameninţărilor asimetrice. Astfel,

apreciem că diplomaţia preventivă ocupă un loc primordial în ierarhia metodelor şi formelor

specifice acţiunilor pentru evitarea deteriorării stării de securitate.

Putem afirma, de asemenea, că modificarea radicală a ambientului politic din ultimele decenii a

condus la regândirea dimensiunilor în care acţionează diplomaţia. În acest cadru, considerăm că

rolul diplomatului va trebui reconfigurat şi redimensionat, prin natura pregătirii sale el va trebui să

posede expertiză în domeniul reconstrucţiei post-conflict, ca o contribuţie specifică la creşterea

capacităţilor şi performanţelor politicii externe, a emitentului politic în managementul conflictelor

internaţionale.

Vizitele de stat sunt expresia clara a unei dorinte de pace regionala, a unor legaturi de diferita

natura intre partile politice, ele implica elemente de protocol si curtoazie, care poate fi definita ca un

ansamblu de norme, fara caracter juridic, care guverneaza contactele dintre reprezentantii statelor,

menite sa creeze si sa mentina o atmosfera propice dezvoltarii raporturilor dintre state. Aceste

norme privesc in special formele procedurale pe baza carora se organizeaza contactele dintre

reprezentantii diferitelor state, la diferite nivele; nerespectarea lor nu implica raspunderea de drept a

statelor dar poate impieta asupra evolutiei relatiilor dintre state.

In conditiile vietii internationale contemporane caracterizata prin vointa si dreptul fiecarui stat

de a stabili cu celelalte state relatii bazate pe principiile fundamentale ale dreptului international,

cunoasterea si aplicarea cu strictete a normelor de protocol diplomatic sunt necesare nu numai

pentru manifestarea curtoaziei internationale, ci si pentru ca ele au o insemnatate politica,

semnificand recunoasterea de facto a egalitatii in drepturi a statelor, indiferent de marimea lor, de

asezarea geografica sau regimul social-politic.Orice incalcare a curtoaziei internationale, a normelor

de protocol poate fi interpretata drept o atitudine politica de discriminare a reprezentantilor oficiali

ai unui stat. Respectarea acestor norme, aparent minore, formale, reflecta in fapt stima, consideratia

pe care reprezentantii oficiali ai statelor trebuie sa si-o acorde reciproc. Ignorarea lor poate conduce

la interpretari eronate si la aparitia unor complicatii adesea cu caracter politic, care sunt nedorite si

pot depasi sfera relatiilor strict personale.

          In contextul relatiilor dintre persoanele oficiale, vizitele reciproce contribuie, pe de o parte, la

buna desfasurare a activitatii diplomatice, iar pe de alta parte, asigura respectarea principiilor

egalitatii suverane a tuturor statelor.

In conformitate cu cerintele diplomatiei se organizeaza si se desfasoara vizitele oficiale si de

lucru ale sefilor de state,  sefilor de guverne, ministrilor afacerilor externe, ale altor membri ai

guvernelor. Amploarea ceremoniilor care au loc, mai ales la vizitele sefilor de state si guverne, se

stabileste de fiecare data de catre reprezentantii celor doua state, in conformitate cu practica si

reglementarile existente in statul primitor, dar si cu aplicarea stricta a principiului reciprocitatii. In

functie de stadiul relatiilor bilaterale dintre statele respective, unele  norme de protocol aplicate la

vizitele oficiale de inalt nivel pot fi mai solemne sau mai putin solemne, se poate asigura o

participare la un nivel mai ridicat sau mai scazut a persoanelor oficiale din tara primitoare. In acest

mod, protocolul unor activitati oficiale, diplomatice, poate reflecta stadiul relatiilor dintre cele doua

state, protocolul fiind intotdeauna subordonat scopurilor si sarcinilor politicii externe a statelor.

Luind in considerare toate argumentele expuse, relevam ca vizitele de stat in activitatea

diplomatica reprezintă modalitatea de dialog, prin care sunt accesate canalele destinate încurajării

contactelor la nivel politic şi militar, astfel încât să fie puse în operă toată gama de mecanisme ce

vor avea ca scop diminuarea ostilităţii, creşterea încrederii reciproce şi menţinerea acesteia la

nivelul necesar pentru prevenirea conflictelor, încetarea celor deja existente sau pentru reducerea

ameninţărilor.